Anca Hirschpek
  • Feminin
  • Bucuresti
  • România
Partajare

Anca Hirschpek's Prieteni

  • Anica Andrei Fraschini
  • adrian grauenfels
  • paparuz adrian
 

Pagina lui Anca Hirschpek

Activitatea Recentă

Anca Hirschpek a postat o stare
"Mulțumesc pentru promovare!"
Apr 26
Agafia Dragan a promovat postarea pe blog Bucătăreală a lui Anca Hirschpek
Apr 24
Anca Hirschpek a postat o stare
"Vă mulțumesc mult pentru aprecieri și promovări!"
Apr 23
giurgiumaria a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Bucătăreală a utilizatorului Anca Hirschpek
"Remarcabil! Promovez!"
Apr 22
giurgiumaria a promovat postarea pe blog Bucătăreală a lui Anca Hirschpek
Apr 22
Anica Andrei Fraschini a promovat postarea pe blog Bucătăreală a lui Anca Hirschpek
Apr 22
Anica Andrei Fraschini a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Bucătăreală a utilizatorului Anca Hirschpek
"Promovez arta poetică, remarcabilă! Felicitări, Anca!"
Apr 22
Postarea de blog a utilizatorului Anca Hirschpek a fost prezentată

Bucătăreală

Mi-au luat-o înainte orbește sensul domestic și camera care se umflă ca un cozonaccu prea multă maia.Îmi smulg venele în liniște,să curgă cât pentru un peisajbanal, ușor de asiguratîn oricare după-masă. Apăs și trag, proptesc, presez, mușchiul are unspasm regal,prin oase mi se scurg,albaștri, serafici, ușor acidulați,mai clari ca oricând,trubaduri abia agățațide partea cealaltă,cu ochii lor de libelulăcăzând liber în moarteamoale și parfumată a livezii.Mâna mea e o târfăcare taie în carne…Vezi mai mult
Apr 21
Dan Tipuriță a promovat postarea pe blog Bucătăreală a lui Anca Hirschpek
Apr 21
Postare de log efectuată de Anca Hirschpek

Bucătăreală

Mi-au luat-o înainte orbește sensul domestic și camera care se umflă ca un cozonaccu prea multă maia.Îmi smulg venele în liniște,să curgă cât pentru un peisajbanal, ușor de asiguratîn oricare după-masă. Apăs și trag, proptesc, presez, mușchiul are unspasm regal,prin oase mi se scurg,albaștri, serafici, ușor acidulați,mai clari ca oricând,trubaduri abia agățațide partea cealaltă,cu ochii lor de libelulăcăzând liber în moarteamoale și parfumată a livezii.Mâna mea e o târfăcare taie în carne…Vezi mai mult
Apr 21
Anca Hirschpek a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog A cincea piatră** a utilizatorului Dragos Niculescu
"Deosebit.Felicitări!"
Mar 26
Anca Hirschpek a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog titlu de aer* a utilizatorului Anica Andrei Fraschini
"Excelent poem! Felicitări!"
Mar 26
Anca Hirschpek a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Într-o dimineață* a utilizatorului Anca Hirschpek
"Vă mulțumesc frumos!"
Mar 26
ileana popescu bâldea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Într-o dimineață* a utilizatorului Anca Hirschpek
"Partajat tuturor membrilor și recomandat în INTERFERENȚE LITERARE, 26 Martie, 2017 Felicitări! Administrația"
Mar 26
Anca Hirschpek a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Într-o dimineață* a utilizatorului Anca Hirschpek
"Mulțumesc fain pentru aprecieri și promovare!"
Mar 13
Anica Andrei Fraschini a promovat postarea pe blog Într-o dimineață* a lui Anca Hirschpek
Mar 13

Informaţii pentru profil

Prezentaţi-vă în câteva cuvinte
Interesată de poezie, proză scurtă, muzică, pictură, eseu, critică

Dirijabilă

Dirijabilă

Conform analizelor recente, trupul i-a devenit ceva mai blând ca o icoană. Instrumentele agonice s-au pierdut de mult, iar halucinația, topită ca o înghețată, a lăsat-o să-și învețe lecția fără martori.
Femeia pe jumătate părăsită amestecă îndelung în cafea, ghicind mai ales savoarea mâinilor absente care intonează cercuri monotone ale lichidului ingrat, uite o picătură, nu se știe cum a ajuns pe masă, la îndemâna musculiței ce ventilează cât poate într-o cameră unde singurul semn de viață este umbra grea lovind autist masa.
Apoi se lungește și se micșorează deopotrivă, dispare în ureche, pătrunde-n orbita uscată, invadează sângele ca un minisubmarin, hematiile își fac treaba înstelată, inima pompează cât trebuie, sinapsele se-ntind ca scoarțele oltenești, pielea respiră cât i se dă voie și Ea recade în visul diurn, se-mbracă fugar, iese pe ușă ca o fantoșă, dispare-n mulțime, își face de lucru și-n casă rămâne tristețea ei tot mai dodoloață pândind dintr-o cameră-n alta, mutând pozele discrete ca pe munți, echilibrând zumzetul nimicului de pe noptieră.
Orice femeie care primește o lovitură-n amor se-nalță doi centimetri, sau măcar unul. Pășind deasupra firavelor cadavre ale cupidonilor înșirați pe diagonala faptelor mari. E mersul ei din iad în râs, baletul din singurătate în mască. Își înalță gâtul, fibrele i se încordează, silueta se subțiază ca.o schiță de Modigliani, privește înainte cu nonșalanță- a iesit în urbe, e deja la expo de inimi și zâmbete de mucava. Îți ia ochii afișul ca va dispărea senină, atunci când toti se-nchid înlăuntrul pleoapelor, deși Înlăuntrul ei zgrepțăne toate bolile lumii, toate hidoșeniile care nici chip n-au, toate morțile anunțate ce se anulează una pe alta în deruta sidefie a spiritului ca un bețiv ocrotit sublim. Pielea i se deschide por cu por spre tot ce nu va avea, epiderma înfiorată pregătește marșuri nocturne, mâna va mângaia micile denivelări ca pe soldații aliniați într-un razboi al spectrelor.
O femeie care primește o lovitură-n amor tace. Asurzitor, cât să spargă siluetele tuturor -sfere de sticlă în care demult puteai ghici orice. Deși spune cuvinte, le lasă mai mult loc pe limbă, e ca si cum ar aștepta o înflorile târzie a sensurilor. Între buze i se nasc adâncituri domoale, niciodată n-a fost mai speriată, și rictusurile fine ar începe o poveste despre ce i se întâmplă, dar nu! Fiecare trebuie să ghicească doar văzând-o-dar cu toții sunt morți vii, uituci, trufași, neatenți, insistenți, absenți, iertați, absurzi. Iar ea trece cu mai multe singurătăți deodată, cu sute de absențe motivate deodată, luându-și zborul ca șoimii de pe umerii care, demult, s-au crezut aripi.
O femeie-ntre lumi își spune doar atât-viii nu stau niciodată cu viii, dacă mai au ceva de-nvățat, și nici morții nu se dau în vânt de dorul morților, atât timp cât mai este ceva de mângâiat.

Fotografiile lui Anca Hirschpek

Se încarcă...
  • Adăugare fotografii
  • Vizualizează Tot

Anca Hirschpek's Blog

Bucătăreală

Postat în Aprilie 21, 2017 la 9:12am 2 Comentarii

Mi-au luat-o înainte orbește

sensul domestic și

camera care se umflă

ca un cozonac

cu prea multă maia.

Îmi smulg venele în liniște,

să curgă cât pentru un peisaj

banal, ușor de asigurat

în oricare după-masă.

Apăs și trag, proptesc,

presez, mușchiul are un

spasm regal,

prin oase mi se scurg,

albaștri, serafici, ușor acidulați,

mai clari ca oricând,

trubaduri abia agățați

de partea cealaltă,

cu ochii lor de…

Continuare

Într-o dimineață*

Postat în Martie 13, 2017 la 11:30am 5 Comentarii

Din milioane de microfilamente se înălța, născându-mă iar și iar într-o colonie densă de răzvrătiți, de zeități diluate-n aproape-ființă, muguri bacterieni sagace, îngeri suicidari năclăiți rătăceau pedepsiți în colțuri imunde, țeseau povești pe care blajinii nu le duc până la capăt. Camera plutea abia stăpânindu-și gongul pereților ca niște epitelii absurde, dincolo zăream câțiva avortoni care-mi făceau cu mâna, respirul devenise inutil, o partitură greșită, alveolele ca niste prinți…

Continuare

Mărțișor la puterea minus doi

Postat în Februarie 24, 2017 la 11:15am 4 Comentarii

Seara, când liniștea se depune ca o plachetă, parodiind sângele-n fire albe și roșii, când mă strânge rolul de arătare fetală până sub încheieturi, iar aerul orfan ca un sarafan din lycra se coboară în acel punct de incinerare sau incriminare subtilă, mă trag într-o formă banală de femeie lip(s)ită de vatra primordială. Adun Colaps-Elle ca pe capace de bere, salvarea este în colecția de bule care fâsâie incontrolabil sub presiune. Fac rost de brațe, picioare, un cap dement-decent înșurubat,…

Continuare

Descrescătoare*

Postat în Februarie 10, 2017 la 2:00pm 4 Comentarii

Voi trăiți altfel,

la miliarde de ani distanță,

uitați de mine, mă smulgeți din neliniștea voastră ca pe o buruiană,

din sufletul pe care ușor îl împingeți pe margine,

acolo unde versurile mă scot la lumină,

gângavă așa cum sunt,

trăgându-mi membrele, încolțind

ca un mugure al tristeții din tencuiala

faptelor ascunse

sub podele,

trăind, trăgând în orb, trădând, târând târâtoarele

înghesuite între palme fără rugăciuni…

Continuare

Panou de comentarii (3 comentarii)

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Dialoguri culturale !

Alătură-te reţelei Dialoguri culturale

La 10:01am on Octombrie 24, 2016, BMM ( biv-vel-administrator) i-a dăruit utilizatorului Anca Hirschpek un cadou...
Cadou
mai citește ce postează alții, eu , el, ei
La 10:23am în Septembrie 30, 2016, adrian grauenfels a spus...

Felicitari ! AH este un pur talent literar, cu texte originale surprinzatoare. Merita o atenta lectura. Bine ai venit Anca !

La 11:18pm on Septembrie 28, 2016, ileana popescu bâldea i-a dăruit utilizatorului Anca Hirschpek un cadou...
Cadou
Bine ați venit!
 
 
 

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...Eurovision

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar
Publicat de Silvia Giurgiu
în Martie 27, 2017 la 9:40pm în Medalion literar
M-am născut în vara anului 1970, la 9 iunie, în comuna Vedea din județul Argeș. Am crescut într-un sătuc fermecător prin simplitate lui, Chirițești, comuna Uda. De copilă iubeam poveștile pe care le ascultam vrăjită, în serile tihnite, împreună cu ceilalți trei frați ai mei, de la iubitul nostru tată, care mi-a transmis pasiunea pentru literatură și frumos. Copilăria mi-am trăit-o în parfumul poveștilor și mirajul naturii.
Odată cu adolescența, au înflorit în caietele mele secrete, primele poezii care mi-au completat personalitatea. Nu le-am publicat niciodată. Ele fac parte dintr-un trecut pur, neîntinat de agresiunile vieții și dăinuiesc alături de jurnalul meu, care trasează parcursul vieții mele din acei ani îndepărtați și până azi, deoarece nu am încetat niciodată să-mi fac însemnările în paginile lui răbdătoare și discrete.
Am reînceput să fac literatură, dar de data asta numai proză, prin 2012, când m-am înscris pe site-uri literare, care mi-au deschis orizonturi către pasiunea mea, îndelung reprimată.
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-2

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

Ştefan Lucian Mureşanu - Tu, Străine, care-mi vorbeşti ţara de rău... Publicat de Florin T. Roman 

Tu, STRĂINE, cel care-mi vorbeşti ţara de rău, M-am plictisit să aud aceleaşi stereotipuri false venite de peste graniţa stabilită de tine!!! Să-mi reaminteşti prin decepţii cât de urât e aici, deşi tu nu ştii cât de frumos e aici!!! Să-mi vorbeşti de rău rudele, deşi nu ştii care sunt rudele mele!!! – Află că milioane de oameni trăiesc azi in toată lumea, datorită lui Nicolae C. Paulescu, descoperitorul oficial al insulinei. – Tu ai scris in şcoli cu stiloul tău, nu? Inventat de românul Petrache Poenaru, membru al Academiei Romane. – Data viitoare când zbori in concediu să-ţi aminteşti că tu te deplasezi prin aer ca pescăruşul, datorită lui Traian Vuia, Aurel Vlaicu şi Henri Coandă, pentru că ei au decolat/aterizat cu primul avion din istorie, s-au jucat cu primul avion fuselat aerodinamic, şi unul din ei a inventat motorul cu reacţie. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/tefan-lucian-mure-anu-tu-str-ine-care-mi-vorbe-ti-ara-de-r-u

Muntele si Revelaţia Publicat de adrian grauenfels în Aprilie 24, 2017

Un cercetător al religiilor nu se poate sustrage de la o simplă observaţie: Marile revelaţii ale religiilor monoteiste se întâmplă la înălţime. Dacă zeii locuiau în Olimp, profeţii care au urmat, vor urca în mod voit munţii pentru a descifra secrete mistice, pentru a purta discuţii cu Creatorul, pentru meditaţie şi inspiraţie. Toate relevaţiile sunt percepute de subiect care simte sau aude o prezenţă, percepe o lumină deosebită, vederea unei figuri, teamă. Toate revelaţiile se petrec pe un munte, departe de tribul căruia profetul aparţine. În Budism muntele Meru este axa lumii, în Iudaism avem muntele Sinai, în Japonia muntele Fuji are propietăţi divine. Foarte des muntele oferă un loc de meditaţie şi revelaţie. Cei trei fondatori a celor trei religii monoteiste: Moshe, Isus şi Mohamed îşi datorează iluminarea spirituală unor relevaţii care se petrec pe munţi.  http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/muntele-si-revela-ia

Interviu (imaginar) cu Veronica Micle Publicat de Bidulescu Constantin în Aprilie 6, 2017

Constantin Bidulescu: Ne reamintiţi, vă rog, câteva date personale? Veronica Micle: M-am născut la 22 aprilie 1850 la Năsăud. Părinţii au fost Ilie şi Ana Câmpeanu. Din nefericire tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc. În anul 1853 eu cu mama şi cu fratele ne-am mutat la Iaşi unde după cursurile primare am absolvit Şcoala Centrală de fete cu calificativul “eminent”, din comisie făcând parte, printre alţii Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul meu soţ. În primăvara anului 1872 am făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, unde mi-a fost prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 am debutat cu două scrieri în proză în revista “Noul curier român” cu pseudonimul Corina. Aţi avut o relaţie tumultoasă cu Eminescu. L-aţi considerat numai ca un mare poet sau a intervenit şi glasul inimii?http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-imaginar-cu-veronica-micle

Caligrafii

Barbotare Publicat de Anica Andrei Fraschini în Aprilie 30, 2017

Fac valuri. Sub cuvertura frazelor - concepute ca niște embrioni cu care... experimentez - și a ecranului - un fel de "in vitro"... Mă izolez ca în copilărie, când adunam un material minim, câteva păpuși, cârpe, capace, frunze, un borcănel cu nisip, unul cu pietricele, crenguțe rupte. Încropeam o bucătărie minusculă, un pătuț, simulam treburi gospodărești, de familie. Toate, sub un acoperiș format dintr-o pătură sprijinită pe spătarele unor scaune. Petreceam ore întregi, cu jocul meu, vorbeam singură, desigur, cu seriozitate și patos. Acum, parcă aș vedea ceva similitudini... Sub pătura frazelor pe care le cazez pe ecran, să facă ce-or vrea, barbotez o proză fără inhibiții, defulatoare. Căci doar așa mă mai eliberez de măcinatul fără oprire, al morii anacronice, care-mi trăncăne în cap. Moara asta are o materie primă eterogenă rău și căreia se căznește să-i facă față, cu mecanismele ei, depășite. http://junimeadigitala.ning.com/group/orice-dorim-sa-impartasim/forum/topics/barbotare

UN ORAŞ TRANSILVAN
Publicat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
în Aprilie 15, 2017
Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberaţii mirate ale drumeţului grăbit de nevoile prezentului. La porţile impozante ale cetăţii de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenuşiul prezentului şi zâmbetul viitor al renaşterii sale. Poate numai aşa peste fardul ruginit şi colbul aşezat pe iluziile noastre înfăşurate în dorinţa de mai bine vor sosi vulturii din înălţimile la care aspirăm. Acum îţi împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moştenirii, ţi se dezvăluie trofeele câştigate prin spirit şi adversitate.
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/un-ora-transilvan

Stre-suri...

Salutare, România!
Publicat de ileana popescu bâldea
în Mai 5, 2017
- Bună dimineața, doamnă doctor!
- Bună dimineața, Mitică! Ia zi, ce-ai pățit?
- Păi, io nu știu ce culoare să aleg! Toate sunt la fel. Alea, de pe Facebook. Toate vor sinceritate, adevăr. Și una trebuie s-o iau, că cine mă ține, mă ține pe mine la școală?
- De ce nu te ții singur, Mitică, Mitică? Ce nevoie ai tu de culori?
- Păi... cele albe vor să muncesc, cele negre nu mă lasă să piublic și io în antoliogii, cică pierd din templul prețios cu care aș putea să fac ceva în folosul comiunității. Și, de, mi place prin lumea ista cocoană! Cum poți ieu să renunț la așa o scară politică? Așa că... trebe să mă orientez spre una colorată, adică una care-și dă cu culori pe obraji, mai proastă de sine, una care crede în mine - că io sunt deștiept și talientat foc mare. Dacă are culori, are și bani să mă țină pân ce termin și eu un pumn de clase. Așa că...
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/salutare-romania

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor