Limba mea este extremă
ba e rece ba-i fierbinte
azi viața mi-a dat o temă
să trăiesc doar în cuvinte

Ba e rece ba-i fierbinte
cascada din sufletul meu
de-mi aduc totuși aminte
viitorul însă-i Dumnezeu

Cascada din sufletul meu
azi viața mi-a dat o temă
să tac dacă-mi este greu
limba mea este extremă

Ba e rece ba-i fierbinte
craterul meu de cuvinte

Costel Zăgan, CEZEISME II

din nou ne va călca noaptea pe vedere

cu bezna ei grea, ca o labă de urs.

ni se va lăsa cu toată greutatea pe cugete,

fierbinte,

cu cetina aprinsă a stelelor căzătoare.

acum, fiecare gând va deveni o fiinţă,

vom deveni un popor de cuvinte,

nu vom mai avea nevoie de trupuri,

vor deveni buzele aripile transparente ale vorbirii,

iluzia ne va îndemna la o cuminţenie cugetată,

ne vom îngropa în uitare secundele defuncte,

vom fi îngeri,…

Duşmanii au mai mare nevoie de iubirea noastră decât prietenii noştri.

Când apare Dan Puric la TV, dispar toţi ceilalţi purici de pe ecran, dar dispar şi păduchii şi ploşniţele de prin studiouri. Vă daţi seama ce paradox? Un puric cu efect de insecticid.

Nu judecaţi preoţii. Ei sunt luptători în linia întâi a frontului. Aşa că nu e de mirare că unii sunt răniţi iar alţii cad în luptă.

Aproape toţi politicienii actuali ai României nu sunt altceva decât nişte caricaturi…

Cât timp a trecut de când

numărăm tăcerile?

Tu liniștit pretinzi

că nu vezi

drumurile noastre

cum se desfac în unghi,

n-ai putea

să-i dai iubirii

o altă identitate...

și totuși lași atâta încleștare.

Mă prefac că sunt mulțumită,

sedusă de confortul

stabilit tacit între noi.

Cât timp a trecut între așteptări

și ce a rămas din dragostea noastră?

Să îmblânzesc suferințele

și învierile mele

privesc chipul,…

ANUNȚ!!!

Asociația culturală, ,,Cartea, izvor de cultură”, în parteneriat cu Consiliul Județean Arad & Centrul Cultural Județean Arad, Primăria & Consiliul Local Târnova, din județul Arad, organizează, în perioada 01 02 2019 - 30 06 2019, Concursul național de creație artistică, ,,Zâmbet de copil în zbor de fluturi”, ediția a III-a, 2019, concurs destinat copiilor.

Proiectul Concurs național de creație artistică, „Zâmbet de copil în zbor de fluturi”, ediția a III-a,…

Rezistența prin poezie la maculatura cotidiană

a violenței de toate calibrele Înaintez vers cu vers

N-am ce face Posteritatea mă atrage ca un magnet

Trăiesc deja în viitor cu toate speranțele mele Dramatic

sau nu las trecutului toate rănile și amintirile În prezent

muncesc și plâng total inadecvat Însă nu am încotro Am

mâinile legate cu lacrimi Tot ce fac are aura melancoliei

Decebal poate fi mândru Voi muri în hohote de râs

Ca un dac…

încă te văd

te aud

te simt

încerc să-ți spun telepatic toate acestea

în lipsa cuvintelor

buzelor

corzilor vocale

e inutil să stingi lumina

să-nchizi geamurile

s-amesteci culorile…

- Un loc către rai! Am tichet

Plătit în avans, dar mi-e greu

S-adjudec un cer violet...

Acolo, în sufletul meu,

În toate și tu ești prezent,

Deși uneori te reneg,

Al raiului meu rezident,

Altfel niciodată întreg...

Un loc către cer rezervat

De când am venit pe pământ,

Că nimeni nicicând n-a luat

Cu el vreo comoară-n mormânt.

- Pe-un drum amândoi am plecat

Spre ciobul de cer interzis

Când Eva gusta din păcat...…

dacă mă-ntrebi de ce stau cu viața numai într-o jumătate de cameră

n-aș ști ce să-ți răspund foarte repede

probabil că o fac instinctiv

ca floarea soarelui

o fi și din cauza ferestrelor înalte

care îmbrățșează aproape erotic lumina

o fi…

La Notre Dame statuile ard sfinte

Istoria se zbate prin tunel

O rog să stea departe de lumină

Să nu rămână speranța fără cer

La Notre Dame din turlă zboară păsări

Cu inima-n credință prin tristeți

Se-aude cântul plâns de îngerul din oameni

Și nu mai știu să număr iubirea dintre vieți

Aș vrea să te ating să-ți fac din rană ora

Pe care s-o opresc în turnul încă-n vânt

Dar bate dinspre ceruri un clopot de uitare

A sângelui prelins din…

Hemingway se înreabă retoric și-acum

„pentru cine bat clopotele!”

ne întrebăm și noi

din când în când

fiecare în dreptul nostru

n-am înțeles însă niciodată de ce scatii

își iau speriați zborul din  turla…

e răcoare în celule

adormi cu o mână sub cap

și vrei ca dumnezeu

să-și aducă aminte de oameni

măcar preț de un cutremur

să zguduie iar lumea prin

câteva cuvinte nenumite

și-o interminabilă moarte

dar fericirea nu durează mult

o știi îți fixezi un punct în gol

într-o lumină oarbă unde auzi

cum respiră liniștea n-ai timp

să prinzi în brațe toți fluturii

care odată te-au învățat să zbori

securea călăului veninoasă…

Muguri de tăcere

Nopțile mă întâmpină,

demult, cu brațele-nghețate

și prin bezna cenușie,

scâncesc clipele orfane,

se târăsc alene, orbecăiesc

înfășurate-n fâșii de suflet,

către încheietura mâinii

cuprinsă de grafospasm.

Dinspre foișorul unui anotimp

răzbat acorduri de Vivaldi,

inundă câmpia minții... doar

umbra gândurilor, zâmbitoare,

mă sărută, mă mai răsfață,

ca o ploaie de vară, până când

din…

de unde am răsărit nu știu

dar era soare când

m-am trezit odată cu ziua

au crezut că nu voi rămâne

de aceea port încă în trup

semne de du-te vin-o

între lumi când sunt pe aici

îmi este insuficientă realitatea

și visez mă pierd îmi spun că e

destul timp să învăț frumusețea

unor cuvinte abia muscate ce

muritorii numesc poezie dar

stăruie în mine umbra lor șoapta

aici nu mă cunoaște nimeni

când îmi scot sufletul la…

- De-atâta primăvară mi-a înverzit obrazul,

Iar degetele mâinii au muguri plini de dor,

Prin crengile-mpletite delirul și extazul

Înalță în asceză un soare arzător.

Mi-e sufletul o floare și inima tulpină,

Iar seva dulce-amară din care mă hrănesc,

Nevoia absolută de cer și de lumină,

Le-ai prefăcut în slove, de-aceea îți iubesc

Cuvintele rostite și gândurile toate

Pe care nici în glumă n-ai vrea să mi le spui,

Dar unul fără altul eu cred…

Am venit acasă cu gândul

că e momentul să scriu Poezia poeziilor.

La poartă nimeni nu era.

Înăuntru nimeni nu era.

Va fi despre singurătate,

e stabilit.

Oasele, mai importante

ca inima.

Visul ca întâmplarea.

Duhul pleacă și din ce rămâne

poți să faci un castel,

ori ceva care să miște lumea...

Am fost rămâne

verbul bătrâneților.

Am venit de fapt cu gânduri, mii de gânduri,

ca într-o terapie de cuplu. Nicio…

 mă trezisem în prima dimineață a vieții mele

luat  prin surprindere

mă umplusem de albastru cerului până în vârful degetelor

undeva

spre răsărit

îmi apăruse un disc auriu orbitor în calea ochilor

apoi mă copleșise verdele uriașilor cu mii de…

Mă chemi, Doamne, și nu întrebi
dacă mi-am sărutat visul,
dacă am făcut ordine în sertarele
cu hârtii jumătate scrise;
mai aveam câteva gânduri
răsucite după întrebări
și muguri ce-au uitat să pocnească,
vreo doi pași care mergeau invers
cu aripa adâncită sub talpă;
îi voiam dimineți, dar...
ai ales să fiu fericit
cu stâncile pornite
din inima mea

5 aprilie 2019

- Nimic din ce-aș fi spus n-ai fi-nțeles,

De-aceea am ales să tac, și iată,

O fac acum din ce în ce mai des,

Dar nu mai e la fel ca altădată.

Oricât m-am tot certat, n-am reușit

Nici până azi să-ți spun: "drum bun, iubire!",

Dar îți păstrez un ciob de infinit

Și vechi promisiuni în amintire.

Cu pașii grei cadența o păstrez

Când trec pe lângă pietrele cetății,

Pe banca noastră albă calculez

Un zodiac al probabilității.

- Mă tot…