Interviu cu Beatrice RANCEA, manager general interimar al Operei naționale din București

de Oltea Șerban Pârâu

În plină vară, pe scena Operei Naționale Române se repetă deja Don Giovanni în regia lui Andrei Șerban. Cum este atmosfera? Fierbinte?

Fierbinte afară, fierbinte pe scenă și la propriu, și la figurat, pentru că, din păcate, încă nu avem sistemul de ventilație funcțional. Este o vară dificilă din punct de vedere bugetar-financiar, dar din punctul de vedere al creației și al parametrilor artistici este foarte productivă. Maestrul Andrei Șerban repetă, și-a terminat spectacolul, deja sîntem la ultimele retușuri îna­inte de repetiţiile generale cu orchestră. Domnia sa nu poate sta decît pînă în 1 septembrie, și acesta este motivul pentru care lucrăm în această perioadă. Repetițiile generale vor începe în 25‑26 august, iar premierele – pentru că, așa cum am obișnuit publicul, sînt două distribuții la fel de bune, la fel de bine pregătite – vor fi programate pe 31 august și 1 septembrie. Acestea vor fi premierele pentru care Andrei Șerban va fi alături de noi, după care spectacolul va rămîne în repertoriu și îl vom relua din octombrie, așteptînd publicul la următoarele reprezentații. Pe 1 septembrie terminăm produc­ția cu Andrei Șerban și intrăm în repetiții generale la scenă cu Gigi Căciuleanu, alături de care, după foarte mult timp, avem bucuria să reprezentăm și noi instituția în Festivalul Enescu. Gigi Căciuleanu a imaginat un spectacol extraordinar în memoria Maiei Plisețkaia, o să îl avem invitat – sau mai bine zis maestrul Căciuleanu îl are invitat în sală – pe Șcedrin, care a fost soțul Maiei Plisețkaia și care a avut‑o ca muză pe celebra balerină. Spectacolul va fi prezentat în premieră pe 8 septembrie, cu Gigi Căciuleanu, și va fi unul dedicat Maiei Plisețkaia. După aceea, în perioada Festivalului Enescu avem un interval în care le oferim angajaților recuperări și începem, practic, stagiunea la 1 octombrie.

În prima parte a anului ați avut o serie de premiere, acestea rămînînd în repertoriu, din octombrie încolo. Care este situația, presupunînd că problemele financiare pe care le au toate instituțiile de cultură la acest moment, în cursul verii, se vor rezolva într-o manieră sau alta? Care sînt planurile artistice?

Planurile artistice au fost extraordinare pentru stagiunea care a trecut. Respectiv, în afara premierelor Bărbierul din Sevilla și Amorul vrăjitor. Tricornul, începînd cu luna ianuarie am avut trei premiere, trei spectacole mari, în ianuarie, februarie și la începutul lui aprilie: Lucia di Lammermoor, tot în regia lui Andrei Șerban, Bal mascat, un spectacol care lipsea din repertoriul Operei de foarte mulți ani, și Romeo și Julieta, un spectacol extraordinar pe care l-a creat Renato Zanella. Evident că, la sfîrșitul stagiunii, noi ar fi trebuit să avem și o premieră cu Carmen, o montare nouă, pentru că, din păcate, cele moștenite – cum a fost cazul Bărbierului din Sevilla, montarea pe care noi am înlocuit-o cu aceasta nouă, avea nu mai puțin de 60 de ani, deci de șase decenii publicul vedea aceeași montarea a Bărbierului din Sevilla –, în mare majoritate, sînt foarte vechi, cu toate că noi am încercat să reînprospătăm puțin decorurile, costumele… Cu toate astea, se simte că sînt spectacole bătrîne și din punct de vedere al concep­ției regizorale și al desfășurării scenice. Acum nu depindem decît de bani, noi avem producții gîndite, antamate, „contractate“ verbal cu creatori care deja au fost aici, au văzut compania, au fost foarte încîntați de ceea ce se întîmplă. Putem vorbi despre următoarele spectacole care s-ar monta, dacă vor fi bani. În acest moment, nu putem să facem absolut nimic. Dacă am avea bani, am avea premieră în octombrie cu Carmen, o montare nouă în regia și coregrafia lui Carlos Vilán, după aceea ar urma Tosca, iarăși un mare titlu care nu există deloc în repertoriu, iar atunci cînd spun deloc, înseamnă că nu există nici măcar un spectacol vechi de 60 de ani. Avem o echipă de creație din Franța care deja a venit, a văzut compania… Spectacolul de adresează în mod special tenorului Teodor Ilincăi, care și-a luat deja de un an liber această perioadă, ca să poată să fie una din distribuțiile premierei. Așadar am avea Carmen, Tosca și, bineînțeles, Spăr­gătorul de nuci, un spectacol pe care toată lumea și‑l dorește, de la cei mici pînă la cei mai puțin mici, ca vîrste vreau să spun. O echipă extraordinară, care vine de la Moscova. Sînt cei care au mai lucrat cu compania de balet al Operei Corsarul. Ar fi un spectacol feeric, decorurile și costumele arată ca un basm, ca desprinse dintr-un număr de magie, ar fi un spectacol extraordinar, care iarăși lipsește din repertoriu. Deci noi, dacă avem bani – de asta repet de foarte multe ori, dacă avem bani – am avea premiere Carmen, Tosca și Spărgătorul de nuci.

Ca să înțeleagă lumea ce este cu acest „dacă avem bani“… În cursul ultimei stagiuni, artiștii din sistemul Ministerului Culturii și nu numai au beneficiat de măriri de salarii semnificative.

Care au fost bine‑venite.

Care au fost bine‑venite, însă din punctul de vedere al banilor de producție, care în cazul Operei sau al marilor teatre ori instituții de concerte sînt esențiali, au apărut sincope. Întrebarea mea, pe care am pus-o și altor șefi de instituții culturale de anvergură, este: se simte în atitudinea artiștilor angajați faptul că au un alt statut financiar decît acum un an ?

Nu aș spune asta. Eu am senzația că și aici, și la Iași, unde cunosc bine situația, oamenii au muncit cu devotament și dragoste de scenă, indiferent cu cît au fost plătiți, pentru că asta i-a făcut să rămînă pe scenele instituțiilor de profil din țară. Mă refer la balet, la orchestră, la soliști sau la cor. Așadar, nu s-a schimbat atitudinea, adică m-ai plătit mai bine, muncesc mai mult, nu. Pentru că, repet, sînt oameni extraordinari, artiști devotați. Au făcut-o și înainte. Este o mărire salarială bine‑venită, după părerea mea, dar încă ar mai fi putut să li se dea niște bani pentru că, totuși, trebuie să ne raportăm la un minim față de contractele artiștilor din străinătate. Din păcate, așa cum știți foarte bine, nu au primit măriri salariale toți angajații instituțiilor, cu toate că și birourile și atelierele sînt, la rîndul lor, compartimente care produc spectacolul, nu doar cei pe care îi vedem pe scenă muncesc. Din păcate, aceste compartimente nu au beneficiat de măriri salariale și din start a devenit un lucru mai puțin plăcut între colegi, care muncesc pentru același scop, spectacolul. Că unii – foarte bine! – au fost remunerați conform muncii lor, dar alții au rămas cu aceleași salarii de dinainte nu e tocmai în regulă. Nu mai discut de colaboratori, pentru că un om care îți cîntă în cor alături de un angajat și are, practic, același statut, numai că are ghinionul că este colaborator permanent, nu poate fi plătit altfel. Opera are 302 colaboratori permanenți, fără de care nu își poate susține spectacolele. De exemplu, doar 47 sînt la balet. Dacă noi nu am avea 47 de colaboratori permanenți în balet, practic nu s-ar putea juca nimic. Păstrînd proporțiile, aceeași situație o au orchestra și corul. Nu mai vorbesc de toată echipa tehnică, administrativă ș.a.m.d. Pentru că, așa cum știți, și o știe toată lumea, opera este un mecanism perfect, care trebuie să funcționeze, iar dacă nu funcționează birourile sau atelierele, practic publicul nu ar avea ce să vadă pe scenă. Deci, oamenii au muncit la fel, îmi pare rău că nu au beneficiat de măriri salariale și ceilalți colegi ai lor. Problema este că aceste sume au diminuat bugetul pentru producții. Adică, este foarte bine că oamenii sînt plătiți pentru cît muncesc, dar noi nu am mai avut din ce să ne susținem financiar premierele.

continuare http://www.observatorcultural.ro/articol/este-pentru-prima-data-cin...

Vizualizări: 10

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Recomandat în rubrica VALORI ROMÂNEȘTI ÎN LUME, 29 August 2017
Mulțumiri, doamnă Veronica Pavel Lerner!

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactor-sef: Ileana Popescu Bâldea

Redactori: Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cosmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV-Maria Giurgiu
Publicat de giurgiumaria î

Născută pe 1 noiembrie 1960 în comuna Izvoru, județul Argeș. De origine din comuna Uda, județul Argeș. Sunt, fiica cea mai mare dintr-o familie de la țară cu patru copii. Am urmat cursurile școlii generale, din satul Săliștea, comuna Uda; Am urmat cursurile unui liceu teoretic profil umanist- limbi străine în orașul Pitești. După terminarea școlii și după căsătorie, am început să lucrez în uzină, în urma unor examene de diferențe în profilul industrial. Pe parcurs am făcut cursuri de specializare în profilul meu de lucru. Literatura și istoria, au constituit întotdeauna o pasiune și un hobby pentru mine. După ce m-am căsătorit, soțul fiind cadru M.A.N. am locuit în Câmpina, apoi în Constanța alți câțiva ani, după care m-am mutat la Târgoviște unde m-am stabilit cu familia și am continuat să lucrez într-o unitate a M.A.N. 
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-maria-giurgiu

traduceri...

Arcul şi lira (El arco y la lira)
Postat de Ioana Haitchi în Noiembrie 8, 2017
Poezia este cunoaștere, salvare, putere, abandon. Operaţiune capabilă de-a schimba lumea, activitatea poetică este revoluționară prin natura ei; exercițiu spiritual – metodă de eliberare interioară. Poezia dezvăluie această lume; creează o alta. Pâinea celor aleşi; al naibii aliment. Izolare; unire. Invitație la călătorie; întoarcere la patria-mamă. Inspirație, respiratie, exerciţii fizice. Rugăciunea vidului, dialogul cu absenţa: plictiseala, chinul și disperarea le hrănesc. Rugăciune, litanie, epifanie, prezență. Exorcism, incantație, magie. Sublimarea, compensarea, condensarea inconștientului. Expresie istorică de rase, națiuni, clase. Neagă istoria: în sinele ei sunt rezolvate toate obiectivele conflictuale și omul dobândește în sfârşit conștiința de a fi ceva mai mult decât tranzit. Experiență, sentimente, emoție, intuiție, gândire, nedirijate. uman. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/arcul-i-lira-el-arco-y-la-lira

Articole

Mihai Beniuc - 110 ani de la naştere Publicat de Florin T. Roman în Noiembrie 16, 2017 la 3:13pm în ARTICOLE

„Mihai Beniuc e lemnul din grindă pe care atârnă secera, fierul spălat în sângele grâului şi încovoiat ca spinarea ţăranului aducând pâine, mânerul plin de răni deschise, zimţii, văile prin care sudoarea curge în pământ, în netimpul din trupul pământului, înviindu-i ierburile, semănându-i fluturi pe comori şi perechi de mărgăritare peste căţelul ce latră miezul nopţii şi stă cu labele suite pe blesteme şi nădejdi”, scria undeva Fănuş Neagu, prieten al poetului. În calitate de concitadin al său mă simt obligat să reamintesc, la ceas comemorativ, noilor generaţii şi nu numai, cine a fost şi mai ales ce a scris acest poet pe nedrept uitat. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/mihai-beniuc-110-ani-de-la-na-tere

Starea literaturii moderne, un sondaj SAGA - Israel Postat de adrian grauenfels în Noiembrie 7, 2017 Controversatul (şi totodată excelentul) film israelian Foxtrot trage un imens semnal de alarmă: existenţialismul, consumismul, irealitatea vieţii moderne ne fac să nu ne mai vedem pe noi înşine. În fiecare secvenţă, personajele sunt afectate de starea de "postmodern" consensuală şi în toate situaţiile inspirate din realul israelian găsim anomalii, absurd, dezumanizare şi abandon. Cultura, deciziile, arta şi estetica nu mai aparţin individului ci sunt dictate de forţele telurice ale erei informaţionale. Care influenţează mai ales pe cei care nu stăpânesc la perfecţie limba nativilor. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/starea-literaturii-moderne-un-sondaj-saga-israel?xg_source=activity

100 de ani de la catastrofa din Octombrie 1917 Publicat de adrian grauenfels în Noiembrie 1, 2017

Pentru noi toţi cei născuţi în zorii comunismului, data de 7 Noiembrie 1917 are un răsunet deosebit. Era momentul când poporul, bolşevicii, mujicii şi oprimaţii conduşi de Lenin au preluat puterea instaurând în Rusia o nouă eră, o nouă ideologie, de fapt o monstruoasă anomalie socială - comunismul. Filosofia marxistă a "dictaturii proletariatului" a fost impusă cu armele de Gărzile Roşii care prin insurecţie au lichidat guvernul provizoriu alcătuit după abdicarea ţarului Nikolai II. Lenin, Trotzki şi din 1922 Stalin, croiesc o nouă istorie care va costa viaţa şi va schimba destinul milioanelor de oameni din trei continente. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/100-de-ani-de-la-catastrofa-din-octombrie-1917

Caligrafii

Nevoia de noi...(amintiri de la lansarea volumului colectiv "Jurnalul unui câmp de aripi" - Daniela Toma)
Publicat de ileana popescu bâldea
în Noiembrie 5, 2017
Da! avem nevoie de noi. într-o lume care ne alienează tot mai mult. și nu știu dacă este vina ei sau a aerului de deasupra. sigur, însă, cineva cerne șansele de a trăi normal. când voi întâlni energia aceea, dacă o voi întâlni vreodată, o voi examina pe toate fețele sau firele care ne despletesc firescul. și, poate, astfel voi înțelege, pentru o altă viață de om sau fluture, unde se află echilibrul fără de care suntem mai ușori decât o frunză…
continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/nevoia-de-noi

Stre-suri...

Între G și H... Publicat de Anica Andrei Fraschini în Noiembrie 2, 2017 

Nu, nu e vorba de punctul G, ci de rețeaua internet... Pentru că mă mișc doi centimetri cu telefonul mai spre dreapta-stânga, dispare G, apare H, dar cel mai grav e când se încăpățânează un E penibil... Sau de rețele, în "G"neral... De plase, de păcăleli, de ițe... Iglițe... De chef și platitudine, de extaz și starea de nimic. De hipotalamus e vorba. Măria-Sa. Mă ia cu câte o sfârșeală, de nu-mi vine să cred. Mă irită tot. Și nici că aș vrea altceva. Nu! Se strânge lumea într-un polonic și sunt, și eu, pe-acolo, să mă întreb ce caut. Nimic. Un hipotalamus destabilizat, pipernicit, anemic, anti-anatomic. Nici măcar o părere, niciun sentiment, doar iritare, cu lipsă de respect. Cu lipsă de orice, altceva. Hormonal - da, ah!, intervine "H"-ul - poate părea corect: o muiere ce glisează în viteză, spre vârsta a treia. Sau o fi vreo înălțare? Că "trei" e mai sus decât "unu"... continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/ntre-g-i-h

Fapt divers Publicat de ileana popescu bâldea în Septembrie 24, 2017

Citesc multe poeme. De foarte mulți ani. Doar cine nu citește - și își clădește "opera" pe imaginile și metaforele altora - nu realizează cât de ușor pot fi descoperiți de cei din ale căror texte se inspiră. Apoi, împăunați și bazându-se pe numărul aprecierilor acelora care citesc din doi în doi, încearcă să se "ridice" pe vârfuri, din nefericire, doar de nisip. Ce cred ei despre ei nu contează, dar este important pentru mentalul colectiv care-și construiește false valori pentru ca apoi să se raporteze la ele. Și, până la urmă, este dreptul fiecăruia să aleagă ce-i place, dar dreptul de a fi corect cu cititorul este doar al autorului. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/fapt-divers

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor