ne întrepărtundem viețile tixiiți în cutii de chibrituri

în acele abominabile blocuri ceaușiste

moștenite din tată în fiu

și devenim încet-încet niște oameni din plastilină

modelați după zgomote

un fel de comis- voiajori…

Te-aştept ! de parcă aşteptarea e coală albă de hârtie

Tăişul ei - o întâmplare, sfârşit ori început să-mi fie

mi-i negru negru albul zilei, nici zorii nu-mi zâmbesc de când

ai pus un punct atât de mic, rotund şi ai plecat râzând

*

Te strig! de parcă n-au auz, nici drumuri lungi, cărări…

- Mi-e dor de toate cele care-au fost

Mi-e dor de tine când coboară seara

Și te recit ca într-o zi de post

Cu foamea-n gând... Mă sfâșie cu gheara

Secunde nude care vin și trec

De pragul casei mele mici și goale

Că-mi vine de nebun pe câmp să plec

Și să mă culc în ale morții poale

Sub salcia cu ramuri care plâng

Pe luciul apei reci, nepăsătoare,

Să mor și să renasc acolo-n crâng,

Să te-ntâlnesc în viața următoare.

- Dansez…

Miruire

Tributară unui anotimp desfrunzit,

uneori veselă, alteori înțeleaptă,

rătăcesc prin vise făr' de fereastră;

gândurile îmi zâmbesc, larg, blând,

până când ropotesc ca o ploaie, tandră,

caldă de vară, cu parfum de cerneală.

Norii turmentați se destramă,

peste lanul de tăceri răscoapte,

unde macii, lampioane de borangic,

luminează pânza de păianjen

ce-nveșmântează visele fulgerate.

Gândurile se scurg odată cu…

de obicei, trăiesc fără ochii pe ceas

mă mulțumesc să privesc din când în când Soarele

am împărțit cerul în două

încercând să despart diminețile de amezi și de nopți

de constelații

să-mi fac o idee despre timp

în rest n-am nicio legătură cu…

Frumoaso

te fac

un fesbuc

la noapte

Ori

te mai guglești

cu

Cavalerul Tristei Figuri

Nu-i adevărat

Și-atunci

de ce

naiba

de

condei

mă-njuri

Costel Zăgan, Ode gingașe

Ce-i târziul ? un flăcău ce la timp nu s-a trezit

ceva neam cu veşnicia, strănepot al clipei, cred...

ruşinos ca dimineaţa, a rămas trist, nenuntit

ursitoarele planetei ceasuri bune nu mai pierd.…

mă împinsese vrutul la viață mai de soi,

ba chiar subconștientul muncitului degeaba,

îmi căram necazul la drum ca pe-un gunoi

în carul sărăciei cu lipsurile și treaba.

mereu ea mă privise de sus ca pe-un nimic,

mă umilea, în mine mă îngenunchea și lesne

lipindu-mă de șira spinării câte-un pic

mă cufunda în foamea zilelor aceste.

îi știam de frică și mă plângeam ades,

ba și ieșeam în stradă să strig lozinci flămânde

mă confundam cu umbra…

Acasă nu-i doar un cuvânt care

înverzeşte-n fiecare primăvară

Acasă-i chiar primăvara condiţiei

umane Locul de unde toţi ne înăl

ţăm Sperând că vom atinge cândva

cerul Nu ne reţine nimic Nici iarba

prin care ne jucăm Nici şcoala ce

ne dă fiecăruia aripile potrivite Nici

lacrimile mamei Nici îmbrăţişările

tatei Nici prima dragoste Toate ne

pregătesc pentru mare lansare

Mă rog Aripile ne cam strâng Ce

s-o mai lungim La…

Greierii

acești spărgători

de grevă

a(i) nopții

Mi-au recitat

toate poeziile lor

de

dragoste

până-n zori

Nici nu știu

când

a trecut noaptea

Dintr-o parte

în alta

a

patului

Costel Zăgan, Ode gingașe

O floare să rămân, şi albă şi tăcută

Când setea mea de verde un galben pai să fie

Un cântec nerostit, o taină neştiută

O închinare ploii pe-un guler de câmpie

O să mă nărui, ştiu, prin frunze şi petale

Către vii…

Efin, eu ce să fac cu mintea mea când plouă

și când uitarea cade pe asfalt -

prin crăpături de urmă, urmă sau sub rouă,

de nu mai știu s-aștept ce vine-n șpalt?

Efin, eu cine sunt prin aerul de vară,

când palma zilei tăiată într-un ciob

îmi prinde umbra deșirată în ceață

și-o-împinge peste lumi ca pe un bob?

Efin, eu cum să scriu cu litere de ceară,

tot ce-am uitat sau ce n-a fost să fiu?

Sub lună strâmbă, cafeaua e amară

ca albul…

la capătul drumului nu mai există nimic. despre cer nici nu poate fi vorba. cerul  e doar o iluzie cum ne spun oamenii de știință. cele lăsate în urmă la fel. nu-s decât niște imagini într-un stik de memorie. dimensiuni  mnezice de prisos. ce mai poți face cu aceste imagini abracadabrante la capătul drumului? acolo unde trecutul …

la câțiva ani vedere de strălucirea sa

îi săvârșeam lucrarea pe schelele gândirii,

o sculptam în mine cum harul mă-ndruma

sprijinind pe gene bolțile privirii.

încuviințase timpul să pot trăi cum vream

cu apa de cerneală să-mi șlefuiesc visarea,

dar ea curgea-n izvoare de munte până i-am

aflat secretul firii prin zvon de respirare.

era precum gândirea,dar parcă altcumva,

un fel de fericire în aburii tristeții

precum e răsăritul în iarnă,…

Este o minune bucură-te Cât mai
ai timp Aş vrea în romanul vieţii O
pagină a bărbaţilor Unde să putem
vorbi sau tăcea în voie Tot despre
femei imposibila problemă a condi
ţiei umane Paradox familiar(l) Am
în faţa ochilor ce-mi doresc Şi totuşi
Sub fusta femeii nu încape decât un
bărbat îndrăgostit Ceilalţi sunt cumnaţii
tăcerii Apropo Ai văzut cât poate ridica
o femeie Tone de frumuseţe

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

O

Algoritm Big Data

mon amour

Ce fericire-mi

recomanzi

pentru

următoarele

24 x 60 x 60 sec

ce mâncare

ce băutură

ce kamasutră

a gingășiei

îmi va monitoriza

starea

Ce iluzie îmi va umple ziua până la refuz

ADN-ul meu este iar îndrăgostit

de

ADN-ul Fetei Morgana

Dragă Big Data

ce pacoste

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Cu profeţiile
la
reverul
mileniului III

Fac
politica
puiului
de
cuc

Scriu
licitând
insomnii
cu
cireşe
la
urechi

Poezia
mătură
cu
noi
prin
ogradă

Costel Zăgan. Elegii bacoviene

Dragă Kitty confirm nici eu nu dau înapoi
în fața adevărului Și înaintez împotriva
minciunii boala secolului Eu sunt neastâm
părat tu ești neastâmpărat el este neastâm
părat Ea își scrie amintirile din copilărie ca
un om mare Din toate punctele de vedere
Dureroase și atât de (ne)plăcute
Și-atunci i-au zis pur și simplu
Surioara lui Kafka

Costel Zăgan, Contrajurnalul lui Kafka

Dragă Kușim am înțeles că ieri a plouat

și la voi în Uruk Ești un mare gurmand

dacă în numai 37 de luni ai dat gata

29 086 de măsuri de orez Eu în aceeași

perioadă ceva mai târziu am citit/scris

doar vreo 3852 de versuri și vreo 25 234

de rânduri de proză și critică literară Nu

mai pun la socoteală berea micii și cafe

lele cotidiene Totuși tăcerile noastre sunt

compatibile sută la sută Aștept doar un ți

păt divin să le pună în valoare…

Furcile caudine

Nicicând, fumul vieții

nu m-a înecat,

nici chiar nevăzutul

nu m-a deprimat

și tot mergând

pe drumul înnegrit,

căutând să pășesc

pe tărâmuri sfințite,

să ating lumina,

am lăsat sufletul

să se rostească,

prin cuvinte,

să se elibereze,

de sub furcile caudine.

În cădere, am simțit

înfioratele cuvinte

zornăind precum bilele,

cu numere câștigătoare,

de la…