Toate Comentariile Publicate pe Blog (16,177)

Oraşul cu ochi de pisică*

Oraşul cu ochi de pisică pe acoperişuri

ca nişte piramide crescute pe coline

sparge liniştea străzilor.

Zilele se varsă din câmpia rotundă a ochiului

cu albul zăpezilor în oglinzile nopţii

rostogolite peste legendele vechi

în care cuvintele descântate cu emoţie

se rânduiesc ca pietrele albe

sub ninsori egale cu dragostea lor.

Dincolo de linia dintre spaţii

ceaţa curge pe râurile grăbite

şi sărută pe frunte…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Martie 19, 2017 la 8:00pm — 4 Comentarii

viață

treimea în unu
modelul sublimului
fără ecran de protecție
cerc fără sfârșit...
doi - rudimentul fără intermediar
polarități opuse...
acționez evitând
etichetările și judecățile...
apare o scânteie după
fiecare probă de foc...
orice situație e un cuib
în care-mi aștern darul-trai...
fiecare experiență ascunde o comoară nebănuită...
se tot adună viață
scăzându-se
ca eternitate absolută...

Adăugat de Anica Andrei Fraschini la Martie 19, 2017 la 6:25pm — 6 Comentarii

omul care râde*

sunt un om fericit

am trăit atâtea luni în South Florida

în imperiul verilor veşnice şi încă

mai am multe zile de rodit pe crengile bucuriei

cu orele lor îmi achit locuirea în casa celulei

îmi cumpăr în fiecare dimineaţă

câteva stări fiziologice cum ar fi veselia entuziasmul

optimismul iubirea aproapelui şi altele

încă mai reuşesc să despart în alveole

aerul procurat pe degeaba de cel dăruit prin răsuflare

acum stau pe strada metaforei din…

Continuare

Adăugat de Dan Tipuriță la Martie 19, 2017 la 2:00pm — 8 Comentarii

Fluierături în cer

Doamne uitând de bune și de rele
a trecut și privighetoarea pe manele

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

Adăugat de Costel Zăgan la Martie 19, 2017 la 9:00am — 1 Comentariu

Nu-mi văd aripile

Noaptea stinge focul cu apele întunericului

vărsate din cer

pământul îşi întoarce faţa brăzdată de riduri

chiar dacă e…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Martie 18, 2017 la 11:30pm — 1 Comentariu

Spionul poeziei*

Doamne
cum
arde
o
privighetoare

Până
la
primul
cântec

Și
numai poetul
bănuiește

C-ar fi
inima primăverii
a
primăverii
din

Pieptul
precum o cușcă în flăcări

Tandră poezie
sub
acoperirea
luminii

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

Adăugat de Costel Zăgan la Martie 18, 2017 la 2:30pm — 1 Comentariu

plecat

calc cu pasul tot mai apăsat
sedimentat
printre vaze roz
și găleți de ciocolat...

mă cheamă drumul sărat
praful îl simt prin haine prin bocanci
valul vinețiu
și întunericul înghețat
oriunde doar să simt
că zdrobesc
țărâna
sub piciorul meu sculptat

visez
la patul și trupul tău cald
dar iubito
când te vei fi trezit
eu voi fi demult pe drumul sărat

Adăugat de Craciun Dorian Raul la Martie 18, 2017 la 12:15am — 2 Comentarii

craterele nopţii*

privești prin craterele nopții

vezi moartea ca pe o fecioară despletită

piaptănă copilul nenăscut

cu degetele descărnate trasează linii negre

desenând cărările vieții

îmi stropește așternutul cu sânge

de la un capăt până la celălalt într-o tăietură adâncă

împrejurul grumazului meu se ivește o formă perfectă

concentrică

pic...pic...

se scurge viața prin ochiul nopții îmi spui cu mâinile așezate în cruce peste fruntea mea treci

eu te…

Continuare

Adăugat de Dorina Neculce(Bat Cohen) la Martie 17, 2017 la 10:30pm — 2 Comentarii

m-agăţ de dragostea ta

cerşind nemuriri trecătoare
mi-eşti copacul crescut
în ocean

pe crengile tale
am sufletul altoit

înot în cer
solitar
mă-nec cu pământ
de pe Lună

răvaşe în sticle
arunc la-ntâmplare

caut piatra filozofală

îmi urlu plămânii
şi plâng desuet
dar noaptea
iubito
sub frunzele tale
adorm şi visez
că exist

Adăugat de paparuz adrian la Martie 17, 2017 la 11:29am — 2 Comentarii

Insomnii de Ziua internationala a somnului

De-ar fi în fiecare zi ca azi, Ziua internaţională a somnului, am putea visa cu muşchii relaxaţi şi sinapsele bâzâind liniştit orice lucru pe care ni l-am dori, – ascultând sunetul monoton pe care mi-l amintesc din copilărie, când stăteam cu urechea lipită de stâlpul de telegraf de pe marginea drumului, minunându-mă cum îşi trag vrăbiile energia în contact direct cu sârmele întinse prin care alerga nevăzut, ca o herghelie de cai albaştrii, curentul electric – şi, după ce îşi făceau plinul,…

Continuare

Adăugat de Ion Toma Ionescu la Martie 17, 2017 la 10:35am — 1 Comentariu

Haiku

puf galben pe nas-

aşezat pe mâţişori

un bondar flămând

zumzet în luncă-

pe mâţişorii galbeni

bondarii veseli

spectacol în crâng-

căutători de polen

sus prin salcie

galbeni mâţişori-

bondar abia dezmorţit

ajuns în luncă

galbeni mâţişori

în desişul pădurii-

doar vulpea-i vede…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Martie 16, 2017 la 4:51pm — 6 Comentarii

când tu dormi

mintea îmi joacă feste
trează te văd
privindu-mă din tavan

e un joc de-a moartea-oarba
în care tu eşti oarba
iar eu ce-a mai rămas

când tu dormi
mi-e frică să te visez
să te strig
să te tac
îmi opresc viitorul
şi număr trecutul

când tu dormi
cineva
din altă dimensiune
îmi bate morse în piept
punct
punct
punct
linie
linie
linie
punct
punct
punct

Adăugat de paparuz adrian la Martie 16, 2017 la 1:36pm — 1 Comentariu

Măi, G!

        Îți ziceam: Că nu s-a născut încă arahnidă să țeasă voalul byssus, nici n-a mai irupt forță să-și lase efigia oglindită dual în raze ultra... O, violet! O, Vero! Frumusețea e adevărul Tău și adevărul e frumusețea Ta, iar frumusețea adevărului e și durere, și întunecatul mister al morții... În noi, în adâncul-adâncului, în tăul lăuntric să-L vedem, să avem puterea ca să-L înțelegem și să-I acceptăm durerea, doar atunci, vom redescoperi și adevărul, și…

Continuare

Adăugat de mika la Martie 16, 2017 la 11:30am — 4 Comentarii

Mă îmbarc în corăbiile ninse

Mi-au încărunţit rădăcinele la tâmplele timpului,

caut tot ce nu s-a pierdut

şi nu mă îndrumă nimeni spre comori,

nici măcar pe urme de legende şi mituri

care îmi răscolesc fantezia

că aş putea fi norocosul din umbră.

Lumea mă urmăreşte

şi se miră

câte îmi trec prin faţă.

Mă îmbarc în corăbiile ninse,

am cerul cu alte puncte cardinale,

uit până şi zilele să le număr,

îmi notez în…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Martie 15, 2017 la 11:30pm — 1 Comentariu

Raiul Poeţilor

Azi, 15 Martie, De ZIUA POEZIEI

***

Raiul Poeţilor…

Continuare

Adăugat de Ioana Haitchi la Martie 15, 2017 la 6:17pm — Nu sunt comentarii

TE VREAU...

Te vreau, mereu, simplă așa cum ești,

mândră, suavă, veșnic zâmbitoare;

vreau, sorbindu-te, să mă tot uimești

cu privirea ta caldă și ademenitoare.

Te vreau, mereu, cu chipul de icoană să te pot admira, ca și azi prostește;

iubirea nu-i pentru mine, hilara toană

și nici inima nu am dăruit-o orbește.

Mereu te vreau pe-aproape, ca un har

ce ivește-n suflet emoția, mândria;

tu rămâi femeia simplă de vis singular,

așa cum rare ființe afli în…

Continuare

Adăugat de George PENA la Martie 15, 2017 la 12:30pm — Nu sunt comentarii

poetul

visa poezii

scria poezii

mânca poezii

doar asta-i era menirea...

însă el

poetul

ar fi vrut să fie cioban

să cânte la fluier

şi să numere miei

ar fi vrut să fie primar

să se creadă deştept

şi lumea să îl voteze

dacă Dumnezeu

l-ar fi lăsat în pace

ar fi vrut doar să fie fericit

dar el scria poezii

cu creionul prin tramvai

cu sânge pe cearceafuri

cu trupul pe asfalt

mereu şi

mereu…

Continuare

Adăugat de paparuz adrian la Martie 15, 2017 la 11:40am — 1 Comentariu

Erezia femeii

Excluzând iluziile pierdute
Femeia iubeşte cu toate organele din
dotare Pe când bărbatul se limitează
la o singură iubire absolută Ocazional
poeţii ar fi locaţia terestră a unor îngeri
dezafectaţi Iar mama Dumnezeul lor
personal Primăvara rămâne totuşi
cel mai tandru mijloc de locomoţie

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Adăugat de Costel Zăgan la Martie 15, 2017 la 9:30am — 1 Comentariu

plecările

am bănuiala că o să plecați de-aici

după cum lustruiți șaua autostrăzii

chiar dacă niciunul nu recunoașteți

după cum

se înnoadă firele de iarbă în zaua ninsorii

plecările

”astă-noapte n-a fost noapte/ și-a fost jumătate moarte”

de la gleznele subțiri ale norului / ce șchioapătă între două ploi

până la grăunții fierbinți ai deșertului

veți fi dincolo de casa mea dincolo de dragostea mea

într-o altă inimă

neștiutori îi veți spune…

Continuare

Adăugat de Enea Gela la Martie 15, 2017 la 9:24am — 6 Comentarii

Duhovnic

În genunchi,

sub epitrahilul său,

văd cum Pământul e tot mai mic

şi stelele tot mai strălucitoare.

În genunchi,

sub epitrahilul său,

aud cum, în loc de bătăile inimii mele,

bat clopote de mănăstiri primordiale.

În genunchi,

sub epitrahilul său,

simt cum, în loc de sânge,

îngerii îmi urcă şi îmi coboară prin vene.

În genunchi,

sub epitrahilul său,

Cerul e mai aproape de mine

decât eu…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Martie 14, 2017 la 2:58pm — 2 Comentarii

Arhive Lunare

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

1999

1970

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

despre mine
Publicat de Iordache Anisoara 

După cum văd, dragilor, am intrat în prelungiri în jocul de-a viața și moartea.
Așa că, vă voi necăji cu versurile mele șchioape, smucite, zăpăcite și zornăitoare.
Vă iubesc pentru că îmi hrăniți sufletul cu lumina versurilor.
Fraților, să vă amintiți și de mine păcătoasa și să mă pomeniți în rugăciunile voastre.
Cu drag,
anişoara iordache( 7 -12-1956-nu ştiu dacă mi-a murit sufletul)

........
într-un pahar cu apă

sub povara setei o umbră-

precum piatra-i șlefuită
de neastâmpărul apelor
așa și umbra
pierde conturul
când i se-arată paloșul luminii
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/despre-mine

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

Lucian Boia - istoric sau mit? Publicat de Florin T. Roman în Martie 19, 2017

Dacă cineva nu e la curent cu sensul actual al cuvântului “naţionalism” îl poate lesne afla din DEX - ediţia a II-a: doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor şi aspiraţiilor naţionale, sau din Marele dicţionar de neologisme: politică şi ideologie care urmăresc întreţinerea izolării şi aţâţarea urii de rasă şi naţionalitate; tendinţă de a aprecia exclusiv şi exagerat tot ceea ce aparţine propriei naţiuni. Nelăsându-se deloc afectat de naţionalism, profesorul Lucian Boia de la Universitatea din Bucureşti a devenit, step by step, un mare istoric al României, poate celmare. g.com/forum/topics/lucian-boia-istoric-sau-mit

ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME – STARPRESS 2017, AUTOR LIGYA DIACONESCU - publicat de Florin T Roman
Dacă mai există vreun om de cultură român care încă nu a făcut cunoştinţă cu Doamna Limbii sale materne, Ligya Diaconescu, înseamnă că, citind aceste rânduri, a sosit momentul să o cunoască. De ce Ligya Diaconescu este Doamna Limbii române? Nu neapărat pentru că este jurnalistă, poetă, scriitoare, publicistă de cetăţenie română. Nu pentru că deţine titluri de director general, de proprietar sau membru al unor prestigioase asociaţii, reviste, cluburi culturale române şi internaţionale. 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/antologia-scriitorilor-rom-ni-contemporani-din-ntreaga-lume

Alexandru Dragomir şi Sarcina Gândirii Postat de adrian grauenfels în Februarie 15, 2017

Alexandru Dragomir şi Sarcina Gândirii "He had a brilliant philosophical mind who refused to publish a single page in his life" (Wikipedia) Prea puţin cunoscut, filosoful român Alexandru Dragomir (1916-2002) a fost elevul apreciat al marelui Martin Heidegger care îi admira gândirea strălucită. Cei doi lucrează şi discută îndelung metafizica, expusă în seminarele ţinute de Heidegger până în 1943 când Dragomir este obligat să părăsească seminarul din Freiburg pe care îl urmase, după spusele profesorului său: "Cu mare sârg şi reuşite excepţionale". Provenea dintr-o familie clujeană de intelectuali şi dobândise două licenţe: Dreptul apoi Litere şi Filosofie (1939).

continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/alexandru-dragomir-i-sarcina-g-ndirii

Caligrafii

Zilele care trec prin noi și "Poeții cetății"
Publicat de ileana popescu bâldea
în Martie 4, 2017

O cafenea… ca multe altele din București. Doar că părea orientată către soare. Acolo s-au întâlnit , din nou, astăzi, „Poeții cetății”. Adunați de fiecare dată, într-un afiș sub formă de carte. Și, de cele mai multe ori, alții.Câteva mese au devenit numeroase, când ultimii au venit. Rumoare, salut, zâmbete, priviri calde și umede. M-am detașat, cumva, de ei, intrând într-o muscă mai cuminte ca de obicei, înzestrată, vremelnic, cu sufletul și ochii mei. continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/zilele-care-trec-prin-noi-si-poetii-cetatii

Stre-suri...

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Din ciclul axiomatic „hoţii noştrii e mai buni”*
Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Februarie 2, 2017 
Democrația, chiar așa schioapă, chioară și cu capul spart, e unica modalitate de a crea iluzia poporului că poate avea puterea. Iar orice chestie democartică are nevoie de politiceni. De un parlament în care să se adune cei mai cei dintre noi și să facă legi. Mai bune mai nebune. Iar atunci când poporul, care i-a trimis acolo prin vot, îi numește pe toți hoți ceva nu e bine.  
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/din-ciclul-axiomatic-hotii-nostrii-e-mai-buni

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor