Dragos Niculescu's Blog (42)

Economie la lumină*

Nu se logodeşte nimeni cu timpul

fără să nu-i ceară voie gîndacului de bucătărie,

nu-şi cumpără nimeni pistol pentru o sinucidere eroică

fără să nu-şi lase patul făcut în cele mai bune condiţii,

e o regulă în toate,

omenirea înaintează în baza unor principii verificate.

Cu mîinile înfundate-n buzunare pînă la cele mai adînci

boabe de grîu ale copilăriei,

nebunii superbelor deziluzii fluieră la vagoanele marfare

în care nasc ultimele slujnice ale… Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Mai 14, 2017 la 1:00am — 2 Comentarii

Colindătorul*

Sînt cel ce vă urează-o zi mai bună,

În viaţa asta searbădă şi grea,

Şi care îşi doreşte să vă spună

Că încă mai e loc şi de-altceva.

Nu mă cunoaşteti, nu mă ştiţi pe nume,

Domiciliez acolo pe-unde trec,

Dar, totuşi, am şi eu un rost pe lume,

Să vă colind puţin şi-apoi să plec.

Sînt lipsuri, mai apar chiar şi dezastre,

În lumea tristă, plină de nevoi,

Eu însă cred în apa mării-albastre

Şi mă-nfăşor într-o perdea de ploi.

Nu…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Aprilie 30, 2017 la 10:00pm — 6 Comentarii

Băiatul cu pălărie verde*

Nu mă întreba de ce în unele zile înnorate,

băiatul cu pălărie verde aşteaptă în zadar lîngă

chioşcul de ziare, şi apoi pleacă întristat.

În acest oraş din ce în ce mai singur,

în care zidurile caselor păstrează nealterată

dulceaţa vechilor patimi boiereşti,

eu nu cunosc decît spaima dinaintea zorilor de zi,

ultimul drum, şăgalnic, al trăsurii cu domnişoara

mută, mîna ei albă, purtătoare de evantai,

sprijinită pe rama ferestrei şi zîmbetul…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Aprilie 29, 2017 la 1:00pm — 6 Comentarii

Să nu te miri

Să nu te miri dacă într-o bună zi ne-am întîlni

absolut întîmplător.

Din punctul meu de vedere, oraşul este tot mai

liniştit, oamenii s-au dezobişnuit să mai iasă,

stau mai mult înăuntru, la lumina blîndă a răcoroaselor

interioare, pe străzi odihnesc aceleaşi mari şi vechi

şifoniere de lemn, cu uşile veşnic deschise,

abia cîte un cal dacă mai poartă în spinare vreun tătar

cu arc şi paloş, îmbrăcat în blană de şobolan sălbatic,

ieşit la aer din…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Aprilie 28, 2017 la 5:30pm — 4 Comentarii

Vremea împăcării

Hai să ne-mpăcăm cît mai e vreme,

Cît mai vieţuim ca oameni blînzi,

Că, şi-aşa, avem multe probleme,

Şi, de bine, sîntem toţi flămînzi.



Vom fi prea bătrîni şi slabi odată,

Ori poate nu vom mai fi deloc,

Pentru-a repara viaţa stricată

De-un absurd şi condamnabil joc.



Se apleacă talerul balanţei

Numai între bine şi-ntre rău,

Hai să nu lăsăm şansa speranţei

Prăbuşită-n suflet ca-ntr-un hău.



O să se cutremure… Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Aprilie 28, 2017 la 12:30am — 7 Comentarii

Recondiţionare

Mi-ai hărăzit, o, Doamne, să-mi port albastre oase

tot rumegînd din fluier ca nişte cai bătrîni,

să le-ncălzesc cu vodkă prin poduri igrasioase,

de parcă aş aprinde, cald, focul pe la stîni.

Dar nu mi-ai spart în creştet frumosul ou de aur,

şi-mi năvăleau ţînţarii în ochi cînd mă-nsuram,

mi-au tot turnat mişeii la basme c-un balaur,

m-au descîntat ţiganii cînd fluturi călăream.

Priveşte-ţi deci de-acolo, c-un telescop, lucrarea,

sînt cel ce-adorm…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Aprilie 26, 2017 la 6:53pm — 3 Comentarii

Va coborî ploaia

Mîncam salam cu pîine şi beam nectar de piersici,

pe o hartă neclară şi veche a oraşului, cînd i-am spus:

“De aceea mă simt atras de tine,

fiindcă eşti femeia care vede prin ziduri cum cresc

copacii, fiindcă uneori mîinile tale sînt reci

şi coapsele, mai înmiresmate decît florile nopţii”.

Ea a mîncat vreo trei măsline, şi-a dat părul negru

într-o parte şi, mîngîindu-mă pe obraz, mi-a răspuns:

“Mă sufoc uneori, să ştii, simt că nu mai am aer.

Eu…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Aprilie 25, 2017 la 10:46am — 4 Comentarii

Nouăzecişicinci plus unu*

Pe frunţile a nouăzecişicinci de bouri întunecaţi

zăngăneau stelele ca nişte poduri rupte ale nopţii,

cîntecul lor metalic ameţea păsările de pradă pînă

la sinucidere, ochiul lor pîlpîitor strălucea acolo,

pe fruntea lor, ca în liniştea unui templu cu coloanele

curbe şi ascuţite pînă-n adîncimea infinitului.

“Sînt omul cel mai bogat al lumii şi stăpînul vostru,

le-am spus sălbăticiunilor apropiindu-mă de ele,

dar voi nu mă cunoaşteţi. Chiar acolo,…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Aprilie 23, 2017 la 7:00pm — 4 Comentarii

Prăbuşirea în vis*

Pe umbra rămasă din gînduri

M-aplec azi să jur şi să strig,

Mi-e inima toată din scînduri,

Căci încă mi-e dor şi mi-e frig.

Sătulă e lumea de toate,

Nimic părcă nu mai e sfînt,

Trec clipe-ntre noi vinovate,

Incendii stau stinse-n cuvînt.

O taină mi-eşti încă, iubire,

Pe care-o tresar şi o ning,

Însemn fără leac peste fire,

Te chem, te condamn şi te-nving.

În regula faptei terestre

E scrîşnet, ciocnire şi fum,

Şi-un…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Aprilie 22, 2017 la 2:00pm — 6 Comentarii

Veac afon

La ora cînd flaşneta se duce să se culce

şi Foişorul focuri mai stinge doar în vis,

cînd porumbeii sorţii pe cronici de Neculce

vor să-şi ridice cuibul cel din vechimi prezis,

mai drag îmi pare-atuncea, prin lanuri calde, grîul,

şi-ncep să-înot prin spice şi greieri de nebun,

şi intr-un curţi, la caii bătrîni să le scot frîul,

să le ofer în baie domniţelor săpun.

Şi tot dansînd giolarii prin porturi de ocazii,

se nărăviră goţii şi hunii la…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Aprilie 19, 2017 la 8:53am — 1 Comentariu

Nu sînt acela*

Nu, iubito, eu nu sînt cel cu urechea tăiată.

În ochiul meu jilav dorm cîmpiile şi dorm mări.

Caut în soartă mereu un ghimpe de cioară spurcată.

Sînt visul nesfîrşit al unei lungi şi galbene cărări.

Nu, iubito, eu nu sînt cel cu urechea tăiată.

Arcul meu dă muguri, din tolbă îmi ies pe rînd fluturii nopţii.

Ia-ţi chitara şi cîntă-mi, dezveleşte-ţi piciorul de fată…

Se vor întoarce-n curînd cavalerii, apusul va bate în fierul porţii.

Nu, iubito, eu…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Aprilie 17, 2017 la 11:30am — 6 Comentarii

Îmi stăteau de-o parte şi de alta

Ochii lor galbeni erau aţinţiţi spre mine.

Aduşi de spate, cu pletele acelea clisoase,

cu unghiile lungi şi vinete, stăteau de-a dreapta

şi de-a stînga mea, cu ceasloavele deschise,

printre marile pietre, prin nisipul şi pînzele

fluturînd în vînt ale oraşului.

Treceam printre ei, îmi vedeam de drum,

purtam pe umăr o desagă, mă sprijineam într-o lance.

“Prin tine”, îmi ziceau, “scrie aici, în cărţile noastre,

va vorbi vremelnicia unei seminţe…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Aprilie 16, 2017 la 5:00pm — 1 Comentariu

Lumină din Lumină*

Eu zic să înviem de Înviere,

Măcar de-acum să devenim mai buni,

Să ne simţim mai demni de o avere

Prinsă-n lumina unei mari minuni.

E vremea de biserică şi taină,

E vremea lumînarea să ne-o dăm,

Şi dacă îi ferim flacăra-n haină,

Haideţi, mai bine-n suflet s-o purtăm.

Amarul să-l uităm, cu gust de fiere,

Prieteni, oameni, voi colegi, duşmani,

Şi c-am învins tot răul de-Înviere,

Să ne-amintim, de azi, curaţi, prin ani.

Mai sînt…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Aprilie 15, 2017 la 5:00pm — 4 Comentarii

Cîntec pentru copacul ucis

Cum stai, copac bătrîn, copac frumos,

Înalt, pe-o coamă verde, solitară,

Nu ştii că undeva, puţin mai jos,

Se pun la cale mari trădări de ţară.

Nelegiuţi cu numele spurcat,

Purtînd sămînţa şarpelui în vene,

Cu toţi duşmanii ţării-au pactizat,

Punînd infam peceţi pe anateme.

De la Nădlac şi pînă-la litoral,

S-au pus ca să distrugă tot pămîntul,

Şi să-i înfigă naţiei un pumnal,

Ca pe-un deşert, pe-aici, să bată vîntul.

Spre tine…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Aprilie 14, 2017 la 3:30pm — 4 Comentarii

Fişa de cadastru

Cînd va duhni şi sila ca varza în butoaie

şi-or să se ude-n stradă batistele cu spirt,

va izbucni ca floarea speranţa din gunoaie,

vor chefui fantome domneşti în orice birt.

Dar pîn-atunci urează-ţi cîte-un rahat în stradă,

să calci de dimineaţă şi nonşalant pe el,

ca Nea Matei frizerul de tot să nu te radă,

cînd o să-i iasă dama de pică din inel.

Şi mai aruncă-n flăcări bicisnica stupoare,

ca pe o flegmă acră de malţ sau de borhot,

căci…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Aprilie 13, 2017 la 8:00am — Nu sunt comentarii

O mie şi două de nopţi

Călări pe măgarii apusului,

executorii vor veni pe aceste meleaguri

să planteze seminţe de castraveţi,

şi nu-i va aştepta decît piticul circului,

cu tîmplele albe,

cu bombeurile frecate cu ceară,

suflînd în ultima trompetă din recuzită,

gravată “Pierrot”.

Nu mai ascultaţi cu paharul pe ziduri,

trage curentul istoriei prin cărămidă ceva de speriat,

mai bine fiţi liniştiţi,

cîte-o muscă grasă tot se va găsi să doarmă pe…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Aprilie 9, 2017 la 10:30pm — 1 Comentariu

Colind de primăvară

Ca un cocor astenic şi cuminte,

În legea primăverii ce-a venit,

Mă-ntorc cu gîndul gol de vechi cuvinte,

Şi-mi amintesc c-odată ne-am iubit.

N-am nici zăpezi, nici viscole, nici ruguri,

Întunecaţii fulgi, azi, sînt trecut,

Pot însă colinda cu crengi şi muguri

La uşa unui vis care-a durut.

Purtam şi noi, odată, semn de floare,

Prin iarba ce în sînge clocotea,

Dar parcă o deşertică-ntrebare

Le-a pîrjolit radioactiv, sub stea.

Aş…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Aprilie 8, 2017 la 6:30pm — 4 Comentarii

Casă cu cerdac*

O casǎ ţǎrǎneascǎ cu cerdac…

Un colţ de rai uitat într-un alt veac,

Un rai pierdut, ce astǎzi ne-ar fi leac

În liniştea de raiuri care tac.

Un fel de mǎnǎstire cu pridvor…

Doar vîntul bate toaca în obor,

Şi-n ea plînge un sat întreg de dor,

Şi satul parcǎ e cît un popor.

O poartǎ arcuitǎ a destin

Peste un car cu boi ce nu mai vin,

Rama icoanei unui neam creştin,

Sǎrut între pǎmînt şi cer senin.

E lemnul ca pǎdurea,…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Martie 30, 2017 la 7:30am — 8 Comentarii

Paşi prin nisipul luminii

Cînd arşiţa verii dă să strîngă,

îngerii adorm pe fundul lacurilor,

să fie mai aproape de noi.

Culegătorul de izmă pleacă de dimineaţă pe cîmp

cu ochii galbeni de berea de ieri,

în timp ce noul cocoşat de la Notre-Dame

zice şi el bogdaproste de răcoarea dintre două

clopote.

Cu oasele cărăbănite prin imperiul frigului

am mai fi putut, desigur, rezista o vreme

pînă la prima haltă a istoriei,

dacă nu ne-ar fi întins sfinţii mucenici să…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Martie 28, 2017 la 3:56pm — 2 Comentarii

Noaptea dinaintea zilei

Mă tot peţesc trăsurile vacante

cînd mai înmoi cu tîrnul prin luceferi

şi simt femei, prin jur, mergînd pe poante,

şi toţi nebunii lumii îmi par teferi.

Eu le răspund candid că nu-s acasă.

Mă înţeleg muscalii, şi se-nchină.

Dar sus, în felinar, rîde-o mireasă,

un şobolan se-mpuşcă fără vină.

De-aş mai trăi o dată pîn-la ziuă,

ca să îmi ung cu rouă tîmpla beată,

jur c-am să scot pe brînci apa din piuă

şi c-o să-mi prind şi fluturi la…

Continuare

Adăugat de Dragos Niculescu la Martie 27, 2017 la 7:15pm — 3 Comentarii

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...Eurovision

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV, George Ionita
Publicat de george ionita
în Martie 27, 2017

Debutul literar are loc în anul 2000, după întâlnirea cu vechiul coleg
de liceu şi prieten, Mihail I. Vlad, care coordonează apariţia
volumului de poezie "Panta Rhei", la editura Macarie. Prefaţa cărţii
este făcută de scriitorul Cezar Ivanescu, care spune printre
altele:"George Ioniţă scrie o inteligentă poezie de notaţie", adăugând
apoi: "Poet autentic la nivelul trăirii, de o sinceritate
debordantă"... Apariţia volumului este consemnata în publicaţiile
locale, Jurnalul de Dâmboviţa, sub semnătura regretatului Mihail I.
Vlad, Oglinda de Dâmboviţa ( Maximca Grasu). Următorul volum de poezie
apare în anul 2001 - "Umbre", la aceeaşi editură Macarie, coperta şi
ilustraţiile aparţinând pictorului Cornel Ionescu. "Prizonierul unei
clipe" apare în anul 2003 cu o prefaţă semnată de George Sânteprean,
care remarca: "George Ioniţă cunoaşte meşteşugul "de a ciopli"vocabule,
de a adulmeca sensul cuvântului şi de a-i ritma respiraţia".

continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-george-ionita

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

128 de ani de la moartea lui EMINESCU
Postat de ION IONESCU-BUCOVU în Iunie 13, 2017

În larga deschidere a timpului Eminescu este o efigie a spiritualităţii româneşti în milenara ei devenire. Harul eminescian a avut de străbătut un drum anevoios, până la tragic, între anii acumulărilor şi formaţiei filozofice şi ştiinţifice, apoi chinuiţii şi ameninţaţii ani de slujbaş, în sfârşit, neînduplecaţii ani care i-au măcinat existenţa fizică, în ultima parte a vieţii, prăbuşindu-l definitiv.
Cred că Eminescu-omul, viaţa lui, e greu de descifrat după 128 de ani de la moarte.. Mai bine să lăsăm mărturiile contemporanilor care l-au cunoscut să vorbească. Deși mărturiile lor au pus preț mai mult pe cancanuri, scoțând în relief partea exotică a vieții lui.
El nu a apărut pe un sol arid. În familia lui era o efervescenţă culturală. Se vorbeau câteva limbi, căminarul avea o bibliotecă bogată. Şi mai presus de orice voia ca fiii lui să înveţe carte. Apoi mamă-sa iubea folclorul, le spunea basme, le cânta şi îi încânta cu snoave, proverbe şi eresuri. Şi copilul Eminescu a îndrăgit natura Ipoteştilor, pădurea, lacurile, dealurile, câmpul, ciobanii, prisăcarii, ţapinarii. continuare...
http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/128-de-ani-de-la-moartea-lui-eminescu

Caligrafii

Eminescu - definiţii Postat de Florin T. Roman în Iunie 14, 2017

Pentru sufletul acestui neam, izvorât din lacrimă de sânge şi deprins a suspina şi-a plânge, Eminescu-i rană şi balsam.

Pentru oamenii acestui plai, care şi-au păstrat credinţa vie şi trăiesc cu dor de veşnicie, Eminescu-i un crâmpei de rai.

continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/eminescu-defini-ii

Podul
Publicat de Agafia Dragan în Mai 17, 2017 
Gândurile se îmbinau cu prezentul şi amintirile în mintea ei, în aceea zi când după atâţia ani îşi adunase curajul să se întoarcă, poate nu era decât o scuză a amânărilor repetate, fără un motiv bine conturat. Pădurea respira aramă, era toamnă. Un sentiment de lipsă se cuibărise în ea, ca şi cum drumul străbătut de atâtea ori nu mai era acelaşi. Ce lipsea nu putea să realizeze, nimic nu se schimbase, doar ea pierduse fărâma aceea de suflet unde putea să regăsească fata cu ochii de chihlimbar. Şi apa Gurghiului îşi schimbase matca de la inundaţie.  
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/podul

Stre-suri...

Adevărul din Monitorul Neoficial Publicat de ileana popescu bâldea în Iunie 15, 2017

Ascult muzică. Nimic neobișnuit sau ciudat. Urmăresc reacții la situația politică pe toate posturile de televiziune. Din când în când țintuiesc umbrele de pe pereți și jucăriile în dezordine ale unei feline. Citesc comentarii pe Facebook, privesc afișe, stări, flori, încerc să înțeleg miezul poemelor și sufletul oamenilor. Toate acestea le fac în același timp, ca și cum creierul meu este setat să fie peste tot, deodată, sau… ca și cum răbdarea mă lasă și intuiesc finalul din ceva anume fără ca el să se fi întâmplat încă. Poate revolta îmi grăbește fuga dintr-o zonă în alta, poate neputința de a accepta machiavelismul uman mă face să fiu călător grăbit printre capcanele lumii. Da, capcane! Cum să numești altfel o situație, o imagine, o atitudine reprobabilă? continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/adevarul-din-monitorul-neoficial

de unde Doamne atâta democraţie Postat de Calotescu Tudor Gheorghe în Iunie 13, 2017

când împãrãţia Ta e ÎMPÃRÃŢIE şi raiul şi iadul poate şi trecerile dintr-o dimensiune în alta au reguli stricte şi paznici rezistenţi la mitã probabil nu e nevoie nici de DNA spun probabil pentru cã de Codruţa nu scapã nimeni dar mã tot întreb ca un prost în dezvoltare de unde pânã unde este atât niciunde şi apoi numãr atomii precum un contabil responsabil de ordonarea creditelor fãrã numãrãtori paralele de tip electoral doar crude balanţe peste crude balanţe cu nimicul pe talere într-un veşnic dezechilibru perfect http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/de-unde-doamne-at-ta-democra-ie

 

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor