Postări de blog Octombrie 2009 (17)

Urmele paşilor mei

ai să mă cauţi, asta ştiu,

prin colţul tău de suflet rece

şi-ai să-ţi doreşti din nou să fiu

a sufletului tău pereche



de câte ori în seri pustii

vei vrea ca Ene să te-adoarmă,

ai să mă vezi tăcută.. ştii,

exact ca-n acea zi de toamnă!



vei cere timpul înapoi

divinitatii, şi-ai să tremuri

la gândul că noi amândoi

vom fi din nou ca-n alte vremuri.



nebun vei rascoli-n genunchi

prin frunze ninse pe alei,

să… Continuare

Adăugat de Mioara Băluţă la Octombrie 31, 2009 la 10:30pm — Nu sunt comentarii

În derivă!

în serile noastre

nimeni nu mai cânta serenade!

inimile au alt ritm-

bat la margine de drum drept

însingurate.



în nopţile noastre

nimeni nu mai face invetarul stelelor!

din când în când clipesc,

mirate că visele noastre

nu le mai ating



în timpul nostru

lacrimile sunt râu în deşert!

purtând cu ele

pene din aripi de îngeri

şi scame de mătase roşie

dintr-o vară trecută



rar...

din ce in ce mai… Continuare

Adăugat de Mioara Băluţă la Octombrie 30, 2009 la 10:00pm — Nu sunt comentarii

Joc de copil

ştiu să citesc ,
tăcerea firelor de iarba
cu talpile goale..
să-mi pierd privirea
în albastru , în verde...
pot vorbi
cu toate necuvântatoarele
când ascund în cauşul palmei
zâmbetul unei păpădii

Adăugat de Mioara Băluţă la Octombrie 25, 2009 la 8:30am — Nu sunt comentarii

Parfum

ţi-aş trece dintr-un gând într-altul

să-ţi curg prin vene elixir

când nopţile-şi agată-n stele

veşmântul negru de satin



ţi-aş prinde chipul între palme

în lung sărut l-aş îmbrăca

să dau culoare clipei nude

ce-şi lasă semn pe tâmpla ta



ţi-aş contura cu ochii-nchişi

răspuns la ultima-ntrebare

şi-aş sta ascunsă pe sub gene

închisă într-o răsuflare



ţi-aş fi dorinţa de aproape,

în vis, eu m-aş preface-n…

Adăugat de Mioara Băluţă la Octombrie 25, 2009 la 8:00am — Nu sunt comentarii

timpanul domnului t1

el avea două urechi stângi şi un singur lob

din care făcea vruum vruum

auzise că aşa se face pentru

mai multă siguranţă & respect de sine



avea o singură scăriţă şi un ciocanel crăpat

în debaraua pe care îşi tot promitea s-o dea jos

de unde scule ca tot omu’ un timpan

bleg şi ăla pentru a nu se spune

diverse vezi doamne

un câine chior care fusese desigur triped

acum mai mişca dintr-o labă se gândea el că

măcar pe-aia o… Continuare

Adăugat de Claudia Radu la Octombrie 23, 2009 la 3:09pm — 2 Comentarii

Gânduri uscate

îmi strâng tâmplele în palme!

vreau să-mi frământ între degete
o clipă si cateva gânduri..
sunt uscate ca frunzele de tutun
ce aşteaptă să fie ars.

inspir profund
şi-mi umplu plamânii
cu fumul dulce-amărui
al miilor de secunde
transformate în scrum

înca nu vreau sa le uit!

Adăugat de Mioara Băluţă la Octombrie 18, 2009 la 7:30pm — Nu sunt comentarii

Emoţii în oglindă

în toamna asta rece şi deşartă
tot ruginiul se depune-n noi
în straturi fine de ”a fost odată”
prin care trec stropi grei de triste ploi

mai prindem in cauşul mâinii drepte
tangenţe din varatice iubiri,
alinturi de argint pierdut în plete,
regrete transformate-n nerostiri

ne adâncim în oglindiri absente
tot împărţind un zâmbet gol la doi
şi aruncam apoi vina pe toamna
cerşindu-i primăverile-napoi

Adăugat de Mioara Băluţă la Octombrie 18, 2009 la 6:30pm — Nu sunt comentarii

Vara târzie

ameţit de auriul

toamnei, cea fără de veste,

un lăstun dorea în versuri

să ne spună o poveste



tremurand de întomnare,

singuratic şi confuz,

deplângând natura moartă

lângă-un lan de cucuruz



afişandu-şi stângăcia

se făcuse remarcat

de-o floare de mac târzie

ce roşise de mult drag...



renunţând la o petală

şi făcând o reverenţă

ea-şi plecă îmbujorată

fruntea într-o penitenţă



pentru că ştia,… Continuare

Adăugat de Mioara Băluţă la Octombrie 18, 2009 la 1:30pm — Nu sunt comentarii

Necuvinte

în dreptul meu cuvintele sunt goale
în jur tăcerea îşi ridică dig
stinghere într-un colţ stau trei vocale
să-şi tremure singurătatea-n frig!

  aştept ca surdo-muţii, doar un semn,
aş şti că în tăcere ne vorbim,
un semn de întrebare trist şi demn
ar spune clar că încă ne iubim!

dar tu-mi vorbeşti în mii de necuvinte
îmbălsămând tăcerea asta grea
în fraze albe, seci, nedesluşite..
abis între iubirea mea şi-a ta!

Adăugat de Mioara Băluţă la Octombrie 18, 2009 la 1:30pm — Nu sunt comentarii

Incoruptibil

pământul



s-a rostogolit în urechi

ţiuie. e cineva lângă mine

o altă piele. nimic din afară

se leagănă ca un câine lobotomizat

mă bâţâi sternul îmi tremură

lăcrimez cu ciudă încerc să reprim emoţia inhalării

vreau să trag să mă zgudui să mă sfărâm cu degetele

chircite după o naştere grea



oamenii



intră în mine ca într-o secţie de ortopedie

aşteaptă un fel de terapie gipsată să-i sudez până

la următoarea rupere. îi văd… Continuare

Adăugat de Claudia Radu la Octombrie 17, 2009 la 12:39pm — Nu sunt comentarii

în fiecare demon există cel puţin un om

mă priveşte de pe covor

cu ochii ei mari şi ficşi, gâtul frumos tăiat perfect

admir precizia. alien se freacă de picior. îl mângâi, îmi place cum

toarce fericit. se propteşte de mine cu botul lui umed.



în ultimul timp te-ai umanizat prea tare, şopteşte Vocea

tresar. are dreptate: azi am scos trei oameni din mine şi

niciodată parcă nu mi-a fost aşa silă, urăsc corpurile lor cleioase şi diforme

şi ţipetele lor, mai ales ţipetele. după ce mă exorcizez, ei… Continuare

Adăugat de Claudia Radu la Octombrie 12, 2009 la 12:54pm — 1 Comentariu

Cantec de dragoste


un nor am fost
acuma ning,

iţi plâng în palmă-ţi

mă preling

şi de fierbinte mă transform
în abur fin

şi-apoi in nor..
eu,

nu stau locului
...de dor!

Adăugat de Mioara Băluţă la Octombrie 10, 2009 la 4:00pm — Nu sunt comentarii

Ciudat


...de la o vreme
strâng apusurile-n sân.

ciudat
răsăriturile imi trec
mereu printre degete

până şi lumina unei lumânări
mă îngenunchează
mai des

Adăugat de Mioara Băluţă la Octombrie 7, 2009 la 7:00am — Nu sunt comentarii

Cum se naşte un poem

mai întâi
cuvintele umblă prin tine
nebune..
unele ciufulite,
altele îmbătate de roşul sângelui..
mereu fremătânde,
îşi desenează stele
pe cerul gurii
 
(iubindu-se intre ele
fără binecuvântarea ratiunii)

atât de nebune,
atât de fierbinţi,
încât
îţi ard degetele
în durerile facerii


(prietenilor mei)

Adăugat de Mioara Băluţă la Octombrie 2, 2009 la 6:00pm — Nu sunt comentarii

CUVANTUL

Inger
In vesmant
De Lumina.

Adăugat de Nicoleta Milea la Octombrie 1, 2009 la 6:15pm — Nu sunt comentarii

Vis

La miezul noptii
Te-astept
Intr-o Stea.

Adăugat de Nicoleta Milea la Octombrie 1, 2009 la 6:08pm — Nu sunt comentarii

INVITATIE

Traieste-ne
In Dor,
Lumina!

Adăugat de Nicoleta Milea la Octombrie 1, 2009 la 6:02pm — Nu sunt comentarii

Arhive Lunare

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

1999

1970

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar-Agafia Drăgan
Publicat de Agafia Dragan
în Martie 28, 2017
Nume: Tigoianu Drăgan Eugenia
Nume autor:Agafia Drăgan
Domiciliu actual: Focşani, Vrancea
Născută în comuna Hodac, judeţul Mureş
Absolventă a Universităţii Bucureşti.
Debutează în timpul facultaţii la “Vatra” şi Gânduri studenţeşti, apoi până în 2013 publică doar articole de specialitate. Revine la poezie în 2013.

Activitatea literară 2014-2016
Publicaţii în revistele: Nomen Artis, Cronos peniţa de aur, Negru pe Alb, Dor de Dor, Confluente literare, Bogdania, sub egida Asociaţiei Cultural-Umanitare ”BOGDANIA ”, Oglinda Literară, ed. De Asociatia Culturala “Duiliu Zamfirescu” , eCreator , Amprentele sufletului, etc.

În antologii:
Cuvinte Sculptate, ed.Editgraf, Lumină din Lumina, ed. Armonii Culturale, Roşu Mocnit, ed.Rovimed, Priveşte Visând, Iubito, ed.Editgraph, Petale de Suflet, ed.Edigraph, Ieri ca prin Vis, ed, Editgraf, Obraji de Magnolie, ed.Editgraf, Antologia Antologiilor Natiunea, ed.Natiunea, Cu tine in gând ed. Editgraf, 10 ani plini de dor, ed. Pim, Lyrics et Prosa vol II si III ed. Natiunea, Pe aleea cuvintelor, ed. Ispirescu, Toamna asta Plouă cu Lacrimi, Iasi 2015, Carmen, ed.Anamarol, 2016,Alburii Sclipiri de Stele, ed.Napoca Nova etc.

Volume de autor:
Nevoia de Fericire, ed.Editgraf, 2014
Cu Toamna Căzută pe Gene, ed. Editgraf, 2015
Măriuca şi Prietenii ei, ed. Editgraf, 2015
Iluzia Regăsirii, ed. Armonii Culturale,2016
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-agafia-dr-gan

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

Interviu (imaginar) cu Veronica Micle Publicat de Bidulescu Constantin în Aprilie 6, 2017

Constantin Bidulescu: Ne reamintiţi, vă rog, câteva date personale? Veronica Micle: M-am născut la 22 aprilie 1850 la Năsăud. Părinţii au fost Ilie şi Ana Câmpeanu. Din nefericire tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc. În anul 1853 eu cu mama şi cu fratele ne-am mutat la Iaşi unde după cursurile primare am absolvit Şcoala Centrală de fete cu calificativul “eminent”, din comisie făcând parte, printre alţii Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul meu soţ. În primăvara anului 1872 am făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, unde mi-a fost prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 am debutat cu două scrieri în proză în revista “Noul curier român” cu pseudonimul Corina. Aţi avut o relaţie tumultoasă cu Eminescu. L-aţi considerat numai ca un mare poet sau a intervenit şi glasul inimii?

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-imaginar-cu-veronica-micle

Interviu cu Mihai Eminescu Publicat de Florin T. Roman în Aprilie 4, 2017 

Florin T. Roman: Ce mai faceţi, domnule Eminescu? MIHAI EMINESCU: Ia, eu fac ce fac de mult, / Iarna viscolu-l ascult. (Revedere) Dar în restul anului? Problema morţii lumii o dezleg. (Cărţile) Ce e poezia în opinia Domniei voastre? Ce e poezia? înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea. (Epigonii) Mai scrieţi poezii? La ce?... Oare totul nu e nebunie? (Mortua est!) Sunteţi marele nostru poet naţional, se ştie. Dacă aţi continua să compuneţi versuri aţi putea dobândi o faimă universală, egală poate cu cea a lui Shakespeare sau Baudelaire... N-ar fi păcat să abandonaţi pana? De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi? (...) De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu?/ Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? (Scrisoarea II) În acest veac, al XXI-lea, trăiesc şi se manifestă câţiva intelectuali români „postmoderni”, progresişti, care susţin că sunteţi autohtonist, antisemit, chiar xenofob... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-cu-mihai-eminescu

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
Publicat de adrian grauenfels
în Aprilie 13, 2017 la 8:32am în APARIȚII EDITORIALE (Modifică)Trimitere mesaj Vizualizare Discuţii

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
José Corti, s-a născut în Franţa în anul 1895. De tânăr s-a simţit atras de mişcare lui André Breton şi în paralel cu activităţile suprarealiştilor la care participa, Corti fondează "Editura Suprarealistă" în care va publica pe Aragon, cât şi cărţile lui Breton (În legitimă Apărare), Rene Char, Paul Éluard (Relentir Travaux), René Crevel -1932 (Clavecinul lui Diderot), pe Benjamin Péret în 1936 şi pe Salvador Dali cu "Metamofoza lui Narcis" în 1937. Mai târziu fondează în anul 1938, "Casa Corti", care publică operele complete ale lui Lautréamont, cât şi alte scrieri suprarealiste care vor caracteriza pluralismul firmei: poezie, romantism, eseul literar, dar şi cărţi universitare sau clasici francezi. José a murit în 1984 la Paris după o viaţă frământată dar totodată pasionantă.
A publicat cărţile sale (romane poliţiste, jurnalism, etc) sub pseudonimele: Roch Santa-Maria sau Sidney O'Brien. Sub numele său adevărat publică:
Imitaţie fără sclavie (1981), Amintiri dezordonate (1983), Provizoriul definitiv (1992).continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/jos-corti-editor-i-librar-al-avangadelor

Declinul Elitelor Publicat de adrian grauenfels în Aprilie 7, 2017

În limba latină termenul Electus caracterizează o persoană sau un grup care aduce comunităţii onoare şi valoare. Timp de secole grupele elitiste se evidenţiau prin preocupările şi acţiunile umanitare, ştiinţifice sau artistice care polarizau etosul social şi cultural al epocii lor. Elitele au fost active şi apreciate din antichitate şi până la recentul postmodernism care a catalizat dizolvarea barierelor culturale, trivializarea comunicaţiei în favoarea unui sat global lipsit de personalitate. Elitele de azi sunt paralizate de noua ordine axată pe mediocritate şi consum exagerat. Îmi amintesc filmele tinereţii mele în care protipendada oraşului ieşea la plimbare pe bulevardul central, trăsurile cu cai aşteptau clienţii sporadici iar vânzătorul de limonadă oferea în pahare de sticlă verzuie mirajul orientului oprit la poalele Balcanilor. Elita vorbea limbi străine, se intersa de ştiinţe, de filosofie, de expediţii, doamnele cântau la pian sau pictau în liniştea saloanelor. În ţara în care ne-am născut, România, frământata istorie a primelor două decenii de dictatură comunistă, a produs două dileme: una privitoare la represiunea sângeroasă declanşată de noul regim, iar celalaltă, la tenebroasele raporturi din culisele puterii noi instalate.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/declinul-elitelor

Caligrafii

UN ORAŞ TRANSILVAN
Publicat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
în Aprilie 15, 2017
Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberaţii mirate ale drumeţului grăbit de nevoile prezentului. La porţile impozante ale cetăţii de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenuşiul prezentului şi zâmbetul viitor al renaşterii sale. Poate numai aşa peste fardul ruginit şi colbul aşezat pe iluziile noastre înfăşurate în dorinţa de mai bine vor sosi vulturii din înălţimile la care aspirăm. Acum îţi împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moştenirii, ţi se dezvăluie trofeele câştigate prin spirit şi adversitate.
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/un-ora-transilvan

Stre-suri...

În țara asta normalitatea este ceva extraordinar Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Martie 27, 2017 Am încercat să fiu cât de cât un observator „normal”. Deși asta este totuși destul de dificil în România. Aici există tabere peste tot. Și exclusivități! Dacă te pune „ăl cu coarne”, sau „cel sfânt” (depinde și aici din ce tabără ești), să te uiți în tabăra lui pește, o iei peste bot de la cei din tabăra pescarului. Dar nu pentru că te-ai uitat la vecini. Nuuuu... Ci pentru că ai îndrăznit să belești cumva ochii. Culmea eforturilor este atunci când crezi că poți face ceva să-i împaci. Mai întâi între ei. Dar e mai mult decât o misiune imposibilă. Nici să stai în afară nu e o soluție. Te vor bombarda cu toții. Aici nu există enclave! În România nu s-a inventat nici obiectivismul, dar nici locul de observație egal situat între taberele veșnic beligerante. Iar războiul?!... 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/in-tara-asta-normalitatea-este-ceva-extraordinar

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor