Enea Gela's Blog (171)

transfigurare*

timpul te-alungă până la celălalt capăt al vieții

se scutură de tine într-o liniște cosmică

printre lanuri de cânepă

din tot curajul

îți rămâne drogul fatalității de-a

respira prin frunze

de-a te-nălța prin rădăcini

tu ai frunzele albe

rădăcinile albe

atâtea mâini albe au lustruit transfigurarea

treaptă cu treaptă

lutul

din care răsari-va ghiocul cerului și

o lună pătrată

nu ai loc pentru stele

niște cârtițe…

Continuare

Adăugat de Enea Gela la Aprilie 21, 2017 la 9:30am — 11 Comentarii

plecările

am bănuiala că o să plecați de-aici

după cum lustruiți șaua autostrăzii

chiar dacă niciunul nu recunoașteți

după cum

se înnoadă firele de iarbă în zaua ninsorii

plecările

”astă-noapte n-a fost noapte/ și-a fost jumătate moarte”

de la gleznele subțiri ale norului / ce șchioapătă între două ploi

până la grăunții fierbinți ai deșertului

veți fi dincolo de casa mea dincolo de dragostea mea

într-o altă inimă

neștiutori îi veți spune…

Continuare

Adăugat de Enea Gela la Martie 15, 2017 la 9:24am — 7 Comentarii

fotografie cu tata***

amintirea tatei trece prin antebraț

se lasă-n degete

cu furnicături peste ecusonul lui de poștaș

tata a fost poștaș în ithaca de la poalele dealului măgura fetii

ducea pensii

scrisori

arar câte-o vedere din orașe mari

cel mai mult îi plăceau vederile

se uita lung la fiecare

o mângâia să simtă-n podul palmei asprimea zidurilor istorice

tata călătorea cu velocipedul

înjura când cădea lanțul ori se-ncurcau spițele

că se-nvârte…

Continuare

Adăugat de Enea Gela la Februarie 10, 2017 la 9:00pm — 14 Comentarii

umbra ei de femeie**

îmi doresc un bărbat al meu în amintirea celor care-au promis că se-ntorc

dar n-au făcut-o

să-i arăt strada unde locuiesc

pe abajurul felinarelor sunt agățate haine de morți

din vremea lui shakespeare când lumea se-mbrăca așa cum trebuie

și mergea la teatru în cuplu

seara

să-i dezleg nodul de la cravată

fiecare nasture să-l mângâi în căderea liberă a cămășii

să-i recunosc

absența

după consistența frigului

că nimic nu ține de cald…

Continuare

Adăugat de Enea Gela la Februarie 6, 2017 la 11:30am — 16 Comentarii

ghizela mon amour

la fântâna arteziană din centru

porumbeii

mănâncă din palmă/ firimituri de pâine cu euri

doar spaima are toxicitate pentru ei

restul

ține de comuniunea dintre om și pasăre

acolo ghizela

am văzut prima dată punga/ grâu/ secară/ arpacaș de colivă

s-a lipit întrebarea pe buze

m-ai apostrofat…dacă te-au crescut la borcan de un’ să știi

semnul întrebării s-a acoperit de rușine

pe-al mirării nu mai aveam curajul să-l chem în…

Continuare

Adăugat de Enea Gela la Ianuarie 25, 2017 la 9:00am — 3 Comentarii

mărunțișuri

aceasta este strada tomis/ nu…era

nea nicu sifonarul da butelca de-un kil cu 25 de bani

punea-n pahar o lingură de sirop

turna sifon

simțeai până-n suflet aroma și răcoarea vișinelor

yossi jidanul

pentru căptușeli folosea numai mătase

aerial silk

pălăriile sale cu boruri înguste și boboci într-o parte

făceau furori

când le puneau pe cap femeile

călcau înțepat să semene cu madamele

dacă ți se deșirau…

Continuare

Adăugat de Enea Gela la Ianuarie 24, 2017 la 8:00am — 3 Comentarii

lola**

când venele curajului se subțiau

o țineam în brațe pe lola

înălța ziduri despărțitoare între mine și ceilalți

vara

păsări febrile își amânau cântecul pentru alt anotimp

cântam eu pentru lola

i-am ținut chiar și predici

despre dragoste

despre legea nescrisă a celui lăsat de izbeliște

a cărui viață e navigabilă într-o singură direcție

îi arătam convinsă peticul de cer

în care se înfășoară sufletul la…

Continuare

Adăugat de Enea Gela la Ianuarie 20, 2017 la 9:00am — 4 Comentarii

confesiune

îmi lipsesc râsul tău inoculat în bătăile inimii

de ești tristă, iubito?... carpe diem!

zilele cu ușa deschisă/ teama piezișă că lumina nu o nimerește

nopțile noastre/ pistoanele întunericului peste rana felinarelor muribunde

iarba domesticită sub spinare

spuneam că facem dragoste și chiar făceam/ până când

trupurile se lipeau pe pământ

păsări de argilă în mâna întâmplării

îmi lipsește dialectica acestei plecări

pentru care mi-aș…

Continuare

Adăugat de Enea Gela la Ianuarie 7, 2017 la 6:28pm — 3 Comentarii

pseudoabecedar*

câte n-am făcut pentru ea

pe filele caietului tip II am scris cu litere obediente/ mic pluton de execuție literară

ana are mere/ prea multe

în obraji/ în poala pictată/ și/ pe sub bluză

ana are prea multe mere dar nu știe să facă dulceață/ compot

le mușcă/ apoi le-aruncă/ pentru că/ ana are prea multe mere/ m-am plâns generoșilor copaci: vai!

ana are simptome de greață / ia mărul mușcat cu urmele adânci ale incisivilor ei de fiară tânără

înfige două…

Continuare

Adăugat de Enea Gela la Decembrie 30, 2016 la 9:00am — 7 Comentarii

Lecția despre vid*** (Premiul Revistei Singur, Concurs, Literaturitate)

Este foarte frig aici,

am nevoie de încă un rând de piele;

organele interne sunt ca niște copii,

le porți de grijă toată viața,

într-un moment de neatenție te uită,

uită ce ai făcut să le fie lor bine.

Doamnei Carmen i-au venit mănușă toate rolurile:

soție/ mamă/ femeie de afaceri…

într-o dimineață,

a simțit un scurtcircuit la tâmple și cafeaua mult mai amară;

medicii descifraseră buletinul de analize:

minciuni hărtănite într-o…

Continuare

Adăugat de Enea Gela la Decembrie 26, 2016 la 7:30pm — 9 Comentarii

(des)cântec*

focul de tabără al sânilor înalță noaptea pe tocuri/ până la cer

aerul frânt într-atâtea scântei desenează bujori/ în obrăjori

și-am zis:

cu palmele mele/ cele două și una de Sus

patru ziduri să fac

pentru sufletul-fântânar/ fără ciuturi/ doar cumpănă

și-ai zis:

să mă iubești

cât încape iubirea în ochiul oglinzii

să dea cu norii de pământ/ de cuvânt

văzul

să se lungească a ceață

să mi se scurgă ochiul pe…

Continuare

Adăugat de Enea Gela la Noiembrie 27, 2016 la 9:30am — 8 Comentarii

întâmplările din jurul inimii *

au pus pământ pe tine,

credeai că e cer, îl strigai pe dumnezeu prin megafoane;

și ți-a răgușit vocea,

s-a împrăștiat pudra: cenușa parfumată a eonilor.

pot căpăta orice formă întâmplările din jurul inimii,

o mână nevăzută coase un asfințit de altul,

adâncă devine rana din graba întunericului,

pântecul solar al secundei se subțiază,

trup de femeie,

(neroditor)

cât l-ai iubit!

ți-a lipsit curajul să-i spui: EU sau…

Continuare

Adăugat de Enea Gela la Noiembrie 6, 2016 la 7:00pm — 13 Comentarii

efectul placebo**

mă locuiește o vietate stranie

îmi colindă prin sânge/ îl face

rame subțiri pentru inimi libere

strânge potecile gălbui ale limfei

ar putea fi

mama primordială a unui popor de înfometați/ de marginalizați

disprețuiții…

vor ieși la suprafață/ până la urmă

să picheteze pe fruntea mea

cea mai potrivită pancartă/ unde

și voi puteți să scrieți ce așteptați în fond de la viața asta

jur că mă locuiește o vietate stranie

pe crucea…

Continuare

Adăugat de Enea Gela la Octombrie 23, 2016 la 7:30pm — 7 Comentarii

cântec de legănat o mamă

prin aerul spart în dunga rugii

strigătul se dăruiește etajului IV

Getăăă

plânsul izbucnește subțirel/ precum în octombrie ploaia

amurgul mușcă din gutui / întunericul

din coaja dulce a boabei de coarnă

puiul prăjit se vede prin ziar

ușa rămâne neclintită…

Continuare

Adăugat de Enea Gela la Octombrie 15, 2016 la 8:00pm — 14 Comentarii

De toamnă*

Nu-mi încape toamna în grilaj de rime,

Fumul înfășoară vorba ca un văl,

Mi-aș zidi cămara pe cărări alpine,

Pasul s-o măsoare în urcuș domol.

Dragoste târzie, îmbrăcată-n frunze,

Cum te suflă vântul de la nord la sud,

Cum îți minte vara, în balet de muze

Ca să-ți toarne bronzul peste-al iernii nud!

Fermentează mustul, vinul e amar,

În inelul sticlei boabe mici de spumă

Sfârâie pe rișca unui prag de dar,

Din atâtea aripi, zborul îl…

Continuare

Adăugat de Enea Gela la Septembrie 22, 2016 la 8:30am — 4 Comentarii

ce vremuri...*

cădea copacul
odată cu privighetoarea,
rămânea cântecul
să spele memoria zilei
de farse;

bărbaţii apucau destinul
de toartă,
ca pe o amforă,
din iubire,
exista femeia;

ce vremuri...
am aruncat norocul acesta
ca pe o minge de zdrenţe.

Adăugat de Enea Gela la Septembrie 15, 2016 la 9:30pm — 7 Comentarii

oamenii realității

m-am visat pe coperta unei reviste literare

îi ocupasem haloul

purice blând adaptat

tuturor grupelor sanguine

m-am visat în interiorul acelei reviste

în miezul ei absolut integru

eu viermele

gata să devin pupa

omului negru din oceanul de tuş

până la urmă visele nu sunt interzise

tragi de un capăt al realității

şi ea se întinde

se întinde cu toți

meta/fizica natalității

ad litteram

suntem plini de vise

de…

Continuare

Adăugat de Enea Gela la August 25, 2016 la 9:11am — 2 Comentarii

lumea rămăsese cum o știam***

*

fiecare la cuibul său

în pământ

pe pământ

sau în cer



cei din pământ

se închinau dumnezeului lor de pământ

rugăciunile înroșeau argila

inima sfântului începea să bată

tic-tac tic-tac

oamenii credeau că e inima lor

că încă sunt vii


cei aflați în cer

se închinau dumnezeului lor edenic

rugăciunile creșteau livezi

măslini portocali

și niciun măr

ar…

Continuare

Adăugat de Enea Gela la August 22, 2016 la 7:30am — 10 Comentarii

eu*

nu mi-am dus nicio iubire până la capăt

disponibilizările s-au întâmplat dintr-atâtea motive

primul cuceritor un snob

voia să-l salut în mai multe limbi deodată

guten morgen/ good morning/ صباح الخي/ доброе утро

mie îmi crescuse pe buze

doar bună dimineața

m-a părăsit



altul ar fi vrut să port rochii cu flori

mult deasupra genunchilor

să intre vântul pe dedesubt

și florile să fie musai…

Continuare

Adăugat de Enea Gela la Iulie 30, 2016 la 12:30pm — 5 Comentarii

pact

lasă carnea

trebuie să rozi oasele

sunt cele mai bune rădăcini

tu ești cățelul-pământului

bodyguardul cu normă întreagă al cimitirelor contemporane

lasă carnea să putrezească

tain pentru îngerii căzuți în depresie de-atâta sex poetic

să moară intoxicați să

moară toți odată să

nu aplaude ca proștii moartea altora

tu

roade oasele

sunt cele mai bune rădăcini

dacă îți curge făina printre canini

fă-te că nu mă…

Continuare

Adăugat de Enea Gela la Iulie 29, 2016 la 8:21am — 3 Comentarii

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar-Agafia Drăgan
Publicat de Agafia Dragan
în Martie 28, 2017
Nume: Tigoianu Drăgan Eugenia
Nume autor:Agafia Drăgan
Domiciliu actual: Focşani, Vrancea
Născută în comuna Hodac, judeţul Mureş
Absolventă a Universităţii Bucureşti.
Debutează în timpul facultaţii la “Vatra” şi Gânduri studenţeşti, apoi până în 2013 publică doar articole de specialitate. Revine la poezie în 2013.

Activitatea literară 2014-2016
Publicaţii în revistele: Nomen Artis, Cronos peniţa de aur, Negru pe Alb, Dor de Dor, Confluente literare, Bogdania, sub egida Asociaţiei Cultural-Umanitare ”BOGDANIA ”, Oglinda Literară, ed. De Asociatia Culturala “Duiliu Zamfirescu” , eCreator , Amprentele sufletului, etc.

În antologii:
Cuvinte Sculptate, ed.Editgraf, Lumină din Lumina, ed. Armonii Culturale, Roşu Mocnit, ed.Rovimed, Priveşte Visând, Iubito, ed.Editgraph, Petale de Suflet, ed.Edigraph, Ieri ca prin Vis, ed, Editgraf, Obraji de Magnolie, ed.Editgraf, Antologia Antologiilor Natiunea, ed.Natiunea, Cu tine in gând ed. Editgraf, 10 ani plini de dor, ed. Pim, Lyrics et Prosa vol II si III ed. Natiunea, Pe aleea cuvintelor, ed. Ispirescu, Toamna asta Plouă cu Lacrimi, Iasi 2015, Carmen, ed.Anamarol, 2016,Alburii Sclipiri de Stele, ed.Napoca Nova etc.

Volume de autor:
Nevoia de Fericire, ed.Editgraf, 2014
Cu Toamna Căzută pe Gene, ed. Editgraf, 2015
Măriuca şi Prietenii ei, ed. Editgraf, 2015
Iluzia Regăsirii, ed. Armonii Culturale,2016
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-agafia-dr-gan

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

Interviu (imaginar) cu Veronica Micle Publicat de Bidulescu Constantin în Aprilie 6, 2017

Constantin Bidulescu: Ne reamintiţi, vă rog, câteva date personale? Veronica Micle: M-am născut la 22 aprilie 1850 la Năsăud. Părinţii au fost Ilie şi Ana Câmpeanu. Din nefericire tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc. În anul 1853 eu cu mama şi cu fratele ne-am mutat la Iaşi unde după cursurile primare am absolvit Şcoala Centrală de fete cu calificativul “eminent”, din comisie făcând parte, printre alţii Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul meu soţ. În primăvara anului 1872 am făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, unde mi-a fost prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 am debutat cu două scrieri în proză în revista “Noul curier român” cu pseudonimul Corina. Aţi avut o relaţie tumultoasă cu Eminescu. L-aţi considerat numai ca un mare poet sau a intervenit şi glasul inimii?

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-imaginar-cu-veronica-micle

Interviu cu Mihai Eminescu Publicat de Florin T. Roman în Aprilie 4, 2017 

Florin T. Roman: Ce mai faceţi, domnule Eminescu? MIHAI EMINESCU: Ia, eu fac ce fac de mult, / Iarna viscolu-l ascult. (Revedere) Dar în restul anului? Problema morţii lumii o dezleg. (Cărţile) Ce e poezia în opinia Domniei voastre? Ce e poezia? înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea. (Epigonii) Mai scrieţi poezii? La ce?... Oare totul nu e nebunie? (Mortua est!) Sunteţi marele nostru poet naţional, se ştie. Dacă aţi continua să compuneţi versuri aţi putea dobândi o faimă universală, egală poate cu cea a lui Shakespeare sau Baudelaire... N-ar fi păcat să abandonaţi pana? De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi? (...) De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu?/ Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? (Scrisoarea II) În acest veac, al XXI-lea, trăiesc şi se manifestă câţiva intelectuali români „postmoderni”, progresişti, care susţin că sunteţi autohtonist, antisemit, chiar xenofob... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-cu-mihai-eminescu

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
Publicat de adrian grauenfels
în Aprilie 13, 2017 la 8:32am în APARIȚII EDITORIALE (Modifică)Trimitere mesaj Vizualizare Discuţii

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
José Corti, s-a născut în Franţa în anul 1895. De tânăr s-a simţit atras de mişcare lui André Breton şi în paralel cu activităţile suprarealiştilor la care participa, Corti fondează "Editura Suprarealistă" în care va publica pe Aragon, cât şi cărţile lui Breton (În legitimă Apărare), Rene Char, Paul Éluard (Relentir Travaux), René Crevel -1932 (Clavecinul lui Diderot), pe Benjamin Péret în 1936 şi pe Salvador Dali cu "Metamofoza lui Narcis" în 1937. Mai târziu fondează în anul 1938, "Casa Corti", care publică operele complete ale lui Lautréamont, cât şi alte scrieri suprarealiste care vor caracteriza pluralismul firmei: poezie, romantism, eseul literar, dar şi cărţi universitare sau clasici francezi. José a murit în 1984 la Paris după o viaţă frământată dar totodată pasionantă.
A publicat cărţile sale (romane poliţiste, jurnalism, etc) sub pseudonimele: Roch Santa-Maria sau Sidney O'Brien. Sub numele său adevărat publică:
Imitaţie fără sclavie (1981), Amintiri dezordonate (1983), Provizoriul definitiv (1992).continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/jos-corti-editor-i-librar-al-avangadelor

Declinul Elitelor Publicat de adrian grauenfels în Aprilie 7, 2017

În limba latină termenul Electus caracterizează o persoană sau un grup care aduce comunităţii onoare şi valoare. Timp de secole grupele elitiste se evidenţiau prin preocupările şi acţiunile umanitare, ştiinţifice sau artistice care polarizau etosul social şi cultural al epocii lor. Elitele au fost active şi apreciate din antichitate şi până la recentul postmodernism care a catalizat dizolvarea barierelor culturale, trivializarea comunicaţiei în favoarea unui sat global lipsit de personalitate. Elitele de azi sunt paralizate de noua ordine axată pe mediocritate şi consum exagerat. Îmi amintesc filmele tinereţii mele în care protipendada oraşului ieşea la plimbare pe bulevardul central, trăsurile cu cai aşteptau clienţii sporadici iar vânzătorul de limonadă oferea în pahare de sticlă verzuie mirajul orientului oprit la poalele Balcanilor. Elita vorbea limbi străine, se intersa de ştiinţe, de filosofie, de expediţii, doamnele cântau la pian sau pictau în liniştea saloanelor. În ţara în care ne-am născut, România, frământata istorie a primelor două decenii de dictatură comunistă, a produs două dileme: una privitoare la represiunea sângeroasă declanşată de noul regim, iar celalaltă, la tenebroasele raporturi din culisele puterii noi instalate.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/declinul-elitelor

Caligrafii

UN ORAŞ TRANSILVAN
Publicat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
în Aprilie 15, 2017
Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberaţii mirate ale drumeţului grăbit de nevoile prezentului. La porţile impozante ale cetăţii de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenuşiul prezentului şi zâmbetul viitor al renaşterii sale. Poate numai aşa peste fardul ruginit şi colbul aşezat pe iluziile noastre înfăşurate în dorinţa de mai bine vor sosi vulturii din înălţimile la care aspirăm. Acum îţi împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moştenirii, ţi se dezvăluie trofeele câştigate prin spirit şi adversitate.
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/un-ora-transilvan

Stre-suri...

În țara asta normalitatea este ceva extraordinar Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Martie 27, 2017 Am încercat să fiu cât de cât un observator „normal”. Deși asta este totuși destul de dificil în România. Aici există tabere peste tot. Și exclusivități! Dacă te pune „ăl cu coarne”, sau „cel sfânt” (depinde și aici din ce tabără ești), să te uiți în tabăra lui pește, o iei peste bot de la cei din tabăra pescarului. Dar nu pentru că te-ai uitat la vecini. Nuuuu... Ci pentru că ai îndrăznit să belești cumva ochii. Culmea eforturilor este atunci când crezi că poți face ceva să-i împaci. Mai întâi între ei. Dar e mai mult decât o misiune imposibilă. Nici să stai în afară nu e o soluție. Te vor bombarda cu toții. Aici nu există enclave! În România nu s-a inventat nici obiectivismul, dar nici locul de observație egal situat între taberele veșnic beligerante. Iar războiul?!... 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/in-tara-asta-normalitatea-este-ceva-extraordinar

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor