Maria Cecilia Nicu
  • Feminin
  • toronto
  • Canada
Partajare

Maria Cecilia Nicu's Prieteni

  • Vasile Gheorghe
  • Voican Marin
  • Paun Octavian
  • Elena Mititelu
  • Cristina M. Moldoveanu
  • Harry Beer
  • Violeta  Deminescu
  • Antonella Mocanu
  • ileana popescu bâldea
  • Djamal Mahmoud
  • Adrian Munteanu
  • Vasile Anton Ieșeanu
  • DANIEL VORONA
  • adrian grauenfels
  • Atila Racz

Discuţiile lui Maria Cecilia Nicu

George Cosbuc

Această discuţie este începută. Cel mai recent răspuns de Maria Cecilia Nicu Iul 18, 2016. 1 Răspuns

Maria Cecilia Nicu George CoşbucMi se pare normal să cred că ne compartimentăm amintirile, le aşezăm în rafturile memoriei cu o anume intenţie aşa ca să revenim la ele preferenţial aşa ca să…Continuare

Anul Caragiale

Această discuţie este începută. Cel mai recent răspuns de Veronica Pavel Lerner Nov 15, 2012. 1 Răspuns

ANUL CARAGIALE –2012(30 ianuarie 1852 - 9 iunie 1912)Motto : « O Tempora, O mores »Şi parcă nicăieri nu mi se pare mai potrivită - exclamaţia lui Cicero - decât cuvintelor lui Nicolae Iorga despre…Continuare

 

Pagina lui Maria Cecilia Nicu

Activitatea Recentă

Agafia Dragan a promovat postarea pe blog Ancorarea in real a lui Maria Cecilia Nicu
Marţi
Maria Cecilia Nicu a promovat discuţia Scrisoare din partea cealaltă a lumii – capitolul II a lui ileana popescu bâldea
Luni
Maria Cecilia Nicu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ancorarea in real a utilizatorului Maria Cecilia Nicu
"Ileana, Anica va multumesc pentru aprecieri. O zi buna, Tea"
Duminică
Anica Andrei Fraschini a promovat postarea pe blog Ancorarea in real a lui Maria Cecilia Nicu
Duminică
Anica Andrei Fraschini a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ancorarea in real a utilizatorului Maria Cecilia Nicu
"Promovez cu drag, felicitări!"
Duminică
Veronica Pavel Lerner a promovat postarea pe blog Ancorarea in real a lui Maria Cecilia Nicu
Duminică
ileana popescu bâldea a promovat postarea pe blog Ancorarea in real a lui Maria Cecilia Nicu
Duminică
ileana popescu bâldea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ancorarea in real a utilizatorului Maria Cecilia Nicu
"Expun, promovez și recomand în rubrica Psihologie - Cine sunt și ce caut? Mulțumim frumos! Bine ați revenit!"
Duminică
Postarea de blog a utilizatorului Maria Cecilia Nicu a fost prezentată

Ancorarea in real

Maria Cecilia Nicu Ancorarea în realEste inevitabil. Ancorarea în real desigur ori poate nu tocmai? Când atingi o anumită vârstă întrebările legate de viaţă, de realul acesteia nu numai că se aglomerează dar se şi poticnesc în a găsi răspunsuri dacă nu precise cel puţin satisfăcătoare. Am eu impresia - eronată sau nu - că trecem prin nişte etape interpretative şi dacă la tinereţe lumea vine spre noi învăluită în perspective şi mai ales în speranţe, poate chiar ideatic concepute, la…Vezi mai mult
Duminică
Postare de log efectuată de Maria Cecilia Nicu

Ancorarea in real

Maria Cecilia Nicu Ancorarea în realEste inevitabil. Ancorarea în real desigur ori poate nu tocmai? Când atingi o anumită vârstă întrebările legate de viaţă, de realul acesteia nu numai că se aglomerează dar se şi poticnesc în a găsi răspunsuri dacă nu precise cel puţin satisfăcătoare. Am eu impresia - eronată sau nu - că trecem prin nişte etape interpretative şi dacă la tinereţe lumea vine spre noi învăluită în perspective şi mai ales în speranţe, poate chiar ideatic concepute, la…Vezi mai mult
Duminică
Maria Cecilia Nicu a contribuit cu răspunsuri la discuţia Scrisoare din partea cealaltă a lumii - Capitolul I a utilizatorului ileana popescu bâldea în grupul Proză
""Border line" intre onirism si parabola, Ileana si mi-a placut/ Pe muche de cutit as zice, parca mai convingator parca decat expresia eng. cu adresa precisa mai ales in sine. Citesc mai mereu si chiar voi posta cumva. Regards, Tea"
Sâmbătă
Maria Cecilia Nicu a promovat discuţia Scrisoare din partea cealaltă a lumii - Capitolul I a lui ileana popescu bâldea
Sâmbătă
Maria Cecilia Nicu a promovat discuţia Revista Alchemia !!! a lui adrian grauenfels
Feb 1
Maria Cecilia Nicu a contribuit cu răspunsuri la discuţia La mulți ani, doamnă Veronica Pavel Lerner! a utilizatorului ileana popescu bâldea
"LA MULTI ANI, Vero! Te imbratisez, Tea"
Ian 3
Maria Cecilia Nicu a promovat discuţia La mulți ani, doamnă Veronica Pavel Lerner! a lui ileana popescu bâldea
Ian 3
Maria Cecilia Nicu a contribuit cu răspunsuri la discuţia Revista ALCHEMIA no 7 - Arta Fotografica* a utilizatorului adrian grauenfels
"Profesionalism-asa cum iti este caracteristic, Adrian- eleganta, calitate, intr-un cuvant SuPERBA revisra. Felicitari, Tea"
Dec 28, 2016

Informaţii pentru profil

Prezentaţi-vă în câteva cuvinte
absolventa litere, autor doua volume proza: A plouat cu Iguane-povestiri, O mie o suta de ani-roman, colaborari la ziare si site-uri literare. Rubrica permanenta la Observatorul din 1990

Fotografiile lui Maria Cecilia Nicu

Se încarcă...
  • Adăugare fotografii
  • Vizualizează Tot

Maria Cecilia Nicu's Blog

Ancorarea in real

Postat în Martie 26, 2017 la 7:05pm 3 Comentarii

Maria Cecilia Nicu

Ancorarea în real

Este inevitabil. Ancorarea în real desigur ori poate nu tocmai?

Când atingi o anumită vârstă întrebările legate de viaţă, de realul acesteia nu numai că se aglomerează dar se şi poticnesc în a găsi răspunsuri dacă nu precise cel puţin satisfăcătoare.

Am eu impresia - eronată sau nu - că trecem prin nişte etape interpretative şi dacă la tinereţe lumea vine spre noi învăluită în perspective şi mai ales în speranţe, poate chiar ideatic…

Continuare

August 2016

Postat în August 20, 2016 la 4:13pm 7 Comentarii

Maria Cecilia Nicu

August 2016

O vacanţă mi-ar fi la-ndemână mai ales cu atâta căldură - record de durată, se pare - dar cum tot felul de momente adiacente se pun de-a-curmezişul m-am decis să-mi răscolesc curiozităţile, să zicem, culturale şi-mi redescopăr câteva slăbiciuni pe care luna august le “conservă” biografic.

Dificil. Luna august e plină-biografic vorbind- de nume despre care ştiu câte ceva, fie că mi-au “mobilat” mintea cu înţelepciunea lor, fie că mi-au…

Continuare

Father's Day*

Postat în Iunie 19, 2016 la 2:00am 12 Comentarii

Maria Cecilia N icu

Father’s Day

Când d-na. Joan B. Dodd, din Washington State,propune, în 1909, ca în iunie, cea de a treia duminică, să fie proclamată Father’s Day ca omagiu tatălui ei, nu erou al nu ştiu cărui război, nu cine-ştie-ce star al epocii, ci pur şi simplu tată devotat celor şase copii pe care i-a crescut singur, restabileşte un echilibru afectiv necesar, firesc. Aureola părintească aparţinând mamei - grija, sacrifiiciile, dăruirea, renunţarea şi mai ales iubirea –…

Continuare

Octavian Goga

Postat în Mai 15, 2016 la 6:12pm 4 Comentarii

Maria Cecilia Nicu

OCRAVIAN GOGA

"După Eminescu şi Macedonski, Goga e întâiul poet mare din epoca modernă, sortit prin simplitatea aparenţă a liricii lui să pătrundă tot mai adânc în sufletul mulţimii, poet naţional totdeodată şi pur că şi Eminescu".

Ceea ce susţine George Călinescu în''Istoria literaturii române de la origini până în prezent'' (1941) este aproximaţie valorică pe care din păcate am învăţat s-o ignorăm fie dominaţi de variaţiunile istorice fie preocupaţi de…

Continuare

confuzie

Confuzie

 

“Scrisoarea a venit într-o sâmbătă dimineaţă, ca şi cum sâmbăta venea poşta şi de fapt nu venea, dar era în cutie şi avea timbru ştampilat, evident şi data nu era clară, ca de obicei, dar de

fapt ce importanţă avea dacă era sau nu clară, scrisoarea era şi trebuia s-o desfacă şi nu ştia exact de ce ar fi trebuit s-o desfacă, dar aşa e uzanţa, scrisorile se desfac şi se citesc şi în felul acesta îţi calmezi curiozitatea, de ce ar trebui curiozitatea calmată nu e tocmai clar, poate pentru că include în ea o nelinişte, un tremur, aş zice,  pe care dacă nu-l opreşti se amplifică  şi atunci rupi plicul şi gata.

 

L-a rupt. Foaia e aproape albă numai la mijlocul ei sunt câteva rânduri pe care se străduie,  pe cuvântul meu că se străduie, să le citească şi dintr-odată descoperă că e aproape analfabet, cinci ani de facultate, Filologie, Litere şi habar nu are să desluşească ce dracu’ e înşirat acolo, trebuie categoric să o strige pe Andreea, ea are ochii mai buni şi o să-i citească propoziţiile alea neinteligibile, pentru că, de fapt, structura lor îl încurcă, îi creează confuzii, probabil puterea de percepere este  defectuoasă, slavặ Domnului că nu-i analfabet, numai confuz .

 

Andreea nici nu e acasă, ce idioţenie să o deranjeze pentru nimica toată  sau  mă rog ceva aşa lipsit de importanţă, e confuz şi gata şi nu se întoarce pe dos viaţa oamenilor numai pentru că el are mintea plecată cu sorcova.

 

“Mặ duc să-mi fac o cafea, zice el, scrisoarea poate să aştepte, dacă sună telefonul răspund şi dacă e mama îi transmit complimente de la Andreea, în felul acesta o îmbunez si nu se mai răţoieşte la mine că nevastă-mea aşa şi pe dincolo şi, pe deasupra, îi şi spun că mă duc s-o văd azi după masă şi gata o potolesc. Dacă nu e mama, lucrurile se complică, nu ştiu ce aş putea să vorbesc cu cineva chiar acum, nu ştiu dacă e cazul să vorbesc cu cineva acum, nu ştiu dacã e cazul să vorbesc cu cineva aşa în general, norocul meu e că telefonul nu sună."

 

Sigur că ar fi trebuit să sune, de ieri, de alaltăieri, de mai multă vreme  şi nu sună şi el stă ca un dobitoc aşteptând ca şi cum ar avea vreo logică aşteptatul ăsta şi, îndefinitiv, de ce aşteptat,  trăieşte pur şi simplu aşa cum consideră cu sau fără telefoane de la cineva chiar şi de la maică-sa,  se duce la şcoală, îşi face orele, stă la şedinţe, ieri, de exemplu, s-a discutat activitatea culturală pe luna care vine, pe trimestru de fapt şi  are din nou sarcina să organizeze brigada artistică de agitaţie pentru serbarea din ziua de Paşti, sigur că nu s-a precizat ideea de serbare în ziua de Paşti,  dar data coincide cum e şi normal, n-or să se ducă copiii la Înviere, destul că o să fie extrem de dificil să-i controlezi dacă vin cu ouă roşi la şcoală  toată săptămâna viitoare, e firesc, viaţa curge cu sau fără intervenţia lui, anonimatul îl avantajează şi acum scrisoarea asta care n-are nici un sens şi măcar dacă ar fi scrisoare dar e o nenorocită de hârtie aproape albă, aproape goală cu excepţa a trei rânduri stinghere, sărace, meschine mai bine zis şi pe care aşa meschine cum sunt nu le poate desluşi şi, chiar dacă le desluşeşte, nu le poate elucida sensul. E ilogic, idiotic, catastrofal de sec şi ceea ce e cel mai important imposibil de evitat."

 

-Şi ?

-Şi ce ?

-Te-ai poticnit.

-Cum adică m-am poticnit ?

-Ce face ăla cu scrisoarea ?  De fapt, ce scrisoare e aia de trei rânduri ? Toatã povestea sună cretin, amatoristic, ca să zic aşa, am senzaţia că vrei tensiune, cum adică am impresia, asta vrei de fapt, nu ?  Şi n-ai. E subţire. N-ai logică, sens, vreau să zic, desfăşori totul invers. Ţi se pare dramatic ?

-Dacă te-ai auzi vorbind ţi-ai da seama, sper că ţi-ai da seama că tu n-ai sens, aglomerezi întrebări independente pe care dracu’ ştie cum le corelezi, că îmi serveşti un talmeş-balmeş de inepţii pe care ai precis pretenţia să le iau drept aprecieri oneste, mă ajuţi cumva îţi închipui tu şi eu îţi spun că n-am nevoie de ajutorul tău mai ales că n-ai idee ce e aia.

-Vax!  Eşti în pană de inspiraţie, baţi câmpii cu o poveste anostă căreia îi injectezi  falsa tensiune a unui mister de mucava, ai vrea ca cititorul să-şi puie picioarele în apă rece şi eu îţi spun că nu şi le pune că  n-are ce  mister să descifreze, pentru că nu e decât o aglomerare stupidă de  întrebari fără răspuns, adică nu au ce răspuns să ceară şi,  la urma urmei ai putea să-mi spui şi mie ce anume ascund cele trei rânduri în fata cărora eroul tău a încremenit sau, mă rog, se mişcă aşa besmetic? E ceva ?

-Tu ce zici?

-Cum adică ce zic ? Ţi-am spus ce zic .  Şi, pe urmă, nu e important ce zic eu, ce zici tu are greutate, dacă eşti în stare să  o dai, adică să o aşezi acolo unde trebuie, nu? Şi când mă urc in avion mi-e frică, nu? Ce, aia e frică?

-Ce-ţi veni cu frica ? Cine-ţi vorbeşte de frică ? Încerc să sugerez tensiunea necunoscutului, îmi aleg un simbol, banal, de fiecare zi, vreau să zic- scrisoare- şi tu îmi vii cu frica, frica de ce, ce-mi pasă mie că ţie ţi-e frică de avion, ce-mi pasă mie de ori ce altă frică ai tu, nu vorbesc de tine in povestirea mea, de ce aş vorbi de tine?

-Domnule!!!! Fugi cu o viteză incredibilă! E adevărat că frica dă nişte reacţii surprizã, cel puţin, da' n-ai şanse! 

Ţi-aduci aminte? Sigur că ţi-aduci aminte, ce intrebare tâmpită! Un singur lucru nu-mi e clar,  ba e chiar ciudat, cum anumite aspecte, esenţiale aş zice, îţi joaca feste şi dispar tocmai atunci când ai mai multă nevoie de ele, mă rog,  accept limita asta acum, n-am încotro de altfel;  era vară, august,  primăvară? Nu ştiu şi dupã faţa ta nici tu nu mai ştii, trebuie să fi fost oricum special, Rilke nu merge cu zăpada şi nici cu prea multă lumină, nu ? Oricum pe strada noastră ardea un bec şi aş zice că era suficient, numai la Scala era o firmă mare de neon, nu-i zicea Scala?  Sigur că nu-i zicea Scala, cum dracu’ îi zicea? Fantastică această ştergere din memorie şi mai avem şi altele sunt sigur, adică ştiu şi e curios că nu facem nici un efort să remodelăm timpul ăla la scara  lui reală, nu crezi?

-Ce-are-a-face Scala în toată chestia asta ?

-N-are?

-De ce ar avea ? E minor.  Se numea sau nu Scala nu-mi mai spune nimic. Nu-ţi mai spune nimic, sunt sigur. Lumina, da, e altă poveste. Crezi că era toamnă?     

“Tăcerea ca o ploaie-mi pare"  nu citeam noi Rilke în alt anotimp, nu? Mă rog, lumina lunii completa becul ăla chior pe care tata îl pusese în bucătărie şi nu erau muşte, precis venise toamna, soldaţii trecuseră  deja şi ei treceau totdeauna cam în amurg, Rilke era precis autorul LINIŞTEI  în care ne învăluisem, nu?

-“Singurătatea ca o ploaie-mi pare",  singurătatea nu tăcerea, nu l-ai mai citit pe Rilke de mult şi se vede, dar asta-i altă chestie.

Ai vrea!  Sigur că ai vrea ca Rilke să-ţi fi rezolvat toate problemele alea care ne înconjurau fără măcar,  realmente, să ştim, totul ar fi avut un aer candid sau poate nu chiar, dar aşa mai puţin nociv.

Ai vrea! Când s-a mai întâmplat în toată viaţa asta a ta să elimini zgomotele unui oraş, cu sau fără Rilke ? Sigur că ai vrea, ai vrut şi atunci, dar a năvălit lumina aia imposibilă şi ne-a închis, ne-a izolat. Nu tocmai? Oricum, cred că îşi aduseseră ǍIA toate reflectoarele de la Buftea sau ştiu eu de unde le aduseseră, ce conta,  le-au aşezat între noi şi lumea aia care ar fi trebuit să ne înconjoare şi noi habar n-aveam şi, de fapt, cum i-ai zice tu, că tu eşti scriitorul, rupturii ăleia produsă între noi şi lume, ajuta-mă, ce dracu’, n-am suflu, tu nu vezi?

-Ce suflu ai vrea tu  să ai, n-ai avut nici atunci, cum crezi că poţi avea acum? Lumina s-a aşezat, nu, s-a scurs pe noi şi pe toate  şi oricât am fi încercat să ne ridicăm n-am fi reuşit, nici n-am încercat zici tu, sigur că n-am încercat, nimeni n-a încercat. Avea sens ? Poate că avea, zic eu acum, n-am zis şi atunci, eram prea tineri, eram prea copii? Ştiu eu, scuzele retro sună mult mai idiotic decât cele imediate, alea care nici măcar nu ne-au trecut prin cap  şi  Viorel era un vecin cumsecade, băiat politicos, zicea mama, totdeauna zicea "Sărut mâna, doamnă ", era înalt şi blond, nu era blond? Mă rog, băiat drăguţ, student la medicină, venit de undeva, din Bucovina parcă, n-are importanţă, din Ardeal, din Oltenia, de undeva din locurile alea de unde vin oamenii şi lumina aia i s-a aşezat pe faţă cu o intensitate rembrantiană, aş zice. E vugar? Poetic? Ce să caute poezia în primitivismul ăsta atavic, asta vrei să zici ?

Era precis toamnă, studenţii abia veniseră şi Viorel întarziase, zicea madame Ionescu la care stătea în gazdă şi ea nu ştia de ce  şi avea intenţia să îi scrie maică-si să întrebe ce-i cu el şi n-a mai fost nevoie, a apărut aşa deodată în lumina aia feroce, şi-a rezemat spatele de zidul casei şi  am înţeles!

Ţi-aminteşti? Am înţeles că lumina aia a intrat în el definitiv, i-a conturat silueta pe zidul de pe care n-a mai dispărut niciodată cu toate eforturile lui madame Ionescu  de a vărui în fiecare an cu altă culoare,  numai cu alb, nu.

 

Pe urmă toate ştirile n-au mai contat, nu ? Ar fi trebuit să conteze, dar de fapt ce importanţã mai avea procesul lui şi al celorlalţi, condamnaţi la moarte? Şi revoluţia ungarã murise. Viorel murise acolo pe zidul casei lui madame Ionescu, în lumina aia grea ca loviturile de tun şi noi am încremenit uitându-ne la el, pe urma,  l-am luat pe Rilke împăturit in "Scânteia" pe care tata niciodată n-o despăturea, dar o aşeza cu grijă pe masa din bucătarie de câte ori madame Stanca, vecina de vis-a-vis venea să ceară împrumut un ou, strategie simplă dar eficace şi sunt convins că mai e şi acum in podul casei lui Bogdan, ăla de îl vedea pe taicã-su numai odată pe lună când cobora să-şi ia solda, bănuiesc, altfel de ce ar mai fi coborât, era viată grea, era viată uşoară în munţii ăia, nu am idee, dar el arăta bine, vânătoarea “duşmanilor ” trebuie că-i prindea bine, e adevărat, cu părul albit înainte de vreme, dar zdravăn şi mai ales optimist cu privire la viitorul luminos al patriei, pe care se vede că numai el o slujea dacă era aşa de mândru?!

 

Trebuie să recunoşti că am fost inspiraţi!

Şi, în orice caz, el nu citea Rilke.

 

-Inspiraţi?  Sigur, îmi place. inspiraţi! Detaşază, disimulează, aşează distanţe incomensurabile între noi şi realitate şi ne dă liniştea aia  a inconştientului care se duce la vânătoare de lupi cu o puşcoace nenorocitã de la omieoptsute. Haita îl înconjoară şi el îşi imaginează cum o să  lichideze el fiarele una câte una .

N-am fost inspiraţi!

-Sigur că n-am fost. Cum era să fim ? Ar fi trebuit să fim şi l-am fi-nţeles pe Rilke altfel  şi, în orice caz, ne-am fi amintit versurile alea  fără confuzii, Nu?

-Fără!

 

mcn

 

 

 

MCN

Panou de comentarii (27 comentarii)

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Dialoguri culturale !

Alătură-te reţelei Dialoguri culturale

La 7:24am în Octombrie 5, 2016, BMM ( biv-vel-administrator) a spus...

mă jenez, nu știu cum să retrag cererea mea ridicolă de prietenie, nu era cazul, să fim sănătoși, doamnă MCN din Toronto.

La 10:23pm on Octombrie 02, 2016, BMM ( biv-vel-administrator) i-a dăruit utilizatorului Maria Cecilia Nicu un cadou...
Cadou
SAULE, SAULE, DE CE MĂ PRIGONEȘTI?
La 7:17pm în Decembrie 24, 2015, teodor dume a spus...

autor evidenţiat la rubrica medalion literar, 24 dec.2015,

felicitări!

redacţia,

La 9:19pm în Decembrie 24, 2014, Any Tudoran a spus...

Craciun Fericit draga Tea!
http://youtu.be/U5_txXWb0zc

La 9:30pm on Septembrie 08, 2013, ileana popescu bâldea i-a dăruit utilizatorului Maria Cecilia Nicu un cadou...
Cadou
Ani frumosi si buni! Cu pretuire!
La 5:52pm în Mai 3, 2013, Antonella Mocanu a spus...

Tea,
Imi pare rau sa stiu ca intamplini unele neplaceri fizice. Nici o problema pentru raspunsul la comentariul poezie tale, care mi-am placut foarte mult. Stiam ca vei raspunde oricum.
Paste fericit, multa sanatate si bucurii!

La 10:42pm on August 15, 2012, ileana popescu bâldea i-a dăruit utilizatorului Maria Cecilia Nicu un cadou...
Cadou
Ani fericiti, cu dragoste si impliniri! Cu prietenie, Ileana
La 11:00pm on Iunie 02, 2012, Harry Beer i-a dăruit utilizatorului Maria Cecilia Nicu un cadou...
Cadou
Cunosc doar pe Maria Cecilia Nicu si pe Veronoca Lerner si pentru mine ele sunt o lume
La 3:23pm on Iunie 01, 2012, ileana popescu bâldea i-a dăruit utilizatorului Maria Cecilia Nicu un cadou...
Cadou
La multi ani, copile! Mi-ar fi placut sa-l vad. Cu drag, Ileana
 
 
 

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

Despre mine (numai de bine!)
Publicat de Bidulescu Constantin în Martie 27, 2017 
Sunt născut la 29 febr. 1944, în Bucureşti. Domiciliul actual, Ploieşti.
Profesor de matematică, pensionar. Am predat 42 de ani la licee din Ploieşti şi judeţ, apoi am cochetat cu literatura. Am fost selecţionat în 20 de Antologii de poezie printre care şi ultimele opt editate de ASPRA. Membru al site-urilor literare Dialoguri Culturale, Noduri şi Semne, Negru pe alb, Însemne culturale.
Am obţinut un premiu I la Concursul de rondeluri, organizat de site-ul Negru pe alb, un premiu I şi un premiu II la concursul de epigrame organizat tot de acelaş site, şi o menţiune la Concursul literar internaţional de poezie şi proză “Magia sărbătorilor de iarnă”
Nu am cărţi publicate.
Dorinţe pentru viitor: să mă viziteze muza creaţiei mai des, că vorba aceea, dacă inspiraţie nu e, nimic nu e…

AutoRONDEL

Eu sunt acuma creator,
De versuri multe, săltăreţe,
Cu mersul lor ce-i curgător,
Dar şi cuprinse de tandreţe.

Şi chiar de sunt conservator,
Scriind în rime cu stricteţe,
Eu sunt acuma creator,
De versuri multe, săltăreţe.

Am pus în ele şi umor,
Am pus în unele tristeţe,
Să fiu pe placul tuturor
Ajuns acum la bătrâneţe.

Eu sunt acuma creator.

http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/despre-mine-numai-de-bine

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

MARIN SORESCU- ironistul „singur printre poeți” Postat de ION IONESCU-BUCOVU în Martie 14, 2017

MARIN SORESCU- ironistul „singur printre poeți” Olteanul Marin Sorescu (poet, dramaturg, eseist și traducator, absolvent al Facultatii de Filologie din Iasi. S-a născut la Bulzesti, judetul Dolj in data de 19 februarie 1936 si a debutat in anul 1964 cu volumul “Singur printre poeți”.A primit de 6 ori premiul Uniunii Scriitorilor din Romania, Premiul Academiei Romane in anii 1968 si 1977 si multe alte distinctii. A fost Ministrul Culturii intre 25 noiembrie 1993 si 5 mai 1995. A fost casatorit cu Virginia Sorescu și nu a avut copii. A murit la Bucuresti in data de 8 decembrie 1996.) decretat de George Călinescu tot ce poate fi mai nou în poezie și chiar în dramă, s-a bucurat în timpul vieții și chiar după moarte de un succes cum puțini au avut parte.

http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/marin-sorescu-ironistul-singur-printre-poe-i

Lucian Boia - istoric sau mit? Publicat de Florin T. Roman în Martie 19, 2017

Dacă cineva nu e la curent cu sensul actual al cuvântului “naţionalism” îl poate lesne afla din DEX - ediţia a II-a: doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor şi aspiraţiilor naţionale, sau din Marele dicţionar de neologisme: politică şi ideologie care urmăresc întreţinerea izolării şi aţâţarea urii de rasă şi naţionalitate; tendinţă de a aprecia exclusiv şi exagerat tot ceea ce aparţine propriei naţiuni. Nelăsându-se deloc afectat de naţionalism, profesorul Lucian Boia de la Universitatea din Bucureşti a devenit, step by step, un mare istoric al României, poate celmare. g.com/forum/topics/lucian-boia-istoric-sau-mit

ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME – STARPRESS 2017, AUTOR LIGYA DIACONESCU - publicat de Florin T Roman
Dacă mai există vreun om de cultură român care încă nu a făcut cunoştinţă cu Doamna Limbii sale materne, Ligya Diaconescu, înseamnă că, citind aceste rânduri, a sosit momentul să o cunoască. De ce Ligya Diaconescu este Doamna Limbii române? Nu neapărat pentru că este jurnalistă, poetă, scriitoare, publicistă de cetăţenie română. Nu pentru că deţine titluri de director general, de proprietar sau membru al unor prestigioase asociaţii, reviste, cluburi culturale române şi internaţionale. 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/antologia-scriitorilor-rom-ni-contemporani-din-ntreaga-lume

Caligrafii

Dar de Ziua Mamei - Publicat de Silvia Giurgiu în Martie 8, 2017

Pe cerul vieții mele norii se înghesuie ostili și neînduplecați, cenzurând fără drept la replică razele timide și speriate de lumină ce se tot străduiesc să străbată printre fisurile lor abia întrezărite. Sufletul îngenuncheat sub povara grea a trădării, geme bolnav într-un ungher, ștergându-și lacrimile cu dosul palmei, ca un copil oropsit. În piept, inima e toată o rană ce pulsează sub arsura durerii. Sub ochelarii negri de soare, paravan inutil și patetic pentru ochii orbiți de torentul fierbinte al lacrimilor, tristețea grăiește mută povestea ei incredibilă.  continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/dar-de-ziua-mamei

Zilele care trec prin noi și "Poeții cetății"
Publicat de ileana popescu bâldea
în Martie 4, 2017

O cafenea… ca multe altele din București. Doar că părea orientată către soare. Acolo s-au întâlnit , din nou, astăzi, „Poeții cetății”. Adunați de fiecare dată, într-un afiș sub formă de carte. Și, de cele mai multe ori, alții.Câteva mese au devenit numeroase, când ultimii au venit. Rumoare, salut, zâmbete, priviri calde și umede. M-am detașat, cumva, de ei, intrând într-o muscă mai cuminte ca de obicei, înzestrată, vremelnic, cu sufletul și ochii mei. continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/zilele-care-trec-prin-noi-si-poetii-cetatii

Stre-suri...

În țara asta normalitatea este ceva extraordinar Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Martie 27, 2017 Am încercat să fiu cât de cât un observator „normal”. Deși asta este totuși destul de dificil în România. Aici există tabere peste tot. Și exclusivități! Dacă te pune „ăl cu coarne”, sau „cel sfânt” (depinde și aici din ce tabără ești), să te uiți în tabăra lui pește, o iei peste bot de la cei din tabăra pescarului. Dar nu pentru că te-ai uitat la vecini. Nuuuu... Ci pentru că ai îndrăznit să belești cumva ochii. Culmea eforturilor este atunci când crezi că poți face ceva să-i împaci. Mai întâi între ei. Dar e mai mult decât o misiune imposibilă. Nici să stai în afară nu e o soluție. Te vor bombarda cu toții. Aici nu există enclave! În România nu s-a inventat nici obiectivismul, dar nici locul de observație egal situat între taberele veșnic beligerante. Iar războiul?!... 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/in-tara-asta-normalitatea-este-ceva-extraordinar

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor