Elisabeta Luşcan's Blog (384)

când curcubeul tace

am culcat pe pernă
o dragoste
am admirat-o în zori
cu ea am zburat
peste orizont
prin soare
ceaţă
sau furtună
cerul mi-e martor
iar tu mi-eşti
uitare

desenez o umbră zilnic
apoi o şterg
cu colţul unui curcubeu
ploaia mă ajută
florile o acoperă
cu parfumul crud
devin un cuib
de cuvinte

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Iunie 23, 2017 la 9:30pm — 4 Comentarii

Pe cărări de argint

se-nalţă spre cer

o durere nebună

când vântul bate

către apus

când arşiţa verii

este de gheaţă

când cuvântul iubire

nu poate fi spus

aleargă norii

se lovesc

se scutură peste

pământul însetat

urca-voi spre culmi

pe cărări de argint

şi flori voi culege

pe înserat

bucuroasă

mă întorc

şi admir răsăritul

de soare

iar seara

pe la asfinţit

aştept luna

cu nerăbdare

cerul e…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Iunie 12, 2017 la 1:51pm — 2 Comentarii

Haiku "Mugur de gând" *

un roşu aprins
buzele copiilor-
s-au copt căpşunii

coţofana sus
pe creanga cu cireşe-
pisica toarce

mare linişte-
rândunica aşteaptă
pui din găoace

cu roua groasă
iarba cade în brazdă-
miros de mentă

vine furtuna-
broasca gălăgioasă
sperie norii

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Iunie 8, 2017 la 9:30pm — 6 Comentarii

Tristih

clipa de ceară
pe valul apei trece
vâsleşte timpul

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Mai 5, 2017 la 4:55pm — 6 Comentarii

cine mai crede

cine mai crede

că plânge frunza după pom
ori plânge noaptea după zi
cât plânge omul după om

cum plânge vântul după nor
că-şi plânge ploaia cerul
a mea iubire după dor

că plânge soarele în zori
dealuri şi munţi plâng în amurg
de este plâns şi roua-n flori

uscat mi-e ochiul meu de plâns
uscat e drumul ce îl calci
uscat mi-e sufletul şi-nvins

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Aprilie 19, 2017 la 8:28am — 4 Comentarii

Haiku

la răstignire
ouă încondeiate-
Paşte fericit

mărginit de flori
drumul spre rugăciune-
suflet mângâiat

doar o dată-n an
ouă roşii în cruce-
mâinile mamei

la biserică-
în liniştea deplină
copilul plânge

mănăstire-n deal-
clopoţei fără sunet
lăcrămioarele

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Aprilie 17, 2017 la 10:57am — 5 Comentarii

Haiku

puf galben pe nas-

aşezat pe mâţişori

un bondar flămând

zumzet în luncă-

pe mâţişorii galbeni

bondarii veseli

spectacol în crâng-

căutători de polen

sus prin salcie

galbeni mâţişori-

bondar abia dezmorţit

ajuns în luncă

galbeni mâţişori

în desişul pădurii-

doar vulpea-i vede…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Martie 16, 2017 la 4:51pm — 6 Comentarii

pentru inimi...două

iubitul meu cu plete argintii
şi ochi ca bobul alb de rouă
ai semănat atâta dor în piept
iubire pentru inimi…două
aş vrea în zori la mine să revii

de fulguieşte iarna amăgită
ori dacă primăvara plouă
nu ezita urmează-ţi gândul
împacă-le pe amândouă
şi vino sus la stânca părăsită

mă iartă noaptea-n visul tău
în zori iubeşte-mă cu drag
iar când va fi să ne-ntâlnim
săruturile puse în şirag
s-alunece ca piatra-n râu

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Februarie 24, 2017 la 5:39pm — 4 Comentarii

şi merg...

şi merg…



îmi aleargă gândul

străbate câmpuri primăvăratice

niciun nor nu-l umbreşte

în pas de veselie

escaladează munţii

îmi cântă-n ureche fericirea

şi merg…

şi merg…

mă-mbrăţişează

depărtări senine

şi Doamne…

ce…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Februarie 13, 2017 la 10:21am — 2 Comentarii

Poveşti din casa mea

spuse de bunicul nepoţilor

ce se foiesc pe genunchii lui

cu vară...cu iarnă...

de aici au plecat bărbaţi în armată

de aici au plecat bărbaţi în război

pe prispă s-a cusut iia cu firul dorului

s-a tras brazda bunăstării

copilul a crescut pe podul cuptorului

iar când rusul l-a întrebat

unde-i tânăra mamă

el a arătat neştiutor

cu degetul podul

musca ce se plimba pe tavan

a fost scăparea mamei

care astăzi nu mai are…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Februarie 3, 2017 la 7:30pm — 2 Comentarii

Greul firii

Cu iţele gândului
fixate
în spata timpului
ţes
covorul multicolor
bătut
cu paleta
de praful
vremurilor
tulburi...

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Februarie 3, 2017 la 1:11pm — 3 Comentarii

Haiku

nicio omidă-

vestesc primăvara-n ram

puii de graur…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Ianuarie 31, 2017 la 1:55pm — 4 Comentarii

TU

TU

care mi-ai arătat paşii spre poezie

eşti bobul din lacrima fericirii

eşti primăvara-n suflet

eşti floarea preţuită-n iarnă

eşti frunza care nu cade de pe ram

luceafărul de seară şi raza din zori

bătaia inimii când bobocul devine floare

ţie nufăr frumos în inima mea furişat

…îţi mulţumesc!

…rămâi la mine!...…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Ianuarie 15, 2017 la 11:39am — 4 Comentarii

Haiku

copilărie-
dulci sunt porumbelele
îngheţate-n ram

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Ianuarie 9, 2017 la 12:00pm — 6 Comentarii

Haiku

viscol la munte -

copiii înfofoliţi

numără…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Ianuarie 5, 2017 la 10:52am — 4 Comentarii

Haiku

vin colindători-
mirosul de sarmale
până în tindă

verde e viaţă-
şi într-o casă mică
e bucurie

o dată pe an
ne întoarcem acasă-
târnaţul mamei

mugurar mascul-
seminţele de cimbru
ies prin zăpadă

iarnă geroasă-
numai ciocul bufniţei
ieşit din pene

Ajun de An Nou-
vâscul iar a înflorit
sus pe crengi de nuc

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Decembrie 30, 2016 la 7:51pm — 5 Comentarii

Sărbători fericite!

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Decembrie 26, 2016 la 6:06pm — 4 Comentarii

Crăciun luminat

copacii toţi s-au îmbrăcat

în straie albe

dor curat

aşteaptă-n seara de Crăciun

copii la colindat

la uşă bat colindători

dacă primim colinda

lumini aprinse

vestitori

de bunătăţi

umplută-i tinda

lampa e-n grindă

acolo din strămoşi

stă strajă

în seara de Crăciun

veghează

pe omul

preabun

casa-i aranjată

cetina-i regina

de beteala copilăriei

alintată

să ningă

la uşa…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Decembrie 23, 2016 la 11:10am — 6 Comentarii

în pas de vals

zâmbeşte-mi sub vălul buzelor tale

adu-mi fericirea

mai aproape

cu privirea alungă-mi necazul

visul nostru visează-l

nu scape

şoapta îngân-o până la amiază

citeşte versul ce-n inimă-i

ascuns

frunza ce a căzut în toamnă

pe ram în iarnă

n-a mai ajuns

aleargă apoi prin nămeţi pe culme

vezi ce-a rămas

din a noastră iubire

sub arcada fagului ce ţinea umbră

dacă mai alină dorul

mai e fericire

cu gândul…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Decembrie 19, 2016 la 3:41pm — Nu sunt comentarii

Inimă de român

inimă caldă de român

izvorâtă din glia străbună

înalţă-te lin la ceruri

cere binecuvântarea

trăirii eterne

tu ştii să cânţi

să reciţi

să te rogi

să iubeşti mai mult

ca oricine altul



gazdă primitoare şi bună

pentru atâtea…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Decembrie 1, 2016 la 11:33am — 4 Comentarii

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...Eurovision

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV, George Ionita
Publicat de george ionita
în Martie 27, 2017

Debutul literar are loc în anul 2000, după întâlnirea cu vechiul coleg
de liceu şi prieten, Mihail I. Vlad, care coordonează apariţia
volumului de poezie "Panta Rhei", la editura Macarie. Prefaţa cărţii
este făcută de scriitorul Cezar Ivanescu, care spune printre
altele:"George Ioniţă scrie o inteligentă poezie de notaţie", adăugând
apoi: "Poet autentic la nivelul trăirii, de o sinceritate
debordantă"... Apariţia volumului este consemnata în publicaţiile
locale, Jurnalul de Dâmboviţa, sub semnătura regretatului Mihail I.
Vlad, Oglinda de Dâmboviţa ( Maximca Grasu). Următorul volum de poezie
apare în anul 2001 - "Umbre", la aceeaşi editură Macarie, coperta şi
ilustraţiile aparţinând pictorului Cornel Ionescu. "Prizonierul unei
clipe" apare în anul 2003 cu o prefaţă semnată de George Sânteprean,
care remarca: "George Ioniţă cunoaşte meşteşugul "de a ciopli"vocabule,
de a adulmeca sensul cuvântului şi de a-i ritma respiraţia".

continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-george-ionita

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

128 de ani de la moartea lui EMINESCU
Postat de ION IONESCU-BUCOVU în Iunie 13, 2017

În larga deschidere a timpului Eminescu este o efigie a spiritualităţii româneşti în milenara ei devenire. Harul eminescian a avut de străbătut un drum anevoios, până la tragic, între anii acumulărilor şi formaţiei filozofice şi ştiinţifice, apoi chinuiţii şi ameninţaţii ani de slujbaş, în sfârşit, neînduplecaţii ani care i-au măcinat existenţa fizică, în ultima parte a vieţii, prăbuşindu-l definitiv.
Cred că Eminescu-omul, viaţa lui, e greu de descifrat după 128 de ani de la moarte.. Mai bine să lăsăm mărturiile contemporanilor care l-au cunoscut să vorbească. Deși mărturiile lor au pus preț mai mult pe cancanuri, scoțând în relief partea exotică a vieții lui.
El nu a apărut pe un sol arid. În familia lui era o efervescenţă culturală. Se vorbeau câteva limbi, căminarul avea o bibliotecă bogată. Şi mai presus de orice voia ca fiii lui să înveţe carte. Apoi mamă-sa iubea folclorul, le spunea basme, le cânta şi îi încânta cu snoave, proverbe şi eresuri. Şi copilul Eminescu a îndrăgit natura Ipoteştilor, pădurea, lacurile, dealurile, câmpul, ciobanii, prisăcarii, ţapinarii. continuare...
http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/128-de-ani-de-la-moartea-lui-eminescu

Caligrafii

Eminescu - definiţii Postat de Florin T. Roman în Iunie 14, 2017

Pentru sufletul acestui neam, izvorât din lacrimă de sânge şi deprins a suspina şi-a plânge, Eminescu-i rană şi balsam.

Pentru oamenii acestui plai, care şi-au păstrat credinţa vie şi trăiesc cu dor de veşnicie, Eminescu-i un crâmpei de rai.

continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/eminescu-defini-ii

Podul
Publicat de Agafia Dragan în Mai 17, 2017 
Gândurile se îmbinau cu prezentul şi amintirile în mintea ei, în aceea zi când după atâţia ani îşi adunase curajul să se întoarcă, poate nu era decât o scuză a amânărilor repetate, fără un motiv bine conturat. Pădurea respira aramă, era toamnă. Un sentiment de lipsă se cuibărise în ea, ca şi cum drumul străbătut de atâtea ori nu mai era acelaşi. Ce lipsea nu putea să realizeze, nimic nu se schimbase, doar ea pierduse fărâma aceea de suflet unde putea să regăsească fata cu ochii de chihlimbar. Şi apa Gurghiului îşi schimbase matca de la inundaţie.  
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/podul

Stre-suri...

Adevărul din Monitorul Neoficial Publicat de ileana popescu bâldea în Iunie 15, 2017

Ascult muzică. Nimic neobișnuit sau ciudat. Urmăresc reacții la situația politică pe toate posturile de televiziune. Din când în când țintuiesc umbrele de pe pereți și jucăriile în dezordine ale unei feline. Citesc comentarii pe Facebook, privesc afișe, stări, flori, încerc să înțeleg miezul poemelor și sufletul oamenilor. Toate acestea le fac în același timp, ca și cum creierul meu este setat să fie peste tot, deodată, sau… ca și cum răbdarea mă lasă și intuiesc finalul din ceva anume fără ca el să se fi întâmplat încă. Poate revolta îmi grăbește fuga dintr-o zonă în alta, poate neputința de a accepta machiavelismul uman mă face să fiu călător grăbit printre capcanele lumii. Da, capcane! Cum să numești altfel o situație, o imagine, o atitudine reprobabilă? continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/adevarul-din-monitorul-neoficial

de unde Doamne atâta democraţie Postat de Calotescu Tudor Gheorghe în Iunie 13, 2017

când împãrãţia Ta e ÎMPÃRÃŢIE şi raiul şi iadul poate şi trecerile dintr-o dimensiune în alta au reguli stricte şi paznici rezistenţi la mitã probabil nu e nevoie nici de DNA spun probabil pentru cã de Codruţa nu scapã nimeni dar mã tot întreb ca un prost în dezvoltare de unde pânã unde este atât niciunde şi apoi numãr atomii precum un contabil responsabil de ordonarea creditelor fãrã numãrãtori paralele de tip electoral doar crude balanţe peste crude balanţe cu nimicul pe talere într-un veşnic dezechilibru perfect http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/de-unde-doamne-at-ta-democra-ie

 

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor