Imagine din „Cainii” de Bogdan Mirica

Între 9 şi 20 noiembrie a.c. a avut loc cea de-a 27-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Stockholm, unul dintre cele mai importante evenimente cinematografice anuale din Scandinavia, o ediţie din programul căreia nu au lipsit filmele româneşti.

Specificul Festivalului de la Stockholm este considerat, de către FIAPF, accentul pus pe noile orientări cinematografice. În Suedia, principalul său competitor este Festivalul de la Göteborg, care îşi va sărbători, la începutul anului viitor, cea de-a 40-a ediţie şi care este considerat cel mai amplu eveniment cinematografic din Peninsula Scandinavă. 

Cu peste 190 de filme din 70 de ţări ale lumii, în bună măsură lungmetraje de debut, prezentate în faţa unui public care atinge 150.000 de spectatori, Festivalul de la Stockholm este un eveniment cinematografic ambiţios şi îndrăzneţ, care nu mizează doar pe numele mari, ci propune, la fiecare ediţie, o explorare a celor mai recente tendinţe şi a celor mai promiţători cineaşti aspiranţi pe plan mondial. Totuşi, chiar dacă aducerea în capitala Suediei a celor mai cunoscuţi regizori ai lumii nu reprezintă obiectivul principal al organizatorilor Festi­valului, prezenţa unor asemenea invitaţi renumiţi este bine-venită, nu atît pentru încasările din vînzarea de bilete, cît pentru imaginea Festivalului în ţară şi peste hotare. Anul acesta, premiul pentru realizări remarcabile în domeniul cinematografic („Stockholm Lifetime Achievement Award“) i-a revenit celebrului regizor american Francis Ford Coppola, popular mai ales datorită trilogiei Naşul (The Godfather, 1972-1990). Printre altele, Coppola – care a susţinut la Stockholm un atractiv master class, în cadrul căruia a răspuns fără reticenţe şi menajamente la toate întrebările publicului – se numără printre cei 8+1 cineaşti ai lumii care au reuşit să cîştige de două ori Palm d’Or, marele trofeu al celui mai important festival de film al planetei, cel de la Cannes (acel „+1“ este datorat fraţilor belgieni Jean-Pierre şi Luc Dardenne, care au primit împreună prestigiosul premiu). Cineastul american a reuşit performanţa cu filmele sale Conversaţia/The Conversation, în 1974, şi Apocalipsul acum/Apocalypse Now, în 1979. Detaliul este important deoarece un alt reputat regizor invitat la Stockholm anul acesta, britanicul Ken Loach, a fost şi el recompensat de două ori cu rîvnitul trofeu, pentru Mîngîierea vîntului/The Wind That Shakes the Barley (2006) şi Eu, Daniel Blake/I, Daniel Blake (2016). Acest din urmă titlu din filmografia cineastului a şi deschis Festivalul de la Stockholm, fiind foarte bine primit de către spectatori, ale căror voturi i-au adus Premiul Publicului. Un alt regizor omagiat la ediţia a 27-a a Festivalului a fost francezul François Ozon, care a primit un premiu pentru viziunea sa cinematografică („Stockholm Visionary Award“). Nu în ultimul rînd, fiindcă la începutul anului ne-a părăsit marele cineast Ettore Scola, Festivalul din capitala Suediei i-a dedicat un program-portret regizorului italian.

Tema centrală a ediţiei, de stringentă actualitate pentru societatea contemporană, a fost identitatea – o temă foarte fertilă şi ofertantă pentru numeroşi cineaşti din întreaga lume, după cum a dovedit-o o bună parte din selecţie. Ar mai trebui menţionat că Festivalul, care este condus de o femeie (Git Scheynius), acordă o deosebită atenţie egalităţii de gen în domeniul cinematografic, o realizare în acest sens fiind faptul că anul trecut, pentru prima dată în istoria Festivalului, majoritatea filmelor incluse în competiţia principală erau regizate de femei.

Competiţia lungmetrajelor de ficţiune din cadrul ediţiei a 27-a a inclus 18 filme, printre care s-au numărat Cîini, debutul în lungmetraj al lui Bogdan Mirică, distins cu Premiul „Calul de Aluminiu“ (premiul cel mare fiind „Calul de Bronz“), pentru Cea mai bună imagine, graţie contribuţiei remarcabile a operatorului Andrei Butică, şi Album de familie/Albüm, primul lung­metraj al regizorului turc Mehmet Can Mertoğlu, realizat în coproducţie cu Franţa şi România şi avîndu-l ca director de imagine pe Marius Panduru. Ambele filme, care au avut premiera mondială la Cannes (primul în competiţia „Un Certain Regard“, unde a fost distins cu Premiul FIPRESCI, al doilea – în secţiunea paralelă „Semaine de la Critique“, în cadrul căreia a primit „France 4 Visionary Award“), au fost remarcate de directoarea Festivalului în cuvîntul introductiv al catalogului ediţiei. Juriul internaţional al competiţiei principale – compus din trei regizori, o actriţă şi o producătoare – a decis să acorde trofeul „Calul de Bronz“ filmului Fără Dumnezeu/Godless, o coproducţie bulgaro-danezo-franceză scrisă şi regizată de Ralitza Petrova, la rîndul ei, debutantă în lung­metraj. Filmul, distins cu mai multe premii, inclusiv cu „Leopardul de Aur“, la Festivalul de la Locarno de anul acesta, a mai primit la Stockholm şi „Calul de Aluminiu“, pentru Cea mai bună actriţă (Irena Ivanova, distinsă, la rîndul ei, şi la Locarno).

Festivalul de la Stockholm se mîndreşte cu faptul că a fost al patrulea festival de film din lume (după cele „de clasa A“ de la Cannes, Berlin şi Veneţia) care a beneficiat de un Juriu FIPRESCI (al Federaţiei Internaţionale a Criticilor de Film). Astăzi, cîteva zeci de festivaluri internaţionale (inclusiv TIFF-ul clujean, singurul festival din România care a primit pînă acum „girul“ FIPRESCI) au asemenea jurii ale criticilor. Anul acesta, am avut onoarea să fac parte din Juriul FIPRESCI al Festivalului, alături de confraţii Bettina Hirsch, din Berlin, şi Murat Emir Eren, din Istanbul. Am avut de jurizat filmele (nu mai puţine de 24!) incluse în secţiunea „Open Zone“, în care au intrat, de la cele mai recente creaţii ale unor cineaşti renumiţi (precum meritoriile Tu şi al tău/Dangsinjasingwa dangsinui geot de Hong Sang-soo, Paterson de Jim Jarmusch, Rai/Ray de Andrei Koncealovski, Slujnica/Ah-ga-ssi de Park Chan-wook sau Viaţa la 17 ani/Quand on a 17 ani de André Téchiné), trecînd prin filme ale unor regizori mai puţin cunoscuţi, dar de asemenea foarte talentaţi (cum ar fi Economia cuplului/L’Économie du cou­ple de Joachim Lafosse sau Malaria de Parviz Shabazi), pînă la o producţie în premieră internaţională (Bărbierul romantic/El Peluquiro romántico de Iván Ávila Dueñas). Unul dintre cele mai apreciate filme ale secţiunii a fost Bacalaureat de Cristian Mungiu, iar regizorul român a fost prezent la Stockholm, unde a acordat nişte interviuri foarte interesante presei locale, pentru a-şi promova filmul, mai ales că acesta, odată cu premiera sa suedeză, s-a şi lansat în circuitul cinematografic din ţara scandinavă. De asemenea, în secţiunea „Open Zone“, am putut vedea o onorabilă adaptare cinematografică a unui roman de Philip Roth, Indignare/Indignation, semnată de Jamus Schamus (important producător american, care a debutat ca regizor cu acest film), şi un convingător film de maturizare al regizorului italian Claudio Giovannesi, Fiore, în care actriţa Laura Vasiliu (Găbiţa din 4, 3, 2 al lui Mungiu) interpretează un rol important în dezvoltarea narativă (datorită personajului ei, pe ecran este reprezentată şi o slujbă ortodoxă în română). Însă filmul căruia am decis să-i acordăm Premiul FIPRESCI a fost American Honey de Andrea Arnold (distins şi la Cannes cu Premiul Juriului şi Menţiunea specială a Juriului Ecumenic), un tulburător portret al unei generaţii deziluzionate şi dezorientate.

Ediţia a 27-a a Festivalului de la Stockholm a mai inclus, printre altele, o competiţie de scurtmetraje internaţionale, un program dedicat cineaştilor americani independenţi, o secţiune cu filme-cult („Icons“), o alta dedicată cineaştilor debutanţi promiţători („Discovery“) şi un program de hituri SF şi horror, sugestiv intitulat „Zona crepusculară“. În opinia mea, evenimentul cinematografic din capitala Suediei ar putea servi oricînd drept model unor organizatori interesaţi să facă un festival de top.

http://www.observatorcultural.ro/articol/festivalul-international-d...

Vizualizări: 24

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Mulțumiri, doamnă Veronica Pavel Lerner!

Multumesc,Ileana! Iata articolul aparut -luata de aici- in publicatia Radio Metafora . D-l Octavian Paun avea permisiunea lui Rerlu sa culeaga materiale din fostul "Confluente".

http://www.radiometafora.ro/2016/12/22/festivalul-international-de-...

La Multi Ani!

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...Eurovision

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar
Publicat de Silvia Giurgiu
în Martie 27, 2017 la 9:40pm în Medalion literar
M-am născut în vara anului 1970, la 9 iunie, în comuna Vedea din județul Argeș. Am crescut într-un sătuc fermecător prin simplitate lui, Chirițești, comuna Uda. De copilă iubeam poveștile pe care le ascultam vrăjită, în serile tihnite, împreună cu ceilalți trei frați ai mei, de la iubitul nostru tată, care mi-a transmis pasiunea pentru literatură și frumos. Copilăria mi-am trăit-o în parfumul poveștilor și mirajul naturii.
Odată cu adolescența, au înflorit în caietele mele secrete, primele poezii care mi-au completat personalitatea. Nu le-am publicat niciodată. Ele fac parte dintr-un trecut pur, neîntinat de agresiunile vieții și dăinuiesc alături de jurnalul meu, care trasează parcursul vieții mele din acei ani îndepărtați și până azi, deoarece nu am încetat niciodată să-mi fac însemnările în paginile lui răbdătoare și discrete.
Am reînceput să fac literatură, dar de data asta numai proză, prin 2012, când m-am înscris pe site-uri literare, care mi-au deschis orizonturi către pasiunea mea, îndelung reprimată.
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-2

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

Ştefan Lucian Mureşanu - Tu, Străine, care-mi vorbeşti ţara de rău... Publicat de Florin T. Roman 

Tu, STRĂINE, cel care-mi vorbeşti ţara de rău, M-am plictisit să aud aceleaşi stereotipuri false venite de peste graniţa stabilită de tine!!! Să-mi reaminteşti prin decepţii cât de urât e aici, deşi tu nu ştii cât de frumos e aici!!! Să-mi vorbeşti de rău rudele, deşi nu ştii care sunt rudele mele!!! – Află că milioane de oameni trăiesc azi in toată lumea, datorită lui Nicolae C. Paulescu, descoperitorul oficial al insulinei. – Tu ai scris in şcoli cu stiloul tău, nu? Inventat de românul Petrache Poenaru, membru al Academiei Romane. – Data viitoare când zbori in concediu să-ţi aminteşti că tu te deplasezi prin aer ca pescăruşul, datorită lui Traian Vuia, Aurel Vlaicu şi Henri Coandă, pentru că ei au decolat/aterizat cu primul avion din istorie, s-au jucat cu primul avion fuselat aerodinamic, şi unul din ei a inventat motorul cu reacţie. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/tefan-lucian-mure-anu-tu-str-ine-care-mi-vorbe-ti-ara-de-r-u

Muntele si Revelaţia Publicat de adrian grauenfels în Aprilie 24, 2017

Un cercetător al religiilor nu se poate sustrage de la o simplă observaţie: Marile revelaţii ale religiilor monoteiste se întâmplă la înălţime. Dacă zeii locuiau în Olimp, profeţii care au urmat, vor urca în mod voit munţii pentru a descifra secrete mistice, pentru a purta discuţii cu Creatorul, pentru meditaţie şi inspiraţie. Toate relevaţiile sunt percepute de subiect care simte sau aude o prezenţă, percepe o lumină deosebită, vederea unei figuri, teamă. Toate revelaţiile se petrec pe un munte, departe de tribul căruia profetul aparţine. În Budism muntele Meru este axa lumii, în Iudaism avem muntele Sinai, în Japonia muntele Fuji are propietăţi divine. Foarte des muntele oferă un loc de meditaţie şi revelaţie. Cei trei fondatori a celor trei religii monoteiste: Moshe, Isus şi Mohamed îşi datorează iluminarea spirituală unor relevaţii care se petrec pe munţi.  http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/muntele-si-revela-ia

Interviu (imaginar) cu Veronica Micle Publicat de Bidulescu Constantin în Aprilie 6, 2017

Constantin Bidulescu: Ne reamintiţi, vă rog, câteva date personale? Veronica Micle: M-am născut la 22 aprilie 1850 la Năsăud. Părinţii au fost Ilie şi Ana Câmpeanu. Din nefericire tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc. În anul 1853 eu cu mama şi cu fratele ne-am mutat la Iaşi unde după cursurile primare am absolvit Şcoala Centrală de fete cu calificativul “eminent”, din comisie făcând parte, printre alţii Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul meu soţ. În primăvara anului 1872 am făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, unde mi-a fost prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 am debutat cu două scrieri în proză în revista “Noul curier român” cu pseudonimul Corina. Aţi avut o relaţie tumultoasă cu Eminescu. L-aţi considerat numai ca un mare poet sau a intervenit şi glasul inimii?http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-imaginar-cu-veronica-micle

Caligrafii

Barbotare Publicat de Anica Andrei Fraschini în Aprilie 30, 2017

Fac valuri. Sub cuvertura frazelor - concepute ca niște embrioni cu care... experimentez - și a ecranului - un fel de "in vitro"... Mă izolez ca în copilărie, când adunam un material minim, câteva păpuși, cârpe, capace, frunze, un borcănel cu nisip, unul cu pietricele, crenguțe rupte. Încropeam o bucătărie minusculă, un pătuț, simulam treburi gospodărești, de familie. Toate, sub un acoperiș format dintr-o pătură sprijinită pe spătarele unor scaune. Petreceam ore întregi, cu jocul meu, vorbeam singură, desigur, cu seriozitate și patos. Acum, parcă aș vedea ceva similitudini... Sub pătura frazelor pe care le cazez pe ecran, să facă ce-or vrea, barbotez o proză fără inhibiții, defulatoare. Căci doar așa mă mai eliberez de măcinatul fără oprire, al morii anacronice, care-mi trăncăne în cap. Moara asta are o materie primă eterogenă rău și căreia se căznește să-i facă față, cu mecanismele ei, depășite. http://junimeadigitala.ning.com/group/orice-dorim-sa-impartasim/forum/topics/barbotare

UN ORAŞ TRANSILVAN
Publicat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
în Aprilie 15, 2017
Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberaţii mirate ale drumeţului grăbit de nevoile prezentului. La porţile impozante ale cetăţii de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenuşiul prezentului şi zâmbetul viitor al renaşterii sale. Poate numai aşa peste fardul ruginit şi colbul aşezat pe iluziile noastre înfăşurate în dorinţa de mai bine vor sosi vulturii din înălţimile la care aspirăm. Acum îţi împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moştenirii, ţi se dezvăluie trofeele câştigate prin spirit şi adversitate.
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/un-ora-transilvan

Stre-suri...

Salutare, România!
Publicat de ileana popescu bâldea
în Mai 5, 2017
- Bună dimineața, doamnă doctor!
- Bună dimineața, Mitică! Ia zi, ce-ai pățit?
- Păi, io nu știu ce culoare să aleg! Toate sunt la fel. Alea, de pe Facebook. Toate vor sinceritate, adevăr. Și una trebuie s-o iau, că cine mă ține, mă ține pe mine la școală?
- De ce nu te ții singur, Mitică, Mitică? Ce nevoie ai tu de culori?
- Păi... cele albe vor să muncesc, cele negre nu mă lasă să piublic și io în antoliogii, cică pierd din templul prețios cu care aș putea să fac ceva în folosul comiunității. Și, de, mi place prin lumea ista cocoană! Cum poți ieu să renunț la așa o scară politică? Așa că... trebe să mă orientez spre una colorată, adică una care-și dă cu culori pe obraji, mai proastă de sine, una care crede în mine - că io sunt deștiept și talientat foc mare. Dacă are culori, are și bani să mă țină pân ce termin și eu un pumn de clase. Așa că...
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/salutare-romania

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor