Postări de blog Septembrie 2016 (184)

Rondelul septembriștilor

Septembrie curge-n petale
Și nori se aștern peste vise,
Pădurile-și tremură poale,
Amintiri se-adună-n culise!

Vântul mi se-așază în cale
Cu un braț de frunze demise,
Septembrie curge-n petale
Și nori se aștern peste vise!

Sclipiri adormite-n pocale,
Arome de vin și caise,
Clipe îmbrăcate-n cristale
Dau vieții valori indecise.

Septembrie curge-n petale!

Adăugat de C.Nechita la Septembrie 30, 2016 la 10:11pm — 6 Comentarii

În lumea cu pereţii căptuşiţi

Aud că vor veni din nord ninsori

Şi vor revendica, a iarnă, cerul

Şi că din nebunia de culori

Noi vom rămâne, dragă, cu misterul,



Cu liniştea că încă ne iubim,

Înfriguraţi de-atâta depărtare,

Care ne-nvață zilnic să murim

Ori să trăim într-o abandonare...



Cum altfel am putea să explicăm

De ce cuvintele-s precum cărbunii,

De ce ne amăgim că ne jucăm

Cu dragostea, cum poate, doar nebunii



În lumea cu pereţii…

Continuare

Adăugat de Ioan Grigoraș la Septembrie 30, 2016 la 6:08pm — 4 Comentarii

Mi-e dor de o ploaie cu moravuri uşoare

aş putea adormi pe o pernă de auz

cu toate tăcerile adunate-n timpane

dar mi-e dor de nesomnul toamnei adus

de noptile albe foşnind prin cotloane

pe care le ascult cu suflarea pustie

si vorbim ba de vremuri de tâlhari de comori

de condurul desigur lăsat numai mie

de-o rimă pe treapta unui vers uneori

mi-e dor de vremea cu trecuturi ascunse

prin mrejele minţii neînecate-n uitare

când surprindeam timpul cu privirile duse

dupa o secundă…

Continuare

Adăugat de Dan Tipuriță la Septembrie 30, 2016 la 1:49pm — 9 Comentarii

Vezi ce singuri suntem noi? - autor Aurora Luchian***

Leagănă-mă vânt tomnatic,

Peste frunze, aindine,

Că străin și singuratic,

Nu mai e nimeni ca tine!

Leagănă-mă peste lume,

Și în transparente zboruri,

Să mai scriu vreo cinci volume,

Când mă înfășor în doruri.

Leagănă-mă cu blândețe,

Să nu pierd din manuscrise.

Muzele îmi dau binețe,

Da mă tem c-or fi proscrise.

Leagănă-mă-n orizonturi,

Că în țeluri pot pătrunde,

Să culeg din infinituri,

Brațe de idei…

Continuare

Adăugat de Aurora Luchian la Septembrie 30, 2016 la 3:30am — 12 Comentarii

de veghe*

era încă lumină

când i s-au închis

ochii

l-au acoperit

și întunericul s-a lăsat

peste lume

la puțin timp a coborât

noaptea noastră

cea de toate nopțile

l-au luat

va fi tot timpul cu cineva

la căpătâi

mi s-a spus

ieri

s-a mai stins

o privire

în întuneric

lângă cel plecat

o umbră-i stă de veghe

singurătatea noastră

cea de…

Continuare

Adăugat de Veronica Pavel Lerner la Septembrie 30, 2016 la 2:30am — 14 Comentarii

casa fără trepte***

sunt mai bătrân cu câteva anotimpuri

nu ştiu precis câte au mai trecut

sau câte mai sunt

am părul albit

şi

ochii sticlaţi

îmi place aşa cum sunt cu

umerii apropiaţi şi

gâtul reazăm

sub cer

doar pantalonii mi-au rămas mici

şi

privirea cât o rază

nu-i bai

privesc în urma anotimpurilor ce

au trăit în carnea mea şi

acum se duc...

nu pot să le mai ţin în mine

chiar dacă unul l-am pus de-o…

Continuare

Adăugat de teodor dume la Septembrie 29, 2016 la 8:30pm — 24 Comentarii

Observaţii de (-o) viaţă**

Ce n-avem ne trebuieşte,

ce avem nu-i o avere,

ce-i puţin nu ne ajunge,

ce e mult şi mai mult cere.



Ce nu-i timp ca timpul curge,

ce nu-i soare străluceşte,

ce nu-i munte se înalţă,

ce nu-i gheaţă se topeşte.



Ce e trist tot trist rămâne,

ce e vesel se preface,

ce e bine-n rău se schimbă,

ce e rău mai rău se face.



Ce nu-i foc ca focul arde,

ce sunt valuri nu-s albastre,

Heracliţi şi Thaleşi…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Septembrie 29, 2016 la 3:00pm — 7 Comentarii

de postat*

Administrația cimitirelor

O firmă mare și veche atârna de poartă, câteva litere erau aproape șterse, astfel că puteai citi ADMIRAȚIA CIMITIRELOR. Am intrat timid, eram pentru prima oară acolo. Mi-a ieșit înainte un individ cam sfrijit, părea că evadase dintr-un cavou, m-a întrebat scurt – Ce doriți? Vreau să lucrez aici! Ce vreți să faceți? Să sap gropi și să scriu versuri. Parcă nu se leagă, hârâi omul. Și eu am scris un poem lung cândva, uite, am ajuns aici. Acum e o ședință, dacă…

Continuare

Adăugat de BMM ( biv-vel-administrator) la Septembrie 29, 2016 la 11:30am — 8 Comentarii

ea a plecat*

ea a plecat

Ea a plecat. Începuse să plece de mult.

Întindea brațele către cer. Never more.

Am strigat după ea. N-a auzit.

Voiam s-o întreb cum o cheamă.

Avea aripi de ceară și din mâini

Îi creșteau flori de ,,nu mă uita”.

Îi era trupul biciuit de soare.

Cercuri de aur zvârlea către cer,

Din glezne-i săreau lasei scântei.

Toate pădurile veneau către ea,

Și florile grădinilor care mor,

Aștept și acum să se întoarcă,

Din ce…

Continuare

Adăugat de ION IONESCU-BUCOVU la Septembrie 29, 2016 la 11:30am — 2 Comentarii

poeţii nu mor niciodată dimineaţa

când moartea doarme goală-n patul lor
tiptil ei goi se duc să facă piaţa
iubita să-şi răsfeţe-n dormitor
c-o floare o cafea şi-un biscuite
cu un sărut etern pasional
chiar şi cu versuri scrise pe perete
întorc clepsidra simplu şi banal
poeţii nu mor niciodată dimineaţa
amor cu moartea noaptea fac mereu
şi morţi de-ar fi tot moartea le-ar da viaţa
căci sunt amanţii ei lăsaţi de dumnezeu
poeţii nu mor dimineaţa...

Adăugat de paparuz adrian la Septembrie 29, 2016 la 11:05am — 7 Comentarii

Incurabil

Când te-am văzut în pat, ca o felină,

Cu părul negru, fluturând sălbatec,

Am și uitat că-s trubadur tomnatec

Și-n lup m-am transformat sub lună plină,

 

M-am aruncat în așternuturi ude

Și-am devorat tot ce-i frumos în tine -

Să știi, iubito, nu mă pot abține;

La pieptul tău magnoliile-s crude

 

Și tu-mi alergi precum un cal prin…

Continuare

Adăugat de Ioan Grigoraș la Septembrie 29, 2016 la 1:00am — 4 Comentarii

poem neterminat

atât de străvezie îmi este umbra

și nu pot să o mai chem peste ani

visele sunt dimineți cu ochi strălucitori

-personaje conturate- în pieile

alb/negre așezate pe marginea prăpastiei

să le vină un gând răzleț

de plecare peste ape iluzorii

în care înoată numai peștii cu solzi desprinși

cu aripa sângerândă-trist spectacol al

unui poem neterminat sau poate neîncept-si

el mă tot chema de cealaltă parte cu umerii goi

cu pletele înflorite în…

Continuare

Adăugat de Dorina Neculce(Bat Cohen) la Septembrie 28, 2016 la 11:30pm — 4 Comentarii

O zi*

Alungă-ți întristarea-n toiul nopții

n-or să se-atingă iernile de noi

doar bine știu, că la dogoarea sorții,

ninsoarea se preschimbă în noroi.

Doi călători la porțile uimirii

într-un destin complet întâmplător,

noi legănăm, în basme, trandafirii,

și lecuim naiadele de dor.

Așezi pe gura ielelor zefirul,

și le transformi în raze verde clar

acolo unde își anină cerul

înțelepciunea sfântului altar.

Așteaptă-mă, te rog, unde…

Continuare

Adăugat de Mihaela Hurray la Septembrie 28, 2016 la 11:00pm — 6 Comentarii

până la miezul nopții Alepul

de dimineață cu telefonul în mână

aștept să fiu mințită frumos

cineva trebuie să-mi coboare un nor

încet-încet

mă acoperă și nu mai văd

ce

iubesc la tine

îmi pregătesc hainele

va veni ziua când mă vei îngropa

de vie

îmi va fi greu primul pumn de țărână

olarul va vorbi frumos trupului meu

de forma unui fruct

potrivit iubirii



nepotrivit oricui

mă frământă un vis pe care nu l-am spus niciodată

de parcă aș trimite… Continuare

Adăugat de Petrea Aurelia la Septembrie 28, 2016 la 6:43pm — 1 Comentariu

Man Ray- subiect închis



Man Ray- subiect închis

Man Ray mi se pare un personaj - subiect închis. Orice descriere, analiză cât de admirativă ar fi ea, nu va atinge mai sus de genunchii artistului. Îl văd cu mâinile crispate pe lumina pe care o sileşte să se culce pentru el pe emulsia fotografică.…

Continuare

Adăugat de adrian grauenfels la Septembrie 28, 2016 la 10:30am — 1 Comentariu

Hanka și balaurul ( basmo-poem)

Hanka și balaurul ( basmo-poem)

Un nume, un om, un scriitor, un drum spre Argentina, unde nu vezi argint, un vin bun, ecuatorul, fără semne distinctive. Navidat. Ea era singură. Un mort, doi morți, toată familia. Vezi rudele? În ceață. S-a evaporat și Hanka. O veche dragoste stinsă ca o lumânare. Silvia venea din NY. Un om nu este niciodată bătrân, poate bolnav. Se moiare de boală, de singurătate, deși credința uneori se păstrează. Adio, nu înțeleg nimic. O limbă, ce a trăit sute de…

Continuare

Adăugat de BMM ( biv-vel-administrator) la Septembrie 28, 2016 la 10:15am — 3 Comentarii

Peisaj tomnatic - autor Aurora Luchian

Șopotește glasul toamnei,

Prin via îmbelșugată,

Vântul prinde trena doamnei,

Și obraznic, vâââj! o saltă.

Trece câmpul în rugină,

Călcând buruieni muiate,

Necăjită-i o sulfină,

Că-și pierdu frunzele toate.

Tuși sec o mătrăgună,

Cică prinse o răceală.

Măsălarița își sună

Șapte toamne-n buimăceală!…

Continuare

Adăugat de Aurora Luchian la Septembrie 28, 2016 la 3:30am — 3 Comentarii

Pătratul iubirii

- Cândva mi-ai fi pus clopoţei la picioare

Să nu pierzi ecoul ce-mi leagă de cer

Minutul acesta. Tu ştii cât mă doare

Că timpul aleargă şi fulguie-a ger.

 

Mi-e dor de-o poveste bizară cu fluturi

Abia întâmplată-ntre noi, cred că ieri,

Stăteai pe un ram de lumină să-mi scuturi

Pe buzele roşii albastre tăceri.

 

Mi-e dor şi de ochii adânci ce…

Continuare

Adăugat de Ioan Grigoraș la Septembrie 28, 2016 la 1:00am — 5 Comentarii

Iarna lui 73

Iarna lui 73





La 3 noaptea mă trezesc

mă cheamă picioarele să umblu prin idei

mărşăluiesc cu Seneca, cu Penrose

beau un ceai fierbinte şi-mi amintesc de un camarad fără nume

era iarna lui 73, frig în cortul nostru

noi, soldaţii, lustruiam arme

el tremura de febră şi disperare

nu era foc

nu samavor, nici aspirină

armata îţi dă o pătură îngheţată, un pat de fier, în final un coşciug

tu laşi în urmă o…

Continuare

Adăugat de adrian grauenfels la Septembrie 27, 2016 la 6:00pm — 1 Comentariu

Te-am renegat, Iubire! **

Te-am renegat, Iubire, de ce m-ai zămislit,

Dacă spre Bucurie nu mi-ai zidit o scară,

Și-apoi mi-ai șters Cuvântul în pieptul obosit,

La Porțile Cetății, m-acoperi de ocară!?

Eu căutam Lumina dar tu ai ochii goi

Privești în altă parte, dar ai voit întâi,

Să te ascunzi în ape, ca-n Ziua de Apoi

Să-ți strige amintirea, pe ulițe: ,,Rămâi!"

Uitarea-și bea paharul, mă cerne în abis

Biruitoare, moartea, mi-așterne căpătâi

Din pietrile tăcerii,…

Continuare

Adăugat de Mihaela Hurray la Septembrie 27, 2016 la 11:30am — 4 Comentarii

Arhive Lunare

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

1999

1970

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar-Agafia Drăgan
Publicat de Agafia Dragan
în Martie 28, 2017
Nume: Tigoianu Drăgan Eugenia
Nume autor:Agafia Drăgan
Domiciliu actual: Focşani, Vrancea
Născută în comuna Hodac, judeţul Mureş
Absolventă a Universităţii Bucureşti.
Debutează în timpul facultaţii la “Vatra” şi Gânduri studenţeşti, apoi până în 2013 publică doar articole de specialitate. Revine la poezie în 2013.

Activitatea literară 2014-2016
Publicaţii în revistele: Nomen Artis, Cronos peniţa de aur, Negru pe Alb, Dor de Dor, Confluente literare, Bogdania, sub egida Asociaţiei Cultural-Umanitare ”BOGDANIA ”, Oglinda Literară, ed. De Asociatia Culturala “Duiliu Zamfirescu” , eCreator , Amprentele sufletului, etc.

În antologii:
Cuvinte Sculptate, ed.Editgraf, Lumină din Lumina, ed. Armonii Culturale, Roşu Mocnit, ed.Rovimed, Priveşte Visând, Iubito, ed.Editgraph, Petale de Suflet, ed.Edigraph, Ieri ca prin Vis, ed, Editgraf, Obraji de Magnolie, ed.Editgraf, Antologia Antologiilor Natiunea, ed.Natiunea, Cu tine in gând ed. Editgraf, 10 ani plini de dor, ed. Pim, Lyrics et Prosa vol II si III ed. Natiunea, Pe aleea cuvintelor, ed. Ispirescu, Toamna asta Plouă cu Lacrimi, Iasi 2015, Carmen, ed.Anamarol, 2016,Alburii Sclipiri de Stele, ed.Napoca Nova etc.

Volume de autor:
Nevoia de Fericire, ed.Editgraf, 2014
Cu Toamna Căzută pe Gene, ed. Editgraf, 2015
Măriuca şi Prietenii ei, ed. Editgraf, 2015
Iluzia Regăsirii, ed. Armonii Culturale,2016
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-agafia-dr-gan

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

Interviu (imaginar) cu Veronica Micle Publicat de Bidulescu Constantin în Aprilie 6, 2017

Constantin Bidulescu: Ne reamintiţi, vă rog, câteva date personale? Veronica Micle: M-am născut la 22 aprilie 1850 la Năsăud. Părinţii au fost Ilie şi Ana Câmpeanu. Din nefericire tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc. În anul 1853 eu cu mama şi cu fratele ne-am mutat la Iaşi unde după cursurile primare am absolvit Şcoala Centrală de fete cu calificativul “eminent”, din comisie făcând parte, printre alţii Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul meu soţ. În primăvara anului 1872 am făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, unde mi-a fost prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 am debutat cu două scrieri în proză în revista “Noul curier român” cu pseudonimul Corina. Aţi avut o relaţie tumultoasă cu Eminescu. L-aţi considerat numai ca un mare poet sau a intervenit şi glasul inimii?

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-imaginar-cu-veronica-micle

Interviu cu Mihai Eminescu Publicat de Florin T. Roman în Aprilie 4, 2017 

Florin T. Roman: Ce mai faceţi, domnule Eminescu? MIHAI EMINESCU: Ia, eu fac ce fac de mult, / Iarna viscolu-l ascult. (Revedere) Dar în restul anului? Problema morţii lumii o dezleg. (Cărţile) Ce e poezia în opinia Domniei voastre? Ce e poezia? înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea. (Epigonii) Mai scrieţi poezii? La ce?... Oare totul nu e nebunie? (Mortua est!) Sunteţi marele nostru poet naţional, se ştie. Dacă aţi continua să compuneţi versuri aţi putea dobândi o faimă universală, egală poate cu cea a lui Shakespeare sau Baudelaire... N-ar fi păcat să abandonaţi pana? De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi? (...) De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu?/ Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? (Scrisoarea II) În acest veac, al XXI-lea, trăiesc şi se manifestă câţiva intelectuali români „postmoderni”, progresişti, care susţin că sunteţi autohtonist, antisemit, chiar xenofob... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-cu-mihai-eminescu

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
Publicat de adrian grauenfels
în Aprilie 13, 2017 la 8:32am în APARIȚII EDITORIALE (Modifică)Trimitere mesaj Vizualizare Discuţii

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
José Corti, s-a născut în Franţa în anul 1895. De tânăr s-a simţit atras de mişcare lui André Breton şi în paralel cu activităţile suprarealiştilor la care participa, Corti fondează "Editura Suprarealistă" în care va publica pe Aragon, cât şi cărţile lui Breton (În legitimă Apărare), Rene Char, Paul Éluard (Relentir Travaux), René Crevel -1932 (Clavecinul lui Diderot), pe Benjamin Péret în 1936 şi pe Salvador Dali cu "Metamofoza lui Narcis" în 1937. Mai târziu fondează în anul 1938, "Casa Corti", care publică operele complete ale lui Lautréamont, cât şi alte scrieri suprarealiste care vor caracteriza pluralismul firmei: poezie, romantism, eseul literar, dar şi cărţi universitare sau clasici francezi. José a murit în 1984 la Paris după o viaţă frământată dar totodată pasionantă.
A publicat cărţile sale (romane poliţiste, jurnalism, etc) sub pseudonimele: Roch Santa-Maria sau Sidney O'Brien. Sub numele său adevărat publică:
Imitaţie fără sclavie (1981), Amintiri dezordonate (1983), Provizoriul definitiv (1992).continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/jos-corti-editor-i-librar-al-avangadelor

Declinul Elitelor Publicat de adrian grauenfels în Aprilie 7, 2017

În limba latină termenul Electus caracterizează o persoană sau un grup care aduce comunităţii onoare şi valoare. Timp de secole grupele elitiste se evidenţiau prin preocupările şi acţiunile umanitare, ştiinţifice sau artistice care polarizau etosul social şi cultural al epocii lor. Elitele au fost active şi apreciate din antichitate şi până la recentul postmodernism care a catalizat dizolvarea barierelor culturale, trivializarea comunicaţiei în favoarea unui sat global lipsit de personalitate. Elitele de azi sunt paralizate de noua ordine axată pe mediocritate şi consum exagerat. Îmi amintesc filmele tinereţii mele în care protipendada oraşului ieşea la plimbare pe bulevardul central, trăsurile cu cai aşteptau clienţii sporadici iar vânzătorul de limonadă oferea în pahare de sticlă verzuie mirajul orientului oprit la poalele Balcanilor. Elita vorbea limbi străine, se intersa de ştiinţe, de filosofie, de expediţii, doamnele cântau la pian sau pictau în liniştea saloanelor. În ţara în care ne-am născut, România, frământata istorie a primelor două decenii de dictatură comunistă, a produs două dileme: una privitoare la represiunea sângeroasă declanşată de noul regim, iar celalaltă, la tenebroasele raporturi din culisele puterii noi instalate.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/declinul-elitelor

Caligrafii

UN ORAŞ TRANSILVAN
Publicat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
în Aprilie 15, 2017
Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberaţii mirate ale drumeţului grăbit de nevoile prezentului. La porţile impozante ale cetăţii de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenuşiul prezentului şi zâmbetul viitor al renaşterii sale. Poate numai aşa peste fardul ruginit şi colbul aşezat pe iluziile noastre înfăşurate în dorinţa de mai bine vor sosi vulturii din înălţimile la care aspirăm. Acum îţi împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moştenirii, ţi se dezvăluie trofeele câştigate prin spirit şi adversitate.
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/un-ora-transilvan

Stre-suri...

În țara asta normalitatea este ceva extraordinar Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Martie 27, 2017 Am încercat să fiu cât de cât un observator „normal”. Deși asta este totuși destul de dificil în România. Aici există tabere peste tot. Și exclusivități! Dacă te pune „ăl cu coarne”, sau „cel sfânt” (depinde și aici din ce tabără ești), să te uiți în tabăra lui pește, o iei peste bot de la cei din tabăra pescarului. Dar nu pentru că te-ai uitat la vecini. Nuuuu... Ci pentru că ai îndrăznit să belești cumva ochii. Culmea eforturilor este atunci când crezi că poți face ceva să-i împaci. Mai întâi între ei. Dar e mai mult decât o misiune imposibilă. Nici să stai în afară nu e o soluție. Te vor bombarda cu toții. Aici nu există enclave! În România nu s-a inventat nici obiectivismul, dar nici locul de observație egal situat între taberele veșnic beligerante. Iar războiul?!... 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/in-tara-asta-normalitatea-este-ceva-extraordinar

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor