Toate Comentariile Publicate pe Blog (16,211)

Erezia ca o biciușcă îngerească

Iubirea să strălucească precum o mie

de sori în prima dimineață a Universu

lui Iubește însă nu uita nici de vorba

lui Nietzsche Biciușca fermecată să tre

zească nu doar simțurile Să iubească

numai acela ce-i în stare să fie iubit Nu

ucideți poemul de dragoste pe care nu

l-ați recitat niciodată Va răsuna în voi ca

un clopot înnebunit de soare Ca un fir de

plumb mi-a căzut poezia în suflet Așa

aflat-am cât de adâncă-i noaptea

Costel Zăgan,…

Continuare

Adăugat de Costel Zăgan la Martie 30, 2017 la 2:21pm — Nu sunt comentarii

Pohta

        Pe atunci, acasă era grupul copilăros, mereu în mișcare – un stol de vrăbii guralive! Și ce poftă de joc aveam laolaltă! Când au apărut landourile, câteva vrăbiuțe s-au desprins de noi, ocupându-și rolul de semi-mame. Cu normă întreagă, deveneau după ce dispăreau cărucioarele cu brotaci și le vedeam legănând grijuli păpuși, dar nu erau totuși mămicuțe adevărate, că prea își smotoceau pruncii cu fețe de cauciuc; îi îmbrăcau și-i dezbrăcau, două pălmuțe la…

Continuare

Adăugat de mika la Martie 30, 2017 la 12:19pm — Nu sunt comentarii

Sau poate…nimic

Simţirea mea eu o împart cu Nimeni

Nimeni cu Nimeni vorbesc tăcerile toate

în liniştea dintre două gânduri

corbii bat clopote

se aud păianjenii cum ţes

plasă uitării

încerc să trec dincolo de cortină

istovită de oboseala ploilor

aripi frânte-n îmbrăţişarea pământului

auzi cum strigă bezna

nu de moarte mi-e frică

ci de durerea trupului

când cerul se desprinde

din el

oare groparul va putea să-mi acopere

gândurile…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Martie 30, 2017 la 11:29am — Nu sunt comentarii

Casă cu cerdac

O casǎ ţǎrǎneascǎ cu cerdac…

Un colţ de rai uitat într-un alt veac,

Un rai pierdut, ce astǎzi ne-ar fi leac

În liniştea de raiuri care tac.

Un fel de mǎnǎstire cu pridvor…

Doar vîntul bate toaca în obor,

Şi-n ea plînge un sat întreg de dor,

Şi satul parcǎ e cît un popor.

O poartǎ arcuitǎ a destin

Peste un car cu boi ce nu mai vin,

Rama icoanei unui neam creştin,

Sǎrut între pǎmînt şi cer senin.

E lemnul ca padurea,…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Martie 30, 2017 la 7:30am — Nu sunt comentarii

Nu ne crede pe toți proști / Pamflet - autor Aurora Luchian

Ochiu-mi treaz azi, te demască,

Știu citi și pe sub mască.

Nu-mi zâmbi cu șapte măști,

Nu ne crede pe toți, proști!

Afișezi perfecțiune?

E mimare, ficțiune…

Ți-am smult rând pe rând din măști,

Nu ne crede pe toți, proști!

Am dovezi, ești mitomană,

Falsă, rea și grandomană,

Ce te-nfofolești în măști,

Și ne crezi turmă de proști.

Ce, încurc că-s vigilentă?

Nu pot fi o indolentă,

La mizeria ce-o-mproști,

Nu ne…

Continuare

Adăugat de Aurora Luchian la Martie 30, 2017 la 6:00am — 4 Comentarii

Glossă

Taina vieţii nu se schimbă,

La prefaceri dese-n lume,

Tu înţelege-o-n orice limbă

Fă-ţi prin muncă un renume,

Idei mari se nasc în minte

Noi credinţe prind o formă,

Prin fixarea altor ţinte

Azi gândirea ţi-o transformă.

Pusă-n faţă ca statuia

Legea să rămână lege,

Nu-n politica altuia

Ce cu ia face şi drege,

Nu te pune-n slujba lor

Care joacă într-una rumbă,

Sub lumina stelelor

Taina vieţii…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Martie 29, 2017 la 11:30pm — Nu sunt comentarii

experiment-sânge autist

alungată de fluturi

îmi ţiuiau urehile şi

el izbea uşa îndărăt

inima mea-şoarece mort

începea să putrezească

afară

era beznă şi

o noapte rece ascuțită

chiar de glasul lui încurcat

dimineaţa îmi găseam urme

în oglinda încețoșată mă priveam

prin tine

întunericul mă orbea

în greutatea asta vineţie

prea se descompuneau toate

prea nu ştiu cum

-rămâi, îmi zice el

cu părul zburlit şi

cu ochiul…

Continuare

Adăugat de Dorina Neculce(Bat Cohen) la Martie 29, 2017 la 10:59pm — Nu sunt comentarii

Lăsa-ţi să se bucure şi poeţii

Cântecul s-a dezlegat de corzile vocale,

a zburat ca o pasăre prin lume,

eu l-am ascultat

să-mi văd singurătatea abandonată

şi nimeni să nu şi-o dorească.

Lăsa-ţi să se bucure şi poeţii

nu-i opriţi din visare

pentru imaginar calea de străbătut

se naşte din ochiul de apă al pământului

şi urcă-n oglinzile cerului.

Veniţi cu mine după steaua luminoasă,

să dobândim vestea înaintea magilor,…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Martie 29, 2017 la 6:00pm — Nu sunt comentarii

din ceafa Ecaterinei

zboară fluturi

tramvaiul se târăşte

spre gară

dintr-un geamantan

Piaf îşi cântă neregretele

în ziua fericirii

ruşinea este ilegală

până şi octogenarul

ce merge

să-şi ia un sicriu

de la second

ar mânca un fluture

roşu

doar Ecaterina rămâne

nepăsatoare

chiar dacă pe pulpele

şi pe sânii ei

ochii bărbaţilor

s-au făcut lipitori

oricum

trenul ei a plecat

numai fluturii

mai împing…

Continuare

Adăugat de paparuz adrian la Martie 29, 2017 la 5:55pm — 1 Comentariu

Elegii de primăvară

după George Topîrceanu

I.

De prin lunci, de prin poieni

s-a desprins un zvon bizar,

ce-a-mpletit în zori de zi

salbe lungi de chihlimbar,

versuri dulci de poezii

pentru flori

albe, de crin

şi viori

de cer senin.

Primăvară în culori,

Viaţă…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Martie 29, 2017 la 3:45pm — 1 Comentariu

Ascultă-mă!

Ascultă-mă

Cât încă pot să-ţi mai povestesc

Despre cum erau ciocârliile.

Le-au ucis!

Să-ţi spun cât de mari şi adânci

Foşneau pădurile,

În regatul de raşi, de pisici sălbatice

Şuieră vântul golaş.

Brazii i-au condamnat la moarte

Şi apele le-au secat să fie mai frumos

În hăţişuri sterpe prin care curg

Râuri oarbe, închise ermetic.

Ascultă-mă cât încă n-o să fiu bufniţa ce numără

Stelele picând din ce în ce mai multe

Pentru…

Continuare

Adăugat de mihai katidas la Martie 28, 2017 la 6:01pm — 2 Comentarii

Verdele nu mai respiră pe tâmple

E o durere de cântec

i-ascult tresărirea

verdele nu mai respiră pe tâmple

în sufletul aplecat spre aduceri aminte

atâtea clipe absente de mine

răsar din aroma unei primăveri uitate

sub scoarţa călcată de corbi

drumul

îşi poartă şerpuirea

tot mai adânc

împietrire de vis

turnat mireasmă dulce-amară

în cupa amânărilor

neîmpliniri renunţări speranţe

tulbură vinul negru al regretelor

uitat cândva în tinereţea…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Martie 28, 2017 la 4:18pm — 4 Comentarii

Paşi prin nisipul luminii

Cînd arşiţa verii dă să strîngă,

îngerii adorm pe fundul lacurilor,

să fie mai aproape de noi.

Culegătorul de izmă pleacă de dimineaţă pe cîmp

cu ochii galbeni de berea de ieri,

în timp ce noul cocoşat de la Notre-Dame

zice şi el bogdaproste de răcoarea dintre două

clopote.

Cu oasele cărăbănite prin imperiul frigului

am mai fi putut, desigur, rezista o vreme

pînă la prima haltă a istoriei,

dacă nu ne-ar fi întins sfinţii mucenici să…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Martie 28, 2017 la 3:56pm — 1 Comentariu

acestei lumi neterminate

din ce în ce mai grele-mi sunt cuvintele

când în trup vânători neobosiți se apropie

o vâlvătaie știu la asfințit rămân fără ceruri

ca să le pregătesc plecarea îmi ajunge această

prăpastie de unde păsări cu glas răgușit mă cheamă

e un vis sufocat unde nimic nu mai e la locul lui

nici tata care venea obosit de la lucru cu plasa de gososi

nici mama ce veselă cântă și agăță rufele la uscat

o lume parcă neterminată fericire întreruptă

să nu te…

Continuare

Adăugat de Berinde Ovidiu/ Oliver Klauss la Martie 27, 2017 la 7:16pm — 2 Comentarii

Noaptea dinaintea zilei

Mă tot peţesc trăsurile vacante

cînd mai înmoi cu tîrnul prin luceferi

şi simt femei, prin jur, mergînd pe poante,

şi toţi nebunii lumii îmi par teferi.

Eu le răspund candid că nu-s acasă.

Mă înţeleg muscalii, şi se-nchină.

Dar sus, în felinar, rîde-o mireasă,

un şobolan se-mpuşcă fără vină.

De-aş mai trăi o dată pîn-la ziuă,

ca să îmi ung cu rouă tîmpla beată,

jur c-am să scot pe brînci apa din piuă

şi c-o să-mi prind şi fluturi la…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Martie 27, 2017 la 7:15pm — 3 Comentarii

Bate steaua inima

Trupul tău de fată mare
mă topește din picioare
gustul tău ca de gutuie
gura-mi lasă amăruie

Și buricul tău cel dulce
duminica-i la răscruce
viața doar o sărbătoare
suflețelul rău mă doare

Mă-nvârtesc ca titirezul
te iubesc acesta-i crezul
dragoste nimica n-am
luna-mi bate doar în geam

Uneori însă și steaua
mai bate totuși beleaua

Costel Zăgan, CEZEISME II

Adăugat de Costel Zăgan la Martie 27, 2017 la 11:43am — 1 Comentariu

Mӑruntaie albe cioplite în fin

Mӑruntaie albe cioplite în fin,

Zborul are aripa ce sfâşâie pale de ceaţӑ,…

Continuare

Adăugat de Ioana Haitchi la Martie 27, 2017 la 5:30am — 4 Comentarii

Vulpe

Și-a câștigat porecla de Vulpe în mare parte, pentru înclinarea sa de a lua în bășcălie pe oricine avea ocazia. Aghiuță profita de defectul ăsta al lui și-l împingea mereu la păcate. Obiceiul de a vedea mereu gunoiul din ochiul altora și de a-i șicana, îi era caracteristic încă din fragedă copilărie. Acum, când trecuse bine de anii tinereții, nu mai existau speranțe de a se schimba și nici nu mai avea chef, s-o facă. Făcuse el câteva tentative anemice în acea direcție, însă lumea se…

Continuare

Adăugat de giurgiumaria la Martie 27, 2017 la 3:00am — Nu sunt comentarii

În cuvinte am sunete nu vorbe*

Dacă ţi-aş spune tot adevărul

nu ai crede nimic

şi cerul se va rostogoli în gol

cu păsări mute.

În cuvinte am sunete nu vorbe,

alte înţelesuri se ţes pe pânze de gând

şi ele flutură pe zidurile cetăţii.

Eu nu mă tem de furtună şi o aştept,

citesc norii şi ei dansează frivol,

pământul…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Martie 27, 2017 la 1:30am — 1 Comentariu

Ancorarea in real

Maria Cecilia Nicu

Ancorarea în real

Este inevitabil. Ancorarea în real desigur ori poate nu tocmai?

Când atingi o anumită vârstă întrebările legate de viaţă, de realul acesteia nu numai că se aglomerează dar se şi poticnesc în a găsi răspunsuri dacă nu precise cel puţin satisfăcătoare.

Am eu impresia - eronată sau nu - că trecem prin nişte etape interpretative şi dacă la tinereţe lumea vine spre noi învăluită în perspective şi mai ales în speranţe, poate chiar ideatic…

Continuare

Adăugat de Maria Cecilia Nicu la Martie 26, 2017 la 7:05pm — 3 Comentarii

Arhive Lunare

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

1999

1970

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

Despre mine (numai de bine!)
Publicat de Bidulescu Constantin în Martie 27, 2017 
Sunt născut la 29 febr. 1944, în Bucureşti. Domiciliul actual, Ploieşti.
Profesor de matematică, pensionar. Am predat 42 de ani la licee din Ploieşti şi judeţ, apoi am cochetat cu literatura. Am fost selecţionat în 20 de Antologii de poezie printre care şi ultimele opt editate de ASPRA. Membru al site-urilor literare Dialoguri Culturale, Noduri şi Semne, Negru pe alb, Însemne culturale.
Am obţinut un premiu I la Concursul de rondeluri, organizat de site-ul Negru pe alb, un premiu I şi un premiu II la concursul de epigrame organizat tot de acelaş site, şi o menţiune la Concursul literar internaţional de poezie şi proză “Magia sărbătorilor de iarnă”
Nu am cărţi publicate.
Dorinţe pentru viitor: să mă viziteze muza creaţiei mai des, că vorba aceea, dacă inspiraţie nu e, nimic nu e…

AutoRONDEL

Eu sunt acuma creator,
De versuri multe, săltăreţe,
Cu mersul lor ce-i curgător,
Dar şi cuprinse de tandreţe.

Şi chiar de sunt conservator,
Scriind în rime cu stricteţe,
Eu sunt acuma creator,
De versuri multe, săltăreţe.

Am pus în ele şi umor,
Am pus în unele tristeţe,
Să fiu pe placul tuturor
Ajuns acum la bătrâneţe.

Eu sunt acuma creator.

http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/despre-mine-numai-de-bine

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

MARIN SORESCU- ironistul „singur printre poeți” Postat de ION IONESCU-BUCOVU în Martie 14, 2017

MARIN SORESCU- ironistul „singur printre poeți” Olteanul Marin Sorescu (poet, dramaturg, eseist și traducator, absolvent al Facultatii de Filologie din Iasi. S-a născut la Bulzesti, judetul Dolj in data de 19 februarie 1936 si a debutat in anul 1964 cu volumul “Singur printre poeți”.A primit de 6 ori premiul Uniunii Scriitorilor din Romania, Premiul Academiei Romane in anii 1968 si 1977 si multe alte distinctii. A fost Ministrul Culturii intre 25 noiembrie 1993 si 5 mai 1995. A fost casatorit cu Virginia Sorescu și nu a avut copii. A murit la Bucuresti in data de 8 decembrie 1996.) decretat de George Călinescu tot ce poate fi mai nou în poezie și chiar în dramă, s-a bucurat în timpul vieții și chiar după moarte de un succes cum puțini au avut parte.

http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/marin-sorescu-ironistul-singur-printre-poe-i

Lucian Boia - istoric sau mit? Publicat de Florin T. Roman în Martie 19, 2017

Dacă cineva nu e la curent cu sensul actual al cuvântului “naţionalism” îl poate lesne afla din DEX - ediţia a II-a: doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor şi aspiraţiilor naţionale, sau din Marele dicţionar de neologisme: politică şi ideologie care urmăresc întreţinerea izolării şi aţâţarea urii de rasă şi naţionalitate; tendinţă de a aprecia exclusiv şi exagerat tot ceea ce aparţine propriei naţiuni. Nelăsându-se deloc afectat de naţionalism, profesorul Lucian Boia de la Universitatea din Bucureşti a devenit, step by step, un mare istoric al României, poate celmare. g.com/forum/topics/lucian-boia-istoric-sau-mit

ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME – STARPRESS 2017, AUTOR LIGYA DIACONESCU - publicat de Florin T Roman
Dacă mai există vreun om de cultură român care încă nu a făcut cunoştinţă cu Doamna Limbii sale materne, Ligya Diaconescu, înseamnă că, citind aceste rânduri, a sosit momentul să o cunoască. De ce Ligya Diaconescu este Doamna Limbii române? Nu neapărat pentru că este jurnalistă, poetă, scriitoare, publicistă de cetăţenie română. Nu pentru că deţine titluri de director general, de proprietar sau membru al unor prestigioase asociaţii, reviste, cluburi culturale române şi internaţionale. 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/antologia-scriitorilor-rom-ni-contemporani-din-ntreaga-lume

Caligrafii

Dar de Ziua Mamei - Publicat de Silvia Giurgiu în Martie 8, 2017

Pe cerul vieții mele norii se înghesuie ostili și neînduplecați, cenzurând fără drept la replică razele timide și speriate de lumină ce se tot străduiesc să străbată printre fisurile lor abia întrezărite. Sufletul îngenuncheat sub povara grea a trădării, geme bolnav într-un ungher, ștergându-și lacrimile cu dosul palmei, ca un copil oropsit. În piept, inima e toată o rană ce pulsează sub arsura durerii. Sub ochelarii negri de soare, paravan inutil și patetic pentru ochii orbiți de torentul fierbinte al lacrimilor, tristețea grăiește mută povestea ei incredibilă.  continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/dar-de-ziua-mamei

Zilele care trec prin noi și "Poeții cetății"
Publicat de ileana popescu bâldea
în Martie 4, 2017

O cafenea… ca multe altele din București. Doar că părea orientată către soare. Acolo s-au întâlnit , din nou, astăzi, „Poeții cetății”. Adunați de fiecare dată, într-un afiș sub formă de carte. Și, de cele mai multe ori, alții.Câteva mese au devenit numeroase, când ultimii au venit. Rumoare, salut, zâmbete, priviri calde și umede. M-am detașat, cumva, de ei, intrând într-o muscă mai cuminte ca de obicei, înzestrată, vremelnic, cu sufletul și ochii mei. continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/zilele-care-trec-prin-noi-si-poetii-cetatii

Stre-suri...

În țara asta normalitatea este ceva extraordinar Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Martie 27, 2017 Am încercat să fiu cât de cât un observator „normal”. Deși asta este totuși destul de dificil în România. Aici există tabere peste tot. Și exclusivități! Dacă te pune „ăl cu coarne”, sau „cel sfânt” (depinde și aici din ce tabără ești), să te uiți în tabăra lui pește, o iei peste bot de la cei din tabăra pescarului. Dar nu pentru că te-ai uitat la vecini. Nuuuu... Ci pentru că ai îndrăznit să belești cumva ochii. Culmea eforturilor este atunci când crezi că poți face ceva să-i împaci. Mai întâi între ei. Dar e mai mult decât o misiune imposibilă. Nici să stai în afară nu e o soluție. Te vor bombarda cu toții. Aici nu există enclave! În România nu s-a inventat nici obiectivismul, dar nici locul de observație egal situat între taberele veșnic beligerante. Iar războiul?!... 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/in-tara-asta-normalitatea-este-ceva-extraordinar

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor