Agafia Dragan's Blog (35)

Shuniata

noaptea

când morţii îşi cern nisipul

între pământ şi lună

echilibru fragil

dintre simţuri şi spirit

dintre patimă şi înţelepciune

vânez păsările

luminii

noaptea

când furtuni de forme tulbură veghea

în libertatea nelibertăţii

credinţă şi îndoială

cu gheare de foc prind sufletul de cer

cât un colibri de-ar fi

mi-ar fi îndeajuns

să sorb din irisul nevăzutului

luminarea

noaptea

când kundalini atinge…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Iunie 20, 2017 la 1:13pm — 4 Comentarii

Ceva rămâne într-un dincolo*

Mă iartă zi

Mă iartă noapte

Mereu am întârziat o clipă

Bezmetică risipă

Sunt mai aproape de cer acum

Cu fiecare semnătură a timpului

Într-un neunde şi necând

În liniştea dintre două gânduri

Roiesc îndoielile ameţite

De chemarea necuprinsului

Nu încerca să pleci

Pasăre albă

Încă nu am învăţat să zbor

Sau poate am ştiut odată

În zbaterea sufletului

La cumpăna dintre Kuandalini

Şi setea dorinţelor

Înainte ca…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Iunie 8, 2017 la 10:00am — 3 Comentarii

Parteneri cu nepăsarea

Suntem atâta de singuri,
parteneri cu nepăsarea.
dureros de orbi,
dureros de surzi,
decupăm altare uitării,
cernem noroiul
la limita dintre suflet şi lut,
cu tristeţea braţelor rotunjite
în îmbrăţişări goale de noi.
satisfăcuţi agonizăm
într-un zâmbet,
preludiu unei iubiri
frânte într-un recviem.

parteneri cu nepăsarea
devorăm nemulţumiri.
dar cine să spargă
oglinda adâncului?

Adăugat de Agafia Dragan la Iunie 6, 2017 la 10:02am — 2 Comentarii

E atât de târziu tată…

E atât de târziu, tată!

nu pot să-ţi mai spun…

nu pot să mai adun anotimpuri cu tine…

fiecare clipă soarbe risipirea,

privesc trupul sufocat de cer,

ca şi cum aş asculta prevestirea,

ca şi cum m-aş vedea…

nu ştiu ce mă doare mai mult,

frica sau plecarea ta.

între ţărână şi cer

pluteşte dragostea pentru mine...

eşti aici

fără formă fără glas,

te recunosc,

îţi respir transparenţa

cu fiecare pulsaţie

a acestei…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Mai 29, 2017 la 12:00pm — 4 Comentarii

A morţii viaţă*

Aici, clipe coapte sfidează

pântecul nesătul al timpului.

aici, prin avatare, păcatul geme

prins în neputinţă, crud extaz.

aici, vacarmul simţurilor trădează nimicnicia,

frica atârnă pe cerul ochilor îndoliaţi.

aici, putrezesc îngâmfări, deşarte nume,

variaţiuni pe aceeaşi temă...

a fost un om.

aici, nimeni cu nimeni se adună

să îngroape tăceri

în timpul ce zace

sub pleoapă de pământ.

ascultă! creşte uitarea-n

scheletice…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Mai 24, 2017 la 10:30am — 7 Comentarii

Dincolo de violet

Te-ai întors

timp ce am fost

să-mi tulburi împăcarea

cu cea care sunt

atâţia “dacă”

nasc clipele trecute

n-ai puterea să mă laşi

să nu-mi adun risipa

pe frântă ramură

la cap de pod spre nesfârşit

mi-e drumul deschis

dincolo de violet

oglinda reflectă

timp ce am fost

am să-i întorc spatele

cu inima prinsă

pe margine de vaiet

să mă hrănesc din tot

ce mai am

apusul neastâmpăr să-mi fie

până la…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Mai 23, 2017 la 1:37pm — 6 Comentarii

Methexis*

S-au mătuit ferestrele ştiute,

sufletul işi suie dorinţa către cer,

răsună rugi prin inimi obosite,

cutremură mirosuri, torentele de ieri.

cheamă Domnu

cu sunet blând,

prelins în trup de lut

s-aducă iar priveliştea pierdută

a unui timp ce-am fost sau doar ni s-a părut.

vibram atunci în noi cu tinereţea,

pictând pe aripi calde primăveri,

pluteam semeţi în zbor de vulturi beţi

de-a clipelor fluidă frumuseţe.

Azi, trupu-n care…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Mai 16, 2017 la 3:00pm — 4 Comentarii

Vătafi de himere*

în această lună atât de verde

ţi-ai dilatat conturul

prin care îţi respir absenţa

porţi cu tine tot ce-i al meu

mi-ai lăsat doar substanţa în care ţi-ai inscripţionat iubirea

aici se află chipul tău adevărat

cu nopţi şi zile pictate în verde şi roşu

când vătafi de himere

cochetam cu apusul gata să se împlinească

în această lună atât de verde

te-ai aşezat să asculţi cum cresc rădăcinile

ca nişte gânduri mustind de iluzii

mâna…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Mai 11, 2017 la 1:30pm — 9 Comentarii

Aceeaşi zi, acelaşi mâine

Te întrebi ce fac?

Stau în planul sferic

al unui gând

cu faţa întoarsă spre apus

citesc, iubesc sau tac,

despic amurguri

cu umbre de la răsărit;

din ziduri curg păpuşi de ceară

şi dintr-un capăt până-n altul,

un pianist nebun repetă

acelaşi monoton motiv,

se împiedică mereu de acelaşi prag.

Mă întrebi, ce fac?

O, iarăşi scriu, vorbesc năucă,

pe clape de pian dezacordat.

într-un simulacru de eufonie,

aceeaşi…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Mai 10, 2017 la 11:30am — 5 Comentarii

Sau poate o altă ipoteză

Te-am aflat…

în tăcerea crinilor

din adâncul unde-mi arunc măştile.

dincolo de gânduri,

încovoiate de cuvinte,

creşte luminarea acceptării

sau poate o altă ipoteză

a iluziilor.

Te-am căutat

pustiită de mine,

într-o bezmetică anulare,

Tu ai fost mereu acolo,

fereastră deschisă

spre o a cincea dimensiune.

Te privesc

să-mi contemplu visele,

străfulgerări de închipuiri

pe marginea osmozei dintre iubire

şi…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Mai 4, 2017 la 1:00pm — 5 Comentarii

Lupoaică albă risipei dată**

A fost o vreme când;

purtam doar orizonturi

prin ramurile verzi.

În trupul nesăpat de-a timpului risipă,

frumoase-mi erau livezile toate,

cu mere roşii pe aripi purtate,

zboruri înalte necoapte iubiri.

A fost o vreme când;

ploile luminii îmi fântâneau în ochi,

noaptea îngenunchea supusă

lupoaicei albe,

risipei date.

Azi, sub ochiul timpului clipind spre iarnă,

dor amurgurile

de prea plin,

aduceri aminte colindă…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Aprilie 29, 2017 la 3:30pm — 7 Comentarii

Doar corbii veghează

M-am aşezat pe marginea sufletului,

să înfloresc lumini din hău…

e atât de frig,

doar corbii veghează

umbrele tăcerii.

undeva, la răspântiile durerii,

crabi cu cleştii de aramă

decupează altare uitării,

îi văd… îi aud

cu braţele rotunjite

peste aduceri aminte

între întuneric şi cuvânt.

oglinzi coapte

sub limbile Gheenei

rotesc cărări îndoielii şi speranţei.

în atâta ceaţă,

încerc să mă adun din mine,

victimă…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Aprilie 24, 2017 la 10:18am — 6 Comentarii

Neliniştea este în inima mea*

(Impuetum est core meum donec requisescat in te-Fer Augustin)

Urc să ajung la Tine

coborând spirala întunecată

spre acel punct minuscul de lumină

din suflet zăgăzuită

în neputinţă de a mă afla

de a Te regăsi

de a Te simţi

de a Te avea

fără îndoieli

fără să-Ţi dau un chip

fără să Te strig cu un nume

învăţat în colţul meu de lume

o briză ciudată îmi sapă în gânduri

îi vezi viermii şi-au început ospăţul

în trupul…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Aprilie 11, 2017 la 9:30am — 6 Comentarii

.Dincolo de beznă*

Cândva mă voi regăsi într-o ultimă rugăciune

am să-mi înmoi sufletul umil

în miezul iubirii sfinte

fericită poate

voi avea înaltul

fără să cunosc sfâşietoarea disperare

focul

înainte să mă rostesc

dincolo de beznă

Cândva am să mă aflu învingătoare

în toate luptele pe care le-am dat

sau nu le-am dat

am să adun într-un geamăt

tot ce am iubit

şi tot ce am ştiut

nimicuri

şi cu toate acestea am să mă târăsc

în…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Aprilie 8, 2017 la 10:00am — 6 Comentarii

Ceva rămâne într-un dincolo*

Mă iartă zi

mă iartă noapte

mereu am întârziat o clipă Bezmetică risipă

sunt mai aproape de cer acum

cu fiecare semnătură a timpului

într-un neunde şi necând

în liniştea dintre două gânduri

roiesc îndoielile ameţite

de chemarea necuprinsului

nu încerca să pleci

pasăre albă

încă nu am învăţat să zbor

sau poate am ştiut odată

în zbaterea sufletului

la cumpăna dintre Kuandalini

şi setea dorinţelor

înainte ca…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Aprilie 5, 2017 la 11:30am — 4 Comentarii

Mai spune-mi o dată…

mai spune-mi o dată

cum se dezleagă pustiul

când sângeră lumina sub pleoape

cu tâmpla lipită de noapte

mai spune-mi o dată

cum încolţeşte luna clocotul înserării

când sufletul intimidat de ani

c-un dor intrigant se leagă

mai spune-mi o dată

cum se transformă apusul

când zorii îţi tulbură simţirea

c-un cuvânt rostit la tinereţe

mai spune-mi o dată

cum încifrezi ascunsul

când jocul ielelor te poartă

c-un sâmbure…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Aprilie 1, 2017 la 12:30pm — 4 Comentarii

Sau poate…nimic

Simţirea mea eu o împart cu Nimeni

Nimeni cu Nimeni vorbesc tăcerile toate

în liniştea dintre două gânduri

corbii bat clopote

se aud păianjenii cum ţes

plasă uitării

încerc să trec dincolo de cortină

istovită de oboseala ploilor

aripi frânte-n îmbrăţişarea pământului

auzi cum strigă bezna

nu de moarte mi-e frică

ci de durerea trupului

când cerul se desprinde

din el

oare groparul va putea să-mi acopere

gândurile…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Martie 30, 2017 la 11:29am — 2 Comentarii

Verdele nu mai respiră pe tâmple

E o durere de cântec

i-ascult tresărirea

verdele nu mai respiră pe tâmple

în sufletul aplecat spre aduceri aminte

atâtea clipe absente de mine

răsar din aroma unei primăveri uitate

sub scoarţa călcată de corbi

drumul

îşi poartă şerpuirea

tot mai adânc

împietrire de vis

turnat mireasmă dulce-amară

în cupa amânărilor

neîmpliniri renunţări speranţe

tulbură vinul negru al regretelor

uitat cândva în tinereţea…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Martie 28, 2017 la 4:18pm — 4 Comentarii

Fericit cel sărac cu duhul**

există o parte din mine

închipuire a ceea ce sunt

vis şi păzitor de vise

amestec de îndoială şi credinţă

spin negru înfipt

în împietrite retine de sfincşi

ipoteze ale secretelor

într-o zi

am să-mi adun ultimele resturi

şi inima sufocată de mlaştini

se va destăinui îngerului

exilat în penumbra

năzuinţei de mistere

atunci va trebui mai întâi

să mă prăbuşesc în miez

să ating iluminarea

unei libertăţi…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Martie 22, 2017 la 3:00pm — 7 Comentarii

Înaintez sau stau…**

înaintez sau stau

între două necuprinsuri

cu neputinţa de a mă contura

alunec înafară

într-un cineva

care rămâne mereu altcineva

pentru ce neliniştea sfâşâie sclipirea de a fi

înafara inimii e absenţa

neauzitul strigăt al mineralei tăceri

deconcertantă eternă transformare

cândva peste mine vor cădea norii

întunericul altui început

şi pasărea albă pasărea pasăre suflet

oare o să tacă

până atunci am să-i păzesc…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Martie 13, 2017 la 9:00am — 6 Comentarii

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...Eurovision

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV, George Ionita
Publicat de george ionita
în Martie 27, 2017

Debutul literar are loc în anul 2000, după întâlnirea cu vechiul coleg
de liceu şi prieten, Mihail I. Vlad, care coordonează apariţia
volumului de poezie "Panta Rhei", la editura Macarie. Prefaţa cărţii
este făcută de scriitorul Cezar Ivanescu, care spune printre
altele:"George Ioniţă scrie o inteligentă poezie de notaţie", adăugând
apoi: "Poet autentic la nivelul trăirii, de o sinceritate
debordantă"... Apariţia volumului este consemnata în publicaţiile
locale, Jurnalul de Dâmboviţa, sub semnătura regretatului Mihail I.
Vlad, Oglinda de Dâmboviţa ( Maximca Grasu). Următorul volum de poezie
apare în anul 2001 - "Umbre", la aceeaşi editură Macarie, coperta şi
ilustraţiile aparţinând pictorului Cornel Ionescu. "Prizonierul unei
clipe" apare în anul 2003 cu o prefaţă semnată de George Sânteprean,
care remarca: "George Ioniţă cunoaşte meşteşugul "de a ciopli"vocabule,
de a adulmeca sensul cuvântului şi de a-i ritma respiraţia".

continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-george-ionita

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

128 de ani de la moartea lui EMINESCU
Postat de ION IONESCU-BUCOVU în Iunie 13, 2017

În larga deschidere a timpului Eminescu este o efigie a spiritualităţii româneşti în milenara ei devenire. Harul eminescian a avut de străbătut un drum anevoios, până la tragic, între anii acumulărilor şi formaţiei filozofice şi ştiinţifice, apoi chinuiţii şi ameninţaţii ani de slujbaş, în sfârşit, neînduplecaţii ani care i-au măcinat existenţa fizică, în ultima parte a vieţii, prăbuşindu-l definitiv.
Cred că Eminescu-omul, viaţa lui, e greu de descifrat după 128 de ani de la moarte.. Mai bine să lăsăm mărturiile contemporanilor care l-au cunoscut să vorbească. Deși mărturiile lor au pus preț mai mult pe cancanuri, scoțând în relief partea exotică a vieții lui.
El nu a apărut pe un sol arid. În familia lui era o efervescenţă culturală. Se vorbeau câteva limbi, căminarul avea o bibliotecă bogată. Şi mai presus de orice voia ca fiii lui să înveţe carte. Apoi mamă-sa iubea folclorul, le spunea basme, le cânta şi îi încânta cu snoave, proverbe şi eresuri. Şi copilul Eminescu a îndrăgit natura Ipoteştilor, pădurea, lacurile, dealurile, câmpul, ciobanii, prisăcarii, ţapinarii. continuare...
http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/128-de-ani-de-la-moartea-lui-eminescu

Caligrafii

Eminescu - definiţii Postat de Florin T. Roman în Iunie 14, 2017

Pentru sufletul acestui neam, izvorât din lacrimă de sânge şi deprins a suspina şi-a plânge, Eminescu-i rană şi balsam.

Pentru oamenii acestui plai, care şi-au păstrat credinţa vie şi trăiesc cu dor de veşnicie, Eminescu-i un crâmpei de rai.

continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/eminescu-defini-ii

Podul
Publicat de Agafia Dragan în Mai 17, 2017 
Gândurile se îmbinau cu prezentul şi amintirile în mintea ei, în aceea zi când după atâţia ani îşi adunase curajul să se întoarcă, poate nu era decât o scuză a amânărilor repetate, fără un motiv bine conturat. Pădurea respira aramă, era toamnă. Un sentiment de lipsă se cuibărise în ea, ca şi cum drumul străbătut de atâtea ori nu mai era acelaşi. Ce lipsea nu putea să realizeze, nimic nu se schimbase, doar ea pierduse fărâma aceea de suflet unde putea să regăsească fata cu ochii de chihlimbar. Şi apa Gurghiului îşi schimbase matca de la inundaţie.  
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/podul

Stre-suri...

Adevărul din Monitorul Neoficial Publicat de ileana popescu bâldea în Iunie 15, 2017

Ascult muzică. Nimic neobișnuit sau ciudat. Urmăresc reacții la situația politică pe toate posturile de televiziune. Din când în când țintuiesc umbrele de pe pereți și jucăriile în dezordine ale unei feline. Citesc comentarii pe Facebook, privesc afișe, stări, flori, încerc să înțeleg miezul poemelor și sufletul oamenilor. Toate acestea le fac în același timp, ca și cum creierul meu este setat să fie peste tot, deodată, sau… ca și cum răbdarea mă lasă și intuiesc finalul din ceva anume fără ca el să se fi întâmplat încă. Poate revolta îmi grăbește fuga dintr-o zonă în alta, poate neputința de a accepta machiavelismul uman mă face să fiu călător grăbit printre capcanele lumii. Da, capcane! Cum să numești altfel o situație, o imagine, o atitudine reprobabilă? continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/adevarul-din-monitorul-neoficial

de unde Doamne atâta democraţie Postat de Calotescu Tudor Gheorghe în Iunie 13, 2017

când împãrãţia Ta e ÎMPÃRÃŢIE şi raiul şi iadul poate şi trecerile dintr-o dimensiune în alta au reguli stricte şi paznici rezistenţi la mitã probabil nu e nevoie nici de DNA spun probabil pentru cã de Codruţa nu scapã nimeni dar mã tot întreb ca un prost în dezvoltare de unde pânã unde este atât niciunde şi apoi numãr atomii precum un contabil responsabil de ordonarea creditelor fãrã numãrãtori paralele de tip electoral doar crude balanţe peste crude balanţe cu nimicul pe talere într-un veşnic dezechilibru perfect http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/de-unde-doamne-at-ta-democra-ie

 

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor