Maria Cecilia Nicu
  • Feminin
  • toronto
  • Canada
Partajare

Maria Cecilia Nicu's Prieteni

  • Vasile Gheorghe
  • Voican Marin
  • Paun Octavian
  • Elena Mititelu
  • Cristina M. Moldoveanu
  • Harry Beer
  • Violeta  Deminescu
  • Antonella Mocanu
  • ileana popescu bâldea
  • Djamal Mahmoud
  • Adrian Munteanu
  • Vasile Anton Ieșeanu
  • DANIEL VORONA
  • adrian grauenfels
  • Atila Racz

Discuţiile lui Maria Cecilia Nicu

George Cosbuc

Această discuţie este începută. Cel mai recent răspuns de Maria Cecilia Nicu Iul 18, 2016. 1 Răspuns

Maria Cecilia Nicu George CoşbucMi se pare normal să cred că ne compartimentăm amintirile, le aşezăm în rafturile memoriei cu o anume intenţie aşa ca să revenim la ele preferenţial aşa ca să…Continuare

Anul Caragiale

Această discuţie este începută. Cel mai recent răspuns de Veronica Pavel Lerner Nov 15, 2012. 1 Răspuns

ANUL CARAGIALE –2012(30 ianuarie 1852 - 9 iunie 1912)Motto : « O Tempora, O mores »Şi parcă nicăieri nu mi se pare mai potrivită - exclamaţia lui Cicero - decât cuvintelor lui Nicolae Iorga despre…Continuare

 

Pagina lui Maria Cecilia Nicu

Activitatea Recentă

Maria Cecilia Nicu a contribuit cu răspunsuri la discuţia Salutare, România! a utilizatorului ileana popescu bâldea în grupul Proză
""Mitica" a ramas acelas, Ileana, Cragiale stia."
Mai 5
Maria Cecilia Nicu a promovat discuţia Salutare, România! a lui ileana popescu bâldea
Mai 5
Maria Cecilia Nicu a promovat discuţia Victoria lui Brauner a lui adrian grauenfels
Apr 20
Maria Cecilia Nicu a promovat discuţia La mulți ani, domnule Teodor Dume! a lui ileana popescu bâldea
Apr 4
Maria Cecilia Nicu a contribuit cu răspunsuri la discuţia La mulți ani, domnule Teodor Dume! a utilizatorului ileana popescu bâldea
"La MUlti Ani, Teodor, sanatate si o viata lunga. Tea"
Apr 4
Agafia Dragan a promovat postarea pe blog Ancorarea in real a lui Maria Cecilia Nicu
Mar 28
Maria Cecilia Nicu a promovat discuţia Scrisoare din partea cealaltă a lumii – capitolul II a lui ileana popescu bâldea
Mar 27
Maria Cecilia Nicu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ancorarea in real a utilizatorului Maria Cecilia Nicu
"Ileana, Anica va multumesc pentru aprecieri. O zi buna, Tea"
Mar 27
Anica Andrei Fraschini a promovat postarea pe blog Ancorarea in real a lui Maria Cecilia Nicu
Mar 26
Anica Andrei Fraschini a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ancorarea in real a utilizatorului Maria Cecilia Nicu
"Promovez cu drag, felicitări!"
Mar 26
Veronica Pavel Lerner a promovat postarea pe blog Ancorarea in real a lui Maria Cecilia Nicu
Mar 26
ileana popescu bâldea a promovat postarea pe blog Ancorarea in real a lui Maria Cecilia Nicu
Mar 26
ileana popescu bâldea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ancorarea in real a utilizatorului Maria Cecilia Nicu
"Expun, promovez și recomand în rubrica Psihologie - Cine sunt și ce caut? Mulțumim frumos! Bine ați revenit!"
Mar 26
Postarea de blog a utilizatorului Maria Cecilia Nicu a fost prezentată

Ancorarea in real

Maria Cecilia Nicu Ancorarea în realEste inevitabil. Ancorarea în real desigur ori poate nu tocmai? Când atingi o anumită vârstă întrebările legate de viaţă, de realul acesteia nu numai că se aglomerează dar se şi poticnesc în a găsi răspunsuri dacă nu precise cel puţin satisfăcătoare. Am eu impresia - eronată sau nu - că trecem prin nişte etape interpretative şi dacă la tinereţe lumea vine spre noi învăluită în perspective şi mai ales în speranţe, poate chiar ideatic concepute, la…Vezi mai mult
Mar 26
Postare de log efectuată de Maria Cecilia Nicu

Ancorarea in real

Maria Cecilia Nicu Ancorarea în realEste inevitabil. Ancorarea în real desigur ori poate nu tocmai? Când atingi o anumită vârstă întrebările legate de viaţă, de realul acesteia nu numai că se aglomerează dar se şi poticnesc în a găsi răspunsuri dacă nu precise cel puţin satisfăcătoare. Am eu impresia - eronată sau nu - că trecem prin nişte etape interpretative şi dacă la tinereţe lumea vine spre noi învăluită în perspective şi mai ales în speranţe, poate chiar ideatic concepute, la…Vezi mai mult
Mar 26
Maria Cecilia Nicu a contribuit cu răspunsuri la discuţia Scrisoare din partea cealaltă a lumii - Capitolul I a utilizatorului ileana popescu bâldea în grupul Proză
""Border line" intre onirism si parabola, Ileana si mi-a placut/ Pe muche de cutit as zice, parca mai convingator parca decat expresia eng. cu adresa precisa mai ales in sine. Citesc mai mereu si chiar voi posta cumva. Regards, Tea"
Mar 25

Informaţii pentru profil

Prezentaţi-vă în câteva cuvinte
absolventa litere, autor doua volume proza: A plouat cu Iguane-povestiri, O mie o suta de ani-roman, colaborari la ziare si site-uri literare. Rubrica permanenta la Observatorul din 1990

Fotografiile lui Maria Cecilia Nicu

Se încarcă...
  • Adăugare fotografii
  • Vizualizează Tot

Maria Cecilia Nicu's Blog

Ancorarea in real

Postat în Martie 26, 2017 la 7:05pm 3 Comentarii

Maria Cecilia Nicu

Ancorarea în real

Este inevitabil. Ancorarea în real desigur ori poate nu tocmai?

Când atingi o anumită vârstă întrebările legate de viaţă, de realul acesteia nu numai că se aglomerează dar se şi poticnesc în a găsi răspunsuri dacă nu precise cel puţin satisfăcătoare.

Am eu impresia - eronată sau nu - că trecem prin nişte etape interpretative şi dacă la tinereţe lumea vine spre noi învăluită în perspective şi mai ales în speranţe, poate chiar ideatic…

Continuare

August 2016

Postat în August 20, 2016 la 4:13pm 7 Comentarii

Maria Cecilia Nicu

August 2016

O vacanţă mi-ar fi la-ndemână mai ales cu atâta căldură - record de durată, se pare - dar cum tot felul de momente adiacente se pun de-a-curmezişul m-am decis să-mi răscolesc curiozităţile, să zicem, culturale şi-mi redescopăr câteva slăbiciuni pe care luna august le “conservă” biografic.

Dificil. Luna august e plină-biografic vorbind- de nume despre care ştiu câte ceva, fie că mi-au “mobilat” mintea cu înţelepciunea lor, fie că mi-au…

Continuare

Father's Day*

Postat în Iunie 19, 2016 la 2:00am 12 Comentarii

Maria Cecilia N icu

Father’s Day

Când d-na. Joan B. Dodd, din Washington State,propune, în 1909, ca în iunie, cea de a treia duminică, să fie proclamată Father’s Day ca omagiu tatălui ei, nu erou al nu ştiu cărui război, nu cine-ştie-ce star al epocii, ci pur şi simplu tată devotat celor şase copii pe care i-a crescut singur, restabileşte un echilibru afectiv necesar, firesc. Aureola părintească aparţinând mamei - grija, sacrifiiciile, dăruirea, renunţarea şi mai ales iubirea –…

Continuare

Octavian Goga

Postat în Mai 15, 2016 la 6:12pm 4 Comentarii

Maria Cecilia Nicu

OCRAVIAN GOGA

"După Eminescu şi Macedonski, Goga e întâiul poet mare din epoca modernă, sortit prin simplitatea aparenţă a liricii lui să pătrundă tot mai adânc în sufletul mulţimii, poet naţional totdeodată şi pur că şi Eminescu".

Ceea ce susţine George Călinescu în''Istoria literaturii române de la origini până în prezent'' (1941) este aproximaţie valorică pe care din păcate am învăţat s-o ignorăm fie dominaţi de variaţiunile istorice fie preocupaţi de…

Continuare

confuzie

Confuzie

 

“Scrisoarea a venit într-o sâmbătă dimineaţă, ca şi cum sâmbăta venea poşta şi de fapt nu venea, dar era în cutie şi avea timbru ştampilat, evident şi data nu era clară, ca de obicei, dar de

fapt ce importanţă avea dacă era sau nu clară, scrisoarea era şi trebuia s-o desfacă şi nu ştia exact de ce ar fi trebuit s-o desfacă, dar aşa e uzanţa, scrisorile se desfac şi se citesc şi în felul acesta îţi calmezi curiozitatea, de ce ar trebui curiozitatea calmată nu e tocmai clar, poate pentru că include în ea o nelinişte, un tremur, aş zice,  pe care dacă nu-l opreşti se amplifică  şi atunci rupi plicul şi gata.

 

L-a rupt. Foaia e aproape albă numai la mijlocul ei sunt câteva rânduri pe care se străduie,  pe cuvântul meu că se străduie, să le citească şi dintr-odată descoperă că e aproape analfabet, cinci ani de facultate, Filologie, Litere şi habar nu are să desluşească ce dracu’ e înşirat acolo, trebuie categoric să o strige pe Andreea, ea are ochii mai buni şi o să-i citească propoziţiile alea neinteligibile, pentru că, de fapt, structura lor îl încurcă, îi creează confuzii, probabil puterea de percepere este  defectuoasă, slavặ Domnului că nu-i analfabet, numai confuz .

 

Andreea nici nu e acasă, ce idioţenie să o deranjeze pentru nimica toată  sau  mă rog ceva aşa lipsit de importanţă, e confuz şi gata şi nu se întoarce pe dos viaţa oamenilor numai pentru că el are mintea plecată cu sorcova.

 

“Mặ duc să-mi fac o cafea, zice el, scrisoarea poate să aştepte, dacă sună telefonul răspund şi dacă e mama îi transmit complimente de la Andreea, în felul acesta o îmbunez si nu se mai răţoieşte la mine că nevastă-mea aşa şi pe dincolo şi, pe deasupra, îi şi spun că mă duc s-o văd azi după masă şi gata o potolesc. Dacă nu e mama, lucrurile se complică, nu ştiu ce aş putea să vorbesc cu cineva chiar acum, nu ştiu dacă e cazul să vorbesc cu cineva acum, nu ştiu dacã e cazul să vorbesc cu cineva aşa în general, norocul meu e că telefonul nu sună."

 

Sigur că ar fi trebuit să sune, de ieri, de alaltăieri, de mai multă vreme  şi nu sună şi el stă ca un dobitoc aşteptând ca şi cum ar avea vreo logică aşteptatul ăsta şi, îndefinitiv, de ce aşteptat,  trăieşte pur şi simplu aşa cum consideră cu sau fără telefoane de la cineva chiar şi de la maică-sa,  se duce la şcoală, îşi face orele, stă la şedinţe, ieri, de exemplu, s-a discutat activitatea culturală pe luna care vine, pe trimestru de fapt şi  are din nou sarcina să organizeze brigada artistică de agitaţie pentru serbarea din ziua de Paşti, sigur că nu s-a precizat ideea de serbare în ziua de Paşti,  dar data coincide cum e şi normal, n-or să se ducă copiii la Înviere, destul că o să fie extrem de dificil să-i controlezi dacă vin cu ouă roşi la şcoală  toată săptămâna viitoare, e firesc, viaţa curge cu sau fără intervenţia lui, anonimatul îl avantajează şi acum scrisoarea asta care n-are nici un sens şi măcar dacă ar fi scrisoare dar e o nenorocită de hârtie aproape albă, aproape goală cu excepţa a trei rânduri stinghere, sărace, meschine mai bine zis şi pe care aşa meschine cum sunt nu le poate desluşi şi, chiar dacă le desluşeşte, nu le poate elucida sensul. E ilogic, idiotic, catastrofal de sec şi ceea ce e cel mai important imposibil de evitat."

 

-Şi ?

-Şi ce ?

-Te-ai poticnit.

-Cum adică m-am poticnit ?

-Ce face ăla cu scrisoarea ?  De fapt, ce scrisoare e aia de trei rânduri ? Toatã povestea sună cretin, amatoristic, ca să zic aşa, am senzaţia că vrei tensiune, cum adică am impresia, asta vrei de fapt, nu ?  Şi n-ai. E subţire. N-ai logică, sens, vreau să zic, desfăşori totul invers. Ţi se pare dramatic ?

-Dacă te-ai auzi vorbind ţi-ai da seama, sper că ţi-ai da seama că tu n-ai sens, aglomerezi întrebări independente pe care dracu’ ştie cum le corelezi, că îmi serveşti un talmeş-balmeş de inepţii pe care ai precis pretenţia să le iau drept aprecieri oneste, mă ajuţi cumva îţi închipui tu şi eu îţi spun că n-am nevoie de ajutorul tău mai ales că n-ai idee ce e aia.

-Vax!  Eşti în pană de inspiraţie, baţi câmpii cu o poveste anostă căreia îi injectezi  falsa tensiune a unui mister de mucava, ai vrea ca cititorul să-şi puie picioarele în apă rece şi eu îţi spun că nu şi le pune că  n-are ce  mister să descifreze, pentru că nu e decât o aglomerare stupidă de  întrebari fără răspuns, adică nu au ce răspuns să ceară şi,  la urma urmei ai putea să-mi spui şi mie ce anume ascund cele trei rânduri în fata cărora eroul tău a încremenit sau, mă rog, se mişcă aşa besmetic? E ceva ?

-Tu ce zici?

-Cum adică ce zic ? Ţi-am spus ce zic .  Şi, pe urmă, nu e important ce zic eu, ce zici tu are greutate, dacă eşti în stare să  o dai, adică să o aşezi acolo unde trebuie, nu? Şi când mă urc in avion mi-e frică, nu? Ce, aia e frică?

-Ce-ţi veni cu frica ? Cine-ţi vorbeşte de frică ? Încerc să sugerez tensiunea necunoscutului, îmi aleg un simbol, banal, de fiecare zi, vreau să zic- scrisoare- şi tu îmi vii cu frica, frica de ce, ce-mi pasă mie că ţie ţi-e frică de avion, ce-mi pasă mie de ori ce altă frică ai tu, nu vorbesc de tine in povestirea mea, de ce aş vorbi de tine?

-Domnule!!!! Fugi cu o viteză incredibilă! E adevărat că frica dă nişte reacţii surprizã, cel puţin, da' n-ai şanse! 

Ţi-aduci aminte? Sigur că ţi-aduci aminte, ce intrebare tâmpită! Un singur lucru nu-mi e clar,  ba e chiar ciudat, cum anumite aspecte, esenţiale aş zice, îţi joaca feste şi dispar tocmai atunci când ai mai multă nevoie de ele, mă rog,  accept limita asta acum, n-am încotro de altfel;  era vară, august,  primăvară? Nu ştiu şi dupã faţa ta nici tu nu mai ştii, trebuie să fi fost oricum special, Rilke nu merge cu zăpada şi nici cu prea multă lumină, nu ? Oricum pe strada noastră ardea un bec şi aş zice că era suficient, numai la Scala era o firmă mare de neon, nu-i zicea Scala?  Sigur că nu-i zicea Scala, cum dracu’ îi zicea? Fantastică această ştergere din memorie şi mai avem şi altele sunt sigur, adică ştiu şi e curios că nu facem nici un efort să remodelăm timpul ăla la scara  lui reală, nu crezi?

-Ce-are-a-face Scala în toată chestia asta ?

-N-are?

-De ce ar avea ? E minor.  Se numea sau nu Scala nu-mi mai spune nimic. Nu-ţi mai spune nimic, sunt sigur. Lumina, da, e altă poveste. Crezi că era toamnă?     

“Tăcerea ca o ploaie-mi pare"  nu citeam noi Rilke în alt anotimp, nu? Mă rog, lumina lunii completa becul ăla chior pe care tata îl pusese în bucătărie şi nu erau muşte, precis venise toamna, soldaţii trecuseră  deja şi ei treceau totdeauna cam în amurg, Rilke era precis autorul LINIŞTEI  în care ne învăluisem, nu?

-“Singurătatea ca o ploaie-mi pare",  singurătatea nu tăcerea, nu l-ai mai citit pe Rilke de mult şi se vede, dar asta-i altă chestie.

Ai vrea!  Sigur că ai vrea ca Rilke să-ţi fi rezolvat toate problemele alea care ne înconjurau fără măcar,  realmente, să ştim, totul ar fi avut un aer candid sau poate nu chiar, dar aşa mai puţin nociv.

Ai vrea! Când s-a mai întâmplat în toată viaţa asta a ta să elimini zgomotele unui oraş, cu sau fără Rilke ? Sigur că ai vrea, ai vrut şi atunci, dar a năvălit lumina aia imposibilă şi ne-a închis, ne-a izolat. Nu tocmai? Oricum, cred că îşi aduseseră ǍIA toate reflectoarele de la Buftea sau ştiu eu de unde le aduseseră, ce conta,  le-au aşezat între noi şi lumea aia care ar fi trebuit să ne înconjoare şi noi habar n-aveam şi, de fapt, cum i-ai zice tu, că tu eşti scriitorul, rupturii ăleia produsă între noi şi lume, ajuta-mă, ce dracu’, n-am suflu, tu nu vezi?

-Ce suflu ai vrea tu  să ai, n-ai avut nici atunci, cum crezi că poţi avea acum? Lumina s-a aşezat, nu, s-a scurs pe noi şi pe toate  şi oricât am fi încercat să ne ridicăm n-am fi reuşit, nici n-am încercat zici tu, sigur că n-am încercat, nimeni n-a încercat. Avea sens ? Poate că avea, zic eu acum, n-am zis şi atunci, eram prea tineri, eram prea copii? Ştiu eu, scuzele retro sună mult mai idiotic decât cele imediate, alea care nici măcar nu ne-au trecut prin cap  şi  Viorel era un vecin cumsecade, băiat politicos, zicea mama, totdeauna zicea "Sărut mâna, doamnă ", era înalt şi blond, nu era blond? Mă rog, băiat drăguţ, student la medicină, venit de undeva, din Bucovina parcă, n-are importanţă, din Ardeal, din Oltenia, de undeva din locurile alea de unde vin oamenii şi lumina aia i s-a aşezat pe faţă cu o intensitate rembrantiană, aş zice. E vugar? Poetic? Ce să caute poezia în primitivismul ăsta atavic, asta vrei să zici ?

Era precis toamnă, studenţii abia veniseră şi Viorel întarziase, zicea madame Ionescu la care stătea în gazdă şi ea nu ştia de ce  şi avea intenţia să îi scrie maică-si să întrebe ce-i cu el şi n-a mai fost nevoie, a apărut aşa deodată în lumina aia feroce, şi-a rezemat spatele de zidul casei şi  am înţeles!

Ţi-aminteşti? Am înţeles că lumina aia a intrat în el definitiv, i-a conturat silueta pe zidul de pe care n-a mai dispărut niciodată cu toate eforturile lui madame Ionescu  de a vărui în fiecare an cu altă culoare,  numai cu alb, nu.

 

Pe urmă toate ştirile n-au mai contat, nu ? Ar fi trebuit să conteze, dar de fapt ce importanţã mai avea procesul lui şi al celorlalţi, condamnaţi la moarte? Şi revoluţia ungarã murise. Viorel murise acolo pe zidul casei lui madame Ionescu, în lumina aia grea ca loviturile de tun şi noi am încremenit uitându-ne la el, pe urma,  l-am luat pe Rilke împăturit in "Scânteia" pe care tata niciodată n-o despăturea, dar o aşeza cu grijă pe masa din bucătarie de câte ori madame Stanca, vecina de vis-a-vis venea să ceară împrumut un ou, strategie simplă dar eficace şi sunt convins că mai e şi acum in podul casei lui Bogdan, ăla de îl vedea pe taicã-su numai odată pe lună când cobora să-şi ia solda, bănuiesc, altfel de ce ar mai fi coborât, era viată grea, era viată uşoară în munţii ăia, nu am idee, dar el arăta bine, vânătoarea “duşmanilor ” trebuie că-i prindea bine, e adevărat, cu părul albit înainte de vreme, dar zdravăn şi mai ales optimist cu privire la viitorul luminos al patriei, pe care se vede că numai el o slujea dacă era aşa de mândru?!

 

Trebuie să recunoşti că am fost inspiraţi!

Şi, în orice caz, el nu citea Rilke.

 

-Inspiraţi?  Sigur, îmi place. inspiraţi! Detaşază, disimulează, aşează distanţe incomensurabile între noi şi realitate şi ne dă liniştea aia  a inconştientului care se duce la vânătoare de lupi cu o puşcoace nenorocitã de la omieoptsute. Haita îl înconjoară şi el îşi imaginează cum o să  lichideze el fiarele una câte una .

N-am fost inspiraţi!

-Sigur că n-am fost. Cum era să fim ? Ar fi trebuit să fim şi l-am fi-nţeles pe Rilke altfel  şi, în orice caz, ne-am fi amintit versurile alea  fără confuzii, Nu?

-Fără!

 

mcn

 

 

 

MCN

Panou de comentarii (27 comentarii)

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Dialoguri culturale !

Alătură-te reţelei Dialoguri culturale

La 7:24am în Octombrie 5, 2016, BMM ( biv-vel-administrator) a spus...

mă jenez, nu știu cum să retrag cererea mea ridicolă de prietenie, nu era cazul, să fim sănătoși, doamnă MCN din Toronto.

La 10:23pm on Octombrie 02, 2016, BMM ( biv-vel-administrator) i-a dăruit utilizatorului Maria Cecilia Nicu un cadou...
Cadou
SAULE, SAULE, DE CE MĂ PRIGONEȘTI?
La 7:17pm în Decembrie 24, 2015, teodor dume a spus...

autor evidenţiat la rubrica medalion literar, 24 dec.2015,

felicitări!

redacţia,

La 9:19pm în Decembrie 24, 2014, Any Tudoran a spus...

Craciun Fericit draga Tea!
http://youtu.be/U5_txXWb0zc

La 9:30pm on Septembrie 08, 2013, ileana popescu bâldea i-a dăruit utilizatorului Maria Cecilia Nicu un cadou...
Cadou
Ani frumosi si buni! Cu pretuire!
La 5:52pm în Mai 3, 2013, Antonella Mocanu a spus...

Tea,
Imi pare rau sa stiu ca intamplini unele neplaceri fizice. Nici o problema pentru raspunsul la comentariul poezie tale, care mi-am placut foarte mult. Stiam ca vei raspunde oricum.
Paste fericit, multa sanatate si bucurii!

La 10:42pm on August 15, 2012, ileana popescu bâldea i-a dăruit utilizatorului Maria Cecilia Nicu un cadou...
Cadou
Ani fericiti, cu dragoste si impliniri! Cu prietenie, Ileana
La 11:00pm on Iunie 02, 2012, Harry Beer i-a dăruit utilizatorului Maria Cecilia Nicu un cadou...
Cadou
Cunosc doar pe Maria Cecilia Nicu si pe Veronoca Lerner si pentru mine ele sunt o lume
La 3:23pm on Iunie 01, 2012, ileana popescu bâldea i-a dăruit utilizatorului Maria Cecilia Nicu un cadou...
Cadou
La multi ani, copile! Mi-ar fi placut sa-l vad. Cu drag, Ileana
 
 
 

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...Eurovision

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar
Publicat de Silvia Giurgiu
în Martie 27, 2017 la 9:40pm în Medalion literar
M-am născut în vara anului 1970, la 9 iunie, în comuna Vedea din județul Argeș. Am crescut într-un sătuc fermecător prin simplitate lui, Chirițești, comuna Uda. De copilă iubeam poveștile pe care le ascultam vrăjită, în serile tihnite, împreună cu ceilalți trei frați ai mei, de la iubitul nostru tată, care mi-a transmis pasiunea pentru literatură și frumos. Copilăria mi-am trăit-o în parfumul poveștilor și mirajul naturii.
Odată cu adolescența, au înflorit în caietele mele secrete, primele poezii care mi-au completat personalitatea. Nu le-am publicat niciodată. Ele fac parte dintr-un trecut pur, neîntinat de agresiunile vieții și dăinuiesc alături de jurnalul meu, care trasează parcursul vieții mele din acei ani îndepărtați și până azi, deoarece nu am încetat niciodată să-mi fac însemnările în paginile lui răbdătoare și discrete.
Am reînceput să fac literatură, dar de data asta numai proză, prin 2012, când m-am înscris pe site-uri literare, care mi-au deschis orizonturi către pasiunea mea, îndelung reprimată.
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-2

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

Ştefan Lucian Mureşanu - Tu, Străine, care-mi vorbeşti ţara de rău... Publicat de Florin T. Roman 

Tu, STRĂINE, cel care-mi vorbeşti ţara de rău, M-am plictisit să aud aceleaşi stereotipuri false venite de peste graniţa stabilită de tine!!! Să-mi reaminteşti prin decepţii cât de urât e aici, deşi tu nu ştii cât de frumos e aici!!! Să-mi vorbeşti de rău rudele, deşi nu ştii care sunt rudele mele!!! – Află că milioane de oameni trăiesc azi in toată lumea, datorită lui Nicolae C. Paulescu, descoperitorul oficial al insulinei. – Tu ai scris in şcoli cu stiloul tău, nu? Inventat de românul Petrache Poenaru, membru al Academiei Romane. – Data viitoare când zbori in concediu să-ţi aminteşti că tu te deplasezi prin aer ca pescăruşul, datorită lui Traian Vuia, Aurel Vlaicu şi Henri Coandă, pentru că ei au decolat/aterizat cu primul avion din istorie, s-au jucat cu primul avion fuselat aerodinamic, şi unul din ei a inventat motorul cu reacţie. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/tefan-lucian-mure-anu-tu-str-ine-care-mi-vorbe-ti-ara-de-r-u

Muntele si Revelaţia Publicat de adrian grauenfels în Aprilie 24, 2017

Un cercetător al religiilor nu se poate sustrage de la o simplă observaţie: Marile revelaţii ale religiilor monoteiste se întâmplă la înălţime. Dacă zeii locuiau în Olimp, profeţii care au urmat, vor urca în mod voit munţii pentru a descifra secrete mistice, pentru a purta discuţii cu Creatorul, pentru meditaţie şi inspiraţie. Toate relevaţiile sunt percepute de subiect care simte sau aude o prezenţă, percepe o lumină deosebită, vederea unei figuri, teamă. Toate revelaţiile se petrec pe un munte, departe de tribul căruia profetul aparţine. În Budism muntele Meru este axa lumii, în Iudaism avem muntele Sinai, în Japonia muntele Fuji are propietăţi divine. Foarte des muntele oferă un loc de meditaţie şi revelaţie. Cei trei fondatori a celor trei religii monoteiste: Moshe, Isus şi Mohamed îşi datorează iluminarea spirituală unor relevaţii care se petrec pe munţi.  http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/muntele-si-revela-ia

Interviu (imaginar) cu Veronica Micle Publicat de Bidulescu Constantin în Aprilie 6, 2017

Constantin Bidulescu: Ne reamintiţi, vă rog, câteva date personale? Veronica Micle: M-am născut la 22 aprilie 1850 la Năsăud. Părinţii au fost Ilie şi Ana Câmpeanu. Din nefericire tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc. În anul 1853 eu cu mama şi cu fratele ne-am mutat la Iaşi unde după cursurile primare am absolvit Şcoala Centrală de fete cu calificativul “eminent”, din comisie făcând parte, printre alţii Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul meu soţ. În primăvara anului 1872 am făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, unde mi-a fost prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 am debutat cu două scrieri în proză în revista “Noul curier român” cu pseudonimul Corina. Aţi avut o relaţie tumultoasă cu Eminescu. L-aţi considerat numai ca un mare poet sau a intervenit şi glasul inimii?http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-imaginar-cu-veronica-micle

Caligrafii

Barbotare Publicat de Anica Andrei Fraschini în Aprilie 30, 2017

Fac valuri. Sub cuvertura frazelor - concepute ca niște embrioni cu care... experimentez - și a ecranului - un fel de "in vitro"... Mă izolez ca în copilărie, când adunam un material minim, câteva păpuși, cârpe, capace, frunze, un borcănel cu nisip, unul cu pietricele, crenguțe rupte. Încropeam o bucătărie minusculă, un pătuț, simulam treburi gospodărești, de familie. Toate, sub un acoperiș format dintr-o pătură sprijinită pe spătarele unor scaune. Petreceam ore întregi, cu jocul meu, vorbeam singură, desigur, cu seriozitate și patos. Acum, parcă aș vedea ceva similitudini... Sub pătura frazelor pe care le cazez pe ecran, să facă ce-or vrea, barbotez o proză fără inhibiții, defulatoare. Căci doar așa mă mai eliberez de măcinatul fără oprire, al morii anacronice, care-mi trăncăne în cap. Moara asta are o materie primă eterogenă rău și căreia se căznește să-i facă față, cu mecanismele ei, depășite. http://junimeadigitala.ning.com/group/orice-dorim-sa-impartasim/forum/topics/barbotare

UN ORAŞ TRANSILVAN
Publicat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
în Aprilie 15, 2017
Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberaţii mirate ale drumeţului grăbit de nevoile prezentului. La porţile impozante ale cetăţii de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenuşiul prezentului şi zâmbetul viitor al renaşterii sale. Poate numai aşa peste fardul ruginit şi colbul aşezat pe iluziile noastre înfăşurate în dorinţa de mai bine vor sosi vulturii din înălţimile la care aspirăm. Acum îţi împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moştenirii, ţi se dezvăluie trofeele câştigate prin spirit şi adversitate.
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/un-ora-transilvan

Stre-suri...

Salutare, România!
Publicat de ileana popescu bâldea
în Mai 5, 2017
- Bună dimineața, doamnă doctor!
- Bună dimineața, Mitică! Ia zi, ce-ai pățit?
- Păi, io nu știu ce culoare să aleg! Toate sunt la fel. Alea, de pe Facebook. Toate vor sinceritate, adevăr. Și una trebuie s-o iau, că cine mă ține, mă ține pe mine la școală?
- De ce nu te ții singur, Mitică, Mitică? Ce nevoie ai tu de culori?
- Păi... cele albe vor să muncesc, cele negre nu mă lasă să piublic și io în antoliogii, cică pierd din templul prețios cu care aș putea să fac ceva în folosul comiunității. Și, de, mi place prin lumea ista cocoană! Cum poți ieu să renunț la așa o scară politică? Așa că... trebe să mă orientez spre una colorată, adică una care-și dă cu culori pe obraji, mai proastă de sine, una care crede în mine - că io sunt deștiept și talientat foc mare. Dacă are culori, are și bani să mă țină pân ce termin și eu un pumn de clase. Așa că...
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/salutare-romania

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor