Recompensat cu numeroase şi importante premii, Varujan Vosganian este, în prezent, unul dintre cei mai traduşi autori români. Ingenio­zitatea cu care manevrează tehnicile narative, dar şi convenţiile stilistice atestă talentul său remarcabil, precum şi forţa sa creativă.

Recent, la Wroclaw a avut loc Gala celei de-a XI-a ediţii a decernării Premiului Literar al Europei Centrale ANGELUS. Romanul Cartea șoaptelor (Polirom, 2009, 2012), de Varujan Vosganian, a primit toate premiile decernate cu acest prilej: Marele Premiu ANGELUS, Premiul Cititorilor „Natalia Gorbanevskaia“ și Premiul pentru Cea Mai Bună Traducere, se arată într-un comunicat al Editurii Polirom. Autoarea versiunii în limba polonă a Cărţii șoaptelor este Joanna Kornas‑Warwas, iar editura poloneză care a publicat volumul este Ksiazkowe Klimaty. Scriitorul și traducătoarea au fost prezenți la festivitate, primind premiile din partea primarului oraşului Wroclaw, Rafal Dutkiewicz, și a președintelui Juriului ANGELUS 2016, profesorul Mykola Riabczuk. În finala din 2016 a prestigiosului premiu au intrat șapte scriitori, printre care, în premieră absolută, doi autori din România: Varujan Vosganian, cu Cartea șoaptelor (traducerea: Joanna Kornas-Warwas), şi Cristian Teodorescu, cu Medgidia, oraşul de apoi (traducerea: Radoslawa Janowska‑Lascăr). Ambele cărți au fost publicate cu sprijinul Programului TPS, derulat de ICR prin Centrul Național al Cărții. ANGELUS este cea mai importantă distincție în domeniul creației de proză, pentru un volum tradus în limba polonă. Cîștigătorul este recompensat cu un premiu în valoare de 150.000 PLN și o statuetă realizată de artista Ewa Rossano. Premiul „Natalia Gorbanevskaia“ a fost creat în 2013, ca omagiu adus poetei și disidentei ruse Natalia Gorbanevskaia, președintă a juriului Premiului ANGELUS încă de la prima ediție şi pînă în 2013. Premiul se acordă în urma voturilor online ale cititorilor, iar în acest an Cartea șoaptelor a întrunit cel mai mare număr de voturi, se mai scrie în comunicatul Editurii Polirom. Cei șapte finaliști ai ediției din acest an a Premiului ANGELUS au fost: Varujan Vosganian (România), Cristian Teodorescu (Romțnia), Maciej Hen (Polonia), Anna Janko (Polonia), Kristina Sabaliauskaite (Lituania), Alvydas Slepikas (Lituania) și Vladimir Nekliajev (Belarus).

Nominalizarea a două cărți românești în finala ANGELUS 2016 și cîștigarea tuturor premiilor la această ediție reprezintă un succes enorm pentru literatura română în Polonia și o recunoaș­tere a valorilor ei pe plan european. În competiție au fost înscrise cărți semnate de autori din douăzeci și una de țări europene, cu atît mai meritorie fiind prezența a doi autori români în finală, se mai spune în comunicatul de presă al Editurii Polirom. Cartea şoaptelor a mai apărut în limbile: neerlandeză (Pegasus), germană (Paul Zsolnay, Büchergilde – ediție bibliofilă), spaniolă (Pre-Textos), italiană (Keller Editore), armeană (Editura Uniunii Scriitorilor din Armenia, Antares), bulgară (Avangard Print), franceză (Editions de Syrtes), ebraică (Hakibbutz Hameuchad), cehă (Havran), suedeză (2244), portugheză (ediție digitală), maghiară (Orpheusz), persană (Ketabe Miamak). Noi traduceri ale romanului vor apărea în limbile engleză (Yale University Press), norvegiană (Editura Bokvennen), sîrbă (Laguna) și croată (Sandorf), precum și o nouă versiune în armeană (Editura Sfîntului Scaun de la Ecimiadzin).

Duminică, 20 noiembrie, la Tîrgul Gaudeamus, Varujan Vosganian a lansat un nou roman: Copiii războiului, publicat la Editura Polirom. Despre premii, literatura română în lume și romanele Cartea șoaptelor și Copiii războiului, am purtat un dialog cu scriitorul Varujan Vosganian.

Consideraţi că premiile obținute de scriitorii români, printre care și Premiul ANGELUS primit de dumneavoastră în Polonia, sporesc vizibilitatea literaturii române în lume?

Anul 2016 a fost un an bun pentru recunoașterea literaturii române în lume. Norman Manea a primit Premiul Feria Internacional del Libro, la Gudalajara, Mircea Cărtărescu a cîştigat Premiul Gregor von Rizzoli, la Florența, după ce, cu un un an mai înainte, primise Premiul de Stat al Austriei, Ana Blandiana a fost desemnată „Poetul European al Libertății“ în Polonia. În ce privește Premiul ANGELUS, nu este pentru prima oară cînd un scriitor român este nominalizat. În această listă se includ Norman Manea, Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici și Cristian Teodorescu. Este potrivit să amintim și rolul Institutului Cultural Român, cu sprijinul căruia au fost traduse, în ultimul deceniu, sute de titluri. Cît privește Premiul ANGELUS la care faceți referire, care este cel mai important premiu de literatură al Europei Centrale, el este rezultatul succesului de critică și de public pe care l-a avut romanul Cartea șoaptelor în Polonia. De altfel, Cartea șoaptelor a mai fost nominalizată, în acest an, pentru un premiu important în Polonia, „Ambasadorul Noii Europe“, dar nu am luat parte la selecția finală pentru că, din motive obiective, am anunțat că nu pot participa la evenimentul decernării premiilor.

Cartea şoaptelor, comparată adesea, de unii critici europeni, cu romanul Un veac de singurătate de Gabriel García Márquez, are un număr foarte mare de cititori. Care credeţi că sînt ingredientele care au contribuit la succesul acestui volum?

Printre argumentele juriului de la ANGELUS au fost invocate, pe de o parte, profunzimea temei, iar pe de alta, stilul în care ea a fost expusă. Nu e ușor să te apropii de o astfel de temă cum este cea a genocidului. Iată și prezentarea pe care am făcut-o, pentru  festivitatea de decernare a premiului: ,,Cartea șoaptelor este o biografie a secolului al XX‑lea, cu toate suferințele pe care le-a adus omenirii: războaiele mondiale, lagărele de concentrare, gropile comune, apatrizii, genocidurile, ideologiile, ca instrument al autorității, căutările zadarnice de sine. Cartea șoaptelor este o carte identitară despre poporul armean și o evocare a tragediei cumplite prin care acesta a trecut în secolul trecut. Dar marile tragedii nu au limbă maternă. Atunci cînd descrii o tragedie de o asemenea amploare, într-un anumit fel, descrii toate marile tragedii ale lumii. Romanul evocă lagărele de concentrare prin care au trecut armenii în deșertul Siriei, dar evocă și lagărele prizonierilor de război din cel de-Al Doilea Război Mondial sau Ghettoul din Varșovia. Cartea șoaptelor nu e numai o carte despre armeni, e o carte despre cei care au suferit istoria, în loc s-o trăiască. Fiecare popor, fiecare, loc, fiecare timp are o Carte a șoaptelor a sa. Cartea șoaptelor este o invitație, pentru cititorii de pretutindeni, de a imagina o Carte a șoaptelor a familiei în care s‑au născut, a comunității căreia îi aparțin“.

Atît romanul Cartea şoaptelor, cît şi volumul de proză scurtă intitulat Jocul celor celor o sută de frunze şi alte povestiri s-au tradus în aproape douăzeci şi cinci de limbi. Traducerile şi premiile atrag în mod suplimentar atenţia asupra volumelor?

Traducerile nu sporesc calitatea unei cărți. Există scriitori români de mare valoare care sînt dificil de tradus, cum ar fi poeții Mircea Ivănescu sau Virgil Mazilescu ori prozatorul Ștefan Agopian. Asta nu le diminuează cu nimic valoarea literară. Dar, cu siguranță, traducerile sporesc audiența pentru cartea respectivă și dau o recunoaștere în plus literaturii române. E interesant să vezi cum cititori din culturi diferite se raportează la același subiect, fiecare cu traumele poporului său. În ceea ce privește Cartea șoaptelor, de pildă, care a participat la diverse evenimente publice sau a fost subiect al unor eseuri, simpozioane ori articole de critică literară în peste 200 de orașe din întreaga lume, am discutat mai ales despre problemele locului respectiv, și mai puțin despre personajele cărții.

La Tîrgul Gaudeamus aţi lansat Copiii războiului, un roman care are aceeaşi tonalitate gravă ca şi Cartea şoaptelor. Este marea suferinţă tema dumneavoastră predilectă?

Marea suferință a fost tema predilectă a secolului al XX-lea. Și secolul al XXI-lea a moștenit această sensibilitate. Nu vreau să spun că s-a suferit mai mult în secolul al XX-lea  decît în cele anterioare. Dar a fost, dacă pot spune așa, o instituționalizare a suferinței, provocarea suferinței a fost de-a dreptul un scop al politicii internaționale și al unor autorități de stat. Ideologiile s-au bazat adesea pe teamă și pe suferință. E adevărat că, în egală măsură, dreptul internațional a reacționat, creînd mijloace de protecție, chiar dacă nu întotdeauna eficiente. Suferința lasă în urmă învinși, care suferă istoria, în loc s-o trăiască. Literatura este omagiul adus celor învinși. Care, în felul acesta, cu sprijinul literaturii, se transformă, în memoria lumii, din învinși în învingători.

Scrieţi fără ură, chiar dacă este vorba despre istoria familiei dumneavoastră sau despre alte evenimente. Abordarea marilor tragedii este şi un semnal de alarmă privind lumea contemporană?

Eu nu am fost crescut în ură față de poporul turc, chiar dacă o mare parte a familiei mele a fost masacrată în Imperiul Otoman. Bunicii mei spuneau că de vină sînt guvernele, nu popoarele. Ei vorbeau foarte bine limba turcă și erau buni cunoscători al culturii turcești. Cartea șoaptelor nu e scrisă cu ură. Ura e un fel de concluzie, iar concluziile omoară arta. Ura e bună pentru pamflete, pentru discursuri politice, nu pentru literatură de acest fel. Tema de fond, în confruntarea cu memoria, deci și cu marile tragedii, este opțiunea dintre uitare, răzbunare și iertare. A uita, a nu te răzbuna și a ierta, iată triada fundamentală a condiției umane. Aceasta este, de altfel, și tema romanului Copiii războiului.

Cum vedeţi relaţia dintre cultură şi politică? În România, consumul cultural scade drastic, statistic vorbind. Se închid biblioteci publice, săli de cinemetograf, chiar teatre. De asemenea, piaţa de carte se află în suferinţă. Pe de altă parte, teatrul independent devine mai puternic.

Politica este o artă a comunicării. Atunci cînd e autentică, politica are o expresie culturală. Mergeți într-un liceu, în cabinetul de istorie și în cel de literatură. Veți găsi pe pereți cam aceleași figuri. Titu Maiorescu, Take Ionescu, Junimea ca for politic conservator, Spiru Haret, A.D. Xenopol, Barbu Șt. Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, Nicolae Iorga, Octavian Goga, Gheorghe Brătianu etc. etc. În muzeul scrierilor diplomaților literați de la Ministerul de Externe găsim manuscrise ori depeșe ale lui Vasile Alecsandri, Ion Ghica, Lucian Blaga, Mircea Eliade etc. Cînd, în România, politica a fost făcută de oameni de cultură, am făcut politică mare. Cînd politica a întors spatele culturii, a disprețuit-o sau chiar a folosit-o ca instrument al autorității, am rătăcit în afara propriei istorii. Nu mă refer neapărat la prezența creatorilor de cultură în politică, ci la oamenii de cultură, adică la cei la care teancul cărților citite e mai înalt decît scaunul pe care stau. Cultura nu este susținută în România, iar inițiativele sînt mai degrabă propagandistice. Prețul plătit pentru Cumințenia Pămîntului, de pildă, e echivalent astăzi cu sumele care se acordă în sprijinul literaturii române pe mai bine de un sfert de veac. Pe vremea cînd conduceam finanțele am sporit finanțarea culturii. Astăzi, față de perioada aceea, cultura primește, în termeni reali, mai puțin de jumătate. Cred foarte mult în rolul culturii pentru recuperarea identității noastre naționale și pentru regăsirea unei anumite solidarități. Căci cultura este singura îndeletnicire umană care învinge fără să lase în urmă învinși, care cucerește fără să umilească.

http://www.observatorcultural.ro/articol/marile-tragedii-nu-au-limb...

Vizualizări: 14

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Mulţumim, felicitări !
"Suferința lasă în urmă învinși, care suferă istoria, în loc s-o trăiască. Literatura este omagiul adus celor învinși. Care, în felul acesta, cu sprijinul literaturii, se transformă, în memoria lumii, din învinși în învingători."
Remarcabil!

Multumesc, ma bucur ca ti-a placut. Da, e un articol remarcabil si daca sunt macar 2 cititori, tot e ceva!

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...Eurovision

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar
Publicat de Silvia Giurgiu
în Martie 27, 2017 la 9:40pm în Medalion literar
M-am născut în vara anului 1970, la 9 iunie, în comuna Vedea din județul Argeș. Am crescut într-un sătuc fermecător prin simplitate lui, Chirițești, comuna Uda. De copilă iubeam poveștile pe care le ascultam vrăjită, în serile tihnite, împreună cu ceilalți trei frați ai mei, de la iubitul nostru tată, care mi-a transmis pasiunea pentru literatură și frumos. Copilăria mi-am trăit-o în parfumul poveștilor și mirajul naturii.
Odată cu adolescența, au înflorit în caietele mele secrete, primele poezii care mi-au completat personalitatea. Nu le-am publicat niciodată. Ele fac parte dintr-un trecut pur, neîntinat de agresiunile vieții și dăinuiesc alături de jurnalul meu, care trasează parcursul vieții mele din acei ani îndepărtați și până azi, deoarece nu am încetat niciodată să-mi fac însemnările în paginile lui răbdătoare și discrete.
Am reînceput să fac literatură, dar de data asta numai proză, prin 2012, când m-am înscris pe site-uri literare, care mi-au deschis orizonturi către pasiunea mea, îndelung reprimată.
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-2

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

Ştefan Lucian Mureşanu - Tu, Străine, care-mi vorbeşti ţara de rău... Publicat de Florin T. Roman 

Tu, STRĂINE, cel care-mi vorbeşti ţara de rău, M-am plictisit să aud aceleaşi stereotipuri false venite de peste graniţa stabilită de tine!!! Să-mi reaminteşti prin decepţii cât de urât e aici, deşi tu nu ştii cât de frumos e aici!!! Să-mi vorbeşti de rău rudele, deşi nu ştii care sunt rudele mele!!! – Află că milioane de oameni trăiesc azi in toată lumea, datorită lui Nicolae C. Paulescu, descoperitorul oficial al insulinei. – Tu ai scris in şcoli cu stiloul tău, nu? Inventat de românul Petrache Poenaru, membru al Academiei Romane. – Data viitoare când zbori in concediu să-ţi aminteşti că tu te deplasezi prin aer ca pescăruşul, datorită lui Traian Vuia, Aurel Vlaicu şi Henri Coandă, pentru că ei au decolat/aterizat cu primul avion din istorie, s-au jucat cu primul avion fuselat aerodinamic, şi unul din ei a inventat motorul cu reacţie. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/tefan-lucian-mure-anu-tu-str-ine-care-mi-vorbe-ti-ara-de-r-u

Muntele si Revelaţia Publicat de adrian grauenfels în Aprilie 24, 2017

Un cercetător al religiilor nu se poate sustrage de la o simplă observaţie: Marile revelaţii ale religiilor monoteiste se întâmplă la înălţime. Dacă zeii locuiau în Olimp, profeţii care au urmat, vor urca în mod voit munţii pentru a descifra secrete mistice, pentru a purta discuţii cu Creatorul, pentru meditaţie şi inspiraţie. Toate relevaţiile sunt percepute de subiect care simte sau aude o prezenţă, percepe o lumină deosebită, vederea unei figuri, teamă. Toate revelaţiile se petrec pe un munte, departe de tribul căruia profetul aparţine. În Budism muntele Meru este axa lumii, în Iudaism avem muntele Sinai, în Japonia muntele Fuji are propietăţi divine. Foarte des muntele oferă un loc de meditaţie şi revelaţie. Cei trei fondatori a celor trei religii monoteiste: Moshe, Isus şi Mohamed îşi datorează iluminarea spirituală unor relevaţii care se petrec pe munţi.  http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/muntele-si-revela-ia

Interviu (imaginar) cu Veronica Micle Publicat de Bidulescu Constantin în Aprilie 6, 2017

Constantin Bidulescu: Ne reamintiţi, vă rog, câteva date personale? Veronica Micle: M-am născut la 22 aprilie 1850 la Năsăud. Părinţii au fost Ilie şi Ana Câmpeanu. Din nefericire tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc. În anul 1853 eu cu mama şi cu fratele ne-am mutat la Iaşi unde după cursurile primare am absolvit Şcoala Centrală de fete cu calificativul “eminent”, din comisie făcând parte, printre alţii Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul meu soţ. În primăvara anului 1872 am făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, unde mi-a fost prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 am debutat cu două scrieri în proză în revista “Noul curier român” cu pseudonimul Corina. Aţi avut o relaţie tumultoasă cu Eminescu. L-aţi considerat numai ca un mare poet sau a intervenit şi glasul inimii?http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-imaginar-cu-veronica-micle

Caligrafii

Barbotare Publicat de Anica Andrei Fraschini în Aprilie 30, 2017

Fac valuri. Sub cuvertura frazelor - concepute ca niște embrioni cu care... experimentez - și a ecranului - un fel de "in vitro"... Mă izolez ca în copilărie, când adunam un material minim, câteva păpuși, cârpe, capace, frunze, un borcănel cu nisip, unul cu pietricele, crenguțe rupte. Încropeam o bucătărie minusculă, un pătuț, simulam treburi gospodărești, de familie. Toate, sub un acoperiș format dintr-o pătură sprijinită pe spătarele unor scaune. Petreceam ore întregi, cu jocul meu, vorbeam singură, desigur, cu seriozitate și patos. Acum, parcă aș vedea ceva similitudini... Sub pătura frazelor pe care le cazez pe ecran, să facă ce-or vrea, barbotez o proză fără inhibiții, defulatoare. Căci doar așa mă mai eliberez de măcinatul fără oprire, al morii anacronice, care-mi trăncăne în cap. Moara asta are o materie primă eterogenă rău și căreia se căznește să-i facă față, cu mecanismele ei, depășite. http://junimeadigitala.ning.com/group/orice-dorim-sa-impartasim/forum/topics/barbotare

UN ORAŞ TRANSILVAN
Publicat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
în Aprilie 15, 2017
Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberaţii mirate ale drumeţului grăbit de nevoile prezentului. La porţile impozante ale cetăţii de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenuşiul prezentului şi zâmbetul viitor al renaşterii sale. Poate numai aşa peste fardul ruginit şi colbul aşezat pe iluziile noastre înfăşurate în dorinţa de mai bine vor sosi vulturii din înălţimile la care aspirăm. Acum îţi împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moştenirii, ţi se dezvăluie trofeele câştigate prin spirit şi adversitate.
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/un-ora-transilvan

Stre-suri...

Salutare, România!
Publicat de ileana popescu bâldea
în Mai 5, 2017
- Bună dimineața, doamnă doctor!
- Bună dimineața, Mitică! Ia zi, ce-ai pățit?
- Păi, io nu știu ce culoare să aleg! Toate sunt la fel. Alea, de pe Facebook. Toate vor sinceritate, adevăr. Și una trebuie s-o iau, că cine mă ține, mă ține pe mine la școală?
- De ce nu te ții singur, Mitică, Mitică? Ce nevoie ai tu de culori?
- Păi... cele albe vor să muncesc, cele negre nu mă lasă să piublic și io în antoliogii, cică pierd din templul prețios cu care aș putea să fac ceva în folosul comiunității. Și, de, mi place prin lumea ista cocoană! Cum poți ieu să renunț la așa o scară politică? Așa că... trebe să mă orientez spre una colorată, adică una care-și dă cu culori pe obraji, mai proastă de sine, una care crede în mine - că io sunt deștiept și talientat foc mare. Dacă are culori, are și bani să mă țină pân ce termin și eu un pumn de clase. Așa că...
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/salutare-romania

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor