Dan Tipuriță's Blog (236)

vinovaţii

nu mă mai pot privi în semenul meu ca într-un templu de linişte

sunt vinovat

că am fost amestecat în arta creerii lui

citindu-mă i-am adăugat şi eu o plămadă de suflet

un duh de poezie în fiziologia devenirii somatice

astfel

identitatea sa biologică a căpătat

expresia metaforică a celulelor mele

de acum vom râde la fel

vom încălzi cu magia cuvântului aceeaşi lacrimă

vom răsfăţa amândoi capriciile subtile ale surâsului

vom…

Continuare

Adăugat de Dan Tipuriță la Aprilie 25, 2017 la 10:30am — Nu sunt comentarii

picătura de rouă**

tocmai acum

începusem să cobor în ţara clorofilei

prudent şi încet

spre rădăcinile firave şi uite

îmi privesc capilarele unduind culorile sângelui

gândul e un simplu protozoar

poate pătrunde ca într-un subsol

în clădirea în care locuiesc vremelnic

aici în palma ierbii

în cartierul indivizilor cu feţele verzi

fundaţia trupului îmi este încă departe

cam pe unde se aude tam-tam-ul mersului

sub miezul paşilor cadeţat

pe strada…

Continuare

Adăugat de Dan Tipuriță la Aprilie 24, 2017 la 8:00am — 8 Comentarii

pagini albe*

mă voi expedia în maldărul de cărţi

un personaj de la o pagină oarecare

aici voi vâna cuvintele pierdute din zborul păsărilor

le voi copia înălţimile prin care voi reuşi poate

să-i ridic inimii aripile deasupra pulsului

plecarea mea va fi ca a unei fiinţe fără contur

o ieşire blândă din siajul vederii

o pace lipsită de emoţiile sale fireşti

nemărginire dreapta nemărginire stânga

într-o căldură la nesfârşit rostogolită

înveşnicirea sinelui cu…

Continuare

Adăugat de Dan Tipuriță la Aprilie 23, 2017 la 8:00am — 5 Comentarii

dreptul la folosinţă

continuăm să ne rotim în risipire frumos

într-o mare de neoprit galaxie

împreună ne atragem celulele

în jurul axei vertebrelor

de ieri ne-am îmbogăţit cu un nou neuron

ni l-am procurat din spaţiul virtual al trăirii

de pe taraba universală a meningelui

priviţi-l !

ne ordonă adunarea în noi

cât mai aproape de acest răsărit înecat

ce se salvează din ocean acum

când deja a apărut paianjenul zorilor

în plasa lui ne vom simţi tot mai…

Continuare

Adăugat de Dan Tipuriță la Aprilie 21, 2017 la 6:11pm — 3 Comentarii

o închinare politică

ne-au schingiuit cu orele de boală

ne-au pus cătuşe venele la mâini

ba ne-au şi acuzat

pentru convingerile noastre politice

noi am susţinut că cea mai ieftină cale

către clipele frumoase este râsul

ne-am cărat gravitaţia singuri

fără să apelăm la bunăvoinţa pământului

noi n-am dat şpagă

ne-am strecurat prin pădurea întunecată a vorbei

numai cu opaiţul tâmplei

ne-am transportat singuri plânsul în sacul lacrimal

singuri ne-am…

Continuare

Adăugat de Dan Tipuriță la Aprilie 19, 2017 la 8:39pm — 3 Comentarii

înălţarea

în creierii văzduhului călătorim printr-un tunel de aer

pe aici e pace

vântul şi-a pus din nou patinele de gheaţă

nici un viscol de vorbe nu va mai veni din nordul ideii

şi din nou vom rămâne fiecare înăuntrul nostru

la şezătoarea proprie a timpului trecut

aici în peştera oaselor unde

simţim numai glasul tăcerii

albindu-ne stâncile osteocitelor

iar de jos de pe pământ

se aude că a scăzut preţul vieţuirii

se poate plăti integral cu vreo…

Continuare

Adăugat de Dan Tipuriță la Aprilie 18, 2017 la 7:34am — 4 Comentarii

la poarta învierii

- cum să fiu altfel decât ceeace sunt ?

se tot vorbeşte de sfârşitul lumii
va fi totul apă un nou nepământ
în care toţi vom trăi ca niciunii

nu va fi ploaie nu va fi zăpadă
nici măcar fiorul dinăuntrul plăcerii
numai pleoapa ei ce-o să cadă
ca o sabie peste gâtul vederii

poate va fi binele ascuns în mai rău
vom fi egali în placenta durerii
nimeni în pântecul unui hău
la poarta deschisă-a-nvierii

Adăugat de Dan Tipuriță la Aprilie 13, 2017 la 10:03pm — 4 Comentarii

steaua căzătoare

fugeam de tine ca de noaptea mumii

să nu-mi furi urma paşilor din mers

tu mi-ai lipit de buze gustul lunii

mai rece ca sărutul scurt şi şters

acum sub harul ţinerii de minte

te mai recit cu visul sub palmieri

căci îmi iubeai în tine-aşa cuminte

nevăzul orb sub dermă-n miomeri

era o vreme de copaci exotici

un univers fără sfârşit de lumi

pe atunci sub trena albelor sclerotici

eu te sculptam retinei în minuni

sau leneveam în…

Continuare

Adăugat de Dan Tipuriță la Aprilie 11, 2017 la 6:00pm — 2 Comentarii

beţia poeziei

îmi auzeam trezirea scâncea pe o geană

în pajiştea ochilor din zarea nealbă

cât însăşi vederea părăsită de aseară

în părul revărsat ca o spumă pe halbă

era lumina cu ea îmi scriam

sentimentul acesta numit poezie

prin care respir atunci când nu am

struna vocală să-mi şopteasc-o beţie

pentru ea m-am murit şi m-am înviat

i-am stat în genunchi sub bolta meninge

pentru ea am fost slugă la Cuvânt Împărat

în ţara hârtiei unde plouă sau…

Continuare

Adăugat de Dan Tipuriță la Aprilie 10, 2017 la 11:48am — 4 Comentarii

îngenunchind în clipiri de pleoapă

suferă strigătul de culoarea albastră
printr-o nouă urcare la cer
în el e pasărea mâinii măiastră
răstignită cu floarea de fier
acum în jocul memoriei mi-este
ştergerea amintirilor toate
mi-e frig de uitare ca într-o poveste
cu-un viscol de veri neuitate
mă rog de luminile ochilor încă
veşnică şi limpede apă
acolo îţi văd privirea adâncă
îngenunchind în clipiri de pleoapă

Adăugat de Dan Tipuriță la Aprilie 8, 2017 la 5:54pm — 5 Comentarii

cântec de şatră***

iubito-ţi recomand un trai nomad

sub cortul zilei casă ca de piatră

eu pot să-ţi sap în râul lunii vad

pentru căruţa inimii de şatră

să ne iubim sub coviltirul scund

cât sorb din miezul nopţii răsăritul

ca ochi de ban să te învârt rotund

plătindu-ţi cu nadirul şi zenitul

chiar de-mi vei umple ochii de pământ

sau de mă vei privi cu dorul lelii

eu te voi strânge-n braţe până când

îmi voi topi în tine bronzul pielii

apoi te voi…

Continuare

Adăugat de Dan Tipuriță la Aprilie 7, 2017 la 8:30am — 10 Comentarii

varanul

şi uite aşa

căutam să veghez lumea adunată

prin lentila unui strop luminos de întuneric

ea mă privea curioasă cu ochii ei spălăciţi

într-o apă de aspră mânie politică

se strânsese în fluidul străzii

în strigătul unui imens bulevard

un varan

care vuia în disperarea auzului

mii de lozinci îi înlocuiseră solzii

blocurile aplaudau

cu ferestrele palmelor înnegrite de vuiet

pe furiş

să nu se tocească entuziasmul de canatul…

Continuare

Adăugat de Dan Tipuriță la Aprilie 4, 2017 la 5:44pm — 4 Comentarii

discret ca mângâierea*

pe mine m-a îndrumat o istorie proprie

mult timp am fost voievodul propriului trup

cronicarii mi-au scris pe frunte

câteva cronici ridate şi uite

în palimpsestul tâmplei

recunosc urmele scrierii vechi

din vremea năvălirii fecioarelor îndrăgostite

pe atunci adesea în pajiştea ochilor

răsăreau toporaşii iar foarte rar

in rădăcinile vederii îmi creşteau câteva priviri

ca florile triste cu petale de lacrimi

-ce timpuri !

acum îmi…

Continuare

Adăugat de Dan Tipuriță la Aprilie 3, 2017 la 9:30pm — 3 Comentarii

pe etajera memoriei**

tocmai terminasem de prefirat printre falange

briza caldă a dimineţii albastre

se auzeau prin nisipul fin nevăzut de retină

vocile înspumate dintr-o încruntare a oceanului

era o năruire de sânge pe povârnişul aortei

descătuşam dintre valuri poveştile pietrei

o cădere de stânci se surpase în inima mea

în repul cântat de asprimea nisipului iar ochii

măsurau cu pasul cerului drumul dintre orizonturi

în spaţiul acesta mi se bronza gândul cel…

Continuare

Adăugat de Dan Tipuriță la Martie 22, 2017 la 6:00pm — 6 Comentarii

protestul ( locul unde nu se întâmplă nimic )*

pe strada împotrivirii e zaveră de moarte

se lovesc cuvintele cu scrâşnete albe de os

s-au rătăcit ideile printre ungherele urii

pătratele vorbelor au ascuţişuri tăioase

şi chiar

curge sânge din carnea blestemelor

ameninţările şi-au ridicat din nou baricade

ne-am adus lozinci

să înălţăm pe vârfuri cuvintele

asmuţim dreptatea împotriva dreptăţii

ni se zăreşte flacăra în craterul gâtlejului

am trimis hormonii pe străzi şi uite-i…

Continuare

Adăugat de Dan Tipuriță la Martie 21, 2017 la 5:00pm — 5 Comentarii

muşcătura*

din nou au ponegrit picturile toamnei

au decupat din zenit culorile albe

apoi spre noi

au mărunţit fulgii însingurării cernute

rânjet carnivor cu dinţii albiţi de o surpare continuă

o muşcătură

ne ningem cu norii sângele alb

-şi câtă albă risipă e Dumnezeule !

încă mai continuăm să ne vindem pe taraba zilei

căldura aproapelui

nu cerem aproape nimic poate doar

să putem aprinde vreascurile vorbirii

cu ele încingem cuptoarele…

Continuare

Adăugat de Dan Tipuriță la Martie 20, 2017 la 8:30am — 1 Comentariu

omul care râde*

sunt un om fericit

am trăit atâtea luni în South Florida

în imperiul verilor veşnice şi încă

mai am multe zile de rodit pe crengile bucuriei

cu orele lor îmi achit locuirea în casa celulei

îmi cumpăr în fiecare dimineaţă

câteva stări fiziologice cum ar fi veselia entuziasmul

optimismul iubirea aproapelui şi altele

încă mai reuşesc să despart în alveole

aerul procurat pe degeaba de cel dăruit prin răsuflare

acum stau pe strada metaforei din…

Continuare

Adăugat de Dan Tipuriță la Martie 19, 2017 la 2:00pm — 8 Comentarii

Un temporar LA REVEDERE !

Dragi prieteni,
deoarece în următoarele două luni voi avea acces sporadic la situl Dialoguri culturale, vă rog să-mi scuzaţi lipsa mea de participare la activitatea revistei. Pierderea aste bine înţeles a mea, întrucât voi fi departe de această frumoasă oază a poeziei. Cu acelaşi infinit drag
Dan Tipuriţă

N.B. Am încercat să transmit această veste prin pagina administraţiei, dar aseasta nu primeşte mesajul.

Adăugat de Dan Tipuriță la Ianuarie 14, 2017 la 5:30pm — Nu sunt comentarii

prin buzele viitorului

trebuie să învăţăm să redevenim oameni

prea ne-am pierdut Învăţătorul prin tainele binelui

l-am trădat cu zeiţa resemnării

cu disperarea falsei înţelepciuni

acum ne privim cu vederea oarbă a îngerilor

de la care am ştiut să împrumutăm

numai datul peste aripi

nu şi zborul ca o înălţare a sinelui încât

nu cred că ne mai prăpădim de durerile altora

prea repede au curs aceste vremuri

încă din era geologică a ispitei

am plâns mereu mai mult…

Continuare

Adăugat de Dan Tipuriță la Ianuarie 11, 2017 la 6:05pm — 4 Comentarii

cuvintele*

de multă vreme am început

să ne bem fără măsură cuvintele

ca pe halbe aşa

unul după altul

le scuipăm în afară înţelesul păstrând

aburul ameţitor al iluziilor ieftine

vâslim cu auzul împotriva sensului firesc

spunem doar vorbele pe care se alunecă mai uşor

să nu ne doară încheieturile anilor

poate de aceea

nici vântul curatelor idei

nu ne mai suflă în pânza timpanelor

iar noi ne împingem cuvintele în afara frazei

din acele…

Continuare

Adăugat de Dan Tipuriță la Ianuarie 9, 2017 la 8:30pm — 7 Comentarii

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar-Agafia Drăgan
Publicat de Agafia Dragan
în Martie 28, 2017
Nume: Tigoianu Drăgan Eugenia
Nume autor:Agafia Drăgan
Domiciliu actual: Focşani, Vrancea
Născută în comuna Hodac, judeţul Mureş
Absolventă a Universităţii Bucureşti.
Debutează în timpul facultaţii la “Vatra” şi Gânduri studenţeşti, apoi până în 2013 publică doar articole de specialitate. Revine la poezie în 2013.

Activitatea literară 2014-2016
Publicaţii în revistele: Nomen Artis, Cronos peniţa de aur, Negru pe Alb, Dor de Dor, Confluente literare, Bogdania, sub egida Asociaţiei Cultural-Umanitare ”BOGDANIA ”, Oglinda Literară, ed. De Asociatia Culturala “Duiliu Zamfirescu” , eCreator , Amprentele sufletului, etc.

În antologii:
Cuvinte Sculptate, ed.Editgraf, Lumină din Lumina, ed. Armonii Culturale, Roşu Mocnit, ed.Rovimed, Priveşte Visând, Iubito, ed.Editgraph, Petale de Suflet, ed.Edigraph, Ieri ca prin Vis, ed, Editgraf, Obraji de Magnolie, ed.Editgraf, Antologia Antologiilor Natiunea, ed.Natiunea, Cu tine in gând ed. Editgraf, 10 ani plini de dor, ed. Pim, Lyrics et Prosa vol II si III ed. Natiunea, Pe aleea cuvintelor, ed. Ispirescu, Toamna asta Plouă cu Lacrimi, Iasi 2015, Carmen, ed.Anamarol, 2016,Alburii Sclipiri de Stele, ed.Napoca Nova etc.

Volume de autor:
Nevoia de Fericire, ed.Editgraf, 2014
Cu Toamna Căzută pe Gene, ed. Editgraf, 2015
Măriuca şi Prietenii ei, ed. Editgraf, 2015
Iluzia Regăsirii, ed. Armonii Culturale,2016
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-agafia-dr-gan

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

Interviu (imaginar) cu Veronica Micle Publicat de Bidulescu Constantin în Aprilie 6, 2017

Constantin Bidulescu: Ne reamintiţi, vă rog, câteva date personale? Veronica Micle: M-am născut la 22 aprilie 1850 la Năsăud. Părinţii au fost Ilie şi Ana Câmpeanu. Din nefericire tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc. În anul 1853 eu cu mama şi cu fratele ne-am mutat la Iaşi unde după cursurile primare am absolvit Şcoala Centrală de fete cu calificativul “eminent”, din comisie făcând parte, printre alţii Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul meu soţ. În primăvara anului 1872 am făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, unde mi-a fost prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 am debutat cu două scrieri în proză în revista “Noul curier român” cu pseudonimul Corina. Aţi avut o relaţie tumultoasă cu Eminescu. L-aţi considerat numai ca un mare poet sau a intervenit şi glasul inimii?

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-imaginar-cu-veronica-micle

Interviu cu Mihai Eminescu Publicat de Florin T. Roman în Aprilie 4, 2017 

Florin T. Roman: Ce mai faceţi, domnule Eminescu? MIHAI EMINESCU: Ia, eu fac ce fac de mult, / Iarna viscolu-l ascult. (Revedere) Dar în restul anului? Problema morţii lumii o dezleg. (Cărţile) Ce e poezia în opinia Domniei voastre? Ce e poezia? înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea. (Epigonii) Mai scrieţi poezii? La ce?... Oare totul nu e nebunie? (Mortua est!) Sunteţi marele nostru poet naţional, se ştie. Dacă aţi continua să compuneţi versuri aţi putea dobândi o faimă universală, egală poate cu cea a lui Shakespeare sau Baudelaire... N-ar fi păcat să abandonaţi pana? De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi? (...) De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu?/ Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? (Scrisoarea II) În acest veac, al XXI-lea, trăiesc şi se manifestă câţiva intelectuali români „postmoderni”, progresişti, care susţin că sunteţi autohtonist, antisemit, chiar xenofob... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-cu-mihai-eminescu

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
Publicat de adrian grauenfels
în Aprilie 13, 2017 la 8:32am în APARIȚII EDITORIALE (Modifică)Trimitere mesaj Vizualizare Discuţii

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
José Corti, s-a născut în Franţa în anul 1895. De tânăr s-a simţit atras de mişcare lui André Breton şi în paralel cu activităţile suprarealiştilor la care participa, Corti fondează "Editura Suprarealistă" în care va publica pe Aragon, cât şi cărţile lui Breton (În legitimă Apărare), Rene Char, Paul Éluard (Relentir Travaux), René Crevel -1932 (Clavecinul lui Diderot), pe Benjamin Péret în 1936 şi pe Salvador Dali cu "Metamofoza lui Narcis" în 1937. Mai târziu fondează în anul 1938, "Casa Corti", care publică operele complete ale lui Lautréamont, cât şi alte scrieri suprarealiste care vor caracteriza pluralismul firmei: poezie, romantism, eseul literar, dar şi cărţi universitare sau clasici francezi. José a murit în 1984 la Paris după o viaţă frământată dar totodată pasionantă.
A publicat cărţile sale (romane poliţiste, jurnalism, etc) sub pseudonimele: Roch Santa-Maria sau Sidney O'Brien. Sub numele său adevărat publică:
Imitaţie fără sclavie (1981), Amintiri dezordonate (1983), Provizoriul definitiv (1992).continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/jos-corti-editor-i-librar-al-avangadelor

Declinul Elitelor Publicat de adrian grauenfels în Aprilie 7, 2017

În limba latină termenul Electus caracterizează o persoană sau un grup care aduce comunităţii onoare şi valoare. Timp de secole grupele elitiste se evidenţiau prin preocupările şi acţiunile umanitare, ştiinţifice sau artistice care polarizau etosul social şi cultural al epocii lor. Elitele au fost active şi apreciate din antichitate şi până la recentul postmodernism care a catalizat dizolvarea barierelor culturale, trivializarea comunicaţiei în favoarea unui sat global lipsit de personalitate. Elitele de azi sunt paralizate de noua ordine axată pe mediocritate şi consum exagerat. Îmi amintesc filmele tinereţii mele în care protipendada oraşului ieşea la plimbare pe bulevardul central, trăsurile cu cai aşteptau clienţii sporadici iar vânzătorul de limonadă oferea în pahare de sticlă verzuie mirajul orientului oprit la poalele Balcanilor. Elita vorbea limbi străine, se intersa de ştiinţe, de filosofie, de expediţii, doamnele cântau la pian sau pictau în liniştea saloanelor. În ţara în care ne-am născut, România, frământata istorie a primelor două decenii de dictatură comunistă, a produs două dileme: una privitoare la represiunea sângeroasă declanşată de noul regim, iar celalaltă, la tenebroasele raporturi din culisele puterii noi instalate.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/declinul-elitelor

Caligrafii

UN ORAŞ TRANSILVAN
Publicat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
în Aprilie 15, 2017
Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberaţii mirate ale drumeţului grăbit de nevoile prezentului. La porţile impozante ale cetăţii de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenuşiul prezentului şi zâmbetul viitor al renaşterii sale. Poate numai aşa peste fardul ruginit şi colbul aşezat pe iluziile noastre înfăşurate în dorinţa de mai bine vor sosi vulturii din înălţimile la care aspirăm. Acum îţi împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moştenirii, ţi se dezvăluie trofeele câştigate prin spirit şi adversitate.
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/un-ora-transilvan

Stre-suri...

În țara asta normalitatea este ceva extraordinar Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Martie 27, 2017 Am încercat să fiu cât de cât un observator „normal”. Deși asta este totuși destul de dificil în România. Aici există tabere peste tot. Și exclusivități! Dacă te pune „ăl cu coarne”, sau „cel sfânt” (depinde și aici din ce tabără ești), să te uiți în tabăra lui pește, o iei peste bot de la cei din tabăra pescarului. Dar nu pentru că te-ai uitat la vecini. Nuuuu... Ci pentru că ai îndrăznit să belești cumva ochii. Culmea eforturilor este atunci când crezi că poți face ceva să-i împaci. Mai întâi între ei. Dar e mai mult decât o misiune imposibilă. Nici să stai în afară nu e o soluție. Te vor bombarda cu toții. Aici nu există enclave! În România nu s-a inventat nici obiectivismul, dar nici locul de observație egal situat între taberele veșnic beligerante. Iar războiul?!... 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/in-tara-asta-normalitatea-este-ceva-extraordinar

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor