Anca Hirschpek
  • Feminin
  • Bucuresti
  • România
Partajare

Anca Hirschpek's Prieteni

  • Anica Andrei Fraschini
  • adrian grauenfels
  • paparuz adrian
 

Pagina lui Anca Hirschpek

Activitatea Recentă

Agafia Dragan a promovat postarea pe blog Bucătăreală a lui Anca Hirschpek
cu 3 ore în urmă
Anca Hirschpek a postat o stare
"Vă mulțumesc mult pentru aprecieri și promovări!"
cu 23 ore în urmă
giurgiumaria a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Bucătăreală a utilizatorului Anca Hirschpek
"Remarcabil! Promovez!"
ieri
giurgiumaria a promovat postarea pe blog Bucătăreală a lui Anca Hirschpek
ieri
Anica Andrei Fraschini a promovat postarea pe blog Bucătăreală a lui Anca Hirschpek
ieri
Anica Andrei Fraschini a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Bucătăreală a utilizatorului Anca Hirschpek
"Promovez arta poetică, remarcabilă! Felicitări, Anca!"
ieri
Postarea de blog a utilizatorului Anca Hirschpek a fost prezentată

Bucătăreală

Mi-au luat-o înainte orbește sensul domestic și camera care se umflă ca un cozonaccu prea multă maia.Îmi smulg venele în liniște,să curgă cât pentru un peisajbanal, ușor de asiguratîn oricare după-masă. Apăs și trag, proptesc, presez, mușchiul are unspasm regal,prin oase mi se scurg,albaștri, serafici, ușor acidulați,mai clari ca oricând,trubaduri abia agățațide partea cealaltă,cu ochii lor de libelulăcăzând liber în moarteamoale și parfumată a livezii.Mâna mea e o târfăcare taie în carne…Vezi mai mult
Vineri
Dan Tipuriță a promovat postarea pe blog Bucătăreală a lui Anca Hirschpek
Vineri
Postare de log efectuată de Anca Hirschpek

Bucătăreală

Mi-au luat-o înainte orbește sensul domestic și camera care se umflă ca un cozonaccu prea multă maia.Îmi smulg venele în liniște,să curgă cât pentru un peisajbanal, ușor de asiguratîn oricare după-masă. Apăs și trag, proptesc, presez, mușchiul are unspasm regal,prin oase mi se scurg,albaștri, serafici, ușor acidulați,mai clari ca oricând,trubaduri abia agățațide partea cealaltă,cu ochii lor de libelulăcăzând liber în moarteamoale și parfumată a livezii.Mâna mea e o târfăcare taie în carne…Vezi mai mult
Vineri
Anca Hirschpek a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog A cincea piatră** a utilizatorului Dragos Niculescu
"Deosebit.Felicitări!"
Mar 26
Anca Hirschpek a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog titlu de aer* a utilizatorului Anica Andrei Fraschini
"Excelent poem! Felicitări!"
Mar 26
Anca Hirschpek a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Într-o dimineață* a utilizatorului Anca Hirschpek
"Vă mulțumesc frumos!"
Mar 26
ileana popescu bâldea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Într-o dimineață* a utilizatorului Anca Hirschpek
"Partajat tuturor membrilor și recomandat în INTERFERENȚE LITERARE, 26 Martie, 2017 Felicitări! Administrația"
Mar 26
Anca Hirschpek a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Într-o dimineață* a utilizatorului Anca Hirschpek
"Mulțumesc fain pentru aprecieri și promovare!"
Mar 13
Anica Andrei Fraschini a promovat postarea pe blog Într-o dimineață* a lui Anca Hirschpek
Mar 13
Anica Andrei Fraschini a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Într-o dimineață* a utilizatorului Anca Hirschpek
"Cutremurător! Macabru, dar adevărată Artă! "zeități diluate-n aproape-ființă"... "strânsă între inelele calde ale celui mai înșelător demon-bunătatea ascunsă"... "ca un angrenaj fluorescent al…"
Mar 13

Informaţii pentru profil

Prezentaţi-vă în câteva cuvinte
Interesată de poezie, proză scurtă, muzică, pictură, eseu, critică

Dirijabilă

Dirijabilă

Conform analizelor recente, trupul i-a devenit ceva mai blând ca o icoană. Instrumentele agonice s-au pierdut de mult, iar halucinația, topită ca o înghețată, a lăsat-o să-și învețe lecția fără martori.
Femeia pe jumătate părăsită amestecă îndelung în cafea, ghicind mai ales savoarea mâinilor absente care intonează cercuri monotone ale lichidului ingrat, uite o picătură, nu se știe cum a ajuns pe masă, la îndemâna musculiței ce ventilează cât poate într-o cameră unde singurul semn de viață este umbra grea lovind autist masa.
Apoi se lungește și se micșorează deopotrivă, dispare în ureche, pătrunde-n orbita uscată, invadează sângele ca un minisubmarin, hematiile își fac treaba înstelată, inima pompează cât trebuie, sinapsele se-ntind ca scoarțele oltenești, pielea respiră cât i se dă voie și Ea recade în visul diurn, se-mbracă fugar, iese pe ușă ca o fantoșă, dispare-n mulțime, își face de lucru și-n casă rămâne tristețea ei tot mai dodoloață pândind dintr-o cameră-n alta, mutând pozele discrete ca pe munți, echilibrând zumzetul nimicului de pe noptieră.
Orice femeie care primește o lovitură-n amor se-nalță doi centimetri, sau măcar unul. Pășind deasupra firavelor cadavre ale cupidonilor înșirați pe diagonala faptelor mari. E mersul ei din iad în râs, baletul din singurătate în mască. Își înalță gâtul, fibrele i se încordează, silueta se subțiază ca.o schiță de Modigliani, privește înainte cu nonșalanță- a iesit în urbe, e deja la expo de inimi și zâmbete de mucava. Îți ia ochii afișul ca va dispărea senină, atunci când toti se-nchid înlăuntrul pleoapelor, deși Înlăuntrul ei zgrepțăne toate bolile lumii, toate hidoșeniile care nici chip n-au, toate morțile anunțate ce se anulează una pe alta în deruta sidefie a spiritului ca un bețiv ocrotit sublim. Pielea i se deschide por cu por spre tot ce nu va avea, epiderma înfiorată pregătește marșuri nocturne, mâna va mângaia micile denivelări ca pe soldații aliniați într-un razboi al spectrelor.
O femeie care primește o lovitură-n amor tace. Asurzitor, cât să spargă siluetele tuturor -sfere de sticlă în care demult puteai ghici orice. Deși spune cuvinte, le lasă mai mult loc pe limbă, e ca si cum ar aștepta o înflorile târzie a sensurilor. Între buze i se nasc adâncituri domoale, niciodată n-a fost mai speriată, și rictusurile fine ar începe o poveste despre ce i se întâmplă, dar nu! Fiecare trebuie să ghicească doar văzând-o-dar cu toții sunt morți vii, uituci, trufași, neatenți, insistenți, absenți, iertați, absurzi. Iar ea trece cu mai multe singurătăți deodată, cu sute de absențe motivate deodată, luându-și zborul ca șoimii de pe umerii care, demult, s-au crezut aripi.
O femeie-ntre lumi își spune doar atât-viii nu stau niciodată cu viii, dacă mai au ceva de-nvățat, și nici morții nu se dau în vânt de dorul morților, atât timp cât mai este ceva de mângâiat.

Fotografiile lui Anca Hirschpek

Se încarcă...
  • Adăugare fotografii
  • Vizualizează Tot

Anca Hirschpek's Blog

Bucătăreală

Postat în Aprilie 21, 2017 la 9:12am 2 Comentarii

Mi-au luat-o înainte orbește

sensul domestic și

camera care se umflă

ca un cozonac

cu prea multă maia.

Îmi smulg venele în liniște,

să curgă cât pentru un peisaj

banal, ușor de asigurat

în oricare după-masă.

Apăs și trag, proptesc,

presez, mușchiul are un

spasm regal,

prin oase mi se scurg,

albaștri, serafici, ușor acidulați,

mai clari ca oricând,

trubaduri abia agățați

de partea cealaltă,

cu ochii lor de…

Continuare

Într-o dimineață*

Postat în Martie 13, 2017 la 11:30am 5 Comentarii

Din milioane de microfilamente se înălța, născându-mă iar și iar într-o colonie densă de răzvrătiți, de zeități diluate-n aproape-ființă, muguri bacterieni sagace, îngeri suicidari năclăiți rătăceau pedepsiți în colțuri imunde, țeseau povești pe care blajinii nu le duc până la capăt. Camera plutea abia stăpânindu-și gongul pereților ca niște epitelii absurde, dincolo zăream câțiva avortoni care-mi făceau cu mâna, respirul devenise inutil, o partitură greșită, alveolele ca niste prinți…

Continuare

Mărțișor la puterea minus doi

Postat în Februarie 24, 2017 la 11:15am 4 Comentarii

Seara, când liniștea se depune ca o plachetă, parodiind sângele-n fire albe și roșii, când mă strânge rolul de arătare fetală până sub încheieturi, iar aerul orfan ca un sarafan din lycra se coboară în acel punct de incinerare sau incriminare subtilă, mă trag într-o formă banală de femeie lip(s)ită de vatra primordială. Adun Colaps-Elle ca pe capace de bere, salvarea este în colecția de bule care fâsâie incontrolabil sub presiune. Fac rost de brațe, picioare, un cap dement-decent înșurubat,…

Continuare

Descrescătoare*

Postat în Februarie 10, 2017 la 2:00pm 4 Comentarii

Voi trăiți altfel,

la miliarde de ani distanță,

uitați de mine, mă smulgeți din neliniștea voastră ca pe o buruiană,

din sufletul pe care ușor îl împingeți pe margine,

acolo unde versurile mă scot la lumină,

gângavă așa cum sunt,

trăgându-mi membrele, încolțind

ca un mugure al tristeții din tencuiala

faptelor ascunse

sub podele,

trăind, trăgând în orb, trădând, târând târâtoarele

înghesuite între palme fără rugăciuni…

Continuare

Panou de comentarii (3 comentarii)

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Dialoguri culturale !

Alătură-te reţelei Dialoguri culturale

La 10:01am on Octombrie 24, 2016, BMM ( biv-vel-administrator) i-a dăruit utilizatorului Anca Hirschpek un cadou...
Cadou
mai citește ce postează alții, eu , el, ei
La 10:23am în Septembrie 30, 2016, adrian grauenfels a spus...

Felicitari ! AH este un pur talent literar, cu texte originale surprinzatoare. Merita o atenta lectura. Bine ai venit Anca !

La 11:18pm on Septembrie 28, 2016, ileana popescu bâldea i-a dăruit utilizatorului Anca Hirschpek un cadou...
Cadou
Bine ați venit!
 
 
 

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar-Agafia Drăgan
Publicat de Agafia Dragan
în Martie 28, 2017
Nume: Tigoianu Drăgan Eugenia
Nume autor:Agafia Drăgan
Domiciliu actual: Focşani, Vrancea
Născută în comuna Hodac, judeţul Mureş
Absolventă a Universităţii Bucureşti.
Debutează în timpul facultaţii la “Vatra” şi Gânduri studenţeşti, apoi până în 2013 publică doar articole de specialitate. Revine la poezie în 2013.

Activitatea literară 2014-2016
Publicaţii în revistele: Nomen Artis, Cronos peniţa de aur, Negru pe Alb, Dor de Dor, Confluente literare, Bogdania, sub egida Asociaţiei Cultural-Umanitare ”BOGDANIA ”, Oglinda Literară, ed. De Asociatia Culturala “Duiliu Zamfirescu” , eCreator , Amprentele sufletului, etc.

În antologii:
Cuvinte Sculptate, ed.Editgraf, Lumină din Lumina, ed. Armonii Culturale, Roşu Mocnit, ed.Rovimed, Priveşte Visând, Iubito, ed.Editgraph, Petale de Suflet, ed.Edigraph, Ieri ca prin Vis, ed, Editgraf, Obraji de Magnolie, ed.Editgraf, Antologia Antologiilor Natiunea, ed.Natiunea, Cu tine in gând ed. Editgraf, 10 ani plini de dor, ed. Pim, Lyrics et Prosa vol II si III ed. Natiunea, Pe aleea cuvintelor, ed. Ispirescu, Toamna asta Plouă cu Lacrimi, Iasi 2015, Carmen, ed.Anamarol, 2016,Alburii Sclipiri de Stele, ed.Napoca Nova etc.

Volume de autor:
Nevoia de Fericire, ed.Editgraf, 2014
Cu Toamna Căzută pe Gene, ed. Editgraf, 2015
Măriuca şi Prietenii ei, ed. Editgraf, 2015
Iluzia Regăsirii, ed. Armonii Culturale,2016
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-agafia-dr-gan

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

Interviu (imaginar) cu Veronica Micle Publicat de Bidulescu Constantin în Aprilie 6, 2017

Constantin Bidulescu: Ne reamintiţi, vă rog, câteva date personale? Veronica Micle: M-am născut la 22 aprilie 1850 la Năsăud. Părinţii au fost Ilie şi Ana Câmpeanu. Din nefericire tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc. În anul 1853 eu cu mama şi cu fratele ne-am mutat la Iaşi unde după cursurile primare am absolvit Şcoala Centrală de fete cu calificativul “eminent”, din comisie făcând parte, printre alţii Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul meu soţ. În primăvara anului 1872 am făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, unde mi-a fost prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 am debutat cu două scrieri în proză în revista “Noul curier român” cu pseudonimul Corina. Aţi avut o relaţie tumultoasă cu Eminescu. L-aţi considerat numai ca un mare poet sau a intervenit şi glasul inimii?

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-imaginar-cu-veronica-micle

Interviu cu Mihai Eminescu Publicat de Florin T. Roman în Aprilie 4, 2017 

Florin T. Roman: Ce mai faceţi, domnule Eminescu? MIHAI EMINESCU: Ia, eu fac ce fac de mult, / Iarna viscolu-l ascult. (Revedere) Dar în restul anului? Problema morţii lumii o dezleg. (Cărţile) Ce e poezia în opinia Domniei voastre? Ce e poezia? înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea. (Epigonii) Mai scrieţi poezii? La ce?... Oare totul nu e nebunie? (Mortua est!) Sunteţi marele nostru poet naţional, se ştie. Dacă aţi continua să compuneţi versuri aţi putea dobândi o faimă universală, egală poate cu cea a lui Shakespeare sau Baudelaire... N-ar fi păcat să abandonaţi pana? De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi? (...) De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu?/ Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? (Scrisoarea II) În acest veac, al XXI-lea, trăiesc şi se manifestă câţiva intelectuali români „postmoderni”, progresişti, care susţin că sunteţi autohtonist, antisemit, chiar xenofob... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-cu-mihai-eminescu

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
Publicat de adrian grauenfels
în Aprilie 13, 2017 la 8:32am în APARIȚII EDITORIALE (Modifică)Trimitere mesaj Vizualizare Discuţii

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
José Corti, s-a născut în Franţa în anul 1895. De tânăr s-a simţit atras de mişcare lui André Breton şi în paralel cu activităţile suprarealiştilor la care participa, Corti fondează "Editura Suprarealistă" în care va publica pe Aragon, cât şi cărţile lui Breton (În legitimă Apărare), Rene Char, Paul Éluard (Relentir Travaux), René Crevel -1932 (Clavecinul lui Diderot), pe Benjamin Péret în 1936 şi pe Salvador Dali cu "Metamofoza lui Narcis" în 1937. Mai târziu fondează în anul 1938, "Casa Corti", care publică operele complete ale lui Lautréamont, cât şi alte scrieri suprarealiste care vor caracteriza pluralismul firmei: poezie, romantism, eseul literar, dar şi cărţi universitare sau clasici francezi. José a murit în 1984 la Paris după o viaţă frământată dar totodată pasionantă.
A publicat cărţile sale (romane poliţiste, jurnalism, etc) sub pseudonimele: Roch Santa-Maria sau Sidney O'Brien. Sub numele său adevărat publică:
Imitaţie fără sclavie (1981), Amintiri dezordonate (1983), Provizoriul definitiv (1992).continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/jos-corti-editor-i-librar-al-avangadelor

Declinul Elitelor Publicat de adrian grauenfels în Aprilie 7, 2017

În limba latină termenul Electus caracterizează o persoană sau un grup care aduce comunităţii onoare şi valoare. Timp de secole grupele elitiste se evidenţiau prin preocupările şi acţiunile umanitare, ştiinţifice sau artistice care polarizau etosul social şi cultural al epocii lor. Elitele au fost active şi apreciate din antichitate şi până la recentul postmodernism care a catalizat dizolvarea barierelor culturale, trivializarea comunicaţiei în favoarea unui sat global lipsit de personalitate. Elitele de azi sunt paralizate de noua ordine axată pe mediocritate şi consum exagerat. Îmi amintesc filmele tinereţii mele în care protipendada oraşului ieşea la plimbare pe bulevardul central, trăsurile cu cai aşteptau clienţii sporadici iar vânzătorul de limonadă oferea în pahare de sticlă verzuie mirajul orientului oprit la poalele Balcanilor. Elita vorbea limbi străine, se intersa de ştiinţe, de filosofie, de expediţii, doamnele cântau la pian sau pictau în liniştea saloanelor. În ţara în care ne-am născut, România, frământata istorie a primelor două decenii de dictatură comunistă, a produs două dileme: una privitoare la represiunea sângeroasă declanşată de noul regim, iar celalaltă, la tenebroasele raporturi din culisele puterii noi instalate.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/declinul-elitelor

Caligrafii

UN ORAŞ TRANSILVAN
Publicat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
în Aprilie 15, 2017
Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberaţii mirate ale drumeţului grăbit de nevoile prezentului. La porţile impozante ale cetăţii de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenuşiul prezentului şi zâmbetul viitor al renaşterii sale. Poate numai aşa peste fardul ruginit şi colbul aşezat pe iluziile noastre înfăşurate în dorinţa de mai bine vor sosi vulturii din înălţimile la care aspirăm. Acum îţi împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moştenirii, ţi se dezvăluie trofeele câştigate prin spirit şi adversitate.
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/un-ora-transilvan

Stre-suri...

În țara asta normalitatea este ceva extraordinar Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Martie 27, 2017 Am încercat să fiu cât de cât un observator „normal”. Deși asta este totuși destul de dificil în România. Aici există tabere peste tot. Și exclusivități! Dacă te pune „ăl cu coarne”, sau „cel sfânt” (depinde și aici din ce tabără ești), să te uiți în tabăra lui pește, o iei peste bot de la cei din tabăra pescarului. Dar nu pentru că te-ai uitat la vecini. Nuuuu... Ci pentru că ai îndrăznit să belești cumva ochii. Culmea eforturilor este atunci când crezi că poți face ceva să-i împaci. Mai întâi între ei. Dar e mai mult decât o misiune imposibilă. Nici să stai în afară nu e o soluție. Te vor bombarda cu toții. Aici nu există enclave! În România nu s-a inventat nici obiectivismul, dar nici locul de observație egal situat între taberele veșnic beligerante. Iar războiul?!... 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/in-tara-asta-normalitatea-este-ceva-extraordinar

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor