Ştefan Lucian MUREŞANU
  • Masculin
  • Bucureşti
  • România
Partajare

Ştefan Lucian MUREŞANU's Prieteni

  • Calotescu Tudor Gheorghe
  • Violeta  Deminescu
  • adrian grauenfels
  • Halas Elena Dorina
  • ion popescu bradoschi
  • Marcel Vişa
  • Viorela Codreanu Tiron
  • george ionita
  • Ileana P. Bâldea

Discuţiile lui Ştefan Lucian MUREŞANU

CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL

Această discuţie este începută. Cel mai recent răspuns de Anica Andrei Fraschini Ian 24. 3 Răspunsuri

CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNIŞtefan Lucian Mureşanu, PhDMotto: Obiceiurile sunt mai sigure decât regulile, nu trebuie să le urmăreşti şi…Continuare

SPECIFIC NAȚIONAL ȘI SENS AL TRADIȚIEI ÎN BASMUL POPULAR CULES DE MIHAI EMINESCU

Această discuţie este începută. Cel mai recent răspuns de Anica Andrei Fraschini Ian 16. 2 Răspunsuri

SPECIFIC NAȚIONAL(1) ȘI SENS AL TRADIȚIEI ÎN BASMUL POPULAR CULES DE MIHAI EMINESCU prof.dr. Ștefan Lucian MureșanuMotto: Cronicile şi cântecele populare formează, în clipa de faţă, un material din…Continuare

ELEMENTE SIMBOLICE ALE PORTULUI POPULAR

A început Aug 27, 2016 0 Răspunsuri

Elemente simbolice ale portului popularScurt istoric al necesității încingerii mijloculuiDe la şes am urcat, într-o altă vreme a dorinţei de a cerceta şi vedea cu ochii preocupările ţăranului, în…Continuare

Cuvinte cheie : casă, voinic, mijloc, trup, chimir

PASIUNEA ŞI SENSUL TRĂIRILOR GÂNDITORULUI ÎN MILENIUL TREI (studiu antropologic al familiei)

Această discuţie este începută. Cel mai recent răspuns de ileana popescu bâldea Aug 13, 2016. 1 Răspuns

PASIUNEA ŞI SENSUL TRĂIRILOR GÂNDITORULUI ÎN MILENIUL TREI (studiu antropologic al familiei) Ștefan Lucian MureșanuMotto: Fericit cel ce a fost tânăr în tinereţea sa, fericit cel ce a ştiut să se…Continuare

 

Pagina lui Ştefan Lucian MUREŞANU

Informaţii pentru profil

Prezentaţi-vă în câteva cuvinte
CURRICULUM VITAE LITERAR

MUREŞANU ŞTEFAN LUCIAN
prof.dr., Universitate Hyperion din Bucureşti, Facultatea de Ştiinţe Sociale, Umaniste şi ale Naturii, Departamentul de Litere şi Limbi Străine
Locul şi data naşterii: Bucureşti / 05.10.1955
Preocupări literare:

Membru al Asociaţiei de Ştiinţe Etnologice din România,
Membru al Asociaţiei de Filologie şi Hermeneutică Biblică din România,
Membru al Cenaclului “Cetatea lui Bucur” al Ligii Scriitorilor Români, Filiala Bucureşti
Fost redactor şef adjunct la revista Cetatea lui Bucur a Ligii Scriitorilor din România, ianuarie 2011; din luna septembrie 2011 – 2013, preşedintele Consiliului Director al revistei.
Fost redactor şef adjunct la revista trimestrială a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor, România Eroică, 2000 – 2014 etc. .
Colaborări:
Articole şi studii de filologie publicate în revistele: Revista „Document”, Buletinul Arhivelor Militare Române (ISSN 1454-0924); „Discobolul”, revistă Calificativ B+ (ISSN 1454-3907); România Eroică, red.şef-adj. (ISSN 1453-9659); Oglinda literară (ISSN 1583-1647); Boema (ISSN 2066-0154); Paradox (ISSN 1582-1730); Cetatea lui Bucur (ISSN 2069-9557); Constelaţii diamantine (ISSN 2069-0657); Climate literare (ISSN 1843-O35X); New York Magazine – Romanian Independent Newspaper; Nomen Artis (ISSN 2247-9716, ISSN-L 2247-9716); Art-Out (ISSN 2069-6949, ISSN-L 2069-6949); Curentul Internaţional USA MI 48311-0698; Orizzonti culturali italo-romena (ISSN 2240-9645); Caietele ASER (Asociaţia de Ştiinţe Etnologice din România), ISSN 1842-4279 etc.
Volume publicate:

- Drumul carului - roman istoric, (1999), 396 p, ISBN 973-9402-86-0
- Antropologie culturală – studii, (2011), 280 p, ISBN 978-973-1815-38-1
- Etnologie şi Folclor – studii, (2011), 286 p, ISBN 978-973-1815-40-4,
- Mărgelele din chihlimbar - roman istoric, (2012), 220 p, ISBN 978-973-1815-62-6
- Lumini și umbre în studii de antropologie a sinelui (povestiri scurte), (2015), 95 p, ISBN978-606-8618-96-8
- Faptul ritualic, sens al gestului mimetic în studiul etnologiei aplicate (narațiunea ca discurs în prezentare faptului ritualic), (2015), 213 p, ISBN 978-606-774-015-8
- Pentru un studiu antropologic al esteticii imaginii imaginate (studii), (2016), 312 p. ISBN978-606-774-069-1
- Taina cuvântului în literatura populară şi sensul obiectului ritualic în etnologia aplicată (studii și cercetări de teren), (2016), 247 p, ISBN 978-606-744-106-2 etc.
premii/distincţii obţinute etc.
- Diplomă pentru acordarea medaliei jubiliare "60 de ani de la Victoria Naţiunilor Unite împotriva Coaliţiei Hitleriste" (1945 - 9 Mai - 2005), acordată de Consiliul Director Central al Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor, pentru merite deosebite în activitatea de cinstire a memoriei eroilor neamului românesc, 2005.
- Brevet Comemorativ al Ordinului Crucea Memoriei, nr.00438/02.07.2006 acordat de Republica Moldova, 2006.
- Brevet Comemorativ al Medaliei Ştefan cel Mare, nr.405/02.03.2007 acordat de Republica Moldova.
- Diplomă pentru acordarea medaliei comemorative emise cu prilejul împlinirii a 90 de ani de la marile bătălii din 1917, duse la Mărăşti – Mărăşeşti şi Oituz, „Triunghiul de Foc”, pentru merite deosebite în activitatea de cinstire a memoriei Eroilor Neamului Românesc, acordată de Consiliul Director Central al Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor, pentru merite deosebite în activitatea de cinstire a memoriei eroilor neamului românesc, 22August 2007.
- Diploma Omagială oferită cu ocazia împlinirii a 92 de ani de la revenirea Bucovinei la Patria-Mamă, România, 1918-2010, de către Societatea pentru cultura şi literatura română, în Bucovina.
- Diploma nr.55/19.11.2011şi Medalia aurită „20 de ani de activitate a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor, 1991 – 19 noiembrie - 2011, acordată de Consiliul Director Central al Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor, pentru merite deosebite în activitatea de cinstire a memoriei Eroilor Neamului Românesc, 12 septembrie 2009.
- „Premiul Presei”, pentru eseuri, la Concursul Internaţional de Poezie şi Proză „STARPRESS 2012 – Canada.
- „Premiul Special al Editurii Rafet”, în cadrul Festivalului Internaţional de Creaţie Literară „Titel Constantinescu”, pentru volumul de esuri Lumini în zori de zi, 18 august 2012, Râmnicu Sărat etc.
Proiecte de viitor, intenţii culturale etc.
Principesa cerşetoare - roman istoric, în curs de publicare,
Străbunii (roman istoric, nepublicat),
Volumul de eseuri Lumini în zori de zi (crochiuri literare), în curs de publicare,
Viteazul și voinicul, două ipostaze prezente în literaturile populare română și franceză, în curs de publicare

„AMINTEŞTE-ŢI CĂ VEI MURI”
de Ştefan Lucian MUREŞANU

Am alergat o viaţă după toate neîmplinirile şi răutăţile celor care, parcă scrişi, au fost a-mi urmări paşii. Îi simţeam în spatele meu şi respiraţia lor îmi intoxica aerul pe care nevoit îl inspiram. Eram emfatici unul faţă de celălalt şi asta o ştiam; este o impresie că avem prieteni, de fapt fiecare se zbate ca oricare necuvântătoare pentru a exista şi a-şi atinge ţelul. Este singurul lucru conştient al existenţei noastre. Un suflet înrobit, pătat, supus excentrismului nostru. Ne place să ne credem superiori şi să ne evaluăm prin nimicnicia noastră excrementele gândirii în faţa altor progenituri umane, ridicându-ne deasupra limitei bunului simţ. În fapt, suntem nişte ceva-uri nesemnificative în faţa Universului. Spunând cantitate, mă refer la toată încărcătura materiei cenuşii pe care, într-un timp al existenţei noastre, am acumulat-o pentru a ne infatua, folosind-o pentru mărire, pentru onoruri, pentru o diplomă care să ne aureolizeze. Cine nu are diplomă, în conceptul tuturor, poate fi considerat un nimic, chiar dacă, în situaţii diferite ne depăşesc cu mult, primordial fiind bunul simţ.

Să nu ne ascundem după palmele pe care le vrem să ne ferească adevărata faţă. Printre degete ne trădează lumina ochilor, care scânteiază în faţa altora, la fel de ascunşi ca şi noi, străfundurile. Şi pentru a fi mai concret în ceea ce am spus mai sus, să trecem la a ne prezenta în diferite ipostaze ale vieţii, pe care cu siguranţă le-aţi trăit şi urmărit aşa cum şi eu, la rândul meu, le-am avut drept experienţe.

 Urcam treptele intrării unei instituţii de stat. În faţa mea un semen robust, într-un costum de vară, dintr-o stofă de bună calitate, cu o pălărie cu boruri largi, trecut de şaizeci de ani, se înălţa semeţ pe fiecare treaptă pe care o urca. Era un semn al ignoranţei. Îl priveam pentru că altceva mai bun, în momentele acelea, nu aveam de făcut. La un moment dat am zâmbit când omul a intrat pe uşa clădirii şi doi dintre cei care păzeau s-au aplecat în faţa lui salutându-l slugarnic. Mi-a venit şi mie rândul să intru iar cei doi nici nu m-au băgat în seamă. Am aflat de altfel, ajungând să îl cunosc până în cele din urmă pe insul robust, că era şeful unui departament important al instituţiei. Departamentul la care fusesem trimis să rezolv una dintre cererile pe care Universitatea la care eram consilier, la vremea aceea, mi-o dăduse ca sarcină.

După trei sferturi de oră de aşteptări, la uşa cabinetului acestui şef, timp în care secretara foise, intrând şi ieşind însoţită mereu de alţi noi veniţi, ce nu aşteptau ca ceilalţi, plictisiţi şi obosiţi, cu tot felul de hârtii şi probleme ale instituţiei!!!, am fost primit de domnul în funcţie.

M-am prezentat înmânându-i dosarul şi scrisorile Senatului universităţii. A răsfoit două dintre revistele suport de curs universitar, a citit sau mai bine spus a trecut cu privirea peste materialele pe care i le adusesem spre documentare, le-a închis şi mi-a spus rece: Nu ştiu, voi încerca să văd ce pot face pentru dumneavoastră. Vă anunţăm. Am rămas uimit. Un timp pe care  l-am pierdut aşteptând să-mi răspundă sec, dezinteresat de ceea ce doream să informez instituţia respectivă, în ciuda faptului că un set de documente îi fuseseră trimise spre studiu cu o lună înainte. Ridicându-se de pe scaun am înţeles că audienţa luase sfârşit. L-am salutat, părăsind sala.

A doua zi, am apelat la alte foruri, pentru că nu am stat aşteptând la un semen dezinteresat de cultura română, el fiind om de cultură! şi, în sfârşit, problema universităţii noastre a fost rezolvată.

Anii au trecut. Ironia sorţii. După aproape şapte ani urcam aceleaşi trepte, ale aceleiaşi instituţii. Doamne, era cald, într-o frumoasă zi de sfârşit de iunie. Cineva în spatele meu m-a strigat, m-am întors şi am întrezărit, printre cei care urcau treptele, un trup robust, obosit. Aşteptând pe cea care mă strigase, am urmărit pe cel ce cu şapte ani în urmă suia zvelt, treptele acestei instituţii. De data acesta cei doi agenţi de la intrare nu l-au mai băgat în seamă şi nu s-au mai rupt de şale ca cei de acum şapte ani în urmă, erau alţii şi mult mai tineri. Nici măcar nu îl priviră fiind ocupaţi cu un tabel pe care urmau să-l semneze.

Am salutat pe cea care mă strigase, am schimbat două vorbe şi ne-am luat la revedere. Grăbit, am urcat treptele urmărindu-l pe cel care cu ani în urmă era „cineva” în această instituţie şi care acum devenise un oarecare, ca toţi ceilalţi solicitanţi. A urcat la etajul unde cândva îşi avusese biroul, cu secretare şi subalterni care roiau în jurul lui şi care acum treceau, poate, pe lângă el, făcându-se că nu-l cunosc, că anii au trecut şi multe s-au schimbat. S-a aşezat pe canapeaua din holul de aşteptare unde se mai aflau încă trei persoane. Într-un timp scurt au mai apărut două, unul tânăr ce nu avea mai mult de treizeci de ani iar celălalt apropiindu-se de cincizeci de ani. Costumele pe care le purtau le evaluau funcţiile cu care sfidau pe toţi cei ce îndrăzneau a se ridica să le stea în cale. Se apropiară de birou şi, când au intrat, sfidând persoana semenului robust, care nădăjduia tăcut, bineînţeles că primirea le-a fost pe măsura aşteptărilor.

Timpul se scurgea greu. Groaznica aşteptare în zadar. Unul dintre cei care se afla pe canapea zise într-un târziu: Au funcţii să rezolve problemele instituţiilor care au nevoie de mâzgălitura lor, nu de pierdere de timp.

Semenul oftă coborându-şi privirea. Oare conştientiza că şi el procedase cândva la fel, ignorându-i pe cei care smeriţi, îngenuncheaţi, veneau la el să îi cerşească o audienţă şi o semnătură, care pe atunci valora foarte mult? Timpul, ce îţi rezervă timpul? Suntem frunze în vânt, figuri trufaşe. Ne distrugem unul pe celălalt neavând remuşcări. Ne batjocorim şi ne umplem cu noroi nepăsându-ne de suferinţele aproapelui nostru şi, după toate acestea ne ascundem ca nişte năpârci, atunci când nu mai avem putere dându-ne victime ale unui sistem pe care cu toţii îl slujim, acela de ignorare şi înfumurare peste măsură.

Să nu uităm că murim duhnind a putreziciune. Toţi avem acelaşi sfârşit.

După aproape o oră de foiri şi intrări la domnul şef de departament, tânăra secretară se arătă zâmbitoare adresându-se celor care nervoşi aşteptau audienţele: Domnul secretar părăseşte instituţia şi se întoarce peste o oră.  

Cei prezenţi rămaseră muţi uitându-se unul la celălalt. Semenul s-a ridicat pornind spre treptele care duceau spre ieşirea din instituţie. Cobora agale. Două femei, care discutau aprins, cu câte două bibliorafturi în braţe, trecuseră grăbite pe lângă bătrân. Acesta le observă şi parcă vruse să le spună ceva. Se opri însă cele două femei nici nu-l băgară în seamă, discuţia lor era mult mai importantă decât depănarea amintirilor bătrânului pensionar. La vreo câţiva paşi, după ce semenul dăduse colţul treptelor, una se opri din discuţie spunând: Ştii cine era? M-am făcut că nici nu-l văd. Un nemernic. N-a mai murit… Cealaltă zâmbi amarnic, completând: Tu, dar eu că i-am fost în directă subordonare. Pentru fiecare există un sfârşit. Nimeni nu stă până la moarte în vârful piramidei.

Abia atunci am înţeles că evaluatorii noştri sunt toţi cei cu care zi de zi intrăm în contact. Ne privim, vorbim unul cu celălalt, de multe ori dăm impresia că suntem de acord cu ceea ce face cel cu care convieţuim: familie, colegi de şcoală, de serviciu, colaboratori ocazionali. Cât de falşi suntem.

Într-un tren Rapid ascultam istorisirea a două doamne, trecute cu mult peste patruzeci de ani. Înconjurat de patru femei şi un bătrânel nostim, pus pe glume, răsfoiam o revistă. Însă, când povestea de viaţă a aceleia, care stătea în dreptul ferestrei în direcţia opusă mersului trenului, începuse să atragă atenţia, liniştea se aşternu peste întreg compartimentul. Îşi depăna cazul cu voce tare întoarsă spre cea care o asculta şi care se părea a-i fi o cunoştinţă veche, întâlnită după un lung şir de ani de absenteism. Îl relatez ca pe un episod de viaţă ieşit cu totul din comun şi la care te-ai fi aşteptat să fie subiectul unui roman bestseller.

Suntem oameni şi avem atâtea de ascuns unul faţă de celălalt, atâtea de reproşat eului nostru pentru tot ceea ce facem de multe ori fără a cugeta. Ce energii răutăcioase ne împing să încălcăm legitatea binelui în favoarea răului. A fost un timp în urmă în care m-am întrebat îndelung de ce există ură?... Şi mi-am răspuns după grele experienţe ale vieţii, pentru a se face echilibru între bine şi rău. Nimic nu există fără echilibru, totul este drămuit pentru fiecare dintre noi. Gândurile sunt energii care transformă în materie bucuriile, pedepsele. Le primim după fapte. Ura întunecă, bunătatea luminează. Câtă strâmbăciune şi urâţenie atâta frumuseţe şi bunătate. Echilibrul acesta îl avem de la începuturi, Abel şi Cain. Ura doboară, bunătatea ridică.

Am trăit împreună cu el douăzeci şi unu de ani. L-am lăsat să se apropie de mine, de sufletul meu, să-mi pătrundă în inimă şi…, în liniştea care acoperise compartimentul cei prezenţi ridicară sprâncenele ca semn că aşteptau nerăbdători firul povestirii. Femeia nu avea în faţa ei decât pe cea căreia îi relata cele trăite cu bărbatul pe care, am înţeles mai târziu, o părăsise. Pentru ea, noi, ceilalţi, nici nu existam. Povestirea continuă: mi-a distrus cei mai frumoşi ani ai vieţii mele. Bătrânul îşi permise să intervină: sunteţi încă destul de tânără…Se făcu o pauză scurtă după care, privindu-l, femeia continuă: în comparaţie cu vârsta dumneavoastră. La patruzeci şi şapte de ani, nu mai sunt atât de tânără încât să reîncep o căsnicie. Mi-am format tabieturi, curiozităţi ale vârstei, multe s-au schimbat în douăzeci şi unu de ani. Ea de fapt ştia că noi, cei prezenţi, o ascultăm, cu vrerea sau fără vrerea ei, altfel, discuţia cu partenera de dialog s-ar fi desfăşurat în şoaptă sau pe culoar. Ce aştepta această doamnă de la noi?

Se întoarse în vechea poziţie către cea căreia îi vorbea, continuând: Tot ceea ce mi-a revenit mie, după moartea părinţilor mei, a intrat şi în posesia lui. Nimic nu mai era al meu şi am crezut în el. În liniştea lui, de vreo zece ani începuse să-şi pună de-o parte bani, fără să ştiu, să-i prospere firma pe care, de altfel, el nu avea decât puţin băgat în ea, toţi erau ai celor doi parteneri, cu care copilărise şi pe care i-a îndatorat. Unul s-a sinucis iar celălalt a plecat în Canada, trimiţându-i, ca un naiv, bani pentru deschiderea liniilor de producţie. Îl minţea că a deschis două mici întreprinderi de mobilă confecţionată din răchită, şi că în curând îi va trimite în Canada prima producţie. Banii şi i-a pus într-o bancă din Occident şi, când a terminat cu mine, a dispărut pentru totdeauna. A girat cu casa fără ştiu, a scos banii din bancă, bani rezultaţi din vânzarea caselor părinţilor mei, bani mulţi. Doamna care se afla în dreapta bătrânului, înspre uşă, pe aceeaşi linie de canapele cu mine, în direcţia mersului trenului, ţinu să o întrebe: Nu aveţi copii?, răspunsul sosi imediat: nu. Se purta atât de frumos cu mine încât nu am putut bănui niciodată că în adâncul inimii sale ascundea atâta nimicnicie, atâta făţărnicie. Cu nimic nu s-a dat de gol. Îmi vorbea atât de frumos încât m-a făcut să-i dăruiesc totul, rămânând pe drumuri… Se făcu linişte. Nimeni nu dorea să întrebe nimic. Femeia continuă dar de astă dată privirea ei se îndreptă spre mine, care şedeam vis-a-vis de ea: Poate mă întrebaţi de ce a plecat? Pentru că ura lui faţă de tatăl meu, care avea o funcţie şi care s-a opus căsătoriei noastre, nu a încetat niciodată. Îmi spunea când avea prilejul: „trebuie să sufere şi taică-tu”, după care zâmbea sărutându-mă pe obraz. Eu o luam drept o glumă şi spuneam: nu mai fi rău. El îmi răspundea, râzând: din asta mă hrănesc. Bătrânul întrebă: Şi nu v-aţi dat seama din nimic că e un om malefic? Femeia răspunse: Nu, din nimic. Bătrânul continuă: spuneaţi că tatăl dumneavoastră a avut o funcţie… onorabilă, nu l-a simţit cu nimic? Cum se comporta faţă de el? Femeia lăsă privirea în pământ, pentru prima dată de când începuse povestirea oftă greu, foarte greu. Îşi ridică privirea fără să ne vadă, continuând: în douăzeci şi unu de ani nu s-au văzut decât de două ori. S-a tot dus pe unde a lucrat să îl ajute în privinţa mea. Lumea îl uitase, se schimbaseră multe. Mi-am lăsat serviciul pentru firma la care credeam că lucrează pentru noi, alergând cu contracte prin ţară şi…în realitate eram un pion de la care a scos toate economiile părinţilor mei. El nu avea familie? Se auzi vocea femeii care o ascultase cu multă atenţie din dreapta bătrânului. Răspunsul sosi: nu, o familie s-ar fi putut să aibă dar despre ea nu mi-a vorbit niciodată. Îmi spunea mereu că este singur pe acest pământ care nu este al lui. Atunci am zâmbit iar ea m-a observat. M-a urmărit cu coada ochiului pe tot parcursul completărilor celorlalţi. Când am simţit oboseala mi-am lăsat capul pe una dintre tetierele scaunului şi am adormit. Tangajul trenului, discuţiile celor care nu mai conteneau m-au trezit după un timp. Mai aveam puţin până la destinaţie aşa că toţi începuseră să se pregătească de coborâre. Mă întinsesem să-mi iau bagajul când cea cu care se însoţise i se adresă pe numele de familie, un nume care-mi sună destul de cunoscut. M-am întors şi am îndrăznit să o întreb: Sunteţi fiica fostului…de la Departamentul de Stat?... Ea ridică privirea de la bagajele pe care tocmai şi le aşezase pe canapea schiţând un semn de întrebare: L-aţi cunoscut pe tata? I-am răspuns scurt: Da. A mai vrut să spună ceva dar cei din compartiment s-au pus în mişcare înaintând spre coborâre.

Pe peron am urmărit-o până când a dispărut în mulţime. Avea acelaşi mers ca al tatălui său şi, acum, după ce aflasem că ea este fiica celui pe care îl cunoscusem, întâmplător, într-o ocazie nefericită, îi vedeam asemănările şi vocea era a şefului aceluia care, în urmă cu ani, mi-a dat o rezoluţie seacă, nu numai mie, ci şi altor petenţi care plecau de la el nemulţumiţi de răspunsurile lui.

Câtor oameni le este dat să trăiască astfel de istorii ca cea pe care am trăit-o eu!

Fotografiile lui Ştefan Lucian MUREŞANU

  • Adăugare fotografii
  • Vizualizează Tot

Ştefan Lucian MUREŞANU's Blog

INTRODUCERE ÎN STUDIUL ICONOLOGIEI CA ȘTIINȚĂ A IMAGINILOR IMAGINII IMAGINATE

Postat în Iulie 15, 2017 la 8:07pm 4 Comentarii

INTRODUCERE ÎN STUDIUL ICONOLOGIEI CA ȘTIINȚĂ A IMAGINILOR IMAGINII IMAGINATE

Motto: ”Supremul şi sensibilul aparat al iconologiei este intuiţia sintetică; ea este rodul metodologic al erudiţiei active care fertilizează ogorul imaginaţiei investigatoare.” (Erwin Panofsky)

Cuvinte cheie: iconologie, imagine, studii, reprezentări, atribute

1. Lumea ca început în imaginea reală a existenței omenirii

Toate științele sunt un rezultat al gândirii profunde a omului, sunt…

Continuare

Obicei și sens în ritualul de împodobire a bradului

Postat în Decembrie 30, 2014 la 2:25pm 1 Adaugă un comentariu

OBICEI ȘI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI

ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI

prof.dr. Ştefan Lucian MUREȘANU

Motto: Împodobeşte mamă bradul şi nu te întrista / Asta e seara de Crăciun, este seara ta / Împodobeşte bradul tată că ne aşteaptă-n prag / Colindători la noi acasă, hai să-i primim cu drag. (“Colind popular românesc din Ardeal”)

Cuvinte cheie: românesc, tradiţie, sfinţit, brad, Crăciun, naştere, Iisus, colind

1. Tradiții românești de Crăciun, împodobirea…

Continuare

Elegiile lui Nichita Stănescu și nonnervurile lor afective

Postat în Martie 13, 2014 la 3:52pm 3 Comentarii

ELEGIILE LUI NICHITA STĂNESCU ȘI NONNERVURILE LOR AFECTIVE

dr. Ștefan Lucian Mureșanu

Motto: Trupul meu viu și sufletul meu viu, / sau poate mai degrabă dorințele mele, / le-am ridicat ca pe niște

globuri mișcătoare / spre stele. (Nichita Stănescu, Cântec de om)

Cuvinte cheie: elegie, imagine, Nichita, superrealism, eu, lumi

1. Greul interior al imaginii create în elegia lui Nichita Stănescu

Nichita Stănescu s-a născut în acel sfârșit de martie, într-un…

Continuare

Persuasiune şi dorinţă de comunicare în actul criticii

Postat în Ianuarie 6, 2013 la 4:50pm 2 Comentarii

PERSUASIUNE ŞI DORINŢĂ DE COMUNICARE ÎN ACTUL CRITICII

dr. Ştefan Lucian Mureşanu

Motto: iubesc cu certitudinea că lucrurile întunecate sunt menite / între umbră şi suflet, în secret să fie iubite…(Pablo Neruda, “Sonet XXVII”)

Cuvinte cheie: persuasiune, comunicare, critici literari, literat, operă literară, mocirlă

În actul scrierii literare critica ofensează literatul când spusele referitoare la produsul considerat finit, al muncii sale, nu sunt remarci obiective,…

Continuare

Panou de comentarii (35 comentarii)

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Dialoguri culturale !

Alătură-te reţelei Dialoguri culturale

La 12:30am on Octombrie 05, 2016, ileana popescu bâldea i-a dăruit utilizatorului Ştefan Lucian MUREŞANU un cadou...
Cadou
Ani mulți și frumoși!
La 12:23am on Octombrie 05, 2016, Veronica Pavel Lerner i-a dăruit utilizatorului Ştefan Lucian MUREŞANU un cadou...
Cadou
Cu cel mai distins respect, un sincer La Multi Ani!
La 11:00pm on Octombrie 05, 2015, ileana popescu bâldea i-a dăruit utilizatorului Ştefan Lucian MUREŞANU un cadou...
Cadou
La mulți ani!
La 8:11pm on Octombrie 05, 2015, Loredana A.Ştirbu i-a dăruit utilizatorului Ştefan Lucian MUREŞANU un cadou...
Cadou
La Mulţi Ani!
La 5:30pm on Octombrie 05, 2015, Veronica Pavel Lerner i-a dăruit utilizatorului Ştefan Lucian MUREŞANU un cadou...
Cadou
La Multi Ani!
La 3:05pm on Octombrie 05, 2015, Ileana P. Bâldea i-a dăruit utilizatorului Ştefan Lucian MUREŞANU un cadou...
Cadou
La multi ani!
La 10:21pm on Octombrie 05, 2014, Veronica Pavel Lerner i-a dăruit utilizatorului Ştefan Lucian MUREŞANU un cadou...
Cadou
La Multi Ani!!!
La 2:32pm on Octombrie 05, 2014, ileana popescu bâldea i-a dăruit utilizatorului Ştefan Lucian MUREŞANU un cadou...
Cadou
Ani mulţi şi frumoşi!
La 9:41am în Octombrie 5, 2014, Ştefan Lucian MUREŞANU a spus...

Dragii mei prieteni, vă mulţumesc din toată inima pentru minunatele urări pe care mi le-aţi adresat cu ocazia zilei mele de naştere şi vă doresc vouă şi celor dragi multă sănătate, fericire şi mari împliniri.

Cu adâncă preţuire şi profund mişcat de atenţia voastră, Ştefan Lucian Mureşanu

La 10:14pm în Octombrie 4, 2014, Violeta Deminescu a spus...

La mulţi ani!

 
 
 

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactor-sef: Ileana Popescu Bâldea

Redactori: Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cosmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV-Maria Giurgiu
Publicat de giurgiumaria î

Născută pe 1 noiembrie 1960 în comuna Izvoru, județul Argeș. De origine din comuna Uda, județul Argeș. Sunt, fiica cea mai mare dintr-o familie de la țară cu patru copii. Am urmat cursurile școlii generale, din satul Săliștea, comuna Uda; Am urmat cursurile unui liceu teoretic profil umanist- limbi străine în orașul Pitești. După terminarea școlii și după căsătorie, am început să lucrez în uzină, în urma unor examene de diferențe în profilul industrial. Pe parcurs am făcut cursuri de specializare în profilul meu de lucru. Literatura și istoria, au constituit întotdeauna o pasiune și un hobby pentru mine. După ce m-am căsătorit, soțul fiind cadru M.A.N. am locuit în Câmpina, apoi în Constanța alți câțiva ani, după care m-am mutat la Târgoviște unde m-am stabilit cu familia și am continuat să lucrez într-o unitate a M.A.N. 
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-maria-giurgiu

traduceri...

Arcul şi lira (El arco y la lira)
Postat de Ioana Haitchi în Noiembrie 8, 2017
Poezia este cunoaștere, salvare, putere, abandon. Operaţiune capabilă de-a schimba lumea, activitatea poetică este revoluționară prin natura ei; exercițiu spiritual – metodă de eliberare interioară. Poezia dezvăluie această lume; creează o alta. Pâinea celor aleşi; al naibii aliment. Izolare; unire. Invitație la călătorie; întoarcere la patria-mamă. Inspirație, respiratie, exerciţii fizice. Rugăciunea vidului, dialogul cu absenţa: plictiseala, chinul și disperarea le hrănesc. Rugăciune, litanie, epifanie, prezență. Exorcism, incantație, magie. Sublimarea, compensarea, condensarea inconștientului. Expresie istorică de rase, națiuni, clase. Neagă istoria: în sinele ei sunt rezolvate toate obiectivele conflictuale și omul dobândește în sfârşit conștiința de a fi ceva mai mult decât tranzit. Experiență, sentimente, emoție, intuiție, gândire, nedirijate. uman. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/arcul-i-lira-el-arco-y-la-lira

Articole

Mihai Beniuc - 110 ani de la naştere Publicat de Florin T. Roman în Noiembrie 16, 2017 la 3:13pm în ARTICOLE

„Mihai Beniuc e lemnul din grindă pe care atârnă secera, fierul spălat în sângele grâului şi încovoiat ca spinarea ţăranului aducând pâine, mânerul plin de răni deschise, zimţii, văile prin care sudoarea curge în pământ, în netimpul din trupul pământului, înviindu-i ierburile, semănându-i fluturi pe comori şi perechi de mărgăritare peste căţelul ce latră miezul nopţii şi stă cu labele suite pe blesteme şi nădejdi”, scria undeva Fănuş Neagu, prieten al poetului. În calitate de concitadin al său mă simt obligat să reamintesc, la ceas comemorativ, noilor generaţii şi nu numai, cine a fost şi mai ales ce a scris acest poet pe nedrept uitat. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/mihai-beniuc-110-ani-de-la-na-tere

Starea literaturii moderne, un sondaj SAGA - Israel Postat de adrian grauenfels în Noiembrie 7, 2017 Controversatul (şi totodată excelentul) film israelian Foxtrot trage un imens semnal de alarmă: existenţialismul, consumismul, irealitatea vieţii moderne ne fac să nu ne mai vedem pe noi înşine. În fiecare secvenţă, personajele sunt afectate de starea de "postmodern" consensuală şi în toate situaţiile inspirate din realul israelian găsim anomalii, absurd, dezumanizare şi abandon. Cultura, deciziile, arta şi estetica nu mai aparţin individului ci sunt dictate de forţele telurice ale erei informaţionale. Care influenţează mai ales pe cei care nu stăpânesc la perfecţie limba nativilor. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/starea-literaturii-moderne-un-sondaj-saga-israel?xg_source=activity

100 de ani de la catastrofa din Octombrie 1917 Publicat de adrian grauenfels în Noiembrie 1, 2017

Pentru noi toţi cei născuţi în zorii comunismului, data de 7 Noiembrie 1917 are un răsunet deosebit. Era momentul când poporul, bolşevicii, mujicii şi oprimaţii conduşi de Lenin au preluat puterea instaurând în Rusia o nouă eră, o nouă ideologie, de fapt o monstruoasă anomalie socială - comunismul. Filosofia marxistă a "dictaturii proletariatului" a fost impusă cu armele de Gărzile Roşii care prin insurecţie au lichidat guvernul provizoriu alcătuit după abdicarea ţarului Nikolai II. Lenin, Trotzki şi din 1922 Stalin, croiesc o nouă istorie care va costa viaţa şi va schimba destinul milioanelor de oameni din trei continente. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/100-de-ani-de-la-catastrofa-din-octombrie-1917

Caligrafii

Nevoia de noi...(amintiri de la lansarea volumului colectiv "Jurnalul unui câmp de aripi" - Daniela Toma)
Publicat de ileana popescu bâldea
în Noiembrie 5, 2017
Da! avem nevoie de noi. într-o lume care ne alienează tot mai mult. și nu știu dacă este vina ei sau a aerului de deasupra. sigur, însă, cineva cerne șansele de a trăi normal. când voi întâlni energia aceea, dacă o voi întâlni vreodată, o voi examina pe toate fețele sau firele care ne despletesc firescul. și, poate, astfel voi înțelege, pentru o altă viață de om sau fluture, unde se află echilibrul fără de care suntem mai ușori decât o frunză…
continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/nevoia-de-noi

Stre-suri...

Salutare, Caragiale!

Publicat de ileana popescu bâldea în Noiembrie 20, 2017 Astăzi te-am văzut prin Piață. pe prima pagină a câtorva editoriale. în gura câtorva opozanți. pe ochiul șmecher al unor cățărători. chiar și într-o mașină care mergea paralel cu mine(făcând semne obscene și invitându-ne în gura mare să batem vântul în rafale pe toate străzile), la televizor, pe internet, pe masă și într-o sticlă, la brațul celor care solidarizează cu esteticul sau discută despre gânduri, prin cuvintele unor analiști, zâmbetul parfumat al dictatorilor de toate etapele și apartenențele, chiar și în jocul stupid al unor copii care alergau pe alei și-și ziceau că sunt într-un război portocaliu cu dungi verzi(ce-o fi însemnând asta, în mentalul lor?)

continuare.http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/salutare-caragiale

Între G și H... Publicat de Anica Andrei Fraschini în Noiembrie 2, 2017 

Nu, nu e vorba de punctul G, ci de rețeaua internet... Pentru că mă mișc doi centimetri cu telefonul mai spre dreapta-stânga, dispare G, apare H, dar cel mai grav e când se încăpățânează un E penibil... Sau de rețele, în "G"neral... De plase, de păcăleli, de ițe... Iglițe... De chef și platitudine, de extaz și starea de nimic. De hipotalamus e vorba. Măria-Sa. Mă ia cu câte o sfârșeală, de nu-mi vine să cred. Mă irită tot. Și nici că aș vrea altceva. Nu! Se strânge lumea într-un polonic și sunt, și eu, pe-acolo, să mă întreb ce caut. Nimic. Un hipotalamus destabilizat, pipernicit, anemic, anti-anatomic. Nici măcar o părere, niciun sentiment, doar iritare, cu lipsă de respect. Cu lipsă de orice, altceva. Hormonal - da, ah!, intervine "H"-ul - poate părea corect: o muiere ce glisează în viteză, spre vârsta a treia. Sau o fi vreo înălțare? Că "trei" e mai sus decât "unu"... continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/ntre-g-i-h

Fapt divers Publicat de ileana popescu bâldea în Septembrie 24, 2017

Citesc multe poeme. De foarte mulți ani. Doar cine nu citește - și își clădește "opera" pe imaginile și metaforele altora - nu realizează cât de ușor pot fi descoperiți de cei din ale căror texte se inspiră. Apoi, împăunați și bazându-se pe numărul aprecierilor acelora care citesc din doi în doi, încearcă să se "ridice" pe vârfuri, din nefericire, doar de nisip. Ce cred ei despre ei nu contează, dar este important pentru mentalul colectiv care-și construiește false valori pentru ca apoi să se raporteze la ele. Și, până la urmă, este dreptul fiecăruia să aleagă ce-i place, dar dreptul de a fi corect cu cititorul este doar al autorului. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/fapt-divers

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor