Mika's Blog (51)

Bulimie

     Afară urgia se descătușase: nigea, viscolea, dar eu n-auzeam și nu vedeam! În mine, revolta pornise în căutarea unui răspuns logic și era de nestăpânit. Rețeaua neuronală, mai, mai, să o ia razna: se încâlcise, se încălzise. Din urmă, trecutul se extindea cu repeziciune, iar prezentul mă comprima în emoții. La limita coliziunii celor două, mă agitam numărând clipele până aveam să șterg podeaua cu individul picat din cerul său egoist care îmi tăiase orice chef de zbor. Și toate fiindcă…

Continuare

Adăugat de mika la Aprilie 25, 2017 la 11:00am — 5 Comentarii

Vernisaj

– Alo! Alooo! Centrala dă la Paris? Rogu-vă cu...

– Mică, eu sunt, fiica ta! Am ajuns cu bine! Voi?

– Tulai, Domne, ce ță și cu tehnolojia iasta... No, ăi bine și la noi. Tu, fatăăă... Ieri, am fo la vernisaj, cu tătâne-tu...

– Și băiatul cu cine a rămas? L-ați luat cu voi?

– Bătrâna o stat cu pruncu... No,…

Continuare

Adăugat de mika la Aprilie 7, 2017 la 1:10pm — 6 Comentarii

Geneza „M” *

Ziua întâi

Din prima, tânăra naivă l-a plăcut și s-au unit, deși părinții o avertizaseră... Și el a plăcut-o și nonșalant, galant i-a oferit numele. Trăiau fericiți, în carul cu flori și ea i-a dăruit fii și fiice, iar el se bucura că-i crește neamul și-i duce numele. Seara, femeia s-a închinat lui: „Mulțumesc, bărbate!”  Domnului nu i-a plăcut, dar a surâs!

Ziua a…

Continuare

Adăugat de mika la Aprilie 5, 2017 la 1:00pm — 12 Comentarii

Muierea me

      Seara se lăsase de mult... Liniște...  Feștila s-a stins singură, omul satisfăcut s-a întins în așternut căutând o poziție comodă, s-a scărpinat sub burtă, parcă îl mânca și nasul – dăi și colo! și liniștit de toate își frecă mâinile precum greierele elitrele, iar mintea începu a cugeta: Mulțam Domne! Bine o fo! Mulțam șă păntru muiere! Ăi ai mai faină, drăgăstoasă și dășteaptă dă-n lume! No, și să mai face! că are acum calculator. Asară ăn pat, ămi zice așe: „Io cred că la noi ăi…

Continuare

Adăugat de mika la Aprilie 2, 2017 la 11:00am — 5 Comentarii

Doar fă-o!

       La vremea aceea, micuța nu știa de logo și slogan gen: „Just Do It” – „Doar fă-o!”, nu-și descoperise talentul, era doar sârguincioasă la teme. Când a primit o sarcină școlară, de la profesorul suplinitor, ce-l cunoscuse în acea zi: „Fă o poezie, pentru Gazeta de perete!” a înlemnit. Nu putea să-l refuze, nu știa – ce și cum – să o scrie, dar minuțioasă din fire, a căutat până ce-a găsit una pe potrivă, în caietul bunicului. A copiat-o, i-a schimbat titlul și…

Continuare

Adăugat de mika la Aprilie 1, 2017 la 1:32pm — 4 Comentarii

Pohta

        Pe atunci, acasă era grupul copilăros, mereu în mișcare – un stol de vrăbii guralive! Și ce poftă de joc aveam laolaltă! Când au apărut landourile, câteva vrăbiuțe s-au desprins de noi, ocupându-și rolul de semi-mame. Cu normă întreagă, deveneau după ce dispăreau cărucioarele cu brotaci și le vedeam legănând grijulii păpuși, dar nu erau totuși mămicuțe adevărate, că prea își smotoceau pruncii cu fețe de cauciuc; îi îmbrăcau și-i dezbrăcau, două pălmuțe la…

Continuare

Adăugat de mika la Martie 30, 2017 la 12:00pm — 3 Comentarii

Femeia care a blocat Facebook-ul

Copilița cu gropițe și fără fundițe s-a smuls din mâna mamei, a fugit și s-a oprit uimită. În vitrină, ce să vezi! tot o copilă cu fluturași în codițe.

– Mami, mami! Vleau fundise!

Primăvara și vara trecură, și primăvară și vară iară... Cu aceeași uimire, de astă dată, copila din vitrină o privi nedumerită:

– O, ce mare te-ai făcut!

– Stiu, vlei să pun un cântesel? Ba nu, tot se-am învăsat la glădinisă... (Ciripind de zor pe păsăreasca sa „asa” și-a descoperit cel mai…

Continuare

Adăugat de mika la Martie 23, 2017 la 2:00pm — 3 Comentarii

Japonezul (5)

– Bre, Natalițî, mulțămiesc! – zise Aglaia pe limba vecinei, conducând-o ușurel spre ieșire. Când ușa s-a închis în urma ei, adevărul a izbit-o drept în plex: Timp pierdut! Așa-ți trebuie dacă stai toată ziua la palavre și nu-i vinovată Natalița, tu ești! c-ai antrenat-o la prostii și te-ai complăcut. Schimbă foia, madame, trezește-te! Hai, bea-ți cafeaua și fă-ți un plan!

Nici n-a apucat să aprindă aragazul că s-a aprins telefonul, iar vocea interlocutoarei se precipita explicând:…

Continuare

Adăugat de mika la Martie 20, 2017 la 2:41pm — 5 Comentarii

Măi, G!

        Îți ziceam: Că nu s-a născut încă arahnidă să țeasă voalul byssus, nici n-a mai irupt forță să-și lase efigia oglindită dual în raze ultra... O, violet! O, Vero! Frumusețea e adevărul Tău și adevărul e frumusețea Ta, iar frumusețea adevărului e și durere, și întunecatul mister al morții... În noi, în adâncul-adâncului, în tăul lăuntric să-L vedem, să avem puterea ca să-L înțelegem și să-I acceptăm durerea, doar atunci, vom redescoperi și adevărul, și…

Continuare

Adăugat de mika la Martie 16, 2017 la 11:30am — 4 Comentarii

Japonezul (4)

       

         Ziua se dezmeticise de mult... numai Natalița, nu! Sta de minute bune, pe taburet, nici măcar nu-și bâțâia picioarele cum îi era felul, cuminte ca o școlăriță. Gura căscată îi alungea figura, iar ochii căprui și bulbucați ca două castane se animau metronomic: Ba la Aglaia! Ba la tavă! Curioasă rău!... Da să ridice un capăt al ștergarului, să vadă ce-i pe platoul apărut în casa ei ad-hoc, însă arătătorul…

Continuare

Adăugat de mika la Martie 14, 2017 la 12:00pm — 4 Comentarii

Orfana

        De ce nu strigi? De ce, doar, îți aud șoapta mitocondrial în templul meu?

        N-am să-ți povestesc de potecile mele, ți-ar întina icoana la care te uiți și blând, și mustrător. De atâtea ori, în matca mea, am așteptat un „da”, iar tu spuneai hotărât: „Nu!” și tot plecam aiurea, pe căi întortocheate, virgine, neumblate de jivine. Nici ploaia înspumată, nici vântul năpraznic, nu mă opreau. Coconii îmi sfârâiau…

Continuare

Adăugat de mika la Martie 10, 2017 la 3:00pm — 6 Comentarii

Iubi*

     Astăzi e o zi specială, a femeilor-femei! N-am făcut cine știe ce analize ca să constat: sunt femeie, nu sunt fatală sau neobișnuită, dimpotrivă, sunt așa și așa, nici prea-prea, nici foarte-foarte. În loc de urări, mai simple, mai stufoase, cum se obișnuiește azi... Eu vă povestesc!

     Auzisem că romancierii sunt oameni cu greutate în literatură. Posibil! - și-mi întăream convingerea căutând o…

Continuare

Adăugat de mika la Martie 8, 2017 la 4:00pm — 4 Comentarii

Japonezul (3)

O prezență matinală, consecventă! Rând pe rând, se înșiruiau lângă băncuța străjuită de nuc tot felul de obiecte pentru curățenie: lopată, greblă, mături, fărăș, nelipsiții saci de gunoi și bineînțeles ei în tandem. Amândoi cam de aceeași vârstă, scurți, ea adusă puțin de spate, subțirică, ten translucid asemeni unei coli de pergament pigmentată cu pete maronii, el: drept, îndesat, roșcovan – bornă kilometrică. Turnul de control îi identifica prin ,,Cuplu’neatale”. Sârguincioși greblau,…

Continuare

Adăugat de mika la Februarie 28, 2017 la 10:00am — 4 Comentarii

Japonezul (2)

Toamna constată că zilele i se scurtaseră, la fel și vizitele lui octombrie, dar încă se simțea bine când serile lungi o prindeau în languroase îmbrățișări, o fermecau și-o amețeau în subsolul pubului unde viața fremăta pe ritmuri de bellydance cu meduze tremurânde pe fese, strânse în corset sau rostogolindu-se în valuri mareice, animând mesenii în aplauze ritmate. O notă disonantă cu mediul extaziat, a fost apariția spectrului. Ca o umbră a avansat de la perimetru spre centru tatonând…

Continuare

Adăugat de mika la Februarie 21, 2017 la 8:52pm — 1 Comentariu

Japonezul (1)*

De aproape o lună, octombrie își făcea mendrele cu o toamnă colerică. O știa cam vagaboandă de la ,,Răpciune” ce i-o predase pe inventar, chiar înainte să-și dea duhul, jigărit de ifosele ei. Îmbătrânit, prea devreme, octombrie o strâgea cu puterile sale sleite să nu-i scape și îi amușina mireasma sorbind-o cu nesaț. Asta am ajuns! Inimă tânără în trup bătrân! – își spuse ghiujul îndulcindu-și năduful ultimelor clipe. Soarele îi ținea hangul: Frate, ai pasiune morbidă sau vine ,,Apocalipsa”?…

Continuare

Adăugat de mika la Februarie 18, 2017 la 11:00pm — 6 Comentarii

Necunoscuta

             Urbea fierbea. Apariţia ei îi pusese pe toţi pe jar, trezindu-le instinctul. Nu era genul său, dar trebuia s-o aibă şi-i luase urma ca un animal de pradă. A fost mai rapid. Haţ! a furat-o de sub nasul unui nehotărât. Învingător a amuşinat-o, acolo, în public. Mirosul proaspăt i-a invadat nările, incitându-i simţurile. Era în mâinile lui, dar nu-i aparţinea întru totul. Avea preţ. De-l plătea, o lua şi plecau împreună. Târgul se făcea pe loc. Pregătise din timp banii şi…

Continuare

Adăugat de mika la August 5, 2015 la 9:30pm — 3 Comentarii

Puzzle

 

 

                                             Motto: În organigrama lumii, oamenii se numără până la unu!”- Ion Cosmovici

 

S-a trezit brusc, fără s-o deranjeze nimic; linişte, întuneric, nici o geană de lumină, nici un coşmar. ”Straniu!” – exclamă, iar în sinea sa s-a mirat: ”De ce mi se întâmplă asta?” Privirea i-a alunecat instantaneu spre ceasul…

Continuare

Adăugat de mika la Iulie 28, 2015 la 9:42pm — 2 Comentarii

Io mi-s...*

- Tulai Doamne! Intră! Bine c-ai vint! Așe tare mă bucur! Tăt mă uitam la oră... vine or nu vine?

- No, no că dară nu dădeau turcii! S-o hi răcit? Mîîî, tu Mărie faci ai mai bună cafe. Să gust dăn haioș. Mîîî, să topchește-n ceru’ gurii. Mîîî, mîîî!

- Lasă tu, vecino, nimicurile ăste’, să-ți spui, îs așe supăratăăă... da tu, năcăjită-năcăjită, rău.

- ???

- O sunat nepotu-mneo. Dacă nici acu nu iasă la putere ăla pe care-l vre ăi tineri pleacă-n Anglia, că s-o…

Continuare

Adăugat de mika la Decembrie 8, 2014 la 9:30pm — 1 Comentariu

Pită, circ și sex! Domne-ajută!***

 

- Pită, circ și sex! Domne-ajută!

- Mărie, sex?

- No, Gheo, voroveam sîngură de vremi.

- Socot că-l bocești pe ăl răposat.

- Cum nu. Așe? Răposateee, scoală și mă bateee!... Mă, Gheo, luat pălincă?

- Dară cum. Gustat-beut-luat! Tuuu, Mărie, așe faină ești... ămi vine o țîră să te țuc.

- Stai blînd, voi să paț rușine?

- Tu Mărie, așe-i tătă lumea, așe o fo neam de neam de-a nost, dară nu te-o făcut mumă-ta cu…

Continuare

Adăugat de mika la Decembrie 2, 2014 la 6:30pm — 6 Comentarii

Din prea plin

Ea e afurisita cu două feţe: una rea, una belă. Într-un cuvânt: Rebelă! Când tot omul doarme, ea se trezește. Și baaate... și baaate... insistent, în geam. Ca o precupeață, vrea să-şi vâre nasul peste tot, apoi să inunde lumea cu mizeriile adunate-n puhoi. Cine să-i deschidă? Tuna! M-am întors în aşternut pe partea cealaltă. Eu când dorm, dorm! Ea nervoasă şi-a fluturat pletele şiroaie, la dreapta şi la stânga, biciuind o amărâtă de tencuială. A reușit s-o scoată din minţi de…

Continuare

Adăugat de mika la Iulie 18, 2014 la 10:30pm — Nu sunt comentarii

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...Eurovision

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar
Publicat de Silvia Giurgiu
în Martie 27, 2017 la 9:40pm în Medalion literar
M-am născut în vara anului 1970, la 9 iunie, în comuna Vedea din județul Argeș. Am crescut într-un sătuc fermecător prin simplitate lui, Chirițești, comuna Uda. De copilă iubeam poveștile pe care le ascultam vrăjită, în serile tihnite, împreună cu ceilalți trei frați ai mei, de la iubitul nostru tată, care mi-a transmis pasiunea pentru literatură și frumos. Copilăria mi-am trăit-o în parfumul poveștilor și mirajul naturii.
Odată cu adolescența, au înflorit în caietele mele secrete, primele poezii care mi-au completat personalitatea. Nu le-am publicat niciodată. Ele fac parte dintr-un trecut pur, neîntinat de agresiunile vieții și dăinuiesc alături de jurnalul meu, care trasează parcursul vieții mele din acei ani îndepărtați și până azi, deoarece nu am încetat niciodată să-mi fac însemnările în paginile lui răbdătoare și discrete.
Am reînceput să fac literatură, dar de data asta numai proză, prin 2012, când m-am înscris pe site-uri literare, care mi-au deschis orizonturi către pasiunea mea, îndelung reprimată.
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-2

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

Ştefan Lucian Mureşanu - Tu, Străine, care-mi vorbeşti ţara de rău... Publicat de Florin T. Roman 

Tu, STRĂINE, cel care-mi vorbeşti ţara de rău, M-am plictisit să aud aceleaşi stereotipuri false venite de peste graniţa stabilită de tine!!! Să-mi reaminteşti prin decepţii cât de urât e aici, deşi tu nu ştii cât de frumos e aici!!! Să-mi vorbeşti de rău rudele, deşi nu ştii care sunt rudele mele!!! – Află că milioane de oameni trăiesc azi in toată lumea, datorită lui Nicolae C. Paulescu, descoperitorul oficial al insulinei. – Tu ai scris in şcoli cu stiloul tău, nu? Inventat de românul Petrache Poenaru, membru al Academiei Romane. – Data viitoare când zbori in concediu să-ţi aminteşti că tu te deplasezi prin aer ca pescăruşul, datorită lui Traian Vuia, Aurel Vlaicu şi Henri Coandă, pentru că ei au decolat/aterizat cu primul avion din istorie, s-au jucat cu primul avion fuselat aerodinamic, şi unul din ei a inventat motorul cu reacţie. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/tefan-lucian-mure-anu-tu-str-ine-care-mi-vorbe-ti-ara-de-r-u

Muntele si Revelaţia Publicat de adrian grauenfels în Aprilie 24, 2017

Un cercetător al religiilor nu se poate sustrage de la o simplă observaţie: Marile revelaţii ale religiilor monoteiste se întâmplă la înălţime. Dacă zeii locuiau în Olimp, profeţii care au urmat, vor urca în mod voit munţii pentru a descifra secrete mistice, pentru a purta discuţii cu Creatorul, pentru meditaţie şi inspiraţie. Toate relevaţiile sunt percepute de subiect care simte sau aude o prezenţă, percepe o lumină deosebită, vederea unei figuri, teamă. Toate revelaţiile se petrec pe un munte, departe de tribul căruia profetul aparţine. În Budism muntele Meru este axa lumii, în Iudaism avem muntele Sinai, în Japonia muntele Fuji are propietăţi divine. Foarte des muntele oferă un loc de meditaţie şi revelaţie. Cei trei fondatori a celor trei religii monoteiste: Moshe, Isus şi Mohamed îşi datorează iluminarea spirituală unor relevaţii care se petrec pe munţi.  http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/muntele-si-revela-ia

Interviu (imaginar) cu Veronica Micle Publicat de Bidulescu Constantin în Aprilie 6, 2017

Constantin Bidulescu: Ne reamintiţi, vă rog, câteva date personale? Veronica Micle: M-am născut la 22 aprilie 1850 la Năsăud. Părinţii au fost Ilie şi Ana Câmpeanu. Din nefericire tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc. În anul 1853 eu cu mama şi cu fratele ne-am mutat la Iaşi unde după cursurile primare am absolvit Şcoala Centrală de fete cu calificativul “eminent”, din comisie făcând parte, printre alţii Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul meu soţ. În primăvara anului 1872 am făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, unde mi-a fost prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 am debutat cu două scrieri în proză în revista “Noul curier român” cu pseudonimul Corina. Aţi avut o relaţie tumultoasă cu Eminescu. L-aţi considerat numai ca un mare poet sau a intervenit şi glasul inimii?http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-imaginar-cu-veronica-micle

Caligrafii

Barbotare Publicat de Anica Andrei Fraschini în Aprilie 30, 2017

Fac valuri. Sub cuvertura frazelor - concepute ca niște embrioni cu care... experimentez - și a ecranului - un fel de "in vitro"... Mă izolez ca în copilărie, când adunam un material minim, câteva păpuși, cârpe, capace, frunze, un borcănel cu nisip, unul cu pietricele, crenguțe rupte. Încropeam o bucătărie minusculă, un pătuț, simulam treburi gospodărești, de familie. Toate, sub un acoperiș format dintr-o pătură sprijinită pe spătarele unor scaune. Petreceam ore întregi, cu jocul meu, vorbeam singură, desigur, cu seriozitate și patos. Acum, parcă aș vedea ceva similitudini... Sub pătura frazelor pe care le cazez pe ecran, să facă ce-or vrea, barbotez o proză fără inhibiții, defulatoare. Căci doar așa mă mai eliberez de măcinatul fără oprire, al morii anacronice, care-mi trăncăne în cap. Moara asta are o materie primă eterogenă rău și căreia se căznește să-i facă față, cu mecanismele ei, depășite. http://junimeadigitala.ning.com/group/orice-dorim-sa-impartasim/forum/topics/barbotare

UN ORAŞ TRANSILVAN
Publicat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
în Aprilie 15, 2017
Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberaţii mirate ale drumeţului grăbit de nevoile prezentului. La porţile impozante ale cetăţii de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenuşiul prezentului şi zâmbetul viitor al renaşterii sale. Poate numai aşa peste fardul ruginit şi colbul aşezat pe iluziile noastre înfăşurate în dorinţa de mai bine vor sosi vulturii din înălţimile la care aspirăm. Acum îţi împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moştenirii, ţi se dezvăluie trofeele câştigate prin spirit şi adversitate.
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/un-ora-transilvan

Stre-suri...

Salutare, România!
Publicat de ileana popescu bâldea
în Mai 5, 2017
- Bună dimineața, doamnă doctor!
- Bună dimineața, Mitică! Ia zi, ce-ai pățit?
- Păi, io nu știu ce culoare să aleg! Toate sunt la fel. Alea, de pe Facebook. Toate vor sinceritate, adevăr. Și una trebuie s-o iau, că cine mă ține, mă ține pe mine la școală?
- De ce nu te ții singur, Mitică, Mitică? Ce nevoie ai tu de culori?
- Păi... cele albe vor să muncesc, cele negre nu mă lasă să piublic și io în antoliogii, cică pierd din templul prețios cu care aș putea să fac ceva în folosul comiunității. Și, de, mi place prin lumea ista cocoană! Cum poți ieu să renunț la așa o scară politică? Așa că... trebe să mă orientez spre una colorată, adică una care-și dă cu culori pe obraji, mai proastă de sine, una care crede în mine - că io sunt deștiept și talientat foc mare. Dacă are culori, are și bani să mă țină pân ce termin și eu un pumn de clase. Așa că...
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/salutare-romania

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor