Mika's Blog (46)

Pohta

        Pe atunci, acasă era grupul copilăros, mereu în mișcare – un stol de vrăbii guralive! Și ce poftă de joc aveam laolaltă! Când au apărut landourile, câteva vrăbiuțe s-au desprins de noi, ocupându-și rolul de semi-mame. Cu normă întreagă, deveneau după ce dispăreau cărucioarele cu brotaci și le vedeam legănând grijuli păpuși, dar nu erau totuși mămicuțe adevărate, că prea își smotoceau pruncii cu fețe de cauciuc; îi îmbrăcau și-i dezbrăcau, două pălmuțe la…

Continuare

Adăugat de mika la Martie 30, 2017 la 12:19pm — Nu sunt comentarii

Femeia care a blocat Facebook-ul

Copilița cu gropițe și fără fundițe s-a smuls din mâna mamei, a fugit și s-a oprit uimită. În vitrină, ce să vezi! tot o copilă cu fluturași în codițe.

– Mami, mami! Vleau fundise!

Primăvara și vara trecură, și primăvară și vară iară... Cu aceeași uimire, de astă dată, copila din vitrină o privi nedumerită:

– O, ce mare te-ai făcut!

– Stiu, vlei să pun un cântesel? Ba nu, tot se-am învăsat la glădinisă... (Ciripind de zor pe păsăreasca sa „asa” și-a descoperit cel mai…

Continuare

Adăugat de mika la Martie 23, 2017 la 2:00pm — 3 Comentarii

Japonezul (5)

– Bre, Natalițî, mulțămiesc! – zise Aglaia pe limba vecinei, conducând-o ușurel spre ieșire. Când ușa s-a închis în urma ei, adevărul a izbit-o drept în plex: Timp pierdut! Așa-ți trebuie dacă stai toată ziua la palavre și nu-i vinovată Natalița, tu ești! c-ai antrenat-o la prostii și te-ai complăcut. Schimbă foia, madame, trezește-te! Hai, bea-ți cafeaua și fă-ți un plan!

Nici n-a apucat să aprindă aragazul că s-a aprins telefonul, iar vocea interlocutoarei se precipita explicând:…

Continuare

Adăugat de mika la Martie 20, 2017 la 2:41pm — 5 Comentarii

Măi, G!

        Îți ziceam: Că nu s-a născut încă arahnidă să țeasă voalul byssus, nici n-a mai irupt forță să-și lase efigia oglindită dual în raze ultra... O, violet! O, Vero! Frumusețea e adevărul Tău și adevărul e frumusețea Ta, iar frumusețea adevărului e și durere, și întunecatul mister al morții... În noi, în adâncul-adâncului, în tăul lăuntric să-L vedem, să avem puterea ca să-L înțelegem și să-I acceptăm durerea, doar atunci, vom redescoperi și adevărul, și…

Continuare

Adăugat de mika la Martie 16, 2017 la 11:30am — 4 Comentarii

Japonezul (4)

       

         Ziua se dezmeticise de mult... numai Natalița, nu! Sta de minute bune, pe taburet, nici măcar nu-și bâțâia picioarele cum îi era felul, cuminte ca o școlăriță. Gura căscată îi alungea figura, iar ochii căprui și bulbucați ca două castane se animau metronomic: Ba la Aglaia! Ba la tavă! Curioasă rău!... Da să ridice un capăt al ștergarului, să vadă ce-i pe platoul apărut în casa ei ad-hoc, însă arătătorul…

Continuare

Adăugat de mika la Martie 14, 2017 la 12:00pm — 4 Comentarii

Orfana

        De ce nu strigi? De ce, doar, îți aud șoapta mitocondrial în templul meu?

        N-am să-ți povestesc de potecile mele, ți-ar întina icoana la care te uiți și blând, și mustrător. De atâtea ori, în matca mea, am așteptat un „da”, iar tu spuneai hotărât: „Nu!” și tot plecam aiurea, pe căi întortocheate, virgine, neumblate de jivine. Nici ploaia înspumată, nici vântul năpraznic, nu mă opreau. Coconii îmi sfârâiau…

Continuare

Adăugat de mika la Martie 10, 2017 la 3:00pm — 6 Comentarii

Iubi*

     Astăzi e o zi specială, a femeilor-femei! N-am făcut cine știe ce analize ca să constat: sunt femeie, nu sunt fatală sau neobișnuită, dimpotrivă, sunt așa și așa, nici prea-prea, nici foarte-foarte. În loc de urări, mai simple, mai stufoase, cum se obișnuiește azi... Eu vă povestesc!

     Auzisem că romancierii sunt oameni cu greutate în literatură. Posibil! - și-mi întăream convingerea căutând o…

Continuare

Adăugat de mika la Martie 8, 2017 la 4:00pm — 4 Comentarii

Japonezul (3)

O prezență matinală, consecventă! Rând pe rând, se înșiruiau lângă băncuța străjuită de nuc tot felul de obiecte pentru curățenie: lopată, greblă, mături, fărăș, nelipsiții saci de gunoi și bineînțeles ei în tandem. Amândoi cam de aceeași vârstă, scurți, ea adusă puțin de spate, subțirică, ten translucid asemeni unei coli de pergament pigmentată cu pete maronii, el: drept, îndesat, roșcovan – bornă kilometrică. Turnul de control îi identifica prin ,,Cuplu’neatale”. Sârguincioși greblau,…

Continuare

Adăugat de mika la Februarie 28, 2017 la 10:00am — 4 Comentarii

Japonezul (2)

Toamna constată că zilele i se scurtaseră, la fel și vizitele lui octombrie, dar încă se simțea bine când serile lungi o prindeau în languroase îmbrățișări, o fermecau și-o amețeau în subsolul pubului unde viața fremăta pe ritmuri de bellydance cu meduze tremurânde pe fese, strânse în corset sau rostogolindu-se în valuri mareice, animând mesenii în aplauze ritmate. O notă disonantă cu mediul extaziat, a fost apariția spectrului. Ca o umbră a avansat de la perimetru spre centru tatonând…

Continuare

Adăugat de mika la Februarie 21, 2017 la 8:52pm — 1 Comentariu

Japonezul (1)*

De aproape o lună, octombrie își făcea mendrele cu o toamnă colerică. O știa cam vagaboandă de la ,,Răpciune” ce i-o predase pe inventar, chiar înainte să-și dea duhul, jigărit de ifosele ei. Îmbătrânit, prea devreme, octombrie o strâgea cu puterile sale sleite să nu-i scape și îi amușina mireasma sorbind-o cu nesaț. Asta am ajuns! Inimă tânără în trup bătrân! – își spuse ghiujul îndulcindu-și năduful ultimelor clipe. Soarele îi ținea hangul: Frate, ai pasiune morbidă sau vine ,,Apocalipsa”?…

Continuare

Adăugat de mika la Februarie 18, 2017 la 11:00pm — 6 Comentarii

Necunoscuta

             Urbea fierbea. Apariţia ei îi pusese pe toţi pe jar, trezindu-le instinctul. Nu era genul său, dar trebuia s-o aibă şi-i luase urma ca un animal de pradă. A fost mai rapid. Haţ! a furat-o de sub nasul unui nehotărât. Învingător a amuşinat-o, acolo, în public. Mirosul proaspăt i-a invadat nările, incitându-i simţurile. Era în mâinile lui, dar nu-i aparţinea întru totul. Avea preţ. De-l plătea, o lua şi plecau împreună. Târgul se făcea pe loc. Pregătise din timp banii şi…

Continuare

Adăugat de mika la August 5, 2015 la 9:30pm — 3 Comentarii

Puzzle

 

 

                                             Motto: În organigrama lumii, oamenii se numără până la unu!”- Ion Cosmovici

 

S-a trezit brusc, fără s-o deranjeze nimic; linişte, întuneric, nici o geană de lumină, nici un coşmar. ”Straniu!” – exclamă, iar în sinea sa s-a mirat: ”De ce mi se întâmplă asta?” Privirea i-a alunecat instantaneu spre ceasul…

Continuare

Adăugat de mika la Iulie 28, 2015 la 9:42pm — 2 Comentarii

Io mi-s...*

- Tulai Doamne! Intră! Bine c-ai vint! Așe tare mă bucur! Tăt mă uitam la oră... vine or nu vine?

- No, no că dară nu dădeau turcii! S-o hi răcit? Mîîî, tu Mărie faci ai mai bună cafe. Să gust dăn haioș. Mîîî, să topchește-n ceru’ gurii. Mîîî, mîîî!

- Lasă tu, vecino, nimicurile ăste’, să-ți spui, îs așe supăratăăă... da tu, năcăjită-năcăjită, rău.

- ???

- O sunat nepotu-mneo. Dacă nici acu nu iasă la putere ăla pe care-l vre ăi tineri pleacă-n Anglia, că s-o…

Continuare

Adăugat de mika la Decembrie 8, 2014 la 9:30pm — 1 Comentariu

Pită, circ și sex! Domne-ajută!***

 

- Pită, circ și sex! Domne-ajută!

- Mărie, sex?

- No, Gheo, voroveam sîngură de vremi.

- Socot că-l bocești pe ăl răposat.

- Cum nu. Așe? Răposateee, scoală și mă bateee!... Mă, Gheo, luat pălincă?

- Dară cum. Gustat-beut-luat! Tuuu, Mărie, așe faină ești... ămi vine o țîră să te țuc.

- Stai blînd, voi să paț rușine?

- Tu Mărie, așe-i tătă lumea, așe o fo neam de neam de-a nost, dară nu te-o făcut mumă-ta cu…

Continuare

Adăugat de mika la Decembrie 2, 2014 la 6:30pm — 6 Comentarii

Din prea plin

Ea e afurisita cu două feţe: una rea, una belă. Într-un cuvânt: Rebelă! Când tot omul doarme, ea se trezește. Și baaate... și baaate... insistent, în geam. Ca o precupeață, vrea să-şi vâre nasul peste tot, apoi să inunde lumea cu mizeriile adunate-n puhoi. Cine să-i deschidă? Tuna! M-am întors în aşternut pe partea cealaltă. Eu când dorm, dorm! Ea nervoasă şi-a fluturat pletele şiroaie, la dreapta şi la stânga, biciuind o amărâtă de tencuială. A reușit s-o scoată din minţi de…

Continuare

Adăugat de mika la Iulie 18, 2014 la 10:30pm — Nu sunt comentarii

Mișcare în doi timpi

Motto: ”Realitatea este o creație a exceselor,

a nemăsurării și a nesăbuințelor noastre”

Emil Cioran

Mișcare în doi timpi

In-spi-ra-ți-e! Prima mișcare.

Sunt capabilă s-o fac! A doua...

Hotărâtă, deschid laptopul și setez o pagină-new document.

Scrisul electronic. Doamne, asta da creație! De la pergament și pană...Hopa! Pană! De gâscă? O, nu! Ghici, ghicitoarea mea; e pană de... inspirație!

Privesc pagina albă ca o sălbăticiune, un prădător la…

Continuare

Adăugat de mika la Februarie 19, 2014 la 7:59am — 3 Comentarii

Puf! Puf! (fragment)

Puf! Puf!

Locomotiva gâfâie la deal: Puf! Puf!, urcă şi iar urcă, Puf! Puf!...

Imitând mersul roţilor, la unison, Adina murmură: Te duc - te-aduc! Te duc - te-aduc!

Ca o flamură străvezie, aburii locomotivei rămân în urma trenului pentru câteva momente ca semn al trecerii pe acele meleaguri, apoi, se fugăresc pe văi, printre coline, ascunzându-se după butucii de vie, în corola pomilor, în tufişuri ori după strujenii de porumb.

Anul acesta, o toamnă turbată şi-a făcut de…

Continuare

Adăugat de mika la Ianuarie 19, 2013 la 10:42am — 6 Comentarii

Labirintul

       - Lume, lume, poftiţi de intraţi! Spectacol de zile mari: ”Labirintul lui Eros”, satisfacție garantată!

       Aaa!... Senior, poftiţi! Cum să nu? Ați picat la fix, sunteți beneficiarul ultimului bilet. Intrați! Faceți-vă comod! Vă atenționez, aici aveți intimitate, nu trebuie să vă simțiți închistat. La început n-o să înțelegeți, dar trebuie să aveți răbdare, imaginaţie și să ascultați prezentarea mea pentru a alege cea mai tentantă ofertă. Lăsați prejudecățile…

Continuare

Adăugat de mika la Decembrie 15, 2012 la 10:30pm — 7 Comentarii

Balta Miresei

 

Barajul orizontului cu greu mai face față presiunii; dincolo de el, noaptea bolborosește furioasă: ”Vine, dă-mi drumul!” Preaplinul înserării deversează peste țarini, răcorindu-le. Revărsarea umedă stinge și clocotul locomotivei ce se apropie șuierând de stație apoi se disipă și devine ultima suflare călduță a zilei. Vigilentă, gura de aerisire a văzduhului soarbe ultimile rămășițe și noaptea - gazdă primitoare - așterne covorul de gală pe dalele de beton ale peronului, întâmpinând…

Continuare

Adăugat de mika la Noiembrie 26, 2012 la 7:00pm — 5 Comentarii

Haina

 

- Fa Leano, m-a sunat Jicu, frate-miu, că mâine e musai să fim la ora şeptela livadă. Începe culesul prunelor! Fă bine şi anunţă-ţi neamu’, să vină la noi, să ne organizăm, da’ înainte de asta, toarnă-mi o bere să-mi dreg glasul. Își mângâie cu vădită plăcere haina şi continuă: - De haina mea nouă, ce zici?

- Ce să zic? O salopetă! S-o porți sănătos!

- Ei și tu... salopetă. Nu vezi?... Culoare, material... și are și inscripție. Dom’le, neamțul tot…

Continuare

Adăugat de mika la Noiembrie 2, 2012 la 6:00pm — 11 Comentarii

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

Despre mine (numai de bine!)
Publicat de Bidulescu Constantin în Martie 27, 2017 
Sunt născut la 29 febr. 1944, în Bucureşti. Domiciliul actual, Ploieşti.
Profesor de matematică, pensionar. Am predat 42 de ani la licee din Ploieşti şi judeţ, apoi am cochetat cu literatura. Am fost selecţionat în 20 de Antologii de poezie printre care şi ultimele opt editate de ASPRA. Membru al site-urilor literare Dialoguri Culturale, Noduri şi Semne, Negru pe alb, Însemne culturale.
Am obţinut un premiu I la Concursul de rondeluri, organizat de site-ul Negru pe alb, un premiu I şi un premiu II la concursul de epigrame organizat tot de acelaş site, şi o menţiune la Concursul literar internaţional de poezie şi proză “Magia sărbătorilor de iarnă”
Nu am cărţi publicate.
Dorinţe pentru viitor: să mă viziteze muza creaţiei mai des, că vorba aceea, dacă inspiraţie nu e, nimic nu e…

AutoRONDEL

Eu sunt acuma creator,
De versuri multe, săltăreţe,
Cu mersul lor ce-i curgător,
Dar şi cuprinse de tandreţe.

Şi chiar de sunt conservator,
Scriind în rime cu stricteţe,
Eu sunt acuma creator,
De versuri multe, săltăreţe.

Am pus în ele şi umor,
Am pus în unele tristeţe,
Să fiu pe placul tuturor
Ajuns acum la bătrâneţe.

Eu sunt acuma creator.

http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/despre-mine-numai-de-bine

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

MARIN SORESCU- ironistul „singur printre poeți” Postat de ION IONESCU-BUCOVU în Martie 14, 2017

MARIN SORESCU- ironistul „singur printre poeți” Olteanul Marin Sorescu (poet, dramaturg, eseist și traducator, absolvent al Facultatii de Filologie din Iasi. S-a născut la Bulzesti, judetul Dolj in data de 19 februarie 1936 si a debutat in anul 1964 cu volumul “Singur printre poeți”.A primit de 6 ori premiul Uniunii Scriitorilor din Romania, Premiul Academiei Romane in anii 1968 si 1977 si multe alte distinctii. A fost Ministrul Culturii intre 25 noiembrie 1993 si 5 mai 1995. A fost casatorit cu Virginia Sorescu și nu a avut copii. A murit la Bucuresti in data de 8 decembrie 1996.) decretat de George Călinescu tot ce poate fi mai nou în poezie și chiar în dramă, s-a bucurat în timpul vieții și chiar după moarte de un succes cum puțini au avut parte.

http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/marin-sorescu-ironistul-singur-printre-poe-i

Lucian Boia - istoric sau mit? Publicat de Florin T. Roman în Martie 19, 2017

Dacă cineva nu e la curent cu sensul actual al cuvântului “naţionalism” îl poate lesne afla din DEX - ediţia a II-a: doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor şi aspiraţiilor naţionale, sau din Marele dicţionar de neologisme: politică şi ideologie care urmăresc întreţinerea izolării şi aţâţarea urii de rasă şi naţionalitate; tendinţă de a aprecia exclusiv şi exagerat tot ceea ce aparţine propriei naţiuni. Nelăsându-se deloc afectat de naţionalism, profesorul Lucian Boia de la Universitatea din Bucureşti a devenit, step by step, un mare istoric al României, poate celmare. g.com/forum/topics/lucian-boia-istoric-sau-mit

ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME – STARPRESS 2017, AUTOR LIGYA DIACONESCU - publicat de Florin T Roman
Dacă mai există vreun om de cultură român care încă nu a făcut cunoştinţă cu Doamna Limbii sale materne, Ligya Diaconescu, înseamnă că, citind aceste rânduri, a sosit momentul să o cunoască. De ce Ligya Diaconescu este Doamna Limbii române? Nu neapărat pentru că este jurnalistă, poetă, scriitoare, publicistă de cetăţenie română. Nu pentru că deţine titluri de director general, de proprietar sau membru al unor prestigioase asociaţii, reviste, cluburi culturale române şi internaţionale. 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/antologia-scriitorilor-rom-ni-contemporani-din-ntreaga-lume

Caligrafii

Dar de Ziua Mamei - Publicat de Silvia Giurgiu în Martie 8, 2017

Pe cerul vieții mele norii se înghesuie ostili și neînduplecați, cenzurând fără drept la replică razele timide și speriate de lumină ce se tot străduiesc să străbată printre fisurile lor abia întrezărite. Sufletul îngenuncheat sub povara grea a trădării, geme bolnav într-un ungher, ștergându-și lacrimile cu dosul palmei, ca un copil oropsit. În piept, inima e toată o rană ce pulsează sub arsura durerii. Sub ochelarii negri de soare, paravan inutil și patetic pentru ochii orbiți de torentul fierbinte al lacrimilor, tristețea grăiește mută povestea ei incredibilă.  continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/dar-de-ziua-mamei

Zilele care trec prin noi și "Poeții cetății"
Publicat de ileana popescu bâldea
în Martie 4, 2017

O cafenea… ca multe altele din București. Doar că părea orientată către soare. Acolo s-au întâlnit , din nou, astăzi, „Poeții cetății”. Adunați de fiecare dată, într-un afiș sub formă de carte. Și, de cele mai multe ori, alții.Câteva mese au devenit numeroase, când ultimii au venit. Rumoare, salut, zâmbete, priviri calde și umede. M-am detașat, cumva, de ei, intrând într-o muscă mai cuminte ca de obicei, înzestrată, vremelnic, cu sufletul și ochii mei. continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/zilele-care-trec-prin-noi-si-poetii-cetatii

Stre-suri...

În țara asta normalitatea este ceva extraordinar Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Martie 27, 2017 Am încercat să fiu cât de cât un observator „normal”. Deși asta este totuși destul de dificil în România. Aici există tabere peste tot. Și exclusivități! Dacă te pune „ăl cu coarne”, sau „cel sfânt” (depinde și aici din ce tabără ești), să te uiți în tabăra lui pește, o iei peste bot de la cei din tabăra pescarului. Dar nu pentru că te-ai uitat la vecini. Nuuuu... Ci pentru că ai îndrăznit să belești cumva ochii. Culmea eforturilor este atunci când crezi că poți face ceva să-i împaci. Mai întâi între ei. Dar e mai mult decât o misiune imposibilă. Nici să stai în afară nu e o soluție. Te vor bombarda cu toții. Aici nu există enclave! În România nu s-a inventat nici obiectivismul, dar nici locul de observație egal situat între taberele veșnic beligerante. Iar războiul?!... 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/in-tara-asta-normalitatea-este-ceva-extraordinar

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor