Ei veneau din majestatea unui alt tărâm social,

magistraţi cu feţe albe, strălucinde, ca argintul,

purtau sângele albastru la vedere, rang regal,

nu vopsit de sărăcime în culori ca hiacintul.

Deţineau balanţa vremii şi-a dreptăţilor primare,

unii chiar şi tabla legii spânzurându-le de piept,

purtau polimiozite şi artroze-n buzunare,

să le ţină judecata neuronului mai drept.

Ruginiseră în funcţii, împărţind cu dărnicie

între ei câte o lege de…

am apăsat pe un buton surpriză

cănd viața îmi era în criză

și s-a deschis o Poartă-Universală

poetică și extraordinară -

o Poartă către poezia cu minuni

care era din alte lumi

metafore... culori... secvențe

și alte unice prezențe...

m-am suit pe-un cal înaripat

care era de mine inventat

și cu-o imaginație…

- Ah, ce mă dor de tine toate, și amintiri, și poezii mă dor,

Și clipele de-amor visate, și gândul că-ntr-o zi când am să mor

Ai să rămâi nemângâiată de versul meu romantic, jucăuș,

Că diavoli-ți vor face curte și căutând la sânul tău culcuș

Vor încerca orice ispită ori vor sădi în curtea ta minciuni

Să uiți de mine și departe să pleci lăsând în urmă pasiuni

Și tot ce-am construit odată pe continentul nostru din ocean,

O Atlantida scufundată pe al iubirii…

de la etajul 1000 al minţii tale

totul pare mic

mai jos

mult mai jos

respirările curg la fel

- un slow motion ireal

oamenii râd

oamenii plâng

unii pentru alţii

alţii pentru unii

10

9

8

7...

cineva fericit sau prefăcut

numără sonor

implacabil şi ireversibil

secundele unui sfârşit de-nceput

artificii

șampanii

jurăminte

cap/pajură

viață/moarte

priveşti…

Prin peniță „tăcută” de poet

am fost purtat spre vise

cascada minții-a curs cochet

în rime simple și precise.

Am făurit acea minune

ce-a-nobilat hârtia

cuvinte ce au vrut s-adune

pe fila vieții... poezia.

Prin peniță „tăcută” de poet

am lăcrimat spre seară

scriind în noapte un sonet

cu iz albastru de…

Și te-am iubit candid, pe-o dulce primăvară,

Pe muguri, pe duios, pe susur de izvor,

Pe țipătul de păsări ce reveneau în țară,

Pe verdele de iarbă, pe-al inimii zăvor.

Și te-am iubit și vara pe vis de curcubeie,

Îți așterneam din flori un pat multicolor,…

Era o zi de toamnă cum parcă n-a mai fost,

se-mbolnăvise vântul de hiperchinezie,

beleaua şi păcatul se luaseră la rost

că prea se-mbolnăvise acciza pe prostie.

Inflaţia de frunze nu se oprea în loc,

nici oferta iernii nu înceta să scadă,

vaccinul antifurt se obţinea la troc

pe câteva strănuturi de vânt la colţ de stradă.

Prea sângerase cerul întunecat de ploi,

hemoragii de vorbe secase internetul,

pustiul se-auzea tuşind cu amândoi…

amintirile cu tine îmi stau la uscat

în Luminătorul încă nedeschis

Enya a inundat străzile

scăpată din picupul tău

Only Time până la genunchi

până la suflet

lumina murdară sângerează

prin perdeaua după care te-ascunzi

buzele tale albastre mi-au săpat

ieri noapte o golgotă pe piept

în Vinerea asta Neagră

crucile sunt la reducere

aproape gratis ofertă la mântuire

de nepăsarea lumii

nu mai răspunde nimeni

ultimul călugăr…

Cineva comparase poezia inimii cu o femeie grațioasă

era de fapt o forțare a metaforei

prin sobrietatea solemnă și persusivă a cuvântului

pentru că nicio poezie nu pornește din inimă

și nu se aseamănă cu nimic cunoscut

o…

FĂT MUMOS ÎN METRO(U) ANTIC

Uneori, istoria face vălurele și, din atâta dor sau jele, lasă vederii spiritul sprințar spritzat al câte unui exemplar din Paleoliticul Paleocriptat zgrunțuros și zgrepțănitor care aterizează nonșalant în troleu sau în metrou, răscrăcit și îndrăcit în posturi bifurcato-sacrosancte, atent să-și rezerve în jur un spațiu reverberant al propriilor gânduri de râg râg sau rit mefistofalic.

Mârlan și gigogogoloi, papițoi protobeatificat, ramificat, mumificat…

- Nici toamna nu e toamnă, brumar se duce blând

Ca o poveste spusă de trecători la hanuri,

Abia tresare iarba și-o mai aud plângând

În nopțile pierdute... Noi tot mai facem planuri

De viitor și încă mai așteptăm zăpezi

Pe care niciodată nu le-om putea învinge,

Dar, vino la fereastră și-ncearcă să mă crezi,

O iarnă ne desparte... O iarnă-n care ninge

Cu neaua scuturată din aripile gri

Uitate de un înger pe-a vremii strâmtă scară,

Dar mai…

doresc să-ți spun

că palmele mele

sunt metafore tăcute

alunecând pe Univers

de trup dorit -

că tu ești cea care-mi arată

secretul zborului spre infinit.

doresc să-ți spun

că a ta față e lumină pură

ce mă-nconjoară zi de zi -

că zâmbetu-ți are căldura

pe care o simt

în nopți de…

contemplu așternutul de frunze

muncit cu migală

de același artizan neîntrecut

ca și cum ar fi prima toamnă de pe pământ...

bobul de grâu adoarme în curând

legănat de fâșâitul ploii binecuvântate

iar duminicile mele se pot transforma

în apelante de "opera singer"...

rolul unui public dezordonat

este întâmplarea...

câte fizionomii a mai făcut și tot face ADN-ul...

funcționăm ca martori ai ritmului cardiac

viețile sunt accesorii în…

Din cătunele răzlețe unde-și caină sărăcia

Suflete îngemănate cu uitarea, veșnicia,

Astăzi ies pe ulicioare cu speranțele trezite,

Să voteze mitomanii, inimi reci și putrezite.



Și-n orașe-i forfoteală, năzuind câte și-n stele…

Vor să…

- Ce ploaie de îngeri, iubite, privește afară și vezi

Grădina e albă de semne, iar cerul ne-aduce dovezi

Că-n numele dragostei noastre se-ntoarce și vremea 'napoi

Spre anii pierduți ai genezei. O toamnă-mpărțită la doi

E tot ce ne-așează-nainte prezentul, deci, hai la festin,

La cina aceasta de taină ne-om fi numai pâine și vin,

Te beau dintr-o cupă de aur, mă guști din tipsia de lut,

Ne suntem și viață și moarte sau poate sfârșit și-nceput...

Dar…

- Mai dă-mi din toate câte-ascunzi sub bluză

Un dor s-alin... Cât mă consumă focul

Nu bănuiești nicicum, iubită muză,

În nopțile târzii schițez cu tocul

Portretul tău și desenez subțire

Conturul buzelor care mă-mbată,

Eu mai ating și-acum o amintire

Pe care vreau s-o mai trăiesc o dată.

Mai dă-mi din nopțile fierbinți și zile

Cu soarele la azimut, speranță,

C-am să străbat desculț atâtea mile

Cât să recuperez orice restanță.

-…

Îți simt trupul cum se zbate

și-nțeleg rațiunea vieții

vorbe dulci îți spun în noapte

dând târcoale frumuseții.

Mă sui pe scară de vorbire

cu vocea mea de trubadur

însăilând note ca știre

când dragoste iubito-ți…

Rondelul cărții fără manscris

Carte modernă, fără manuscris,

Scrisă pe laptop sau pe tabletă

Ce povestești viața mea secretă

Multe alte lucruri bune ai descris.

În valma timplui care s-a stins,

Orșice laptop și orșice tabletă,

În cartea nouă, fără manuscris,

Stochează, acum, viaţa mea secretă.

Alte multe lucruri, alţii le-au descris

În file moi, ba chiar şi pe copertă.

Cu literă verdana pe tabletă

În grabă pe genunchi le-au…

Sufletul pietrei este greutate reală

închisă în mărimea ei

sau poate viaţa osului

a osului care nu vorbeşte

sărutându-mi camera gândului meu

zi şi noapte...

Sufletul pietrei este greutate reală

închisă-n ochii mei

atunci…

Gem pădurile de dor,

Când frunzișu-n zarafir,

Pleacă-n foșnet, plutitor,

Peste sol ca musafir.

Și mă-ntreb de ce mă dor

Toți ciulinii smulși de vânt,

Ierburi, volbure, mohor,

Suspinând peste pământ.…