Mika's Blog (51)

Bulimie

     Afară urgia se descătușase: nigea, viscolea, dar eu n-auzeam și nu vedeam! În mine, revolta pornise în căutarea unui răspuns logic și era de nestăpânit. Rețeaua neuronală, mai, mai, să o ia razna: se încâlcise, se încălzise. Din urmă, trecutul se extindea cu repeziciune, iar prezentul mă comprima în emoții. La limita coliziunii celor două, mă agitam numărând clipele până aveam să șterg podeaua cu individul picat din cerul său egoist care îmi tăiase orice chef de zbor. Și toate fiindcă…

Continuare

Adăugat de mika la Aprilie 25, 2017 la 11:00am — 5 Comentarii

Vernisaj

– Alo! Alooo! Centrala dă la Paris? Rogu-vă cu...

– Mică, eu sunt, fiica ta! Am ajuns cu bine! Voi?

– Tulai, Domne, ce ță și cu tehnolojia iasta... No, ăi bine și la noi. Tu, fatăăă... Ieri, am fo la vernisaj, cu tătâne-tu...

– Și băiatul cu cine a rămas? L-ați luat cu voi?

– Bătrâna o stat cu pruncu... No,…

Continuare

Adăugat de mika la Aprilie 7, 2017 la 1:10pm — 6 Comentarii

Geneza „M” *

Ziua întâi

Din prima, tânăra naivă l-a plăcut și s-au unit, deși părinții o avertizaseră... Și el a plăcut-o și nonșalant, galant i-a oferit numele. Trăiau fericiți, în carul cu flori și ea i-a dăruit fii și fiice, iar el se bucura că-i crește neamul și-i duce numele. Seara, femeia s-a închinat lui: „Mulțumesc, bărbate!”  Domnului nu i-a plăcut, dar a surâs!

Ziua a…

Continuare

Adăugat de mika la Aprilie 5, 2017 la 1:00pm — 12 Comentarii

Muierea me

      Seara se lăsase de mult... Liniște...  Feștila s-a stins singură, omul satisfăcut s-a întins în așternut căutând o poziție comodă, s-a scărpinat sub burtă, parcă îl mânca și nasul – dăi și colo! și liniștit de toate își frecă mâinile precum greierele elitrele, iar mintea începu a cugeta: Mulțam Domne! Bine o fo! Mulțam șă păntru muiere! Ăi ai mai faină, drăgăstoasă și dășteaptă dă-n lume! No, și să mai face! că are acum calculator. Asară ăn pat, ămi zice așe: „Io cred că la noi ăi…

Continuare

Adăugat de mika la Aprilie 2, 2017 la 11:00am — 5 Comentarii

Doar fă-o!

       La vremea aceea, micuța nu știa de logo și slogan gen: „Just Do It” – „Doar fă-o!”, nu-și descoperise talentul, era doar sârguincioasă la teme. Când a primit o sarcină școlară, de la profesorul suplinitor, ce-l cunoscuse în acea zi: „Fă o poezie, pentru Gazeta de perete!” a înlemnit. Nu putea să-l refuze, nu știa – ce și cum – să o scrie, dar minuțioasă din fire, a căutat până ce-a găsit una pe potrivă, în caietul bunicului. A copiat-o, i-a schimbat titlul și…

Continuare

Adăugat de mika la Aprilie 1, 2017 la 1:32pm — 4 Comentarii

Pohta

        Pe atunci, acasă era grupul copilăros, mereu în mișcare – un stol de vrăbii guralive! Și ce poftă de joc aveam laolaltă! Când au apărut landourile, câteva vrăbiuțe s-au desprins de noi, ocupându-și rolul de semi-mame. Cu normă întreagă, deveneau după ce dispăreau cărucioarele cu brotaci și le vedeam legănând grijulii păpuși, dar nu erau totuși mămicuțe adevărate, că prea își smotoceau pruncii cu fețe de cauciuc; îi îmbrăcau și-i dezbrăcau, două pălmuțe la…

Continuare

Adăugat de mika la Martie 30, 2017 la 12:00pm — 3 Comentarii

Femeia care a blocat Facebook-ul

Copilița cu gropițe și fără fundițe s-a smuls din mâna mamei, a fugit și s-a oprit uimită. În vitrină, ce să vezi! tot o copilă cu fluturași în codițe.

– Mami, mami! Vleau fundise!

Primăvara și vara trecură, și primăvară și vară iară... Cu aceeași uimire, de astă dată, copila din vitrină o privi nedumerită:

– O, ce mare te-ai făcut!

– Stiu, vlei să pun un cântesel? Ba nu, tot se-am învăsat la glădinisă... (Ciripind de zor pe păsăreasca sa „asa” și-a descoperit cel mai…

Continuare

Adăugat de mika la Martie 23, 2017 la 2:00pm — 3 Comentarii

Japonezul (5)

– Bre, Natalițî, mulțămiesc! – zise Aglaia pe limba vecinei, conducând-o ușurel spre ieșire. Când ușa s-a închis în urma ei, adevărul a izbit-o drept în plex: Timp pierdut! Așa-ți trebuie dacă stai toată ziua la palavre și nu-i vinovată Natalița, tu ești! c-ai antrenat-o la prostii și te-ai complăcut. Schimbă foia, madame, trezește-te! Hai, bea-ți cafeaua și fă-ți un plan!

Nici n-a apucat să aprindă aragazul că s-a aprins telefonul, iar vocea interlocutoarei se precipita explicând:…

Continuare

Adăugat de mika la Martie 20, 2017 la 2:41pm — 5 Comentarii

Măi, G!

        Îți ziceam: Că nu s-a născut încă arahnidă să țeasă voalul byssus, nici n-a mai irupt forță să-și lase efigia oglindită dual în raze ultra... O, violet! O, Vero! Frumusețea e adevărul Tău și adevărul e frumusețea Ta, iar frumusețea adevărului e și durere, și întunecatul mister al morții... În noi, în adâncul-adâncului, în tăul lăuntric să-L vedem, să avem puterea ca să-L înțelegem și să-I acceptăm durerea, doar atunci, vom redescoperi și adevărul, și…

Continuare

Adăugat de mika la Martie 16, 2017 la 11:30am — 4 Comentarii

Japonezul (4)

       

         Ziua se dezmeticise de mult... numai Natalița, nu! Sta de minute bune, pe taburet, nici măcar nu-și bâțâia picioarele cum îi era felul, cuminte ca o școlăriță. Gura căscată îi alungea figura, iar ochii căprui și bulbucați ca două castane se animau metronomic: Ba la Aglaia! Ba la tavă! Curioasă rău!... Da să ridice un capăt al ștergarului, să vadă ce-i pe platoul apărut în casa ei ad-hoc, însă arătătorul…

Continuare

Adăugat de mika la Martie 14, 2017 la 12:00pm — 4 Comentarii

Orfana

        De ce nu strigi? De ce, doar, îți aud șoapta mitocondrial în templul meu?

        N-am să-ți povestesc de potecile mele, ți-ar întina icoana la care te uiți și blând, și mustrător. De atâtea ori, în matca mea, am așteptat un „da”, iar tu spuneai hotărât: „Nu!” și tot plecam aiurea, pe căi întortocheate, virgine, neumblate de jivine. Nici ploaia înspumată, nici vântul năpraznic, nu mă opreau. Coconii îmi sfârâiau…

Continuare

Adăugat de mika la Martie 10, 2017 la 3:00pm — 6 Comentarii

Iubi*

     Astăzi e o zi specială, a femeilor-femei! N-am făcut cine știe ce analize ca să constat: sunt femeie, nu sunt fatală sau neobișnuită, dimpotrivă, sunt așa și așa, nici prea-prea, nici foarte-foarte. În loc de urări, mai simple, mai stufoase, cum se obișnuiește azi... Eu vă povestesc!

     Auzisem că romancierii sunt oameni cu greutate în literatură. Posibil! - și-mi întăream convingerea căutând o…

Continuare

Adăugat de mika la Martie 8, 2017 la 4:00pm — 4 Comentarii

Japonezul (3)

O prezență matinală, consecventă! Rând pe rând, se înșiruiau lângă băncuța străjuită de nuc tot felul de obiecte pentru curățenie: lopată, greblă, mături, fărăș, nelipsiții saci de gunoi și bineînțeles ei în tandem. Amândoi cam de aceeași vârstă, scurți, ea adusă puțin de spate, subțirică, ten translucid asemeni unei coli de pergament pigmentată cu pete maronii, el: drept, îndesat, roșcovan – bornă kilometrică. Turnul de control îi identifica prin ,,Cuplu’neatale”. Sârguincioși greblau,…

Continuare

Adăugat de mika la Februarie 28, 2017 la 10:00am — 4 Comentarii

Japonezul (2)

Toamna constată că zilele i se scurtaseră, la fel și vizitele lui octombrie, dar încă se simțea bine când serile lungi o prindeau în languroase îmbrățișări, o fermecau și-o amețeau în subsolul pubului unde viața fremăta pe ritmuri de bellydance cu meduze tremurânde pe fese, strânse în corset sau rostogolindu-se în valuri mareice, animând mesenii în aplauze ritmate. O notă disonantă cu mediul extaziat, a fost apariția spectrului. Ca o umbră a avansat de la perimetru spre centru tatonând…

Continuare

Adăugat de mika la Februarie 21, 2017 la 8:52pm — 1 Comentariu

Japonezul (1)*

De aproape o lună, octombrie își făcea mendrele cu o toamnă colerică. O știa cam vagaboandă de la ,,Răpciune” ce i-o predase pe inventar, chiar înainte să-și dea duhul, jigărit de ifosele ei. Îmbătrânit, prea devreme, octombrie o strâgea cu puterile sale sleite să nu-i scape și îi amușina mireasma sorbind-o cu nesaț. Asta am ajuns! Inimă tânără în trup bătrân! – își spuse ghiujul îndulcindu-și năduful ultimelor clipe. Soarele îi ținea hangul: Frate, ai pasiune morbidă sau vine ,,Apocalipsa”?…

Continuare

Adăugat de mika la Februarie 18, 2017 la 11:00pm — 6 Comentarii

Necunoscuta

             Urbea fierbea. Apariţia ei îi pusese pe toţi pe jar, trezindu-le instinctul. Nu era genul său, dar trebuia s-o aibă şi-i luase urma ca un animal de pradă. A fost mai rapid. Haţ! a furat-o de sub nasul unui nehotărât. Învingător a amuşinat-o, acolo, în public. Mirosul proaspăt i-a invadat nările, incitându-i simţurile. Era în mâinile lui, dar nu-i aparţinea întru totul. Avea preţ. De-l plătea, o lua şi plecau împreună. Târgul se făcea pe loc. Pregătise din timp banii şi…

Continuare

Adăugat de mika la August 5, 2015 la 9:30pm — 3 Comentarii

Puzzle

 

 

                                             Motto: În organigrama lumii, oamenii se numără până la unu!”- Ion Cosmovici

 

S-a trezit brusc, fără s-o deranjeze nimic; linişte, întuneric, nici o geană de lumină, nici un coşmar. ”Straniu!” – exclamă, iar în sinea sa s-a mirat: ”De ce mi se întâmplă asta?” Privirea i-a alunecat instantaneu spre ceasul…

Continuare

Adăugat de mika la Iulie 28, 2015 la 9:42pm — 2 Comentarii

Io mi-s...*

- Tulai Doamne! Intră! Bine c-ai vint! Așe tare mă bucur! Tăt mă uitam la oră... vine or nu vine?

- No, no că dară nu dădeau turcii! S-o hi răcit? Mîîî, tu Mărie faci ai mai bună cafe. Să gust dăn haioș. Mîîî, să topchește-n ceru’ gurii. Mîîî, mîîî!

- Lasă tu, vecino, nimicurile ăste’, să-ți spui, îs așe supăratăăă... da tu, năcăjită-năcăjită, rău.

- ???

- O sunat nepotu-mneo. Dacă nici acu nu iasă la putere ăla pe care-l vre ăi tineri pleacă-n Anglia, că s-o…

Continuare

Adăugat de mika la Decembrie 8, 2014 la 9:30pm — 1 Comentariu

Pită, circ și sex! Domne-ajută!***

 

- Pită, circ și sex! Domne-ajută!

- Mărie, sex?

- No, Gheo, voroveam sîngură de vremi.

- Socot că-l bocești pe ăl răposat.

- Cum nu. Așe? Răposateee, scoală și mă bateee!... Mă, Gheo, luat pălincă?

- Dară cum. Gustat-beut-luat! Tuuu, Mărie, așe faină ești... ămi vine o țîră să te țuc.

- Stai blînd, voi să paț rușine?

- Tu Mărie, așe-i tătă lumea, așe o fo neam de neam de-a nost, dară nu te-o făcut mumă-ta cu…

Continuare

Adăugat de mika la Decembrie 2, 2014 la 6:30pm — 6 Comentarii

Din prea plin

Ea e afurisita cu două feţe: una rea, una belă. Într-un cuvânt: Rebelă! Când tot omul doarme, ea se trezește. Și baaate... și baaate... insistent, în geam. Ca o precupeață, vrea să-şi vâre nasul peste tot, apoi să inunde lumea cu mizeriile adunate-n puhoi. Cine să-i deschidă? Tuna! M-am întors în aşternut pe partea cealaltă. Eu când dorm, dorm! Ea nervoasă şi-a fluturat pletele şiroaie, la dreapta şi la stânga, biciuind o amărâtă de tencuială. A reușit s-o scoată din minţi de…

Continuare

Adăugat de mika la Iulie 18, 2014 la 10:30pm — Nu sunt comentarii

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...Eurovision

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV, George Ionita
Publicat de george ionita
în Martie 27, 2017

Debutul literar are loc în anul 2000, după întâlnirea cu vechiul coleg
de liceu şi prieten, Mihail I. Vlad, care coordonează apariţia
volumului de poezie "Panta Rhei", la editura Macarie. Prefaţa cărţii
este făcută de scriitorul Cezar Ivanescu, care spune printre
altele:"George Ioniţă scrie o inteligentă poezie de notaţie", adăugând
apoi: "Poet autentic la nivelul trăirii, de o sinceritate
debordantă"... Apariţia volumului este consemnata în publicaţiile
locale, Jurnalul de Dâmboviţa, sub semnătura regretatului Mihail I.
Vlad, Oglinda de Dâmboviţa ( Maximca Grasu). Următorul volum de poezie
apare în anul 2001 - "Umbre", la aceeaşi editură Macarie, coperta şi
ilustraţiile aparţinând pictorului Cornel Ionescu. "Prizonierul unei
clipe" apare în anul 2003 cu o prefaţă semnată de George Sânteprean,
care remarca: "George Ioniţă cunoaşte meşteşugul "de a ciopli"vocabule,
de a adulmeca sensul cuvântului şi de a-i ritma respiraţia".

continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-george-ionita

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

128 de ani de la moartea lui EMINESCU
Postat de ION IONESCU-BUCOVU în Iunie 13, 2017

În larga deschidere a timpului Eminescu este o efigie a spiritualităţii româneşti în milenara ei devenire. Harul eminescian a avut de străbătut un drum anevoios, până la tragic, între anii acumulărilor şi formaţiei filozofice şi ştiinţifice, apoi chinuiţii şi ameninţaţii ani de slujbaş, în sfârşit, neînduplecaţii ani care i-au măcinat existenţa fizică, în ultima parte a vieţii, prăbuşindu-l definitiv.
Cred că Eminescu-omul, viaţa lui, e greu de descifrat după 128 de ani de la moarte.. Mai bine să lăsăm mărturiile contemporanilor care l-au cunoscut să vorbească. Deși mărturiile lor au pus preț mai mult pe cancanuri, scoțând în relief partea exotică a vieții lui.
El nu a apărut pe un sol arid. În familia lui era o efervescenţă culturală. Se vorbeau câteva limbi, căminarul avea o bibliotecă bogată. Şi mai presus de orice voia ca fiii lui să înveţe carte. Apoi mamă-sa iubea folclorul, le spunea basme, le cânta şi îi încânta cu snoave, proverbe şi eresuri. Şi copilul Eminescu a îndrăgit natura Ipoteştilor, pădurea, lacurile, dealurile, câmpul, ciobanii, prisăcarii, ţapinarii. continuare...
http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/128-de-ani-de-la-moartea-lui-eminescu

Caligrafii

Eminescu - definiţii Postat de Florin T. Roman în Iunie 14, 2017

Pentru sufletul acestui neam, izvorât din lacrimă de sânge şi deprins a suspina şi-a plânge, Eminescu-i rană şi balsam.

Pentru oamenii acestui plai, care şi-au păstrat credinţa vie şi trăiesc cu dor de veşnicie, Eminescu-i un crâmpei de rai.

continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/eminescu-defini-ii

Podul
Publicat de Agafia Dragan în Mai 17, 2017 
Gândurile se îmbinau cu prezentul şi amintirile în mintea ei, în aceea zi când după atâţia ani îşi adunase curajul să se întoarcă, poate nu era decât o scuză a amânărilor repetate, fără un motiv bine conturat. Pădurea respira aramă, era toamnă. Un sentiment de lipsă se cuibărise în ea, ca şi cum drumul străbătut de atâtea ori nu mai era acelaşi. Ce lipsea nu putea să realizeze, nimic nu se schimbase, doar ea pierduse fărâma aceea de suflet unde putea să regăsească fata cu ochii de chihlimbar. Şi apa Gurghiului îşi schimbase matca de la inundaţie.  
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/podul

Stre-suri...

Adevărul din Monitorul Neoficial Publicat de ileana popescu bâldea în Iunie 15, 2017

Ascult muzică. Nimic neobișnuit sau ciudat. Urmăresc reacții la situația politică pe toate posturile de televiziune. Din când în când țintuiesc umbrele de pe pereți și jucăriile în dezordine ale unei feline. Citesc comentarii pe Facebook, privesc afișe, stări, flori, încerc să înțeleg miezul poemelor și sufletul oamenilor. Toate acestea le fac în același timp, ca și cum creierul meu este setat să fie peste tot, deodată, sau… ca și cum răbdarea mă lasă și intuiesc finalul din ceva anume fără ca el să se fi întâmplat încă. Poate revolta îmi grăbește fuga dintr-o zonă în alta, poate neputința de a accepta machiavelismul uman mă face să fiu călător grăbit printre capcanele lumii. Da, capcane! Cum să numești altfel o situație, o imagine, o atitudine reprobabilă? continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/adevarul-din-monitorul-neoficial

de unde Doamne atâta democraţie Postat de Calotescu Tudor Gheorghe în Iunie 13, 2017

când împãrãţia Ta e ÎMPÃRÃŢIE şi raiul şi iadul poate şi trecerile dintr-o dimensiune în alta au reguli stricte şi paznici rezistenţi la mitã probabil nu e nevoie nici de DNA spun probabil pentru cã de Codruţa nu scapã nimeni dar mã tot întreb ca un prost în dezvoltare de unde pânã unde este atât niciunde şi apoi numãr atomii precum un contabil responsabil de ordonarea creditelor fãrã numãrãtori paralele de tip electoral doar crude balanţe peste crude balanţe cu nimicul pe talere într-un veşnic dezechilibru perfect http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/de-unde-doamne-at-ta-democra-ie

 

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor