Postări de blog Martie 2017 (156)

release

E ușor amuzant cum ne promitem multe la fiecare început de an. A mai trecut unul și încă unul în care tot ceea ce mi-am promis a ajuns la fel de real ca seriozitatea de care am dat dovadă față de propria-mi persoană în momentele alea, în care falsam solidaritatea. (Adică atunci când pozam în fața oglinzii și-mi șopteam: Băi, te poți baza și azi pe tine). Pe de altă parte, cu cât uitam ori mă distanțam mai mult față de țelurile ireale pe care mi le setam, cu atât nu-mi dădeam seama că…

Continuare

Adăugat de Bianca Dobrescu la Martie 31, 2017 la 9:30pm — 3 Comentarii

Triunghiul tăcerii

Vai Nichita vai Nichita
poezia doar cumplita
mi-arde limba ca pirita

Costel Zăgan, TRIUNGHIUL TĂCERII

Adăugat de Costel Zăgan la Martie 31, 2017 la 7:37pm — 2 Comentarii

de ce nu sunt sunt...(lui Nichita)

...merg pe un mal înnodat în copaci

copaci mă ating dragilor de gândul vostru

vă întind aerul și nu-i simțiți boarea

boarea întoarceți irisul după guguștiuci

îmi pun pe bombeu o frunză

frunză rătăcită de vântul dinspre urechi

o ridicați de fiecare dată și ziceți că-i relicvă

relicvă din anotimpul îngerilor uitați sub ploi

vă-îmbrățișez și vă adun cu o eșarfă

eșarfa are iz de cuvinte ruginite pe margini

vă sărut obrajii cu dorul meu…

Continuare

Adăugat de ileana popescu bâldea la Martie 31, 2017 la 1:30am — 11 Comentarii

orașul - geometrie

te-ai gândit că poate suntem niște forme geometrice perfecte, a căror denumire n-a imaginat-o nimeni?

astăzi am fost, m-am visat, m-am scuipat: geometrie

am prins diferite forme, cât să mă încadrez decorului din 104

orașul tot – geometrie

spre piața Alba Iulia, m-am scos din sărite

și-am coborât două stații mai devreme, la Traian,

și acolo ce să vezi?

pătrate, dreptunghiuri, semicercuri se făleau în culori

care mai de care mai aprinse

orașul ca o…

Continuare

Adăugat de Bianca Dobrescu la Martie 30, 2017 la 11:00pm — 5 Comentarii

Erezia ca o biciușcă îngerească

Iubirea să strălucească precum o mie

de sori în prima dimineață a Universu

lui Iubește însă nu uita nici de vorba

lui Nietzsche Biciușca fermecată să tre

zească nu doar simțurile Să iubească

numai acela ce-i în stare să fie iubit Nu

ucideți poemul de dragoste pe care nu

l-ați recitat niciodată Va răsuna în voi ca

un clopot înnebunit de soare Ca un fir de

plumb mi-a căzut poezia în suflet Așa

aflat-am cât de adâncă-i noaptea

Costel Zăgan,…

Continuare

Adăugat de Costel Zăgan la Martie 30, 2017 la 2:21pm — 1 Comentariu

Pohta

        Pe atunci, acasă era grupul copilăros, mereu în mișcare – un stol de vrăbii guralive! Și ce poftă de joc aveam laolaltă! Când au apărut landourile, câteva vrăbiuțe s-au desprins de noi, ocupându-și rolul de semi-mame. Cu normă întreagă, deveneau după ce dispăreau cărucioarele cu brotaci și le vedeam legănând grijulii păpuși, dar nu erau totuși mămicuțe adevărate, că prea își smotoceau pruncii cu fețe de cauciuc; îi îmbrăcau și-i dezbrăcau, două pălmuțe la…

Continuare

Adăugat de mika la Martie 30, 2017 la 12:00pm — 3 Comentarii

Sau poate…nimic

Simţirea mea eu o împart cu Nimeni

Nimeni cu Nimeni vorbesc tăcerile toate

în liniştea dintre două gânduri

corbii bat clopote

se aud păianjenii cum ţes

plasă uitării

încerc să trec dincolo de cortină

istovită de oboseala ploilor

aripi frânte-n îmbrăţişarea pământului

auzi cum strigă bezna

nu de moarte mi-e frică

ci de durerea trupului

când cerul se desprinde

din el

oare groparul va putea să-mi acopere

gândurile…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Martie 30, 2017 la 11:29am — 2 Comentarii

Casă cu cerdac*

O casǎ ţǎrǎneascǎ cu cerdac…

Un colţ de rai uitat într-un alt veac,

Un rai pierdut, ce astǎzi ne-ar fi leac

În liniştea de raiuri care tac.

Un fel de mǎnǎstire cu pridvor…

Doar vîntul bate toaca în obor,

Şi-n ea plînge un sat întreg de dor,

Şi satul parcǎ e cît un popor.

O poartǎ arcuitǎ a destin

Peste un car cu boi ce nu mai vin,

Rama icoanei unui neam creştin,

Sǎrut între pǎmînt şi cer senin.

E lemnul ca pǎdurea,…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Martie 30, 2017 la 7:30am — 8 Comentarii

Nu ne crede pe toți proști / Pamflet - autor Aurora Luchian

Ochiu-mi treaz azi, te demască,

Știu citi și pe sub mască.

Nu-mi zâmbi cu șapte măști,

Nu ne crede pe toți, proști!

Afișezi perfecțiune?

E mimare, ficțiune…

Ți-am smuls rând pe rând din măști,

Nu ne crede pe toți, proști!

Am dovezi, ești mitomană,

Falsă, rea și grandomană,

Ce te-nfofolești în măști,

Și ne crezi turmă de proști.

Ce, încurc că-s vigilentă?

Nu pot fi o indolentă,

La mizeria ce-o-mproști,

Nu ne…

Continuare

Adăugat de Aurora Luchian la Martie 30, 2017 la 6:00am — 5 Comentarii

Glossă

Taina vieţii nu se schimbă,

La prefaceri dese-n lume,

Tu înţelege-o-n orice limbă

Fă-ţi prin muncă un renume,

Idei mari se nasc în minte

Noi credinţe prind o formă,

Prin fixarea altor ţinte

Azi gândirea ţi-o transformă.

Pusă-n faţă ca statuia

Legea să rămână lege,

Nu-n politica altuia

Ce cu ia face şi drege,

Nu te pune-n slujba lor

Care joacă într-una rumbă,

Sub lumina stelelor

Taina vieţii…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Martie 29, 2017 la 11:30pm — Nu sunt comentarii

experiment-sânge autist

alungată de fluturi

îmi ţiuiau urehile şi

el izbea uşa îndărăt

inima mea-şoarece mort

începea să putrezească

afară

era beznă şi

o noapte rece ascuțită

chiar de glasul lui încurcat

dimineaţa îmi găseam urme

în oglinda încețoșată mă priveam

prin tine

întunericul mă orbea

în greutatea asta vineţie

prea se descompuneau toate

prea nu ştiu cum

-rămâi, îmi tot zicea el

cu părul zburlit şi

cu ochiul…

Continuare

Adăugat de Dorina Neculce(Bat Cohen) la Martie 29, 2017 la 10:30pm — 4 Comentarii

Lăsa-ţi să se bucure şi poeţii

Cântecul s-a dezlegat de corzile vocale,

a zburat ca o pasăre prin lume,

eu l-am ascultat

să-mi văd singurătatea abandonată

şi nimeni să nu şi-o dorească.

Lăsa-ţi să se bucure şi poeţii

nu-i opriţi din visare

pentru imaginar calea de străbătut

se naşte din ochiul de apă al pământului

şi urcă-n oglinzile cerului.

Veniţi cu mine după steaua luminoasă,

să dobândim vestea înaintea magilor,…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Martie 29, 2017 la 6:00pm — Nu sunt comentarii

din ceafa Ecaterinei

zboară fluturi

tramvaiul se târăşte

spre gară

dintr-un geamantan

Piaf îşi cântă neregretele

în ziua fericirii

ruşinea este ilegală

până şi octogenarul

ce merge

să-şi ia un sicriu

de la second

ar mânca un fluture

roşu

doar Ecaterina rămâne

nepăsatoare

chiar dacă pe pulpele

şi pe sânii ei

ochii bărbaţilor

s-au făcut lipitori

oricum

trenul ei a plecat

numai fluturii

mai împing…

Continuare

Adăugat de paparuz adrian la Martie 29, 2017 la 5:55pm — 1 Comentariu

Elegii de primăvară

după George Topîrceanu

I.

De prin lunci, de prin poieni

s-a desprins un zvon bizar,

ce-a-mpletit în zori de zi

salbe lungi de chihlimbar,

versuri dulci de poezii

pentru flori

albe, de crin

şi viori

de cer senin.

Primăvară în culori,

Viaţă…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Martie 29, 2017 la 3:45pm — 1 Comentariu

Ascultă-mă!

Ascultă-mă

Cât încă pot să-ţi mai povestesc

Despre cum erau ciocârliile.

Le-au ucis!

Să-ţi spun cât de mari şi adânci

Foşneau pădurile,

În regatul de raşi, de pisici sălbatice

Şuieră vântul golaş.

Brazii i-au condamnat la moarte

Şi apele le-au secat să fie mai frumos

În hăţişuri sterpe prin care curg

Râuri oarbe, închise ermetic.

Ascultă-mă cât încă n-o să fiu bufniţa ce numără

Stelele picând din ce în ce mai multe

Pentru…

Continuare

Adăugat de mihai katidas la Martie 28, 2017 la 6:01pm — 2 Comentarii

Verdele nu mai respiră pe tâmple

E o durere de cântec

i-ascult tresărirea

verdele nu mai respiră pe tâmple

în sufletul aplecat spre aduceri aminte

atâtea clipe absente de mine

răsar din aroma unei primăveri uitate

sub scoarţa călcată de corbi

drumul

îşi poartă şerpuirea

tot mai adânc

împietrire de vis

turnat mireasmă dulce-amară

în cupa amânărilor

neîmpliniri renunţări speranţe

tulbură vinul negru al regretelor

uitat cândva în tinereţea…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Martie 28, 2017 la 4:18pm — 4 Comentarii

Paşi prin nisipul luminii

Cînd arşiţa verii dă să strîngă,

îngerii adorm pe fundul lacurilor,

să fie mai aproape de noi.

Culegătorul de izmă pleacă de dimineaţă pe cîmp

cu ochii galbeni de berea de ieri,

în timp ce noul cocoşat de la Notre-Dame

zice şi el bogdaproste de răcoarea dintre două

clopote.

Cu oasele cărăbănite prin imperiul frigului

am mai fi putut, desigur, rezista o vreme

pînă la prima haltă a istoriei,

dacă nu ne-ar fi întins sfinţii mucenici să…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Martie 28, 2017 la 3:56pm — 2 Comentarii

acestei lumi neterminate

din ce în ce mai grele-mi sunt cuvintele

când în trup vânători neobosiți se apropie

o vâlvătaie știu la asfințit rămân fără ceruri

ca să le pregătesc plecarea îmi ajunge această

prăpastie de unde păsări cu glas răgușit mă cheamă

e un vis sufocat unde nimic nu mai e la locul lui

nici tata care venea obosit de la lucru cu plasa de gososi

nici mama ce veselă cântă și agăță rufele la uscat

o lume parcă neterminată fericire întreruptă

să nu te…

Continuare

Adăugat de Berinde Ovidiu/ Oliver Klauss la Martie 27, 2017 la 7:16pm — 2 Comentarii

Noaptea dinaintea zilei

Mă tot peţesc trăsurile vacante

cînd mai înmoi cu tîrnul prin luceferi

şi simt femei, prin jur, mergînd pe poante,

şi toţi nebunii lumii îmi par teferi.

Eu le răspund candid că nu-s acasă.

Mă înţeleg muscalii, şi se-nchină.

Dar sus, în felinar, rîde-o mireasă,

un şobolan se-mpuşcă fără vină.

De-aş mai trăi o dată pîn-la ziuă,

ca să îmi ung cu rouă tîmpla beată,

jur c-am să scot pe brînci apa din piuă

şi c-o să-mi prind şi fluturi la…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Martie 27, 2017 la 7:15pm — 3 Comentarii

Bate steaua inima

Trupul tău de fată mare
mă topește din picioare
gustul tău ca de gutuie
gura-mi lasă amăruie

Și buricul tău cel dulce
duminica-i la răscruce
viața doar o sărbătoare
suflețelul rău mă doare

Mă-nvârtesc ca titirezul
te iubesc acesta-i crezul
dragoste nimica n-am
luna-mi bate doar în geam

Uneori însă și steaua
mai bate totuși beleaua

Costel Zăgan, CEZEISME II

Adăugat de Costel Zăgan la Martie 27, 2017 la 11:43am — 1 Comentariu

Arhive Lunare

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

1999

1970

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar-Agafia Drăgan
Publicat de Agafia Dragan
în Martie 28, 2017
Nume: Tigoianu Drăgan Eugenia
Nume autor:Agafia Drăgan
Domiciliu actual: Focşani, Vrancea
Născută în comuna Hodac, judeţul Mureş
Absolventă a Universităţii Bucureşti.
Debutează în timpul facultaţii la “Vatra” şi Gânduri studenţeşti, apoi până în 2013 publică doar articole de specialitate. Revine la poezie în 2013.

Activitatea literară 2014-2016
Publicaţii în revistele: Nomen Artis, Cronos peniţa de aur, Negru pe Alb, Dor de Dor, Confluente literare, Bogdania, sub egida Asociaţiei Cultural-Umanitare ”BOGDANIA ”, Oglinda Literară, ed. De Asociatia Culturala “Duiliu Zamfirescu” , eCreator , Amprentele sufletului, etc.

În antologii:
Cuvinte Sculptate, ed.Editgraf, Lumină din Lumina, ed. Armonii Culturale, Roşu Mocnit, ed.Rovimed, Priveşte Visând, Iubito, ed.Editgraph, Petale de Suflet, ed.Edigraph, Ieri ca prin Vis, ed, Editgraf, Obraji de Magnolie, ed.Editgraf, Antologia Antologiilor Natiunea, ed.Natiunea, Cu tine in gând ed. Editgraf, 10 ani plini de dor, ed. Pim, Lyrics et Prosa vol II si III ed. Natiunea, Pe aleea cuvintelor, ed. Ispirescu, Toamna asta Plouă cu Lacrimi, Iasi 2015, Carmen, ed.Anamarol, 2016,Alburii Sclipiri de Stele, ed.Napoca Nova etc.

Volume de autor:
Nevoia de Fericire, ed.Editgraf, 2014
Cu Toamna Căzută pe Gene, ed. Editgraf, 2015
Măriuca şi Prietenii ei, ed. Editgraf, 2015
Iluzia Regăsirii, ed. Armonii Culturale,2016
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-agafia-dr-gan

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

Interviu (imaginar) cu Veronica Micle Publicat de Bidulescu Constantin în Aprilie 6, 2017

Constantin Bidulescu: Ne reamintiţi, vă rog, câteva date personale? Veronica Micle: M-am născut la 22 aprilie 1850 la Năsăud. Părinţii au fost Ilie şi Ana Câmpeanu. Din nefericire tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc. În anul 1853 eu cu mama şi cu fratele ne-am mutat la Iaşi unde după cursurile primare am absolvit Şcoala Centrală de fete cu calificativul “eminent”, din comisie făcând parte, printre alţii Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul meu soţ. În primăvara anului 1872 am făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, unde mi-a fost prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 am debutat cu două scrieri în proză în revista “Noul curier român” cu pseudonimul Corina. Aţi avut o relaţie tumultoasă cu Eminescu. L-aţi considerat numai ca un mare poet sau a intervenit şi glasul inimii?

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-imaginar-cu-veronica-micle

Interviu cu Mihai Eminescu Publicat de Florin T. Roman în Aprilie 4, 2017 

Florin T. Roman: Ce mai faceţi, domnule Eminescu? MIHAI EMINESCU: Ia, eu fac ce fac de mult, / Iarna viscolu-l ascult. (Revedere) Dar în restul anului? Problema morţii lumii o dezleg. (Cărţile) Ce e poezia în opinia Domniei voastre? Ce e poezia? înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea. (Epigonii) Mai scrieţi poezii? La ce?... Oare totul nu e nebunie? (Mortua est!) Sunteţi marele nostru poet naţional, se ştie. Dacă aţi continua să compuneţi versuri aţi putea dobândi o faimă universală, egală poate cu cea a lui Shakespeare sau Baudelaire... N-ar fi păcat să abandonaţi pana? De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi? (...) De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu?/ Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? (Scrisoarea II) În acest veac, al XXI-lea, trăiesc şi se manifestă câţiva intelectuali români „postmoderni”, progresişti, care susţin că sunteţi autohtonist, antisemit, chiar xenofob... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-cu-mihai-eminescu

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
Publicat de adrian grauenfels
în Aprilie 13, 2017 la 8:32am în APARIȚII EDITORIALE (Modifică)Trimitere mesaj Vizualizare Discuţii

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
José Corti, s-a născut în Franţa în anul 1895. De tânăr s-a simţit atras de mişcare lui André Breton şi în paralel cu activităţile suprarealiştilor la care participa, Corti fondează "Editura Suprarealistă" în care va publica pe Aragon, cât şi cărţile lui Breton (În legitimă Apărare), Rene Char, Paul Éluard (Relentir Travaux), René Crevel -1932 (Clavecinul lui Diderot), pe Benjamin Péret în 1936 şi pe Salvador Dali cu "Metamofoza lui Narcis" în 1937. Mai târziu fondează în anul 1938, "Casa Corti", care publică operele complete ale lui Lautréamont, cât şi alte scrieri suprarealiste care vor caracteriza pluralismul firmei: poezie, romantism, eseul literar, dar şi cărţi universitare sau clasici francezi. José a murit în 1984 la Paris după o viaţă frământată dar totodată pasionantă.
A publicat cărţile sale (romane poliţiste, jurnalism, etc) sub pseudonimele: Roch Santa-Maria sau Sidney O'Brien. Sub numele său adevărat publică:
Imitaţie fără sclavie (1981), Amintiri dezordonate (1983), Provizoriul definitiv (1992).continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/jos-corti-editor-i-librar-al-avangadelor

Declinul Elitelor Publicat de adrian grauenfels în Aprilie 7, 2017

În limba latină termenul Electus caracterizează o persoană sau un grup care aduce comunităţii onoare şi valoare. Timp de secole grupele elitiste se evidenţiau prin preocupările şi acţiunile umanitare, ştiinţifice sau artistice care polarizau etosul social şi cultural al epocii lor. Elitele au fost active şi apreciate din antichitate şi până la recentul postmodernism care a catalizat dizolvarea barierelor culturale, trivializarea comunicaţiei în favoarea unui sat global lipsit de personalitate. Elitele de azi sunt paralizate de noua ordine axată pe mediocritate şi consum exagerat. Îmi amintesc filmele tinereţii mele în care protipendada oraşului ieşea la plimbare pe bulevardul central, trăsurile cu cai aşteptau clienţii sporadici iar vânzătorul de limonadă oferea în pahare de sticlă verzuie mirajul orientului oprit la poalele Balcanilor. Elita vorbea limbi străine, se intersa de ştiinţe, de filosofie, de expediţii, doamnele cântau la pian sau pictau în liniştea saloanelor. În ţara în care ne-am născut, România, frământata istorie a primelor două decenii de dictatură comunistă, a produs două dileme: una privitoare la represiunea sângeroasă declanşată de noul regim, iar celalaltă, la tenebroasele raporturi din culisele puterii noi instalate.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/declinul-elitelor

Caligrafii

UN ORAŞ TRANSILVAN
Publicat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
în Aprilie 15, 2017
Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberaţii mirate ale drumeţului grăbit de nevoile prezentului. La porţile impozante ale cetăţii de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenuşiul prezentului şi zâmbetul viitor al renaşterii sale. Poate numai aşa peste fardul ruginit şi colbul aşezat pe iluziile noastre înfăşurate în dorinţa de mai bine vor sosi vulturii din înălţimile la care aspirăm. Acum îţi împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moştenirii, ţi se dezvăluie trofeele câştigate prin spirit şi adversitate.
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/un-ora-transilvan

Stre-suri...

În țara asta normalitatea este ceva extraordinar Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Martie 27, 2017 Am încercat să fiu cât de cât un observator „normal”. Deși asta este totuși destul de dificil în România. Aici există tabere peste tot. Și exclusivități! Dacă te pune „ăl cu coarne”, sau „cel sfânt” (depinde și aici din ce tabără ești), să te uiți în tabăra lui pește, o iei peste bot de la cei din tabăra pescarului. Dar nu pentru că te-ai uitat la vecini. Nuuuu... Ci pentru că ai îndrăznit să belești cumva ochii. Culmea eforturilor este atunci când crezi că poți face ceva să-i împaci. Mai întâi între ei. Dar e mai mult decât o misiune imposibilă. Nici să stai în afară nu e o soluție. Te vor bombarda cu toții. Aici nu există enclave! În România nu s-a inventat nici obiectivismul, dar nici locul de observație egal situat între taberele veșnic beligerante. Iar războiul?!... 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/in-tara-asta-normalitatea-este-ceva-extraordinar

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor