Ileana popescu bâldea's Blog (299)

nu țipați dacă fumează*

chiar dacă iarna pare să stea peste program

poezia este suma acestor trupuri

așezate picior peste picior

ce-și contemplă sufletul dezgolit

externat din piele

cu degetele îmbrăcate pe dos

lipește cuvinte cu insomnii de zi

și spune că suntem doar imagini într-un telefon

când îi uităm cheile

în harta din palmă

uneori se îmbracă în mare

sau cioară care bea apă din lună

alteori ia forma unui chip…

Continuare

Adăugat de ileana popescu bâldea la Martie 21, 2017 la 11:30pm — 7 Comentarii

Zig Zag

În primăvara asta , toamna a început devreme. Capul a rămas fără ochi. Și scriu cu fruntea, doar pentru că mă iubește creionul. Degetele s-au dezarticulat și fiecare falangă, pe unde poate, îmi caută lumina. Am tresărit când una a strigat. A găsit bănuțul pe care îl aruncasem în ciocul unei bufnițe. Semăna așa de mult cu galbenul din jurul pupilei (percepute cu simțurile ei tactile) încât a vrut să-l facă inel doar cu un bisturiu și-o coajă de copac. S-a răzgândit și a rămas lipită de…

Continuare

Adăugat de ileana popescu bâldea la Martie 9, 2017 la 11:00pm — 7 Comentarii

răsfoind zăpada...

nu
nu-ți mai dau nimic
nici pielea nici aerul
voi face din acest tot lipsă
alt om
îl voi așeza pe genunchi
și-i voi povesti din starea de oase
cum era prin zodia vărsătorului

coloana aceasta veche
o voi îmbrăca în el
până când va învăța să respire
fără alveolele tale
încrețite de oxigenul
împărțit psihopat
fiecărei tălpi…

5 Martie 2017

Adăugat de ileana popescu bâldea la Martie 5, 2017 la 1:00pm — 2 Comentarii

i se spune Magellan - pamflet

Frumos, înalt, charmant, cult, scriitor de "renume" internațional – fantastic de repede lipește paginile unei cărți, așa, cum țările lumii -, pedant, cu un costum asortat la primăvara veșnică, iubitor de lună pe care o pictează cu lei și de gloanțe pe care le trimite în capul fiecărui cuvânt și de multe altele pe care nu am loc să le enumăr aici, domnul Magellan m-a cucerit de când mi-a dat întâiul autograf și a continuat să-mi sucească mințile - și așa răvășite de fel și fel de evenimente…

Continuare

Adăugat de ileana popescu bâldea la Februarie 18, 2017 la 11:27pm — 5 Comentarii

tunel îngust

ca o stare de beție moartea

fâșâie…

te lupți s-o strângi de gât

pielea face falduri pe transpirație

poate un înger îi întoarce privirea

și te ascunzi fetal în uterul nopții

țipi că nu mai vrei

nu poți

să împingi lumina spre nimic…

după un gând

îți deschizi pielea nasture cu nasture

și-o chemi albă pe vârfuri cu o eșarfă pe frunte

aburul tău o naște femeie tot vărsător

și rămâi trup de om mort

printre alți…

Continuare

Adăugat de ileana popescu bâldea la Februarie 16, 2017 la 2:00pm — 6 Comentarii

februarie curat sau timpul ca o capcană...*

sunt singură iubito pământul stă să crape

nimicul ne împarte în regi și cerșetori

pe străzile lucioase un tip îmi spune tanti

și-un altul mă trimite să pun otravă-n flori

din ceruri vine iarnă și viscolul mă-împinge

șoșonii mei s-au rupt sub tălpi am numai crengi

bastonul mi-a plesnit și nu sunt vinovată

că în cădere-am rupt și petecul din trenci

în buzunarul drept mai am doar de o franzelă

toți banii i-am cedat pe un sms bolnav

eu sunt…

Continuare

Adăugat de ileana popescu bâldea la Februarie 10, 2017 la 12:30am — 8 Comentarii

sens unic sau dor de normalitate

de astăzi voi scrie sper despre floricele fluturi și pescăruși

voi înghesui președintele în valva aortică – o zonă importantă din inimă – deși nu-l agreez

seamănă atât de mult cu un om care nici să-mi zâmbească frumos în română nu știe

iar guvernul îl voi răspândi prin alveole – poate aerul meu îl va ajuta în decizii -

parlamentul îl voi face brățări la glezne - câte una pentru fiecare cameră –

departe de urechi… să nu-l aud

și strada de peste tot o voi pune în…

Continuare

Adăugat de ileana popescu bâldea la Februarie 6, 2017 la 8:30pm — 3 Comentarii

obosiții anonimi*



e noapte iubito frigul intră prin stele

pe străzi oameni țipă democratic de drept

întunericul strâmb mai îndreaptă din gene

ce-au ieșit prin călcâie sau prin sferturi de piept

sunt flăcări iubito steagul cade prin cioburi

nimicul aleargă și se crede măreț

ora bate în ceasuri deși nu-i devreme

și ne cheamă-n țărână agățându-ne un preț

e spectacol iubito în aer și oameni

pământul se crapă vine marea spre noi

unii…

Continuare

Adăugat de ileana popescu bâldea la Februarie 3, 2017 la 12:00am — 2 Comentarii

Pentru totdeauna...***

Voi fugi pe șoseaua dintre cuvinte. mă voi privi uneori peste umăr. înălțându-mă pe vârfuri să-mi văd durerea. și voi părea fericită. fericirea aceea paralelă cu marea. când dansezi cu umbra împotriva curentului

Te voi lăsa mică, aici, cu gândul și inima de până azi. voi pune munți, și ape și sute de pagini între noi. îți voi lua doar degetele să mă mângâi când dorul va fi de cumpănă

Nu știu cum va trece timpul prin puntea asta dar, dacă nu va reuși, mă voi naște într-o omidă, sau…

Continuare

Adăugat de ileana popescu bâldea la Ianuarie 29, 2017 la 12:00am — 8 Comentarii

Selfie pe vârful lumii - pamflet**

Am să îmi pun țara în buzunar. Scheletică în ultima vreme. Îi voi lăsa degetele reci să atârne spre glezne. Îi voi acoperi ochii cu Dunărea. Și-l loc de căluș îi voi pune un munte chel cu certificat de înstrăinare. Adus într-un avion de fițe din Sahara.



Și mă voi plimba așa prin Europa - tot a mea. Cu pielea zgâriată de unghiile neîngrijite ale unor amărâți ce se tânguie și se preling pe epiderma mea albă și curată. Până în pantofii Bugatti purtați la ultimul dineu din săptămâna…

Continuare

Adăugat de ileana popescu bâldea la Ianuarie 24, 2017 la 3:30am — 8 Comentarii

mail simplu*****



întotdeauna dimineața începe cu urma de ieri

încerc să-mi potrivesc palma dar degetele sunt răsfirate tot mai mult și nu mai încap în ce am fost

atunci mă ridic în mâini și privesc pe sub zăpadă gândul să nu-l uit la o aruncătură de noapte

Chopin mă întreabă ce caută el acolo aproape de pământ

nu știe că urechea și inima le las de fiecare dată sub tălpi

să merg prin ochi nouă să repar cuvintele de dincolo de creierul obosit și…

Continuare

Adăugat de ileana popescu bâldea la Ianuarie 3, 2017 la 8:30pm — 14 Comentarii

gânduri pe obrazul stâng *



noaptea asta are aripi de libelulă

privesc prin ele cuțitul lunii

cum caută drum

voi muri odată cu ea

stângaci

rugându-mă la genunchi să nu-i doară

țărâna va urca pe sub piele

va netezi ridurile din gând

apoi își va plimba degetele pe tâmplă

și-mi va împleti părul cu lilieci -

ultimii din acest anotimp

Dumnezeu mă va azvârli într-o sobă

așa i-am scris

iar liliecii vor chițăi nevinovați

fordul meu bătrân va…

Continuare

Adăugat de ileana popescu bâldea la Decembrie 4, 2016 la 2:30am — 7 Comentarii

Cum, Doamne Țara Mea?**

E ceasul primei nopți din iarnă. Mi-am desprins greu ultimele frunze. Ascult Winter emotions și mă simt, așa, ca linia dintre vieți. Întunericul parcă e compus din pietre albastre iar geamul pe care-mi las obrazul seamănă cu un transplant de umbre. Tu trebuie să înțelegi asta. Dă-mi palma! Aici, sub inimă, auzi cum ard păsări? Cocoși, vulturi, porumbei? Și munții, și câmpiile și apele ard. De dor de oamenii care ți-au smuls rădăcinile și au plecat, deși aveau picioare și dimineți de…

Continuare

Adăugat de ileana popescu bâldea la Decembrie 1, 2016 la 3:00am — 12 Comentarii

timpul o femeie despletită***

poartă un pardesiu lung negru

aleargă metoda fartlek

tălpile se desprind ușor

între degetele subțiri o hârtie

ploaia o udă

cad litere

se lipesc de umbra moale

un picior rămâne în urmă

luna se clatină da

dispnee

destinul alături

vorbim fără să mișcăm buzele

într-o limbă preistorică din africa

pe care n-o știu



îmi prinde mâna

inelul rece-verde tresare

casele au formă de cuvinte

își înalță pălăria cu…

Continuare

Adăugat de ileana popescu bâldea la Octombrie 29, 2016 la 11:00pm — 9 Comentarii

viață îmbrăcată subțire****

Doamne, stau pe marginea nopții

și țintuiesc golul

are pantofi cu vârf ascuțit

pleoapele strânse

îmi prinde palma stângă

iar cea dreaptă și-o pune lasciv pe spate

port rochie neagră umerii sunt goi

îi simt obrazul pe tâmplă

și tremurul

piruete prin rotocoale de fum

parcă am dansa de-o viață

zâmbim îi desfac cravata mi-o leg pe frunte

pletele blonde răsfirate ochii închiși respirația lui aripă rătăcită

și ringul învârtit pe…

Continuare

Adăugat de ileana popescu bâldea la Octombrie 27, 2016 la 1:30pm — 7 Comentarii

În spatele poetului este întotdeauna un copil (gânduri de la lansarea volumului „CA O RUGĂCIUNE”, de Boris Marian Mehr)

Am coborât treptele cu emoție. Pe vremuri, cumpăram de la librăria alăturată cărți litografiate pentru facultate. Am ajuns într-un spațiu cu pereți construiți, parcă, din povești, cu tablouri înrămate în culoarea de argint a cerului. Dar nu orice fel de tablouri. Erau chipuri cunoscute ale celor care s-au aplecat asupra literei și au dăltuit în ea chipul sufletului lor. Am tresărit, oricum…

Scriitori, critici, emoție, cuvântători, ochi strălucind, iubitori de literatură, scaune tăcând…

Continuare

Adăugat de ileana popescu bâldea la Octombrie 22, 2016 la 4:30pm — 16 Comentarii

Disoluție

Mi-am îmbrăcat frigul în piele
și m-am retras toată într-un deget -
cu el văd aud gândesc plâng și-mi intuiesc neputința
e cald

Restul tremură
îmi spun amicii cu emfază prin rotocoale de fum
dar ei nu știu
că străina aceea despre care vorbesc
e fosta mea identitate

Le mângâi fruntea cu degetul
tresar
și-mi simt ochiul în ultimul lor neuron…

București
16 Octombrie 2016

Adăugat de ileana popescu bâldea la Octombrie 16, 2016 la 8:10pm — 8 Comentarii

creier și pasarelă***

scriu pe obrazul drept

cel stâng l-am pierdut la ruletă

când rugam moartea să se trezească

dintre vii

întotdeauna am crezut că are copii

cărora le dă înghețată pentru dezamăgire

și felii de cuvinte din alte lumi

dar ea

le desena pe asfalt

șotron de lună neagră

cu cretă colorată

în gând amorțit



astăzi

despletită pe-o scândură de toamnă

singură

și-a pus ochii plânși

în pantofii mei…

Moeciu

1…

Continuare

Adăugat de ileana popescu bâldea la Octombrie 2, 2016 la 12:30am — 18 Comentarii

neant cu gene verzi**

ca o noapte din filme vechi

viața jucăușă

ca un dirijabil în care luna trage cu mitraliera

inima

cineva a scos oglinda din tine

să nu văd

cum ai pus palma deoparte

doar apa ce se uită la mine mirată

din casa de pe drum

…..

e ora la care cerul arde

aerul țipă

și lumea se îmbracă în vultur

Cohen mă vrea înger decapotabil

tu un studiu pe cuvinte

Dumnezeu esențe și diferențe

iar iadul…

un sentiment…

Continuare

Adăugat de ileana popescu bâldea la Septembrie 19, 2016 la 3:00am — 9 Comentarii

ape spre nimic**

sunt verde iubito îți scriu dintre pietre. aleargă pe lună căluți din cuvânt. îmi crește din mână un vultur cu plete. rămân pe sub ape doar deget pe gând.

sunt înger iubito cu ochiul în palme. arunc timpul în mare adevăru-i nebun. în creierul meu cu oglinzi din uitare. și-aproape nimic dinspre rău înspre bun.

sunt om trecător iubirea-i în ceruri. cu inimi de pești. a mea e-n pământ. rod viermii din ea și cresc libelule. împărțite la două cuvinte de rând.

sunt mască iubito…

Continuare

Adăugat de ileana popescu bâldea la August 12, 2016 la 2:30pm — 11 Comentarii

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

despre mine
Publicat de Iordache Anisoara 

După cum văd, dragilor, am intrat în prelungiri în jocul de-a viața și moartea.
Așa că, vă voi necăji cu versurile mele șchioape, smucite, zăpăcite și zornăitoare.
Vă iubesc pentru că îmi hrăniți sufletul cu lumina versurilor.
Fraților, să vă amintiți și de mine păcătoasa și să mă pomeniți în rugăciunile voastre.
Cu drag,
anişoara iordache( 7 -12-1956-nu ştiu dacă mi-a murit sufletul)

........
într-un pahar cu apă

sub povara setei o umbră-

precum piatra-i șlefuită
de neastâmpărul apelor
așa și umbra
pierde conturul
când i se-arată paloșul luminii
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/despre-mine

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

MARIN SORESCU- ironistul „singur printre poeți” Postat de ION IONESCU-BUCOVU în Martie 14, 2017

MARIN SORESCU- ironistul „singur printre poeți” Olteanul Marin Sorescu (poet, dramaturg, eseist și traducator, absolvent al Facultatii de Filologie din Iasi. S-a născut la Bulzesti, judetul Dolj in data de 19 februarie 1936 si a debutat in anul 1964 cu volumul “Singur printre poeți”.A primit de 6 ori premiul Uniunii Scriitorilor din Romania, Premiul Academiei Romane in anii 1968 si 1977 si multe alte distinctii. A fost Ministrul Culturii intre 25 noiembrie 1993 si 5 mai 1995. A fost casatorit cu Virginia Sorescu și nu a avut copii. A murit la Bucuresti in data de 8 decembrie 1996.) decretat de George Călinescu tot ce poate fi mai nou în poezie și chiar în dramă, s-a bucurat în timpul vieții și chiar după moarte de un succes cum puțini au avut parte.

http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/marin-sorescu-ironistul-singur-printre-poe-i

Lucian Boia - istoric sau mit? Publicat de Florin T. Roman în Martie 19, 2017

Dacă cineva nu e la curent cu sensul actual al cuvântului “naţionalism” îl poate lesne afla din DEX - ediţia a II-a: doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor şi aspiraţiilor naţionale, sau din Marele dicţionar de neologisme: politică şi ideologie care urmăresc întreţinerea izolării şi aţâţarea urii de rasă şi naţionalitate; tendinţă de a aprecia exclusiv şi exagerat tot ceea ce aparţine propriei naţiuni. Nelăsându-se deloc afectat de naţionalism, profesorul Lucian Boia de la Universitatea din Bucureşti a devenit, step by step, un mare istoric al României, poate celmare. g.com/forum/topics/lucian-boia-istoric-sau-mit

ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME – STARPRESS 2017, AUTOR LIGYA DIACONESCU - publicat de Florin T Roman
Dacă mai există vreun om de cultură român care încă nu a făcut cunoştinţă cu Doamna Limbii sale materne, Ligya Diaconescu, înseamnă că, citind aceste rânduri, a sosit momentul să o cunoască. De ce Ligya Diaconescu este Doamna Limbii române? Nu neapărat pentru că este jurnalistă, poetă, scriitoare, publicistă de cetăţenie română. Nu pentru că deţine titluri de director general, de proprietar sau membru al unor prestigioase asociaţii, reviste, cluburi culturale române şi internaţionale. 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/antologia-scriitorilor-rom-ni-contemporani-din-ntreaga-lume

Caligrafii

Dar de Ziua Mamei - Publicat de Silvia Giurgiu în Martie 8, 2017

Pe cerul vieții mele norii se înghesuie ostili și neînduplecați, cenzurând fără drept la replică razele timide și speriate de lumină ce se tot străduiesc să străbată printre fisurile lor abia întrezărite. Sufletul îngenuncheat sub povara grea a trădării, geme bolnav într-un ungher, ștergându-și lacrimile cu dosul palmei, ca un copil oropsit. În piept, inima e toată o rană ce pulsează sub arsura durerii. Sub ochelarii negri de soare, paravan inutil și patetic pentru ochii orbiți de torentul fierbinte al lacrimilor, tristețea grăiește mută povestea ei incredibilă.  continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/dar-de-ziua-mamei

Zilele care trec prin noi și "Poeții cetății"
Publicat de ileana popescu bâldea
în Martie 4, 2017

O cafenea… ca multe altele din București. Doar că părea orientată către soare. Acolo s-au întâlnit , din nou, astăzi, „Poeții cetății”. Adunați de fiecare dată, într-un afiș sub formă de carte. Și, de cele mai multe ori, alții.Câteva mese au devenit numeroase, când ultimii au venit. Rumoare, salut, zâmbete, priviri calde și umede. M-am detașat, cumva, de ei, intrând într-o muscă mai cuminte ca de obicei, înzestrată, vremelnic, cu sufletul și ochii mei. continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/zilele-care-trec-prin-noi-si-poetii-cetatii

Stre-suri...

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Din ciclul axiomatic „hoţii noştrii e mai buni”*
Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Februarie 2, 2017 
Democrația, chiar așa schioapă, chioară și cu capul spart, e unica modalitate de a crea iluzia poporului că poate avea puterea. Iar orice chestie democartică are nevoie de politiceni. De un parlament în care să se adune cei mai cei dintre noi și să facă legi. Mai bune mai nebune. Iar atunci când poporul, care i-a trimis acolo prin vot, îi numește pe toți hoți ceva nu e bine.  
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/din-ciclul-axiomatic-hotii-nostrii-e-mai-buni

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor