Postări de blog Martie 2015 (178)

la cafea

trec dimineţi
în cafeneaua
aburind de confort
când soarele creşte
şi dorul meu
se ridică pe cer
tot mai drept

surprins
acum
lângă tine
mă găsesc
iar aburinda cafea
încearcă să ascundă
ochiului meu drept
divinul tău trup
dezgolit
şi perfect

Adăugat de Craciun Dorian Raul la Martie 31, 2015 la 11:40pm — 1 Comentariu

în minusul orbului

îți vorbeam despre trup

și trecutul acela misterios al ruinelor

în care îți adânceai pașii

dar tu zăboveai în scutece de pulberi

pe o palmă de pământ mișcător

recviem

și lespezi de aur așezate pe brațe

recviem

și rănile nu mai sângerează

îți descriam infinitul scrijelit de gheață

în pânza văzului

iar tu te lăsai întro umbră uriașă prin fereastra laptelui

și ce corzi vocale îmi rosteau frenetice

acesta-i vinovatul

în…

Continuare

Adăugat de scotnotis luminita la Martie 31, 2015 la 4:39pm — 1 Comentariu

nici cai nu mai sînt de vânzare**

erai

ca atunci când mi-am luat un cal în schimbul unui loc de veci

moartea era plină de apă de ploaie

și venea o moară

pe șira spinării treceau câmpii migratoare și fluturi inventau flori

iar pe cărare trecea cu urechile ciulite

pădurea

ca atunci

aveam un braț de greieri și iarba se înclina după ovalul coapsei tale

ca după un ecou

și auzeam culoarea ta albastră

cum pășea desculță peste pietre

și cum doreai să mai călătorești o dată…

Continuare

Adăugat de Vasea la Martie 30, 2015 la 10:00pm — 8 Comentarii

femeia-guşter

tâşneşte din mănuşa firelor de iarbă

pe borna cu kilometrul 0

femeia-guşter

îţi gâlgâie sunetele-n gât

văzând-o cum ştie

să coacă strugurii la pântecu-i cald

să dea cu mir pe coadă să

verse cuvinte-n cădelniţe...

deodată

îţi pare drumul strâmt

de-asta o pui la sân...

femeia-guşter

rupe gâtul tristeţii

la vecernii înnoadă coada

de o rază prelungă

se suie-n cer la gușterul-ştab

şi fac împreună

un act de…

Continuare

Adăugat de Enea Gela la Martie 30, 2015 la 8:57pm — 1 Comentariu

poemul meu azi

pot renunţa uşor la ziua de azi ca la un zmeu furat de vînt
ca şi cum aş renunţa la bărbierit sau
dimineaţa la ceai la
cititul presei pe banca din spatele peronului
unde locomotiva loveşte un sentiment de-al meu neatent
de dragoste spun
un sentiment ce te căuta demult
prin buzunarele goale ale speranţei
la ziua de azi
pot renunţa uşor fără să-mi fie frică că am mai îmbătrănit cu o zi

Adăugat de constantin mihai la Martie 30, 2015 la 8:30pm — 3 Comentarii

UN ALBUM DE SUFLET

UN ALBUM DE SUFLET

Sub crengile grele de flori,

Acum în miez de primăvară,

Pe-o bancă stau de-atâtea ori

Cu un album, a câta oară?!

Nu număr ore, zile, luni;

E o durere ce mă cheamă

Într-o iubire de străbuni,

De frați, te tată și de mamă.

Iau fiecare poză-n parte;

Sunt reci și totuși par că-s vii...

Dau filă după filă la o parte

Printre suspine-năbușite, mii.

Pe-o filă-ngălbenită, negreșit,

Fără de chip de om sau…

Continuare

Adăugat de Ion i . Paraianu la Martie 30, 2015 la 6:16pm — Nu sunt comentarii

Rondelul lui Macedonski

În mansarda lui de zeu
Focul e nemuritor
Geniu-şi reazemă pe-un nor
Fruntea lui de Prometeu.

Soarta toată îi e zbor,
Fâlfâit şi grav şi greu
În mansarda lui de zeu
Focul e mântuitor.

Dorul e mistuitor
Pentru zână, pentru zmeu
Iar în mine creşte-un leu
Care rage-ntrebător:
Făt-Fumosul oi fi eu?

Adăugat de Florin T. Roman la Martie 30, 2015 la 3:56pm — 3 Comentarii

Soartă imparţială

Doamne ce ghinion mişto
sunt român n-am încotro

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

Adăugat de Costel Zăgan la Martie 30, 2015 la 3:00pm — Nu sunt comentarii

între albastrul tău

şi albastrul meu
un milion de culori
în travaliu
fluieră lumina
din ochii noştri strânşi
împietriţi de un sărut
fără buze
fără respiraţie
fără viitor

prin pântecul cerului
cineva ne pictează iubirea
cu nemurire

tăcerea aşteptării
muşcă din noi ucigător
monocolor

Adăugat de paparuz adrian la Martie 30, 2015 la 12:00pm — 2 Comentarii

Pisici pe acoperișul fierbinte

citește-mi aripile calde luminile din negre slove

un munte fulgerat în noapte se-încalță în papuci de brusturi

cât de amar e pasul nopții pe dunga lunii cea sihastră

simt soarele vânând apusuri ca să răsară-n dimineți

ce beau aroma unor tei

ai fost o salcie la mal zefirul te-a pictat cu unghii albe

pe cerul nopților oval dorm stele roșii-n crengile pletoase

/comete ale sorții măsluite/

câinii liniștii îți latră singurătatea am bătut un par

în…

Continuare

Adăugat de Angi Cristea la Martie 30, 2015 la 1:46am — 2 Comentarii

Dorință neagră

Aș vrea să mor
Dar nu-mi pot pregăti mormântul
Aș vrea să urlu
Dar mi-am pierdut cuvântul
Aș vrea să pot distruge tot
Și eu fac parte din tot
Aș vrea să am simțirile
unui mort

Adăugat de Marica Elena la Martie 29, 2015 la 11:00pm — 1 Comentariu

E nefiresc...

E nefiresc de liniște în noi,

Chiar dacă universu-ar vrea să strige,

Cu ploaia lui de raze, care frige,

Cuvinte reci se-adună-n mușuroi.

E nefiresc să fim ca doi străini:

Eu, la un pol de tristă-nsingurare,

Tu, răsăritul sobru, ce mă doare,

Un paradox de roze-ntre ciulini.

Se sparg intens tăceri de catifea,

Oftează cu-al lor glas rănite gânduri,

Făcând să plângă și aceste rânduri,

Pe foaia de sub ceașca de cafea.

Și încă-un…

Continuare

Adăugat de CAMELIA ARDELEAN la Martie 29, 2015 la 9:16pm — 7 Comentarii

urc deși cobor

mă topesc deși ceva mă adună

n-aduc vieții mare brânză

doar niște scame

evadate din sânge

am impresia că mă învârt

deși e totul liniar

am impresia că zbor

deși susul mă izbește josului

cât ai zice pește

halucinația unui pământ albastru

ce face din oameni

culeg stele sunt călător

într-un timp circular

mă consum carnal și osos

până la suflet

și-apoi tăcerea

se întinde o veșnicie

nu mai știu

dacă se…

Continuare

Adăugat de Carmen Ștefania Luca(Odin) la Martie 29, 2015 la 4:27pm — 7 Comentarii

rochia de mireasă**

mai albă decât floarea mă învăluie ziua
s-o cunun cu noaptea în care
stau să număr de câte ori ai spus nu
fără să mă privești
fără să cauți în spatele cuvintelor
rotunjite să nu doară
când aștepți secundele
ți se pare că timpul nu-i decât o altă piatră
pe care trebuie s-o ridici
ca un uriaș al destinului
și s-o arunci
fărâme să culegi înșirate
să fie cât mai lung drumul nostru
prin ziua strivită de lumină

Adăugat de Ana Sofian la Martie 29, 2015 la 3:30pm — 7 Comentarii

sudul ca o pasăre phoenix**

sufletul tău are partea sudică
dărâmată

ciorile de îngeri negri și pietrele călări
nu mai dor
ultima amintire așezată pe-un cocktail molotov
meditează

strângi la piept aerul barbar care se ospătează
din carnea ultimului zbor

calci pe un os pui fractura în raniță și ridici
scânteia

Adăugat de Vasea la Martie 29, 2015 la 2:30pm — 7 Comentarii

anamnesis**

amintirea aceea trebuia să rămână acolo ca un soldat în armata de teracotă

nimeni niciodată nu ar fi trebuit să conducă lumina spre el

să-i distrugă culorile feţei

s-a întâmplat altfel

unii scriu tot felul de tâmpenii pe wall-uri

de exemplu că totul se întâmplă cu rost

ce rost avea să-i găsesc telefonul pe net căutând lanţuri Gall?

să aflu că el a turnat acea rachetă de tenis din aluminiul

pistoanelor unui tractor aruncat la fier vechi

aveam…

Continuare

Adăugat de Laurențiu Belizan la Martie 29, 2015 la 2:30pm — 5 Comentarii

Ghiocelul disperării noastre

Mă enervează iarăşi lumea

deşi o iubesc ca-n prima zi

când ura va atinge culmea

atunci de ce-aş mai înflori

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

Adăugat de Costel Zăgan la Martie 29, 2015 la 10:28am — 1 Comentariu

de ce are lumânarea o singură flacără

pe zidul bisericii binele împarte cu poarta deschisă
ceapa și mămăliga din cer

cartea zidește cuvântul și se împarte înghesuială
cu lumânări

lumina neîncăpută de ochi cerșește cu mâna întinsă

drumurile care duc acolo când nu te oprește nimeni
au răsărituri de schimb

și oameni

Adăugat de Vasea la Martie 28, 2015 la 8:00pm — 1 Comentariu

primăvară

primăvară

câte lucruri banale trec pe lângă noi,

păşim parcă pe un pat cu vise,

dincolo şi dincoace de timp zboară imagini:

verdele se transformă în albastru,

munţii sunt nişte fructe strivite,

văile sunt acoperite cu cioburi de azur,

plouă dintr-un cer lacrimogen

peste trupuri încolţite de ţipete,

peste pietre şi copaci în floare

peste umbre şi fantasme rătăcite;

aşa e primăvara, o explozie de viaţă

care curge ca un râu…

Continuare

Adăugat de ION IONESCU-BUCOVU la Martie 28, 2015 la 4:11pm — 1 Comentariu

să nu mă împaci



vreau să-mi plouă să-mi tune

să mi se înece corăbiile în toate apele lumii

de azi și de-apoi

să port neguri pe pleoape în ochi și în sulfletul ăsta ingrat

care tace și uită

sau poate deja a uitat să iubească

nătâng și plin de mirare

nemăsurat…

Continuare

Adăugat de alina florica stasiuc la Martie 28, 2015 la 1:30pm — 1 Comentariu

Arhive Lunare

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

1999

1970

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

Despre mine (numai de bine!)
Publicat de Bidulescu Constantin în Martie 27, 2017 
Sunt născut la 29 febr. 1944, în Bucureşti. Domiciliul actual, Ploieşti.
Profesor de matematică, pensionar. Am predat 42 de ani la licee din Ploieşti şi judeţ, apoi am cochetat cu literatura. Am fost selecţionat în 20 de Antologii de poezie printre care şi ultimele opt editate de ASPRA. Membru al site-urilor literare Dialoguri Culturale, Noduri şi Semne, Negru pe alb, Însemne culturale.
Am obţinut un premiu I la Concursul de rondeluri, organizat de site-ul Negru pe alb, un premiu I şi un premiu II la concursul de epigrame organizat tot de acelaş site, şi o menţiune la Concursul literar internaţional de poezie şi proză “Magia sărbătorilor de iarnă”
Nu am cărţi publicate.
Dorinţe pentru viitor: să mă viziteze muza creaţiei mai des, că vorba aceea, dacă inspiraţie nu e, nimic nu e…

AutoRONDEL

Eu sunt acuma creator,
De versuri multe, săltăreţe,
Cu mersul lor ce-i curgător,
Dar şi cuprinse de tandreţe.

Şi chiar de sunt conservator,
Scriind în rime cu stricteţe,
Eu sunt acuma creator,
De versuri multe, săltăreţe.

Am pus în ele şi umor,
Am pus în unele tristeţe,
Să fiu pe placul tuturor
Ajuns acum la bătrâneţe.

Eu sunt acuma creator.

http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/despre-mine-numai-de-bine

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

MARIN SORESCU- ironistul „singur printre poeți” Postat de ION IONESCU-BUCOVU în Martie 14, 2017

MARIN SORESCU- ironistul „singur printre poeți” Olteanul Marin Sorescu (poet, dramaturg, eseist și traducator, absolvent al Facultatii de Filologie din Iasi. S-a născut la Bulzesti, judetul Dolj in data de 19 februarie 1936 si a debutat in anul 1964 cu volumul “Singur printre poeți”.A primit de 6 ori premiul Uniunii Scriitorilor din Romania, Premiul Academiei Romane in anii 1968 si 1977 si multe alte distinctii. A fost Ministrul Culturii intre 25 noiembrie 1993 si 5 mai 1995. A fost casatorit cu Virginia Sorescu și nu a avut copii. A murit la Bucuresti in data de 8 decembrie 1996.) decretat de George Călinescu tot ce poate fi mai nou în poezie și chiar în dramă, s-a bucurat în timpul vieții și chiar după moarte de un succes cum puțini au avut parte.

http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/marin-sorescu-ironistul-singur-printre-poe-i

Lucian Boia - istoric sau mit? Publicat de Florin T. Roman în Martie 19, 2017

Dacă cineva nu e la curent cu sensul actual al cuvântului “naţionalism” îl poate lesne afla din DEX - ediţia a II-a: doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor şi aspiraţiilor naţionale, sau din Marele dicţionar de neologisme: politică şi ideologie care urmăresc întreţinerea izolării şi aţâţarea urii de rasă şi naţionalitate; tendinţă de a aprecia exclusiv şi exagerat tot ceea ce aparţine propriei naţiuni. Nelăsându-se deloc afectat de naţionalism, profesorul Lucian Boia de la Universitatea din Bucureşti a devenit, step by step, un mare istoric al României, poate celmare. g.com/forum/topics/lucian-boia-istoric-sau-mit

ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME – STARPRESS 2017, AUTOR LIGYA DIACONESCU - publicat de Florin T Roman
Dacă mai există vreun om de cultură român care încă nu a făcut cunoştinţă cu Doamna Limbii sale materne, Ligya Diaconescu, înseamnă că, citind aceste rânduri, a sosit momentul să o cunoască. De ce Ligya Diaconescu este Doamna Limbii române? Nu neapărat pentru că este jurnalistă, poetă, scriitoare, publicistă de cetăţenie română. Nu pentru că deţine titluri de director general, de proprietar sau membru al unor prestigioase asociaţii, reviste, cluburi culturale române şi internaţionale. 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/antologia-scriitorilor-rom-ni-contemporani-din-ntreaga-lume

Caligrafii

Dar de Ziua Mamei - Publicat de Silvia Giurgiu în Martie 8, 2017

Pe cerul vieții mele norii se înghesuie ostili și neînduplecați, cenzurând fără drept la replică razele timide și speriate de lumină ce se tot străduiesc să străbată printre fisurile lor abia întrezărite. Sufletul îngenuncheat sub povara grea a trădării, geme bolnav într-un ungher, ștergându-și lacrimile cu dosul palmei, ca un copil oropsit. În piept, inima e toată o rană ce pulsează sub arsura durerii. Sub ochelarii negri de soare, paravan inutil și patetic pentru ochii orbiți de torentul fierbinte al lacrimilor, tristețea grăiește mută povestea ei incredibilă.  continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/dar-de-ziua-mamei

Zilele care trec prin noi și "Poeții cetății"
Publicat de ileana popescu bâldea
în Martie 4, 2017

O cafenea… ca multe altele din București. Doar că părea orientată către soare. Acolo s-au întâlnit , din nou, astăzi, „Poeții cetății”. Adunați de fiecare dată, într-un afiș sub formă de carte. Și, de cele mai multe ori, alții.Câteva mese au devenit numeroase, când ultimii au venit. Rumoare, salut, zâmbete, priviri calde și umede. M-am detașat, cumva, de ei, intrând într-o muscă mai cuminte ca de obicei, înzestrată, vremelnic, cu sufletul și ochii mei. continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/zilele-care-trec-prin-noi-si-poetii-cetatii

Stre-suri...

În țara asta normalitatea este ceva extraordinar Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Martie 27, 2017 Am încercat să fiu cât de cât un observator „normal”. Deși asta este totuși destul de dificil în România. Aici există tabere peste tot. Și exclusivități! Dacă te pune „ăl cu coarne”, sau „cel sfânt” (depinde și aici din ce tabără ești), să te uiți în tabăra lui pește, o iei peste bot de la cei din tabăra pescarului. Dar nu pentru că te-ai uitat la vecini. Nuuuu... Ci pentru că ai îndrăznit să belești cumva ochii. Culmea eforturilor este atunci când crezi că poți face ceva să-i împaci. Mai întâi între ei. Dar e mai mult decât o misiune imposibilă. Nici să stai în afară nu e o soluție. Te vor bombarda cu toții. Aici nu există enclave! În România nu s-a inventat nici obiectivismul, dar nici locul de observație egal situat între taberele veșnic beligerante. Iar războiul?!... 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/in-tara-asta-normalitatea-este-ceva-extraordinar

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor