Elisabeta Luşcan's Blog (380)

cine mai crede

cine mai crede

că plânge frunza după pom
ori plânge noaptea după zi
cât plânge omul după om

cum plânge vântul după nor
că-şi plânge ploaia cerul
a mea iubire după dor

că plânge soarele în zori
dealuri şi munţi plâng în amurg
de este plâns şi roua-n flori

uscat mi-e ochiul meu de plâns
uscat e drumul ce îl calci
uscat mi-e sufletul şi-nvins

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Aprilie 19, 2017 la 8:28am — Nu sunt comentarii

Haiku

la răstignire
ouă încondeiate-
Paşte fericit

mărginit de flori
drumul spre rugăciune-
suflet mângâiat

doar o dată-n an
ouă roşii în cruce-
mâinile mamei

la biserică-
în liniştea deplină
copilul plânge

mănăstire-n deal-
clopoţei fără sunet
lăcrămioarele

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Aprilie 17, 2017 la 10:57am — 5 Comentarii

Haiku

puf galben pe nas-

aşezat pe mâţişori

un bondar flămând

zumzet în luncă-

pe mâţişorii galbeni

bondarii veseli

spectacol în crâng-

căutători de polen

sus prin salcie

galbeni mâţişori-

bondar abia dezmorţit

ajuns în luncă

galbeni mâţişori

în desişul pădurii-

doar vulpea-i vede…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Martie 16, 2017 la 4:51pm — 6 Comentarii

pentru inimi...două

iubitul meu cu plete argintii
şi ochi ca bobul alb de rouă
ai semănat atâta dor în piept
iubire pentru inimi…două
aş vrea în zori la mine să revii

de fulguieşte iarna amăgită
ori dacă primăvara plouă
nu ezita urmează-ţi gândul
împacă-le pe amândouă
şi vino sus la stânca părăsită

mă iartă noaptea-n visul tău
în zori iubeşte-mă cu drag
iar când va fi să ne-ntâlnim
săruturile puse în şirag
s-alunece ca piatra-n râu

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Februarie 24, 2017 la 5:39pm — 4 Comentarii

şi merg...

şi merg…



îmi aleargă gândul

străbate câmpuri primăvăratice

niciun nor nu-l umbreşte

în pas de veselie

escaladează munţii

îmi cântă-n ureche fericirea

şi merg…

şi merg…

mă-mbrăţişează

depărtări senine

şi Doamne…

ce…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Februarie 13, 2017 la 10:21am — 2 Comentarii

Poveşti din casa mea

spuse de bunicul nepoţilor

ce se foiesc pe genunchii lui

cu vară...cu iarnă...

de aici au plecat bărbaţi în armată

de aici au plecat bărbaţi în război

pe prispă s-a cusut iia cu firul dorului

s-a tras brazda bunăstării

copilul a crescut pe podul cuptorului

iar când rusul l-a întrebat

unde-i tânăra mamă

el a arătat neştiutor

cu degetul podul

musca ce se plimba pe tavan

a fost scăparea mamei

care astăzi nu mai are…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Februarie 3, 2017 la 7:30pm — 2 Comentarii

Greul firii

Cu iţele gândului
fixate
în spata timpului
ţes
covorul multicolor
bătut
cu paleta
de praful
vremurilor
tulburi...

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Februarie 3, 2017 la 1:11pm — 3 Comentarii

Haiku

nicio omidă-

vestesc primăvara-n ram

puii de graur…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Ianuarie 31, 2017 la 1:55pm — 4 Comentarii

TU

TU

care mi-ai arătat paşii spre poezie

eşti bobul din lacrima fericirii

eşti primăvara-n suflet

eşti floarea preţuită-n iarnă

eşti frunza care nu cade de pe ram

luceafărul de seară şi raza din zori

bătaia inimii când bobocul devine floare

ţie nufăr frumos în inima mea furişat

…îţi mulţumesc!

…rămâi la mine!...…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Ianuarie 15, 2017 la 11:39am — 4 Comentarii

Haiku

copilărie-
dulci sunt porumbelele
îngheţate-n ram

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Ianuarie 9, 2017 la 12:00pm — 6 Comentarii

Haiku

viscol la munte -

copiii înfofoliţi

numără…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Ianuarie 5, 2017 la 10:52am — 4 Comentarii

Haiku

vin colindători-
mirosul de sarmale
până în tindă

verde e viaţă-
şi într-o casă mică
e bucurie

o dată pe an
ne întoarcem acasă-
târnaţul mamei

mugurar mascul-
seminţele de cimbru
ies prin zăpadă

iarnă geroasă-
numai ciocul bufniţei
ieşit din pene

Ajun de An Nou-
vâscul iar a înflorit
sus pe crengi de nuc

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Decembrie 30, 2016 la 7:51pm — 5 Comentarii

Sărbători fericite!

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Decembrie 26, 2016 la 6:06pm — 4 Comentarii

Crăciun luminat

copacii toţi s-au îmbrăcat

în straie albe

dor curat

aşteaptă-n seara de Crăciun

copii la colindat

la uşă bat colindători

dacă primim colinda

lumini aprinse

vestitori

de bunătăţi

umplută-i tinda

lampa e-n grindă

acolo din strămoşi

stă strajă

în seara de Crăciun

veghează

pe omul

preabun

casa-i aranjată

cetina-i regina

de beteala copilăriei

alintată

să ningă

la uşa…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Decembrie 23, 2016 la 11:10am — 6 Comentarii

în pas de vals

zâmbeşte-mi sub vălul buzelor tale

adu-mi fericirea

mai aproape

cu privirea alungă-mi necazul

visul nostru visează-l

nu scape

şoapta îngân-o până la amiază

citeşte versul ce-n inimă-i

ascuns

frunza ce a căzut în toamnă

pe ram în iarnă

n-a mai ajuns

aleargă apoi prin nămeţi pe culme

vezi ce-a rămas

din a noastră iubire

sub arcada fagului ce ţinea umbră

dacă mai alină dorul

mai e fericire

cu gândul…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Decembrie 19, 2016 la 3:41pm — Nu sunt comentarii

Inimă de român

inimă caldă de român

izvorâtă din glia străbună

înalţă-te lin la ceruri

cere binecuvântarea

trăirii eterne

tu ştii să cânţi

să reciţi

să te rogi

să iubeşti mai mult

ca oricine altul



gazdă primitoare şi bună

pentru atâtea…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Decembrie 1, 2016 la 11:33am — 4 Comentarii

vântul

mi-a furat sărutul florilor

şi-a fugit prin văi cu soare

dar spre seară îl aştept

mă gândesc nu ştiu zău

veni-va oare

dus prin pomii din grădină

a fugit ca un nebun

toate frunzele gălbui

mi le-a aşezat la uşă

şi în drum

mi-a trecut apoi prin umbră

şi-a luat cu el plăcerea

unei veri de fericire

a adus în schimb o toamnă

joc de iele

a vrut să-mi fure şi gândul

ce-nnodase o idee

într-al inimii colţ…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Noiembrie 19, 2016 la 1:27pm — 10 Comentarii

Haiku

sosesc primii fulgi-
lângă susur de izvor
doar eu şi frunza

iarna aproape-
cu braţul plin de frunze
zâmbet de copil

iarba cu brumă-
pe obrazul bunicii
curg lacrimile

stâncile cu fulgi-
o familie de corbi
croncănind în zori

garduri albastre-
sirop de porumbele
în cămara mea

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Noiembrie 2, 2016 la 6:40pm — 2 Comentarii

Atunci

când ridic privirea
până la nori
plouă cu dor
vântu-mi adie
umărul stâng
ce-l uit gol mereu
poartă pentru el
dansez cu cerul
nimeni nu-ndrăzneşte
să mă smulgă
din braţele lui
cochetăm zilnic
zâmbete
soare
deliciul ploii
şi-un vals
pe coama
orizontului
în amurg

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Octombrie 18, 2016 la 8:57pm — 4 Comentarii

Haiku

copac scorburos-
în grămada cu ghinde
o veveriţă

câmpul cu căpşuni-
cu puii-n şir după el
trece ţeposul

nici soţ nici frunze-
poezii de iubire
scrise în codru

doagele-n butoi-
picioare colorate
de struguri roşii

fagii din codru
frumos freamătă toamna-
vânt la orizont

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Octombrie 15, 2016 la 8:16pm — 6 Comentarii

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar-Agafia Drăgan
Publicat de Agafia Dragan
în Martie 28, 2017
Nume: Tigoianu Drăgan Eugenia
Nume autor:Agafia Drăgan
Domiciliu actual: Focşani, Vrancea
Născută în comuna Hodac, judeţul Mureş
Absolventă a Universităţii Bucureşti.
Debutează în timpul facultaţii la “Vatra” şi Gânduri studenţeşti, apoi până în 2013 publică doar articole de specialitate. Revine la poezie în 2013.

Activitatea literară 2014-2016
Publicaţii în revistele: Nomen Artis, Cronos peniţa de aur, Negru pe Alb, Dor de Dor, Confluente literare, Bogdania, sub egida Asociaţiei Cultural-Umanitare ”BOGDANIA ”, Oglinda Literară, ed. De Asociatia Culturala “Duiliu Zamfirescu” , eCreator , Amprentele sufletului, etc.

În antologii:
Cuvinte Sculptate, ed.Editgraf, Lumină din Lumina, ed. Armonii Culturale, Roşu Mocnit, ed.Rovimed, Priveşte Visând, Iubito, ed.Editgraph, Petale de Suflet, ed.Edigraph, Ieri ca prin Vis, ed, Editgraf, Obraji de Magnolie, ed.Editgraf, Antologia Antologiilor Natiunea, ed.Natiunea, Cu tine in gând ed. Editgraf, 10 ani plini de dor, ed. Pim, Lyrics et Prosa vol II si III ed. Natiunea, Pe aleea cuvintelor, ed. Ispirescu, Toamna asta Plouă cu Lacrimi, Iasi 2015, Carmen, ed.Anamarol, 2016,Alburii Sclipiri de Stele, ed.Napoca Nova etc.

Volume de autor:
Nevoia de Fericire, ed.Editgraf, 2014
Cu Toamna Căzută pe Gene, ed. Editgraf, 2015
Măriuca şi Prietenii ei, ed. Editgraf, 2015
Iluzia Regăsirii, ed. Armonii Culturale,2016
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-agafia-dr-gan

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

Interviu (imaginar) cu Veronica Micle Publicat de Bidulescu Constantin în Aprilie 6, 2017

Constantin Bidulescu: Ne reamintiţi, vă rog, câteva date personale? Veronica Micle: M-am născut la 22 aprilie 1850 la Năsăud. Părinţii au fost Ilie şi Ana Câmpeanu. Din nefericire tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc. În anul 1853 eu cu mama şi cu fratele ne-am mutat la Iaşi unde după cursurile primare am absolvit Şcoala Centrală de fete cu calificativul “eminent”, din comisie făcând parte, printre alţii Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul meu soţ. În primăvara anului 1872 am făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, unde mi-a fost prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 am debutat cu două scrieri în proză în revista “Noul curier român” cu pseudonimul Corina. Aţi avut o relaţie tumultoasă cu Eminescu. L-aţi considerat numai ca un mare poet sau a intervenit şi glasul inimii?

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-imaginar-cu-veronica-micle

Interviu cu Mihai Eminescu Publicat de Florin T. Roman în Aprilie 4, 2017 

Florin T. Roman: Ce mai faceţi, domnule Eminescu? MIHAI EMINESCU: Ia, eu fac ce fac de mult, / Iarna viscolu-l ascult. (Revedere) Dar în restul anului? Problema morţii lumii o dezleg. (Cărţile) Ce e poezia în opinia Domniei voastre? Ce e poezia? înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea. (Epigonii) Mai scrieţi poezii? La ce?... Oare totul nu e nebunie? (Mortua est!) Sunteţi marele nostru poet naţional, se ştie. Dacă aţi continua să compuneţi versuri aţi putea dobândi o faimă universală, egală poate cu cea a lui Shakespeare sau Baudelaire... N-ar fi păcat să abandonaţi pana? De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi? (...) De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu?/ Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? (Scrisoarea II) În acest veac, al XXI-lea, trăiesc şi se manifestă câţiva intelectuali români „postmoderni”, progresişti, care susţin că sunteţi autohtonist, antisemit, chiar xenofob... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-cu-mihai-eminescu

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
Publicat de adrian grauenfels
în Aprilie 13, 2017 la 8:32am în APARIȚII EDITORIALE (Modifică)Trimitere mesaj Vizualizare Discuţii

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
José Corti, s-a născut în Franţa în anul 1895. De tânăr s-a simţit atras de mişcare lui André Breton şi în paralel cu activităţile suprarealiştilor la care participa, Corti fondează "Editura Suprarealistă" în care va publica pe Aragon, cât şi cărţile lui Breton (În legitimă Apărare), Rene Char, Paul Éluard (Relentir Travaux), René Crevel -1932 (Clavecinul lui Diderot), pe Benjamin Péret în 1936 şi pe Salvador Dali cu "Metamofoza lui Narcis" în 1937. Mai târziu fondează în anul 1938, "Casa Corti", care publică operele complete ale lui Lautréamont, cât şi alte scrieri suprarealiste care vor caracteriza pluralismul firmei: poezie, romantism, eseul literar, dar şi cărţi universitare sau clasici francezi. José a murit în 1984 la Paris după o viaţă frământată dar totodată pasionantă.
A publicat cărţile sale (romane poliţiste, jurnalism, etc) sub pseudonimele: Roch Santa-Maria sau Sidney O'Brien. Sub numele său adevărat publică:
Imitaţie fără sclavie (1981), Amintiri dezordonate (1983), Provizoriul definitiv (1992).continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/jos-corti-editor-i-librar-al-avangadelor

Declinul Elitelor Publicat de adrian grauenfels în Aprilie 7, 2017

În limba latină termenul Electus caracterizează o persoană sau un grup care aduce comunităţii onoare şi valoare. Timp de secole grupele elitiste se evidenţiau prin preocupările şi acţiunile umanitare, ştiinţifice sau artistice care polarizau etosul social şi cultural al epocii lor. Elitele au fost active şi apreciate din antichitate şi până la recentul postmodernism care a catalizat dizolvarea barierelor culturale, trivializarea comunicaţiei în favoarea unui sat global lipsit de personalitate. Elitele de azi sunt paralizate de noua ordine axată pe mediocritate şi consum exagerat. Îmi amintesc filmele tinereţii mele în care protipendada oraşului ieşea la plimbare pe bulevardul central, trăsurile cu cai aşteptau clienţii sporadici iar vânzătorul de limonadă oferea în pahare de sticlă verzuie mirajul orientului oprit la poalele Balcanilor. Elita vorbea limbi străine, se intersa de ştiinţe, de filosofie, de expediţii, doamnele cântau la pian sau pictau în liniştea saloanelor. În ţara în care ne-am născut, România, frământata istorie a primelor două decenii de dictatură comunistă, a produs două dileme: una privitoare la represiunea sângeroasă declanşată de noul regim, iar celalaltă, la tenebroasele raporturi din culisele puterii noi instalate.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/declinul-elitelor

Caligrafii

UN ORAŞ TRANSILVAN
Publicat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
în Aprilie 15, 2017
Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberaţii mirate ale drumeţului grăbit de nevoile prezentului. La porţile impozante ale cetăţii de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenuşiul prezentului şi zâmbetul viitor al renaşterii sale. Poate numai aşa peste fardul ruginit şi colbul aşezat pe iluziile noastre înfăşurate în dorinţa de mai bine vor sosi vulturii din înălţimile la care aspirăm. Acum îţi împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moştenirii, ţi se dezvăluie trofeele câştigate prin spirit şi adversitate.
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/un-ora-transilvan

Stre-suri...

În țara asta normalitatea este ceva extraordinar Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Martie 27, 2017 Am încercat să fiu cât de cât un observator „normal”. Deși asta este totuși destul de dificil în România. Aici există tabere peste tot. Și exclusivități! Dacă te pune „ăl cu coarne”, sau „cel sfânt” (depinde și aici din ce tabără ești), să te uiți în tabăra lui pește, o iei peste bot de la cei din tabăra pescarului. Dar nu pentru că te-ai uitat la vecini. Nuuuu... Ci pentru că ai îndrăznit să belești cumva ochii. Culmea eforturilor este atunci când crezi că poți face ceva să-i împaci. Mai întâi între ei. Dar e mai mult decât o misiune imposibilă. Nici să stai în afară nu e o soluție. Te vor bombarda cu toții. Aici nu există enclave! În România nu s-a inventat nici obiectivismul, dar nici locul de observație egal situat între taberele veșnic beligerante. Iar războiul?!... 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/in-tara-asta-normalitatea-este-ceva-extraordinar

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor