Dragos Niculescu's Blog (25)

Casă cu cerdac

O casǎ ţǎrǎneascǎ cu cerdac…

Un colţ de rai uitat într-un alt veac,

Un rai pierdut, ce astǎzi ne-ar fi leac

În liniştea de raiuri care tac.

Un fel de mǎnǎstire cu pridvor…

Doar vîntul bate toaca în obor,

Şi-n ea plînge un sat întreg de dor,

Şi satul parcǎ e cît un popor.

O poartǎ arcuitǎ a destin

Peste un car cu boi ce nu mai vin,

Rama icoanei unui neam creştin,

Sǎrut între pǎmînt şi cer senin.

E lemnul ca padurea,…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Martie 30, 2017 la 7:30am — Nu sunt comentarii

Paşi prin nisipul luminii

Cînd arşiţa verii dă să strîngă,

îngerii adorm pe fundul lacurilor,

să fie mai aproape de noi.

Culegătorul de izmă pleacă de dimineaţă pe cîmp

cu ochii galbeni de berea de ieri,

în timp ce noul cocoşat de la Notre-Dame

zice şi el bogdaproste de răcoarea dintre două

clopote.

Cu oasele cărăbănite prin imperiul frigului

am mai fi putut, desigur, rezista o vreme

pînă la prima haltă a istoriei,

dacă nu ne-ar fi întins sfinţii mucenici să…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Martie 28, 2017 la 3:56pm — 1 Comentariu

Noaptea dinaintea zilei

Mă tot peţesc trăsurile vacante

cînd mai înmoi cu tîrnul prin luceferi

şi simt femei, prin jur, mergînd pe poante,

şi toţi nebunii lumii îmi par teferi.

Eu le răspund candid că nu-s acasă.

Mă înţeleg muscalii, şi se-nchină.

Dar sus, în felinar, rîde-o mireasă,

un şobolan se-mpuşcă fără vină.

De-aş mai trăi o dată pîn-la ziuă,

ca să îmi ung cu rouă tîmpla beată,

jur c-am să scot pe brînci apa din piuă

şi c-o să-mi prind şi fluturi la…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Martie 27, 2017 la 7:15pm — 3 Comentarii

A cincea piatră**

Vă puteţi duce, le-am spus cailor neliniştiţi

în timp ce mîncam nişte fîn proaspăt,

se pare că nimeni nu mai are nevoie de voi.

Duceţi-vă, hai, duceţi-vă, le-am spus cailor

în timp ce nechezau, priveau în dreapta şi în stînga

şi scurmau pămîntul cu copitele,

nu mai e mult şi o să vin şi eu după voi.

Să mă aşteptaţi lîngă a cincea piatră de după ultimul

apus al orizontului, acolo să mă aşteptaţi,

şi acum, duceţi-vă, vreau să mănînc acest fîn în…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Martie 25, 2017 la 5:30pm — 18 Comentarii

Tinerii bătrîni*

Ca dintr-o energie inversatǎ,

În lumea noastrǎ plinǎ de restrişti,

Împovǎraţi de-o vinǎ asumatǎ,

Se nasc bǎtrînii tot mai mulţi, mai trişti.

Îi vezi mergînd pe strǎzi, îi vezi oriunde,

Le calci pe pasul gîrbov, îi aştepţi,

Nu mai gǎsesc nici loc de-a se ascunde

Şi parcǎ te implorǎ sǎ-i accepţi.

Nu ştiu nici ei de fapt ce vinǎ poartǎ,

Afarǎ doar de vina de a fi…

Poate-au avut o mult prea lungǎ soartǎ,

Poate cǎ e un termen de-a…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Martie 24, 2017 la 1:00pm — 17 Comentarii

Sînt o rană*

V-aş îndruma să mergeţi pe caii de lumină,

V-aş arunca pe umeri un şal al împăcării,

Dar sînt mereu o rană din ce în ce mai plină

Parcă de sarea albă din neodihna mării.

Prin rana mea cea veche trec proaspete suspine,

Sînt toate ale voastre, precum şi ale mele;

Un fel de epurare – eu, staţia de bine

Dintr-un noian de patimi, de neputinţi, de rele.

Prin tot vacarmul ăsta deci mergem înainte,

Inconştient aproape voi mă strigaţi pe nume,…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Martie 20, 2017 la 12:00pm — 5 Comentarii

Ploi de grîu*

Oraşu-acesta mare, cu prea multe istorii,

ce-şi spală rufa vesel la malul unui rîu,

în zbucium de lăute şi ştreanguri iluzorii,

prin nunţi mistificate sub ploi de-orez şi grîu,

oraşu-acesta mamă şi tată vrea să-ţi fie

cînd te repezi cu viaţa de rumeguş prin zid,

cînd te sfinţeşte cioara, din zbor, pe pălărie,

sub un noian de patimi ce-nşeală şi ucid.

Şi-atunci îţi creşte-n suflet, ca un copil isteric,

dorinţa ta de-a mulge din papuri lapte…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Martie 12, 2017 la 10:30am — 6 Comentarii

Eroi fără glorie

Vom mai trǎi iubirea idealǎ

Poate pe-acest pǎmînt cît vom mai fi,

Uitînd într-un tîrziu cumplita boalǎ,

Prin care am trecut spre-a ne iubi.



Ne-a fost aceastǎ febrǎ ca o luptǎ,

Rǎzboi absurd al spaţiului vital,

Prin gloanţe mi-am purtat cǎmaşa ruptǎ

Şi am mai dezertat printr-un spital.



Am ars ca douǎ lumînǎri deşarte,

Am tot pǎşit bezmetic prin oraş,

Parc-a ne cǎuta şi dupǎ moarte,

Şi-a ne gǎsi mai buni în alt… Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Martie 10, 2017 la 4:30pm — 5 Comentarii

Rămîneţi cu mine**

În fiecare dimineaţă îmi continui rugăciunea de seară

şi apoi mă împrăştii ca un trunchi retezat de mîinile

unui sclav orb şi nebun în mai multe bucăţi,

ce poartă în seva lor galbenă mirosul pămîntului.

Devin mii de cioburi, unitas multiplex, abatele anonim

al unei resurecţii de proporţii, iar umbra mea adoarme,

ca un tergal al împăcării, întinsă peste cupolele catedralelor.

Mai jos, pe străzi, unii vînd sticle goale şi-mi strigă,

cu mîinile…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Martie 8, 2017 la 11:00am — 2 Comentarii

Cînd ziua era mai lungă*

Pe malul bălţii stătea unul cu o pălărie mare, de paie.

Ţinea ridicat un indicator de tablă şi striga:

“Nu beţi apă de aici, nu vă scăldaţi! Perimetru rezervat

cailor!”, deşi cele cîteva animale nu se apropiaseră

niciodată de oraş, nu depăşiseră pădurea şi vastul cîmp

dimprejur.

Istoricul urbei umbla de o viaţă întreagă în servietă

cu magistrala lucrare “Simţul proprietăţii la caii sălbatici”,

din care îl taxa cu cîte un fragment pe oricine îi ieşea…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Martie 7, 2017 la 6:00pm — 2 Comentarii

Cîrjă de lumină

Cînd ne iubim parcă fugim departe,

Spre ceru-mbrăţişării ca de foc,

Nici nu mai ştim de-i viaţă sau de-i moarte,

Noi, două simple stele de noroc.

Sîntem eroi într-o minune pură,

De care-am fost făcuţi răspunzători,

Şi-nţelegînd de noi cine se-ndură

Printre săruturi plîngem uneori.

Ne învelim ca de sfîrşit de lume

Unul cu altul spre a ne salva,

Cu braţe-ntinse ne strigăm pe nume,

De parc-un vînt ciudat ne-ar separa.

Şi te…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Martie 6, 2017 la 7:00pm — 1 Comentariu

Fantele sorţii*

Îmi cad arginţii nopţii cu foşnet la picioare,

cînd îmbrăcat de nuntă apar pe străzi discrete,

şi, strălucindu-mi piatra din deget, în planare,

o bufniţă pe umăr mi-aduce lîngă plete.

Mi se reflectă luna într-un pantof şi parcă

bineţe-mi dau copacii ningîndu-şi blînd rugina,

la şoldul meu cuţitul începe-acum să toarcă,

precum pe-un fante-al sorţii mă-nvăluie lumina.

Apar femei la poartă şi eu le dau bineţe,

fecioarele cu sînii aproape goi mă…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Martie 5, 2017 la 12:30pm — 2 Comentarii

Aceleaşi, vechi zăpezi*

Iubito, aveai ochii de neguri cînd ningea

Frumoasa, trista iarnă pe sufletele noastre

Şi mîna ta subţire prin fulgi mai flutura,

Şi ascultam colinda potecilor albastre.

Trecea mereu o sanie prin tîmpla mea de foc,

În inimă la tine se tot tăiau copacii

Şi străzile şi vremea ardeau a nenoroc,

În alb, precum în vară, pe cîmpuri, roşii, macii.

N-am apucat un bulgăr să aruncăm în noi,

Parcă ningea degeaba, pentru o altă lume,

Şi sărbători şi…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Februarie 20, 2017 la 11:30am — 3 Comentarii

Verde crud

O să-ți aduc în dar zăpezi rănite,

Frumoasă doamnă-a marilor tăceri,

Acum, cînd ghiocei fac nunți cernite

Din primăvara fără rost spre ieri.

Cînd trupul tău frumos, scăldat de soare,

Se va-mbrăca în verde şi în flori,

Eu, în hlamida albă, de ninsoare,

Am să-ți apar cu un alai de nori.

Vei fi uitat de-acum omătul moale,

Pe care l-am tot plîns ca doi nebuni…

Cu fulgi lichizi, desprinşi pe loc din zale,

Voi scrie trist răvaş despre…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Februarie 17, 2017 la 7:00pm — Nu sunt comentarii

Iminenta evadare*

Cînd mi-e urît de lume imaginez un sat

Şi mă ascund acolo cu toate ale mele,

Un loc fără păcate, posibil şi curat,

Trăind cumva departe de orice fel de rele.

Pe dealuri, în căpiţe, se odihneşte fîn,

Un pictor mînă care cu boi spre nişte rame,

Mai latră cîte-un cîine la propriul lui stăpîn

Şi-un rîu mai spală trupuri de viitoare mame.

În pacea ideală, atuncea, aş tot sta

Fără să scot o vorbă, care-ar trezi povestea,

Ţăranii să nu simtă că…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Februarie 15, 2017 la 12:00pm — 2 Comentarii

Acele veri minunate

Purtam un pantalon pînă aproape de genunchi.

Cu o mînă în buzunar, în alta ţinînd un măr din care muşcam,

mai dînd cu piciorul unei pietre, mai repezindu-mi părul

într-o parte, mă plimbam pe străzile prafuite ale oraşului.

Văd azi ca şi ieri: aproape după fiecare colţ de casă,

aproape la fiecare intersecţie apărea taică-miu,

parcă era nebun, avea ochii dilataţi, era îmbrăcat în nişte

haine străine, care îi cădeau prost.

E drept că oraşul era mai mult…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Februarie 14, 2017 la 9:49am — 1 Comentariu

Gaia-maţu*

Ca un biet aristocrat exilat pe viaţă

în afara bibliotecii lui din lemn de nuc,

întinzi de caimacul dulce al vremurilor apuse

pînă se închide şi ultima crîşmă a visului,

pînă îţi cumperi o pereche de zaruri

şi încerci să treci de porţile sanatoriilor

de reabilitare,

asta în timp ce toamna îţi aruncă frunze

deshidratate în cana cu ceai de tei

şi gunoierul cară fluierînd, în tomberoane,

romane prăfuite, nedeschise vreodată de…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Februarie 13, 2017 la 10:00am — 1 Comentariu

În afara soarelui

Era pe vremea cînd, iubind singurătatea,

mă dedicasem cultului propriei personalităţi,

nestînjenind însă pe nimeni.



Într-o zi am întîlnit o fată frumoasă şi singură.

Eram în timpul meu liber, eram în spatele abatorului părăsit,

mai culegeam cîte un melc sau strîngeam rîme în cutituţa

de tablă pentru pescuit, mai căutam cîte o insignă veche,

cîte o piatră cu urme de frunze, din cretacic.

Fata se plimba şi ea singură pe acolo,

probabil nu-i…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Februarie 12, 2017 la 4:00pm — 1 Comentariu

Oarba nevoie

Praştia luminii şuieră prin vreme

ca un corb de sticlă beat şi fără sens,

din potop şi milă se mai nasc poeme,

sub un glob de ceară rînced şi imens.

Ultima flaşnetă cîntă a speranţă,

turnuri vechi de apă plîng sentimental,

nu mai e nici lapte, nici iaurt sub clanţă,

Moş Crăciun, o vreme, cică e-n spital.

Noi vom fi aceia fără de prihană,

cînd nebunii, greieri vor mînca pe străzi,

şi, cu foi de varză puse peste rană,

vom dormi pe…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Ianuarie 29, 2017 la 2:00pm — 2 Comentarii

Vîrsta de aur

Eram cam slab, curgeau pieile albastre de pe mine,

dar de mic aveam un suflet cald şi prietenos,

datoritǎ cǎruia reuşeam sǎ depǎşesc destul de uşor

momentele dificile, sǎ le învǎlui într-un fel de blazare

timpurie, care îmi dǎdea un farmec aparte.

Oricum, femeile începuserǎ sǎ fie seduse de el,

deşi multe dintre ele credeau cǎ mina asta sobrǎ

este ceva intenţionat, nenatural, un fel de truc erotic,

extrem de ingenios, care dǎdea, neîndoielnic,…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Ianuarie 11, 2017 la 2:30am — 2 Comentarii

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

Despre mine (numai de bine!)
Publicat de Bidulescu Constantin în Martie 27, 2017 
Sunt născut la 29 febr. 1944, în Bucureşti. Domiciliul actual, Ploieşti.
Profesor de matematică, pensionar. Am predat 42 de ani la licee din Ploieşti şi judeţ, apoi am cochetat cu literatura. Am fost selecţionat în 20 de Antologii de poezie printre care şi ultimele opt editate de ASPRA. Membru al site-urilor literare Dialoguri Culturale, Noduri şi Semne, Negru pe alb, Însemne culturale.
Am obţinut un premiu I la Concursul de rondeluri, organizat de site-ul Negru pe alb, un premiu I şi un premiu II la concursul de epigrame organizat tot de acelaş site, şi o menţiune la Concursul literar internaţional de poezie şi proză “Magia sărbătorilor de iarnă”
Nu am cărţi publicate.
Dorinţe pentru viitor: să mă viziteze muza creaţiei mai des, că vorba aceea, dacă inspiraţie nu e, nimic nu e…

AutoRONDEL

Eu sunt acuma creator,
De versuri multe, săltăreţe,
Cu mersul lor ce-i curgător,
Dar şi cuprinse de tandreţe.

Şi chiar de sunt conservator,
Scriind în rime cu stricteţe,
Eu sunt acuma creator,
De versuri multe, săltăreţe.

Am pus în ele şi umor,
Am pus în unele tristeţe,
Să fiu pe placul tuturor
Ajuns acum la bătrâneţe.

Eu sunt acuma creator.

http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/despre-mine-numai-de-bine

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

MARIN SORESCU- ironistul „singur printre poeți” Postat de ION IONESCU-BUCOVU în Martie 14, 2017

MARIN SORESCU- ironistul „singur printre poeți” Olteanul Marin Sorescu (poet, dramaturg, eseist și traducator, absolvent al Facultatii de Filologie din Iasi. S-a născut la Bulzesti, judetul Dolj in data de 19 februarie 1936 si a debutat in anul 1964 cu volumul “Singur printre poeți”.A primit de 6 ori premiul Uniunii Scriitorilor din Romania, Premiul Academiei Romane in anii 1968 si 1977 si multe alte distinctii. A fost Ministrul Culturii intre 25 noiembrie 1993 si 5 mai 1995. A fost casatorit cu Virginia Sorescu și nu a avut copii. A murit la Bucuresti in data de 8 decembrie 1996.) decretat de George Călinescu tot ce poate fi mai nou în poezie și chiar în dramă, s-a bucurat în timpul vieții și chiar după moarte de un succes cum puțini au avut parte.

http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/marin-sorescu-ironistul-singur-printre-poe-i

Lucian Boia - istoric sau mit? Publicat de Florin T. Roman în Martie 19, 2017

Dacă cineva nu e la curent cu sensul actual al cuvântului “naţionalism” îl poate lesne afla din DEX - ediţia a II-a: doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor şi aspiraţiilor naţionale, sau din Marele dicţionar de neologisme: politică şi ideologie care urmăresc întreţinerea izolării şi aţâţarea urii de rasă şi naţionalitate; tendinţă de a aprecia exclusiv şi exagerat tot ceea ce aparţine propriei naţiuni. Nelăsându-se deloc afectat de naţionalism, profesorul Lucian Boia de la Universitatea din Bucureşti a devenit, step by step, un mare istoric al României, poate celmare. g.com/forum/topics/lucian-boia-istoric-sau-mit

ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME – STARPRESS 2017, AUTOR LIGYA DIACONESCU - publicat de Florin T Roman
Dacă mai există vreun om de cultură român care încă nu a făcut cunoştinţă cu Doamna Limbii sale materne, Ligya Diaconescu, înseamnă că, citind aceste rânduri, a sosit momentul să o cunoască. De ce Ligya Diaconescu este Doamna Limbii române? Nu neapărat pentru că este jurnalistă, poetă, scriitoare, publicistă de cetăţenie română. Nu pentru că deţine titluri de director general, de proprietar sau membru al unor prestigioase asociaţii, reviste, cluburi culturale române şi internaţionale. 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/antologia-scriitorilor-rom-ni-contemporani-din-ntreaga-lume

Caligrafii

Dar de Ziua Mamei - Publicat de Silvia Giurgiu în Martie 8, 2017

Pe cerul vieții mele norii se înghesuie ostili și neînduplecați, cenzurând fără drept la replică razele timide și speriate de lumină ce se tot străduiesc să străbată printre fisurile lor abia întrezărite. Sufletul îngenuncheat sub povara grea a trădării, geme bolnav într-un ungher, ștergându-și lacrimile cu dosul palmei, ca un copil oropsit. În piept, inima e toată o rană ce pulsează sub arsura durerii. Sub ochelarii negri de soare, paravan inutil și patetic pentru ochii orbiți de torentul fierbinte al lacrimilor, tristețea grăiește mută povestea ei incredibilă.  continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/dar-de-ziua-mamei

Zilele care trec prin noi și "Poeții cetății"
Publicat de ileana popescu bâldea
în Martie 4, 2017

O cafenea… ca multe altele din București. Doar că părea orientată către soare. Acolo s-au întâlnit , din nou, astăzi, „Poeții cetății”. Adunați de fiecare dată, într-un afiș sub formă de carte. Și, de cele mai multe ori, alții.Câteva mese au devenit numeroase, când ultimii au venit. Rumoare, salut, zâmbete, priviri calde și umede. M-am detașat, cumva, de ei, intrând într-o muscă mai cuminte ca de obicei, înzestrată, vremelnic, cu sufletul și ochii mei. continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/zilele-care-trec-prin-noi-si-poetii-cetatii

Stre-suri...

În țara asta normalitatea este ceva extraordinar Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Martie 27, 2017 Am încercat să fiu cât de cât un observator „normal”. Deși asta este totuși destul de dificil în România. Aici există tabere peste tot. Și exclusivități! Dacă te pune „ăl cu coarne”, sau „cel sfânt” (depinde și aici din ce tabără ești), să te uiți în tabăra lui pește, o iei peste bot de la cei din tabăra pescarului. Dar nu pentru că te-ai uitat la vecini. Nuuuu... Ci pentru că ai îndrăznit să belești cumva ochii. Culmea eforturilor este atunci când crezi că poți face ceva să-i împaci. Mai întâi între ei. Dar e mai mult decât o misiune imposibilă. Nici să stai în afară nu e o soluție. Te vor bombarda cu toții. Aici nu există enclave! În România nu s-a inventat nici obiectivismul, dar nici locul de observație egal situat între taberele veșnic beligerante. Iar războiul?!... 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/in-tara-asta-normalitatea-este-ceva-extraordinar

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor