Ştefan Lucian MUREŞANU
  • Masculin
  • Bucureşti
  • România
Partajare

Ştefan Lucian MUREŞANU's Prieteni

  • Calotescu Tudor Gheorghe
  • Violeta  Deminescu
  • adrian grauenfels
  • Halas Elena Dorina
  • ion popescu bradoschi
  • Marcel Vişa
  • Viorela Codreanu Tiron
  • george ionita
  • Ileana P. Bâldea

Discuţiile lui Ştefan Lucian MUREŞANU

CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL

Această discuţie este începută. Cel mai recent răspuns de Anica Andrei Fraschini Ian 24. 3 Răspunsuri

CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNIŞtefan Lucian Mureşanu, PhDMotto: Obiceiurile sunt mai sigure decât regulile, nu trebuie să le urmăreşti şi…Continuare

SPECIFIC NAȚIONAL ȘI SENS AL TRADIȚIEI ÎN BASMUL POPULAR CULES DE MIHAI EMINESCU

Această discuţie este începută. Cel mai recent răspuns de Anica Andrei Fraschini Ian 16. 2 Răspunsuri

SPECIFIC NAȚIONAL(1) ȘI SENS AL TRADIȚIEI ÎN BASMUL POPULAR CULES DE MIHAI EMINESCU prof.dr. Ștefan Lucian MureșanuMotto: Cronicile şi cântecele populare formează, în clipa de faţă, un material din…Continuare

ELEMENTE SIMBOLICE ALE PORTULUI POPULAR

A început Aug 27, 2016 0 Răspunsuri

Elemente simbolice ale portului popularScurt istoric al necesității încingerii mijloculuiDe la şes am urcat, într-o altă vreme a dorinţei de a cerceta şi vedea cu ochii preocupările ţăranului, în…Continuare

Cuvinte cheie : casă, voinic, mijloc, trup, chimir

PASIUNEA ŞI SENSUL TRĂIRILOR GÂNDITORULUI ÎN MILENIUL TREI (studiu antropologic al familiei)

Această discuţie este începută. Cel mai recent răspuns de ileana popescu bâldea Aug 13, 2016. 1 Răspuns

PASIUNEA ŞI SENSUL TRĂIRILOR GÂNDITORULUI ÎN MILENIUL TREI (studiu antropologic al familiei) Ștefan Lucian MureșanuMotto: Fericit cel ce a fost tânăr în tinereţea sa, fericit cel ce a ştiut să se…Continuare

 

Pagina lui Ştefan Lucian MUREŞANU

Activitatea Recentă

Ştefan Lucian MUREŞANU a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Tinerii bătrîni* a utilizatorului Dragos Niculescu
Mar 24
lucia dragotescu a promovat discuţia CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL a lui Ştefan Lucian MUREŞANU
Ian 30
Maria-Ileana Tănase a promovat discuţia CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL a lui Ştefan Lucian MUREŞANU
Ian 24
Veronica Pavel Lerner a promovat discuţia CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL a lui Ştefan Lucian MUREŞANU
Ian 24
Anica Andrei Fraschini a promovat discuţia CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL a lui Ştefan Lucian MUREŞANU
Ian 24
Anica Andrei Fraschini a contribuit cu răspunsuri la discuţia CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL a utilizatorului Ştefan Lucian MUREŞANU
Ian 24
ileana popescu bâldea a contribuit cu răspunsuri la discuţia CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL a utilizatorului Ştefan Lucian MUREŞANU
Ian 24
ileana popescu bâldea a contribuit cu răspunsuri la discuţia CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL a utilizatorului Ştefan Lucian MUREŞANU
Ian 24
ileana popescu bâldea a promovat discuţia CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL a lui Ştefan Lucian MUREŞANU
Ian 24
Discuţia utilizatorului Ştefan Lucian MUREŞANU a fost prezentată
Ian 24
Ştefan Lucian MUREŞANU a postat o discuţie
Ian 24
Ştefan Lucian MUREŞANU a contribuit cu răspunsuri la discuţia Hora utopiei… a utilizatorului ileana popescu bâldea în grupul Gândul de la ora trei...
Ian 24
Ştefan Lucian MUREŞANU s-a alăturat la grupul utilizatorului ileana popescu bâldea
Ian 24
Ştefan Lucian MUREŞANU a promovat discuţia Hora utopiei… a lui ileana popescu bâldea
Ian 24
Ştefan Lucian MUREŞANU a promovat discuţia Hora utopiei… a lui ileana popescu bâldea
Ian 24
Maria-Ileana Tănase a promovat discuţia SPECIFIC NAȚIONAL ȘI SENS AL TRADIȚIEI ÎN BASMUL POPULAR CULES DE MIHAI EMINESCU a lui Ştefan Lucian MUREŞANU
Ian 16

Informaţii pentru profil

Prezentaţi-vă în câteva cuvinte
CURRICULUM VITAE LITERAR

MUREŞANU ŞTEFAN LUCIAN
prof.dr., Universitate Hyperion din Bucureşti, Facultatea de Ştiinţe Sociale, Umaniste şi ale Naturii, Departamentul de Litere şi Limbi Străine
Locul şi data naşterii: Bucureşti / 05.10.1955
Preocupări literare:

Membru al Asociaţiei de Ştiinţe Etnologice din România,
Membru al Asociaţiei de Filologie şi Hermeneutică Biblică din România,
Membru al Cenaclului “Cetatea lui Bucur” al Ligii Scriitorilor Români, Filiala Bucureşti
Fost redactor şef adjunct la revista Cetatea lui Bucur a Ligii Scriitorilor din România, ianuarie 2011; din luna septembrie 2011 – 2013, preşedintele Consiliului Director al revistei.
Fost redactor şef adjunct la revista trimestrială a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor, România Eroică, 2000 – 2014 etc. .
Colaborări:
Articole şi studii de filologie publicate în revistele: Revista „Document”, Buletinul Arhivelor Militare Române (ISSN 1454-0924); „Discobolul”, revistă Calificativ B+ (ISSN 1454-3907); România Eroică, red.şef-adj. (ISSN 1453-9659); Oglinda literară (ISSN 1583-1647); Boema (ISSN 2066-0154); Paradox (ISSN 1582-1730); Cetatea lui Bucur (ISSN 2069-9557); Constelaţii diamantine (ISSN 2069-0657); Climate literare (ISSN 1843-O35X); New York Magazine – Romanian Independent Newspaper; Nomen Artis (ISSN 2247-9716, ISSN-L 2247-9716); Art-Out (ISSN 2069-6949, ISSN-L 2069-6949); Curentul Internaţional USA MI 48311-0698; Orizzonti culturali italo-romena (ISSN 2240-9645); Caietele ASER (Asociaţia de Ştiinţe Etnologice din România), ISSN 1842-4279 etc.
Volume publicate:

- Drumul carului - roman istoric, (1999), 396 p, ISBN 973-9402-86-0
- Antropologie culturală – studii, (2011), 280 p, ISBN 978-973-1815-38-1
- Etnologie şi Folclor – studii, (2011), 286 p, ISBN 978-973-1815-40-4,
- Mărgelele din chihlimbar - roman istoric, (2012), 220 p, ISBN 978-973-1815-62-6
- Lumini și umbre în studii de antropologie a sinelui (povestiri scurte), (2015), 95 p, ISBN978-606-8618-96-8
- Faptul ritualic, sens al gestului mimetic în studiul etnologiei aplicate (narațiunea ca discurs în prezentare faptului ritualic), (2015), 213 p, ISBN 978-606-774-015-8
- Pentru un studiu antropologic al esteticii imaginii imaginate (studii), (2016), 312 p. ISBN978-606-774-069-1
- Taina cuvântului în literatura populară şi sensul obiectului ritualic în etnologia aplicată (studii și cercetări de teren), (2016), 247 p, ISBN 978-606-744-106-2 etc.
premii/distincţii obţinute etc.
- Diplomă pentru acordarea medaliei jubiliare "60 de ani de la Victoria Naţiunilor Unite împotriva Coaliţiei Hitleriste" (1945 - 9 Mai - 2005), acordată de Consiliul Director Central al Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor, pentru merite deosebite în activitatea de cinstire a memoriei eroilor neamului românesc, 2005.
- Brevet Comemorativ al Ordinului Crucea Memoriei, nr.00438/02.07.2006 acordat de Republica Moldova, 2006.
- Brevet Comemorativ al Medaliei Ştefan cel Mare, nr.405/02.03.2007 acordat de Republica Moldova.
- Diplomă pentru acordarea medaliei comemorative emise cu prilejul împlinirii a 90 de ani de la marile bătălii din 1917, duse la Mărăşti – Mărăşeşti şi Oituz, „Triunghiul de Foc”, pentru merite deosebite în activitatea de cinstire a memoriei Eroilor Neamului Românesc, acordată de Consiliul Director Central al Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor, pentru merite deosebite în activitatea de cinstire a memoriei eroilor neamului românesc, 22August 2007.
- Diploma Omagială oferită cu ocazia împlinirii a 92 de ani de la revenirea Bucovinei la Patria-Mamă, România, 1918-2010, de către Societatea pentru cultura şi literatura română, în Bucovina.
- Diploma nr.55/19.11.2011şi Medalia aurită „20 de ani de activitate a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor, 1991 – 19 noiembrie - 2011, acordată de Consiliul Director Central al Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor, pentru merite deosebite în activitatea de cinstire a memoriei Eroilor Neamului Românesc, 12 septembrie 2009.
- „Premiul Presei”, pentru eseuri, la Concursul Internaţional de Poezie şi Proză „STARPRESS 2012 – Canada.
- „Premiul Special al Editurii Rafet”, în cadrul Festivalului Internaţional de Creaţie Literară „Titel Constantinescu”, pentru volumul de esuri Lumini în zori de zi, 18 august 2012, Râmnicu Sărat etc.
Proiecte de viitor, intenţii culturale etc.
Principesa cerşetoare - roman istoric, în curs de publicare,
Străbunii (roman istoric, nepublicat),
Volumul de eseuri Lumini în zori de zi (crochiuri literare), în curs de publicare,
Viteazul și voinicul, două ipostaze prezente în literaturile populare română și franceză, în curs de publicare

„AMINTEŞTE-ŢI CĂ VEI MURI”
de Ştefan Lucian MUREŞANU

Am alergat o viaţă după toate neîmplinirile şi răutăţile celor care, parcă scrişi, au fost a-mi urmări paşii. Îi simţeam în spatele meu şi respiraţia lor îmi intoxica aerul pe care nevoit îl inspiram. Eram emfatici unul faţă de celălalt şi asta o ştiam; este o impresie că avem prieteni, de fapt fiecare se zbate ca oricare necuvântătoare pentru a exista şi a-şi atinge ţelul. Este singurul lucru conştient al existenţei noastre. Un suflet înrobit, pătat, supus excentrismului nostru. Ne place să ne credem superiori şi să ne evaluăm prin nimicnicia noastră excrementele gândirii în faţa altor progenituri umane, ridicându-ne deasupra limitei bunului simţ. În fapt, suntem nişte ceva-uri nesemnificative în faţa Universului. Spunând cantitate, mă refer la toată încărcătura materiei cenuşii pe care, într-un timp al existenţei noastre, am acumulat-o pentru a ne infatua, folosind-o pentru mărire, pentru onoruri, pentru o diplomă care să ne aureolizeze. Cine nu are diplomă, în conceptul tuturor, poate fi considerat un nimic, chiar dacă, în situaţii diferite ne depăşesc cu mult, primordial fiind bunul simţ.

Să nu ne ascundem după palmele pe care le vrem să ne ferească adevărata faţă. Printre degete ne trădează lumina ochilor, care scânteiază în faţa altora, la fel de ascunşi ca şi noi, străfundurile. Şi pentru a fi mai concret în ceea ce am spus mai sus, să trecem la a ne prezenta în diferite ipostaze ale vieţii, pe care cu siguranţă le-aţi trăit şi urmărit aşa cum şi eu, la rândul meu, le-am avut drept experienţe.

 Urcam treptele intrării unei instituţii de stat. În faţa mea un semen robust, într-un costum de vară, dintr-o stofă de bună calitate, cu o pălărie cu boruri largi, trecut de şaizeci de ani, se înălţa semeţ pe fiecare treaptă pe care o urca. Era un semn al ignoranţei. Îl priveam pentru că altceva mai bun, în momentele acelea, nu aveam de făcut. La un moment dat am zâmbit când omul a intrat pe uşa clădirii şi doi dintre cei care păzeau s-au aplecat în faţa lui salutându-l slugarnic. Mi-a venit şi mie rândul să intru iar cei doi nici nu m-au băgat în seamă. Am aflat de altfel, ajungând să îl cunosc până în cele din urmă pe insul robust, că era şeful unui departament important al instituţiei. Departamentul la care fusesem trimis să rezolv una dintre cererile pe care Universitatea la care eram consilier, la vremea aceea, mi-o dăduse ca sarcină.

După trei sferturi de oră de aşteptări, la uşa cabinetului acestui şef, timp în care secretara foise, intrând şi ieşind însoţită mereu de alţi noi veniţi, ce nu aşteptau ca ceilalţi, plictisiţi şi obosiţi, cu tot felul de hârtii şi probleme ale instituţiei!!!, am fost primit de domnul în funcţie.

M-am prezentat înmânându-i dosarul şi scrisorile Senatului universităţii. A răsfoit două dintre revistele suport de curs universitar, a citit sau mai bine spus a trecut cu privirea peste materialele pe care i le adusesem spre documentare, le-a închis şi mi-a spus rece: Nu ştiu, voi încerca să văd ce pot face pentru dumneavoastră. Vă anunţăm. Am rămas uimit. Un timp pe care  l-am pierdut aşteptând să-mi răspundă sec, dezinteresat de ceea ce doream să informez instituţia respectivă, în ciuda faptului că un set de documente îi fuseseră trimise spre studiu cu o lună înainte. Ridicându-se de pe scaun am înţeles că audienţa luase sfârşit. L-am salutat, părăsind sala.

A doua zi, am apelat la alte foruri, pentru că nu am stat aşteptând la un semen dezinteresat de cultura română, el fiind om de cultură! şi, în sfârşit, problema universităţii noastre a fost rezolvată.

Anii au trecut. Ironia sorţii. După aproape şapte ani urcam aceleaşi trepte, ale aceleiaşi instituţii. Doamne, era cald, într-o frumoasă zi de sfârşit de iunie. Cineva în spatele meu m-a strigat, m-am întors şi am întrezărit, printre cei care urcau treptele, un trup robust, obosit. Aşteptând pe cea care mă strigase, am urmărit pe cel ce cu şapte ani în urmă suia zvelt, treptele acestei instituţii. De data acesta cei doi agenţi de la intrare nu l-au mai băgat în seamă şi nu s-au mai rupt de şale ca cei de acum şapte ani în urmă, erau alţii şi mult mai tineri. Nici măcar nu îl priviră fiind ocupaţi cu un tabel pe care urmau să-l semneze.

Am salutat pe cea care mă strigase, am schimbat două vorbe şi ne-am luat la revedere. Grăbit, am urcat treptele urmărindu-l pe cel care cu ani în urmă era „cineva” în această instituţie şi care acum devenise un oarecare, ca toţi ceilalţi solicitanţi. A urcat la etajul unde cândva îşi avusese biroul, cu secretare şi subalterni care roiau în jurul lui şi care acum treceau, poate, pe lângă el, făcându-se că nu-l cunosc, că anii au trecut şi multe s-au schimbat. S-a aşezat pe canapeaua din holul de aşteptare unde se mai aflau încă trei persoane. Într-un timp scurt au mai apărut două, unul tânăr ce nu avea mai mult de treizeci de ani iar celălalt apropiindu-se de cincizeci de ani. Costumele pe care le purtau le evaluau funcţiile cu care sfidau pe toţi cei ce îndrăzneau a se ridica să le stea în cale. Se apropiară de birou şi, când au intrat, sfidând persoana semenului robust, care nădăjduia tăcut, bineînţeles că primirea le-a fost pe măsura aşteptărilor.

Timpul se scurgea greu. Groaznica aşteptare în zadar. Unul dintre cei care se afla pe canapea zise într-un târziu: Au funcţii să rezolve problemele instituţiilor care au nevoie de mâzgălitura lor, nu de pierdere de timp.

Semenul oftă coborându-şi privirea. Oare conştientiza că şi el procedase cândva la fel, ignorându-i pe cei care smeriţi, îngenuncheaţi, veneau la el să îi cerşească o audienţă şi o semnătură, care pe atunci valora foarte mult? Timpul, ce îţi rezervă timpul? Suntem frunze în vânt, figuri trufaşe. Ne distrugem unul pe celălalt neavând remuşcări. Ne batjocorim şi ne umplem cu noroi nepăsându-ne de suferinţele aproapelui nostru şi, după toate acestea ne ascundem ca nişte năpârci, atunci când nu mai avem putere dându-ne victime ale unui sistem pe care cu toţii îl slujim, acela de ignorare şi înfumurare peste măsură.

Să nu uităm că murim duhnind a putreziciune. Toţi avem acelaşi sfârşit.

După aproape o oră de foiri şi intrări la domnul şef de departament, tânăra secretară se arătă zâmbitoare adresându-se celor care nervoşi aşteptau audienţele: Domnul secretar părăseşte instituţia şi se întoarce peste o oră.  

Cei prezenţi rămaseră muţi uitându-se unul la celălalt. Semenul s-a ridicat pornind spre treptele care duceau spre ieşirea din instituţie. Cobora agale. Două femei, care discutau aprins, cu câte două bibliorafturi în braţe, trecuseră grăbite pe lângă bătrân. Acesta le observă şi parcă vruse să le spună ceva. Se opri însă cele două femei nici nu-l băgară în seamă, discuţia lor era mult mai importantă decât depănarea amintirilor bătrânului pensionar. La vreo câţiva paşi, după ce semenul dăduse colţul treptelor, una se opri din discuţie spunând: Ştii cine era? M-am făcut că nici nu-l văd. Un nemernic. N-a mai murit… Cealaltă zâmbi amarnic, completând: Tu, dar eu că i-am fost în directă subordonare. Pentru fiecare există un sfârşit. Nimeni nu stă până la moarte în vârful piramidei.

Abia atunci am înţeles că evaluatorii noştri sunt toţi cei cu care zi de zi intrăm în contact. Ne privim, vorbim unul cu celălalt, de multe ori dăm impresia că suntem de acord cu ceea ce face cel cu care convieţuim: familie, colegi de şcoală, de serviciu, colaboratori ocazionali. Cât de falşi suntem.

Într-un tren Rapid ascultam istorisirea a două doamne, trecute cu mult peste patruzeci de ani. Înconjurat de patru femei şi un bătrânel nostim, pus pe glume, răsfoiam o revistă. Însă, când povestea de viaţă a aceleia, care stătea în dreptul ferestrei în direcţia opusă mersului trenului, începuse să atragă atenţia, liniştea se aşternu peste întreg compartimentul. Îşi depăna cazul cu voce tare întoarsă spre cea care o asculta şi care se părea a-i fi o cunoştinţă veche, întâlnită după un lung şir de ani de absenteism. Îl relatez ca pe un episod de viaţă ieşit cu totul din comun şi la care te-ai fi aşteptat să fie subiectul unui roman bestseller.

Suntem oameni şi avem atâtea de ascuns unul faţă de celălalt, atâtea de reproşat eului nostru pentru tot ceea ce facem de multe ori fără a cugeta. Ce energii răutăcioase ne împing să încălcăm legitatea binelui în favoarea răului. A fost un timp în urmă în care m-am întrebat îndelung de ce există ură?... Şi mi-am răspuns după grele experienţe ale vieţii, pentru a se face echilibru între bine şi rău. Nimic nu există fără echilibru, totul este drămuit pentru fiecare dintre noi. Gândurile sunt energii care transformă în materie bucuriile, pedepsele. Le primim după fapte. Ura întunecă, bunătatea luminează. Câtă strâmbăciune şi urâţenie atâta frumuseţe şi bunătate. Echilibrul acesta îl avem de la începuturi, Abel şi Cain. Ura doboară, bunătatea ridică.

Am trăit împreună cu el douăzeci şi unu de ani. L-am lăsat să se apropie de mine, de sufletul meu, să-mi pătrundă în inimă şi…, în liniştea care acoperise compartimentul cei prezenţi ridicară sprâncenele ca semn că aşteptau nerăbdători firul povestirii. Femeia nu avea în faţa ei decât pe cea căreia îi relata cele trăite cu bărbatul pe care, am înţeles mai târziu, o părăsise. Pentru ea, noi, ceilalţi, nici nu existam. Povestirea continuă: mi-a distrus cei mai frumoşi ani ai vieţii mele. Bătrânul îşi permise să intervină: sunteţi încă destul de tânără…Se făcu o pauză scurtă după care, privindu-l, femeia continuă: în comparaţie cu vârsta dumneavoastră. La patruzeci şi şapte de ani, nu mai sunt atât de tânără încât să reîncep o căsnicie. Mi-am format tabieturi, curiozităţi ale vârstei, multe s-au schimbat în douăzeci şi unu de ani. Ea de fapt ştia că noi, cei prezenţi, o ascultăm, cu vrerea sau fără vrerea ei, altfel, discuţia cu partenera de dialog s-ar fi desfăşurat în şoaptă sau pe culoar. Ce aştepta această doamnă de la noi?

Se întoarse în vechea poziţie către cea căreia îi vorbea, continuând: Tot ceea ce mi-a revenit mie, după moartea părinţilor mei, a intrat şi în posesia lui. Nimic nu mai era al meu şi am crezut în el. În liniştea lui, de vreo zece ani începuse să-şi pună de-o parte bani, fără să ştiu, să-i prospere firma pe care, de altfel, el nu avea decât puţin băgat în ea, toţi erau ai celor doi parteneri, cu care copilărise şi pe care i-a îndatorat. Unul s-a sinucis iar celălalt a plecat în Canada, trimiţându-i, ca un naiv, bani pentru deschiderea liniilor de producţie. Îl minţea că a deschis două mici întreprinderi de mobilă confecţionată din răchită, şi că în curând îi va trimite în Canada prima producţie. Banii şi i-a pus într-o bancă din Occident şi, când a terminat cu mine, a dispărut pentru totdeauna. A girat cu casa fără ştiu, a scos banii din bancă, bani rezultaţi din vânzarea caselor părinţilor mei, bani mulţi. Doamna care se afla în dreapta bătrânului, înspre uşă, pe aceeaşi linie de canapele cu mine, în direcţia mersului trenului, ţinu să o întrebe: Nu aveţi copii?, răspunsul sosi imediat: nu. Se purta atât de frumos cu mine încât nu am putut bănui niciodată că în adâncul inimii sale ascundea atâta nimicnicie, atâta făţărnicie. Cu nimic nu s-a dat de gol. Îmi vorbea atât de frumos încât m-a făcut să-i dăruiesc totul, rămânând pe drumuri… Se făcu linişte. Nimeni nu dorea să întrebe nimic. Femeia continuă dar de astă dată privirea ei se îndreptă spre mine, care şedeam vis-a-vis de ea: Poate mă întrebaţi de ce a plecat? Pentru că ura lui faţă de tatăl meu, care avea o funcţie şi care s-a opus căsătoriei noastre, nu a încetat niciodată. Îmi spunea când avea prilejul: „trebuie să sufere şi taică-tu”, după care zâmbea sărutându-mă pe obraz. Eu o luam drept o glumă şi spuneam: nu mai fi rău. El îmi răspundea, râzând: din asta mă hrănesc. Bătrânul întrebă: Şi nu v-aţi dat seama din nimic că e un om malefic? Femeia răspunse: Nu, din nimic. Bătrânul continuă: spuneaţi că tatăl dumneavoastră a avut o funcţie… onorabilă, nu l-a simţit cu nimic? Cum se comporta faţă de el? Femeia lăsă privirea în pământ, pentru prima dată de când începuse povestirea oftă greu, foarte greu. Îşi ridică privirea fără să ne vadă, continuând: în douăzeci şi unu de ani nu s-au văzut decât de două ori. S-a tot dus pe unde a lucrat să îl ajute în privinţa mea. Lumea îl uitase, se schimbaseră multe. Mi-am lăsat serviciul pentru firma la care credeam că lucrează pentru noi, alergând cu contracte prin ţară şi…în realitate eram un pion de la care a scos toate economiile părinţilor mei. El nu avea familie? Se auzi vocea femeii care o ascultase cu multă atenţie din dreapta bătrânului. Răspunsul sosi: nu, o familie s-ar fi putut să aibă dar despre ea nu mi-a vorbit niciodată. Îmi spunea mereu că este singur pe acest pământ care nu este al lui. Atunci am zâmbit iar ea m-a observat. M-a urmărit cu coada ochiului pe tot parcursul completărilor celorlalţi. Când am simţit oboseala mi-am lăsat capul pe una dintre tetierele scaunului şi am adormit. Tangajul trenului, discuţiile celor care nu mai conteneau m-au trezit după un timp. Mai aveam puţin până la destinaţie aşa că toţi începuseră să se pregătească de coborâre. Mă întinsesem să-mi iau bagajul când cea cu care se însoţise i se adresă pe numele de familie, un nume care-mi sună destul de cunoscut. M-am întors şi am îndrăznit să o întreb: Sunteţi fiica fostului…de la Departamentul de Stat?... Ea ridică privirea de la bagajele pe care tocmai şi le aşezase pe canapea schiţând un semn de întrebare: L-aţi cunoscut pe tata? I-am răspuns scurt: Da. A mai vrut să spună ceva dar cei din compartiment s-au pus în mişcare înaintând spre coborâre.

Pe peron am urmărit-o până când a dispărut în mulţime. Avea acelaşi mers ca al tatălui său şi, acum, după ce aflasem că ea este fiica celui pe care îl cunoscusem, întâmplător, într-o ocazie nefericită, îi vedeam asemănările şi vocea era a şefului aceluia care, în urmă cu ani, mi-a dat o rezoluţie seacă, nu numai mie, ci şi altor petenţi care plecau de la el nemulţumiţi de răspunsurile lui.

Câtor oameni le este dat să trăiască astfel de istorii ca cea pe care am trăit-o eu!

Fotografiile lui Ştefan Lucian MUREŞANU

Se încarcă...
  • Adăugare fotografii
  • Vizualizează Tot

Ştefan Lucian MUREŞANU's Blog

Obicei și sens în ritualul de împodobire a bradului

Postat în Decembrie 30, 2014 la 2:25pm 1 Adaugă un comentariu

OBICEI ȘI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI

ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI

prof.dr. Ştefan Lucian MUREȘANU

Motto: Împodobeşte mamă bradul şi nu te întrista / Asta e seara de Crăciun, este seara ta / Împodobeşte bradul tată că ne aşteaptă-n prag / Colindători la noi acasă, hai să-i primim cu drag. (“Colind popular românesc din Ardeal”)

Cuvinte cheie: românesc, tradiţie, sfinţit, brad, Crăciun, naştere, Iisus, colind

1. Tradiții românești de Crăciun, împodobirea…

Continuare

Elegiile lui Nichita Stănescu și nonnervurile lor afective

Postat în Martie 13, 2014 la 3:52pm 3 Comentarii

ELEGIILE LUI NICHITA STĂNESCU ȘI NONNERVURILE LOR AFECTIVE

dr. Ștefan Lucian Mureșanu

Motto: Trupul meu viu și sufletul meu viu, / sau poate mai degrabă dorințele mele, / le-am ridicat ca pe niște

globuri mișcătoare / spre stele. (Nichita Stănescu, Cântec de om)

Cuvinte cheie: elegie, imagine, Nichita, superrealism, eu, lumi

1. Greul interior al imaginii create în elegia lui Nichita Stănescu

Nichita Stănescu s-a născut în acel sfârșit de martie, într-un…

Continuare

Persuasiune şi dorinţă de comunicare în actul criticii

Postat în Ianuarie 6, 2013 la 4:50pm 2 Comentarii

PERSUASIUNE ŞI DORINŢĂ DE COMUNICARE ÎN ACTUL CRITICII

dr. Ştefan Lucian Mureşanu

Motto: iubesc cu certitudinea că lucrurile întunecate sunt menite / între umbră şi suflet, în secret să fie iubite…(Pablo Neruda, “Sonet XXVII”)

Cuvinte cheie: persuasiune, comunicare, critici literari, literat, operă literară, mocirlă

În actul scrierii literare critica ofensează literatul când spusele referitoare la produsul considerat finit, al muncii sale, nu sunt remarci obiective,…

Continuare

Curajul şi lumea difuză a manierelor

Postat în Ianuarie 6, 2013 la 4:47pm 4 Comentarii

CURAJUL ŞI LUMEA DIFUZĂ A MANIERELOR

de Ştefan Lucian MUREŞANU

Cuvinte cheie: drum, fiind, artă, creaţie, curaj

Într-un colţ pierdut al lumii unei cărţi răsare totdeauna dorinţa de a şti ce rază de lumină se va ivi când cititorul, plecat peste paginile îngălbenite de vreme, şi de o îndepărtată răsfoire a celor care au fost şi s-au amestecat în timp cu colbul, disipând tainele slovelor, va descoperi misterul legăturii cuvântului cu timpul.

Ce lume se va izvodi din…

Continuare

Panou de comentarii (35 comentarii)

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Dialoguri culturale !

Alătură-te reţelei Dialoguri culturale

La 12:30am on Octombrie 05, 2016, ileana popescu bâldea i-a dăruit utilizatorului Ştefan Lucian MUREŞANU un cadou...
Cadou
Ani mulți și frumoși!
La 12:23am on Octombrie 05, 2016, Veronica Pavel Lerner i-a dăruit utilizatorului Ştefan Lucian MUREŞANU un cadou...
Cadou
Cu cel mai distins respect, un sincer La Multi Ani!
La 11:00pm on Octombrie 05, 2015, ileana popescu bâldea i-a dăruit utilizatorului Ştefan Lucian MUREŞANU un cadou...
Cadou
La mulți ani!
La 8:11pm on Octombrie 05, 2015, Loredana A.Ştirbu i-a dăruit utilizatorului Ştefan Lucian MUREŞANU un cadou...
Cadou
La Mulţi Ani!
La 5:30pm on Octombrie 05, 2015, Veronica Pavel Lerner i-a dăruit utilizatorului Ştefan Lucian MUREŞANU un cadou...
Cadou
La Multi Ani!
La 3:05pm on Octombrie 05, 2015, Ileana P. Bâldea i-a dăruit utilizatorului Ştefan Lucian MUREŞANU un cadou...
Cadou
La multi ani!
La 10:21pm on Octombrie 05, 2014, Veronica Pavel Lerner i-a dăruit utilizatorului Ştefan Lucian MUREŞANU un cadou...
Cadou
La Multi Ani!!!
La 2:32pm on Octombrie 05, 2014, ileana popescu bâldea i-a dăruit utilizatorului Ştefan Lucian MUREŞANU un cadou...
Cadou
Ani mulţi şi frumoşi!
La 9:41am în Octombrie 5, 2014, Ştefan Lucian MUREŞANU a spus...

Dragii mei prieteni, vă mulţumesc din toată inima pentru minunatele urări pe care mi le-aţi adresat cu ocazia zilei mele de naştere şi vă doresc vouă şi celor dragi multă sănătate, fericire şi mari împliniri.

Cu adâncă preţuire şi profund mişcat de atenţia voastră, Ştefan Lucian Mureşanu

La 10:14pm în Octombrie 4, 2014, Violeta Deminescu a spus...

La mulţi ani!

 
 
 

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar-Agafia Drăgan
Publicat de Agafia Dragan
în Martie 28, 2017
Nume: Tigoianu Drăgan Eugenia
Nume autor:Agafia Drăgan
Domiciliu actual: Focşani, Vrancea
Născută în comuna Hodac, judeţul Mureş
Absolventă a Universităţii Bucureşti.
Debutează în timpul facultaţii la “Vatra” şi Gânduri studenţeşti, apoi până în 2013 publică doar articole de specialitate. Revine la poezie în 2013.

Activitatea literară 2014-2016
Publicaţii în revistele: Nomen Artis, Cronos peniţa de aur, Negru pe Alb, Dor de Dor, Confluente literare, Bogdania, sub egida Asociaţiei Cultural-Umanitare ”BOGDANIA ”, Oglinda Literară, ed. De Asociatia Culturala “Duiliu Zamfirescu” , eCreator , Amprentele sufletului, etc.

În antologii:
Cuvinte Sculptate, ed.Editgraf, Lumină din Lumina, ed. Armonii Culturale, Roşu Mocnit, ed.Rovimed, Priveşte Visând, Iubito, ed.Editgraph, Petale de Suflet, ed.Edigraph, Ieri ca prin Vis, ed, Editgraf, Obraji de Magnolie, ed.Editgraf, Antologia Antologiilor Natiunea, ed.Natiunea, Cu tine in gând ed. Editgraf, 10 ani plini de dor, ed. Pim, Lyrics et Prosa vol II si III ed. Natiunea, Pe aleea cuvintelor, ed. Ispirescu, Toamna asta Plouă cu Lacrimi, Iasi 2015, Carmen, ed.Anamarol, 2016,Alburii Sclipiri de Stele, ed.Napoca Nova etc.

Volume de autor:
Nevoia de Fericire, ed.Editgraf, 2014
Cu Toamna Căzută pe Gene, ed. Editgraf, 2015
Măriuca şi Prietenii ei, ed. Editgraf, 2015
Iluzia Regăsirii, ed. Armonii Culturale,2016
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-agafia-dr-gan

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

Interviu (imaginar) cu Veronica Micle Publicat de Bidulescu Constantin în Aprilie 6, 2017

Constantin Bidulescu: Ne reamintiţi, vă rog, câteva date personale? Veronica Micle: M-am născut la 22 aprilie 1850 la Năsăud. Părinţii au fost Ilie şi Ana Câmpeanu. Din nefericire tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc. În anul 1853 eu cu mama şi cu fratele ne-am mutat la Iaşi unde după cursurile primare am absolvit Şcoala Centrală de fete cu calificativul “eminent”, din comisie făcând parte, printre alţii Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul meu soţ. În primăvara anului 1872 am făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, unde mi-a fost prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 am debutat cu două scrieri în proză în revista “Noul curier român” cu pseudonimul Corina. Aţi avut o relaţie tumultoasă cu Eminescu. L-aţi considerat numai ca un mare poet sau a intervenit şi glasul inimii?

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-imaginar-cu-veronica-micle

Interviu cu Mihai Eminescu Publicat de Florin T. Roman în Aprilie 4, 2017 

Florin T. Roman: Ce mai faceţi, domnule Eminescu? MIHAI EMINESCU: Ia, eu fac ce fac de mult, / Iarna viscolu-l ascult. (Revedere) Dar în restul anului? Problema morţii lumii o dezleg. (Cărţile) Ce e poezia în opinia Domniei voastre? Ce e poezia? înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea. (Epigonii) Mai scrieţi poezii? La ce?... Oare totul nu e nebunie? (Mortua est!) Sunteţi marele nostru poet naţional, se ştie. Dacă aţi continua să compuneţi versuri aţi putea dobândi o faimă universală, egală poate cu cea a lui Shakespeare sau Baudelaire... N-ar fi păcat să abandonaţi pana? De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi? (...) De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu?/ Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? (Scrisoarea II) În acest veac, al XXI-lea, trăiesc şi se manifestă câţiva intelectuali români „postmoderni”, progresişti, care susţin că sunteţi autohtonist, antisemit, chiar xenofob... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-cu-mihai-eminescu

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
Publicat de adrian grauenfels
în Aprilie 13, 2017 la 8:32am în APARIȚII EDITORIALE (Modifică)Trimitere mesaj Vizualizare Discuţii

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
José Corti, s-a născut în Franţa în anul 1895. De tânăr s-a simţit atras de mişcare lui André Breton şi în paralel cu activităţile suprarealiştilor la care participa, Corti fondează "Editura Suprarealistă" în care va publica pe Aragon, cât şi cărţile lui Breton (În legitimă Apărare), Rene Char, Paul Éluard (Relentir Travaux), René Crevel -1932 (Clavecinul lui Diderot), pe Benjamin Péret în 1936 şi pe Salvador Dali cu "Metamofoza lui Narcis" în 1937. Mai târziu fondează în anul 1938, "Casa Corti", care publică operele complete ale lui Lautréamont, cât şi alte scrieri suprarealiste care vor caracteriza pluralismul firmei: poezie, romantism, eseul literar, dar şi cărţi universitare sau clasici francezi. José a murit în 1984 la Paris după o viaţă frământată dar totodată pasionantă.
A publicat cărţile sale (romane poliţiste, jurnalism, etc) sub pseudonimele: Roch Santa-Maria sau Sidney O'Brien. Sub numele său adevărat publică:
Imitaţie fără sclavie (1981), Amintiri dezordonate (1983), Provizoriul definitiv (1992).continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/jos-corti-editor-i-librar-al-avangadelor

Declinul Elitelor Publicat de adrian grauenfels în Aprilie 7, 2017

În limba latină termenul Electus caracterizează o persoană sau un grup care aduce comunităţii onoare şi valoare. Timp de secole grupele elitiste se evidenţiau prin preocupările şi acţiunile umanitare, ştiinţifice sau artistice care polarizau etosul social şi cultural al epocii lor. Elitele au fost active şi apreciate din antichitate şi până la recentul postmodernism care a catalizat dizolvarea barierelor culturale, trivializarea comunicaţiei în favoarea unui sat global lipsit de personalitate. Elitele de azi sunt paralizate de noua ordine axată pe mediocritate şi consum exagerat. Îmi amintesc filmele tinereţii mele în care protipendada oraşului ieşea la plimbare pe bulevardul central, trăsurile cu cai aşteptau clienţii sporadici iar vânzătorul de limonadă oferea în pahare de sticlă verzuie mirajul orientului oprit la poalele Balcanilor. Elita vorbea limbi străine, se intersa de ştiinţe, de filosofie, de expediţii, doamnele cântau la pian sau pictau în liniştea saloanelor. În ţara în care ne-am născut, România, frământata istorie a primelor două decenii de dictatură comunistă, a produs două dileme: una privitoare la represiunea sângeroasă declanşată de noul regim, iar celalaltă, la tenebroasele raporturi din culisele puterii noi instalate.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/declinul-elitelor

Caligrafii

UN ORAŞ TRANSILVAN
Publicat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
în Aprilie 15, 2017
Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberaţii mirate ale drumeţului grăbit de nevoile prezentului. La porţile impozante ale cetăţii de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenuşiul prezentului şi zâmbetul viitor al renaşterii sale. Poate numai aşa peste fardul ruginit şi colbul aşezat pe iluziile noastre înfăşurate în dorinţa de mai bine vor sosi vulturii din înălţimile la care aspirăm. Acum îţi împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moştenirii, ţi se dezvăluie trofeele câştigate prin spirit şi adversitate.
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/un-ora-transilvan

Stre-suri...

În țara asta normalitatea este ceva extraordinar Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Martie 27, 2017 Am încercat să fiu cât de cât un observator „normal”. Deși asta este totuși destul de dificil în România. Aici există tabere peste tot. Și exclusivități! Dacă te pune „ăl cu coarne”, sau „cel sfânt” (depinde și aici din ce tabără ești), să te uiți în tabăra lui pește, o iei peste bot de la cei din tabăra pescarului. Dar nu pentru că te-ai uitat la vecini. Nuuuu... Ci pentru că ai îndrăznit să belești cumva ochii. Culmea eforturilor este atunci când crezi că poți face ceva să-i împaci. Mai întâi între ei. Dar e mai mult decât o misiune imposibilă. Nici să stai în afară nu e o soluție. Te vor bombarda cu toții. Aici nu există enclave! În România nu s-a inventat nici obiectivismul, dar nici locul de observație egal situat între taberele veșnic beligerante. Iar războiul?!... 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/in-tara-asta-normalitatea-este-ceva-extraordinar

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor