Agafia Dragan's Blog (24)

Doar corbii veghează

M-am aşezat pe marginea sufletului,

să înfloresc lumini din hău…

e atât de frig,

doar corbii veghează

umbrele tăcerii.

undeva, la răspântiile durerii,

crabi cu cleştii de aramă

decupează altare uitării,

îi văd… îi aud

cu braţele rotunjite

peste aduceri aminte

între întuneric şi cuvânt.

oglinzi coapte

sub limbile Gheenei

rotesc cărări îndoielii şi speranţei.

în atâta ceaţă,

încerc să mă adun din mine,

victimă…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Aprilie 24, 2017 la 10:18am — 6 Comentarii

Neliniştea este în inima mea*

(Impuetum est core meum donec requisescat in te-Fer Augustin)

Urc să ajung la Tine

coborând spirala întunecată

spre acel punct minuscul de lumină

din suflet zăgăzuită

în neputinţă de a mă afla

de a Te regăsi

de a Te simţi

de a Te avea

fără îndoieli

fără să-Ţi dau un chip

fără să Te strig cu un nume

învăţat în colţul meu de lume

o briză ciudată îmi sapă în gânduri

îi vezi viermii şi-au început ospăţul

în trupul…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Aprilie 11, 2017 la 9:30am — 6 Comentarii

.Dincolo de beznă*

Cândva mă voi regăsi într-o ultimă rugăciune

am să-mi înmoi sufletul umil

în miezul iubirii sfinte

fericită poate

voi avea înaltul

fără să cunosc sfâşietoarea disperare

focul

înainte să mă rostesc

dincolo de beznă

Cândva am să mă aflu învingătoare

în toate luptele pe care le-am dat

sau nu le-am dat

am să adun într-un geamăt

tot ce am iubit

şi tot ce am ştiut

nimicuri

şi cu toate acestea am să mă târăsc

în…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Aprilie 8, 2017 la 10:00am — 6 Comentarii

Ceva rămâne într-un dincolo*

Mă iartă zi

mă iartă noapte

mereu am întârziat o clipă Bezmetică risipă

sunt mai aproape de cer acum

cu fiecare semnătură a timpului

într-un neunde şi necând

în liniştea dintre două gânduri

roiesc îndoielile ameţite

de chemarea necuprinsului

nu încerca să pleci

pasăre albă

încă nu am învăţat să zbor

sau poate am ştiut odată

în zbaterea sufletului

la cumpăna dintre Kuandalini

şi setea dorinţelor

înainte ca…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Aprilie 5, 2017 la 11:30am — 4 Comentarii

Mai spune-mi o dată…

mai spune-mi o dată

cum se dezleagă pustiul

când sângeră lumina sub pleoape

cu tâmpla lipită de noapte

mai spune-mi o dată

cum încolţeşte luna clocotul înserării

când sufletul intimidat de ani

c-un dor intrigant se leagă

mai spune-mi o dată

cum se transformă apusul

când zorii îţi tulbură simţirea

c-un cuvânt rostit la tinereţe

mai spune-mi o dată

cum încifrezi ascunsul

când jocul ielelor te poartă

c-un sâmbure…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Aprilie 1, 2017 la 12:30pm — 4 Comentarii

Sau poate…nimic

Simţirea mea eu o împart cu Nimeni

Nimeni cu Nimeni vorbesc tăcerile toate

în liniştea dintre două gânduri

corbii bat clopote

se aud păianjenii cum ţes

plasă uitării

încerc să trec dincolo de cortină

istovită de oboseala ploilor

aripi frânte-n îmbrăţişarea pământului

auzi cum strigă bezna

nu de moarte mi-e frică

ci de durerea trupului

când cerul se desprinde

din el

oare groparul va putea să-mi acopere

gândurile…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Martie 30, 2017 la 11:29am — 2 Comentarii

Verdele nu mai respiră pe tâmple

E o durere de cântec

i-ascult tresărirea

verdele nu mai respiră pe tâmple

în sufletul aplecat spre aduceri aminte

atâtea clipe absente de mine

răsar din aroma unei primăveri uitate

sub scoarţa călcată de corbi

drumul

îşi poartă şerpuirea

tot mai adânc

împietrire de vis

turnat mireasmă dulce-amară

în cupa amânărilor

neîmpliniri renunţări speranţe

tulbură vinul negru al regretelor

uitat cândva în tinereţea…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Martie 28, 2017 la 4:18pm — 4 Comentarii

Fericit cel sărac cu duhul**

există o parte din mine

închipuire a ceea ce sunt

vis şi păzitor de vise

amestec de îndoială şi credinţă

spin negru înfipt

în împietrite retine de sfincşi

ipoteze ale secretelor

într-o zi

am să-mi adun ultimele resturi

şi inima sufocată de mlaştini

se va destăinui îngerului

exilat în penumbra

năzuinţei de mistere

atunci va trebui mai întâi

să mă prăbuşesc în miez

să ating iluminarea

unei libertăţi…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Martie 22, 2017 la 3:00pm — 7 Comentarii

Înaintez sau stau…**

înaintez sau stau

între două necuprinsuri

cu neputinţa de a mă contura

alunec înafară

într-un cineva

care rămâne mereu altcineva

pentru ce neliniştea sfâşâie sclipirea de a fi

înafara inimii e absenţa

neauzitul strigăt al mineralei tăceri

deconcertantă eternă transformare

cândva peste mine vor cădea norii

întunericul altui început

şi pasărea albă pasărea pasăre suflet

oare o să tacă

până atunci am să-i păzesc…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Martie 13, 2017 la 9:00am — 6 Comentarii

Atâta doar o elegie

noaptea-şi dilată insomnia

lângă o cafea amară şi-o ţigară

cu tălpile boţite de ploaie aleargă pe ziduri

haină de iubire

am să o aşez la geamul unde nu plouă

ca să pot trăi

ca şi cum nu m-aş sufoca

cu tâmpla lipită de fiecare năzuire

peste care ţi-ai întins firele

nu ţi-aş vedea absenţa

din fiecare cuvânt

nu ţi-aş simţi spinii

frământarea de umbră şi lumină

în care te zbaţi

să-ţi construieşti plecarea

aştept să…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Martie 6, 2017 la 4:24pm — 2 Comentarii

Şi totuşi ne iubim

Braţele dimineţii zgârie geamul

poartă stigmatul îmbrăţişărilor grăbite

cuvinte

ca nişte obiecte inutile

fac piruete printre aburi de cafea

arome perfide

decopertează rutina

ecoul de ieri

la confluenţa dintre două lumi

păzim echilibru cerere şi ofertă

stabilim tacit

până unde merge singurătatea

ascultăm rugina cum pulsează

înainte de-a reîncepe alergarea

să acoperim fisurile

amestecul de obişnuinţă şi iubire

a…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Februarie 23, 2017 la 2:30pm — 3 Comentarii

Sub tremol de iluzii frânte

Sunt zile în care mă îmbrac în otravă

când frica de necunoscute ţărmuri muşcă

din inima prinsă-ntr-un mâine incert

pornesc la vânătoare

cu o fărâmă de adevăr

topesc gândurile

înflorite într-un descântec

să le aud cum urcă în miez

dezgolită să curg

într-un sâmbure de întuneric

spre acea parte din mine

unde am fost pasăre albă

lupoaică flămândă

în ochiul necuprinsului

când un cuvânt de lumină

desena imaginea…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Februarie 22, 2017 la 3:16pm — 2 Comentarii

Stăpână peste morgane

Când ochiul îşi suie oglinda către cer

am să te aşez acolo

unde soarele se deşiră în seară

şi noaptea-şi învolbură lianele

peste ultima amintire

închis cu văzduhul în piept

ai să asculţi trecutul

cum curge dinspre azi spre mâine

şi-ai să-mi şopteşti

dacă nu eşti cu mine nu exişti

dare eu sunt aici

captivă

într-o imagine a iubirii

stăpână peste morgane

cu umbra-n asfinţire

răstorn o ultimă sclipire de…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Februarie 10, 2017 la 12:52pm — 3 Comentarii

Te privesc orfană de lacrimi*

umbră de pasăre cu aripile frânte

plutesc în pântecul unei clipe

eterne pentru tine

într-o picătură de sânge

spartă în zâmbetul subţire al buzelor

eşti singură sunt aici... dar nu cu tine

n-am voie să te strig

cum te-am chemat de atâtea ori

acum nu acum nu am voie

să te rog să mai stai

îţi privesc corpul înţepenit

sub soarele impasibil de toamnă

nimic nu s-a schimbat

doar tu ai început să-ţi proiectezi nefiinţă

în…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Februarie 6, 2017 la 11:30am — 3 Comentarii

Şi totuşi*

Suntem bătrâni iubirea mea senină

am început să ne ascundem în noi

adulmecând aromele eternităţii

în netulburata mişcare a lumii

nu de moarte mi-e frică

neputincioasă sunt să-mi frâng durerea

să rabd cum trupul îmi curge-n ea

urmele ce le-am lăsat

se destramă încet în uitare

trec paşi şi nu ne aud

înţepeniţi undeva la o barieră

sub aripa perenelor amintiri

păşim înapoi

se desface inima-n amare primăveri

înşelătoare…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Ianuarie 27, 2017 la 1:30pm — 4 Comentarii

Într-un veşnic prezent de noi uitaţi

Ascultă, iubite!

Suspină cerul

prin fluierele frunzelor,

lupoaică albă, luna sângeră

pe cuşma neagră a nopţii.

Tu aşează-ţi visul

în braţele femeii din inima mea,

veşmânt i-am pus din culorile iubirii tale.

Descalţă-te şi păşeşte încet,

să nu-mi tulburi pacea albastrelor viori.

Ascultă…

armonica vibrare,

roteşte-n cercuri lumina,

să nască muzica cerului.

Ascultă, iubite!

iubirea îşi picură surâsul

pe harpele…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Ianuarie 16, 2017 la 2:32pm — 3 Comentarii

La porţile dintre secunde

coşciugul lumii atârnă

de mâinile cerului

ascultă cum se macină scheletul

prin morile gândurilor

curg răstignite pe clopotul alb

al cuvintelor toarse-n simţuri

pe zidurile transparente

se derulează ontologica zbatere

fiinţa ta se agaţă de avatarele soarelui

la porţile dintre secunde

nu încerca să treci

nu râvni să cuprinzi necuprinsul

dincolo e doar iluzia

libertatea ta este aici

în interiorul tău

mai bine rămâi…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Ianuarie 11, 2017 la 2:31pm — 4 Comentarii

Plânsul păsărilor *

Ziua cade îngenunchiată-n noapte

o durere difuză îşi înfige spinii

sub armura albă a tâmplelor

vibrează-n limpezime falsă tăcerile

ne-am prins amândoi pereche nebună

cu dansatoarele depărtării

bezmetice izme

tu n-ai putut să-ţi smulgi iubirea

din cleştii pământului

nu ştiu iubite când te-ai desprins şi unde

eu am rămas să-ţi cristalizez absenţa

am să te reconstruiesc

într-un amurg potolit

formă a iubirii din mine

încerc…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Ianuarie 10, 2017 la 4:30pm — 9 Comentarii

Iubito mi-e frig…

Iubito mi-e frig

hiene îmi umblă de ieri

prin piept şi prin tâmple

din clipe fecunde musteşte

robia tăcerii

alungă-mi pustiul

acum de mai poţi

de nu toarnă-mi pelin

să-l beau pentru toţi

aşterne-mi un pat mai alb ca uitarea

şi doi lotuşi pe pleoape

că două păsări albe

cu vremea pereche

din putregai de frunze şi iluzii

mă fure lumina

iubito mi-e frig

mi-e vânat trupul de vechi amăgiri

corbii îmi cântă mereu…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Ianuarie 9, 2017 la 11:45am — 3 Comentarii

Azi e ziua ta de naştere**

sau poate de moarte

te caut să mă recunoşti

să-mi fac un dar din trupul tău

gândurile dospesc agăţate în cuvinte

adulmecă rotirea eternă a universului

rezemată pe o lacrimă răsucită

în moştenirea fătului nenăscut încă

de fapt nu-i decât o îngâmfare stearpă

crezi că te voi lua de mână

risipindu-mă

în parfumul eternităţii

deşertăciune gravă definitivă

ascultă cum sapă pământul hohotind

nimicnicia ţărână din ţărână

flori…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Ianuarie 6, 2017 la 2:00pm — 6 Comentarii

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar-Agafia Drăgan
Publicat de Agafia Dragan
în Martie 28, 2017
Nume: Tigoianu Drăgan Eugenia
Nume autor:Agafia Drăgan
Domiciliu actual: Focşani, Vrancea
Născută în comuna Hodac, judeţul Mureş
Absolventă a Universităţii Bucureşti.
Debutează în timpul facultaţii la “Vatra” şi Gânduri studenţeşti, apoi până în 2013 publică doar articole de specialitate. Revine la poezie în 2013.

Activitatea literară 2014-2016
Publicaţii în revistele: Nomen Artis, Cronos peniţa de aur, Negru pe Alb, Dor de Dor, Confluente literare, Bogdania, sub egida Asociaţiei Cultural-Umanitare ”BOGDANIA ”, Oglinda Literară, ed. De Asociatia Culturala “Duiliu Zamfirescu” , eCreator , Amprentele sufletului, etc.

În antologii:
Cuvinte Sculptate, ed.Editgraf, Lumină din Lumina, ed. Armonii Culturale, Roşu Mocnit, ed.Rovimed, Priveşte Visând, Iubito, ed.Editgraph, Petale de Suflet, ed.Edigraph, Ieri ca prin Vis, ed, Editgraf, Obraji de Magnolie, ed.Editgraf, Antologia Antologiilor Natiunea, ed.Natiunea, Cu tine in gând ed. Editgraf, 10 ani plini de dor, ed. Pim, Lyrics et Prosa vol II si III ed. Natiunea, Pe aleea cuvintelor, ed. Ispirescu, Toamna asta Plouă cu Lacrimi, Iasi 2015, Carmen, ed.Anamarol, 2016,Alburii Sclipiri de Stele, ed.Napoca Nova etc.

Volume de autor:
Nevoia de Fericire, ed.Editgraf, 2014
Cu Toamna Căzută pe Gene, ed. Editgraf, 2015
Măriuca şi Prietenii ei, ed. Editgraf, 2015
Iluzia Regăsirii, ed. Armonii Culturale,2016
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-agafia-dr-gan

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

Interviu (imaginar) cu Veronica Micle Publicat de Bidulescu Constantin în Aprilie 6, 2017

Constantin Bidulescu: Ne reamintiţi, vă rog, câteva date personale? Veronica Micle: M-am născut la 22 aprilie 1850 la Năsăud. Părinţii au fost Ilie şi Ana Câmpeanu. Din nefericire tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc. În anul 1853 eu cu mama şi cu fratele ne-am mutat la Iaşi unde după cursurile primare am absolvit Şcoala Centrală de fete cu calificativul “eminent”, din comisie făcând parte, printre alţii Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul meu soţ. În primăvara anului 1872 am făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, unde mi-a fost prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 am debutat cu două scrieri în proză în revista “Noul curier român” cu pseudonimul Corina. Aţi avut o relaţie tumultoasă cu Eminescu. L-aţi considerat numai ca un mare poet sau a intervenit şi glasul inimii?

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-imaginar-cu-veronica-micle

Interviu cu Mihai Eminescu Publicat de Florin T. Roman în Aprilie 4, 2017 

Florin T. Roman: Ce mai faceţi, domnule Eminescu? MIHAI EMINESCU: Ia, eu fac ce fac de mult, / Iarna viscolu-l ascult. (Revedere) Dar în restul anului? Problema morţii lumii o dezleg. (Cărţile) Ce e poezia în opinia Domniei voastre? Ce e poezia? înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea. (Epigonii) Mai scrieţi poezii? La ce?... Oare totul nu e nebunie? (Mortua est!) Sunteţi marele nostru poet naţional, se ştie. Dacă aţi continua să compuneţi versuri aţi putea dobândi o faimă universală, egală poate cu cea a lui Shakespeare sau Baudelaire... N-ar fi păcat să abandonaţi pana? De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi? (...) De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu?/ Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? (Scrisoarea II) În acest veac, al XXI-lea, trăiesc şi se manifestă câţiva intelectuali români „postmoderni”, progresişti, care susţin că sunteţi autohtonist, antisemit, chiar xenofob... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-cu-mihai-eminescu

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
Publicat de adrian grauenfels
în Aprilie 13, 2017 la 8:32am în APARIȚII EDITORIALE (Modifică)Trimitere mesaj Vizualizare Discuţii

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
José Corti, s-a născut în Franţa în anul 1895. De tânăr s-a simţit atras de mişcare lui André Breton şi în paralel cu activităţile suprarealiştilor la care participa, Corti fondează "Editura Suprarealistă" în care va publica pe Aragon, cât şi cărţile lui Breton (În legitimă Apărare), Rene Char, Paul Éluard (Relentir Travaux), René Crevel -1932 (Clavecinul lui Diderot), pe Benjamin Péret în 1936 şi pe Salvador Dali cu "Metamofoza lui Narcis" în 1937. Mai târziu fondează în anul 1938, "Casa Corti", care publică operele complete ale lui Lautréamont, cât şi alte scrieri suprarealiste care vor caracteriza pluralismul firmei: poezie, romantism, eseul literar, dar şi cărţi universitare sau clasici francezi. José a murit în 1984 la Paris după o viaţă frământată dar totodată pasionantă.
A publicat cărţile sale (romane poliţiste, jurnalism, etc) sub pseudonimele: Roch Santa-Maria sau Sidney O'Brien. Sub numele său adevărat publică:
Imitaţie fără sclavie (1981), Amintiri dezordonate (1983), Provizoriul definitiv (1992).continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/jos-corti-editor-i-librar-al-avangadelor

Declinul Elitelor Publicat de adrian grauenfels în Aprilie 7, 2017

În limba latină termenul Electus caracterizează o persoană sau un grup care aduce comunităţii onoare şi valoare. Timp de secole grupele elitiste se evidenţiau prin preocupările şi acţiunile umanitare, ştiinţifice sau artistice care polarizau etosul social şi cultural al epocii lor. Elitele au fost active şi apreciate din antichitate şi până la recentul postmodernism care a catalizat dizolvarea barierelor culturale, trivializarea comunicaţiei în favoarea unui sat global lipsit de personalitate. Elitele de azi sunt paralizate de noua ordine axată pe mediocritate şi consum exagerat. Îmi amintesc filmele tinereţii mele în care protipendada oraşului ieşea la plimbare pe bulevardul central, trăsurile cu cai aşteptau clienţii sporadici iar vânzătorul de limonadă oferea în pahare de sticlă verzuie mirajul orientului oprit la poalele Balcanilor. Elita vorbea limbi străine, se intersa de ştiinţe, de filosofie, de expediţii, doamnele cântau la pian sau pictau în liniştea saloanelor. În ţara în care ne-am născut, România, frământata istorie a primelor două decenii de dictatură comunistă, a produs două dileme: una privitoare la represiunea sângeroasă declanşată de noul regim, iar celalaltă, la tenebroasele raporturi din culisele puterii noi instalate.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/declinul-elitelor

Caligrafii

UN ORAŞ TRANSILVAN
Publicat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
în Aprilie 15, 2017
Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberaţii mirate ale drumeţului grăbit de nevoile prezentului. La porţile impozante ale cetăţii de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenuşiul prezentului şi zâmbetul viitor al renaşterii sale. Poate numai aşa peste fardul ruginit şi colbul aşezat pe iluziile noastre înfăşurate în dorinţa de mai bine vor sosi vulturii din înălţimile la care aspirăm. Acum îţi împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moştenirii, ţi se dezvăluie trofeele câştigate prin spirit şi adversitate.
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/un-ora-transilvan

Stre-suri...

În țara asta normalitatea este ceva extraordinar Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Martie 27, 2017 Am încercat să fiu cât de cât un observator „normal”. Deși asta este totuși destul de dificil în România. Aici există tabere peste tot. Și exclusivități! Dacă te pune „ăl cu coarne”, sau „cel sfânt” (depinde și aici din ce tabără ești), să te uiți în tabăra lui pește, o iei peste bot de la cei din tabăra pescarului. Dar nu pentru că te-ai uitat la vecini. Nuuuu... Ci pentru că ai îndrăznit să belești cumva ochii. Culmea eforturilor este atunci când crezi că poți face ceva să-i împaci. Mai întâi între ei. Dar e mai mult decât o misiune imposibilă. Nici să stai în afară nu e o soluție. Te vor bombarda cu toții. Aici nu există enclave! În România nu s-a inventat nici obiectivismul, dar nici locul de observație egal situat între taberele veșnic beligerante. Iar războiul?!... 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/in-tara-asta-normalitatea-este-ceva-extraordinar

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor