Ileana popescu bâldea's Blog (301)

baston pentru 11 litere**



te-am certat am vrut să plec pentru tine

am schimbat obiectele între ele

pe altele le-am împins prin zid

am redecorat umbrele și pașilor le-am pus cercei

iar aerul l-am dresat să iasă din colivie

am sărit m-am mințit îndoit

întrebat judecat

am mâncat măștile cuvintelor și le-am atins osul gol

lumina am împărțit-o între întunericul fiecărui sunet

toate celelalte le-am încălțat în irisul singurului ochi

în stare să pășească egal…

Continuare

Adăugat de ileana popescu bâldea la Aprilie 6, 2017 la 9:00pm — 7 Comentarii

de ce nu sunt sunt...(lui Nichita)

...merg pe un mal înnodat în copaci

copaci mă ating dragilor de gândul vostru

vă întind aerul și nu-i simțiți boarea

boarea întoarceți irisul după guguștiuci

îmi pun pe bombeu o frunză

frunză rătăcită de vântul dinspre urechi

o ridicați de fiecare dată și ziceți că-i relicvă

relicvă din anotimpul îngerilor uitați sub ploi

vă-îmbrățișez și vă adun cu o eșarfă

eșarfa are iz de cuvinte ruginite pe margini

vă sărut obrajii cu dorul meu…

Continuare

Adăugat de ileana popescu bâldea la Martie 31, 2017 la 1:30am — 11 Comentarii

nu țipați dacă fumează*

chiar dacă iarna pare să stea peste program

poezia este suma acestor trupuri

așezate picior peste picior

ce-și contemplă sufletul dezgolit

externat din piele

cu degetele îmbrăcate pe dos

lipește cuvinte cu insomnii de zi

și spune că suntem doar imagini într-un telefon

când îi uităm cheile

în harta din palmă

uneori se îmbracă în mare

sau cioară care bea apă din lună

alteori ia forma unui chip…

Continuare

Adăugat de ileana popescu bâldea la Martie 21, 2017 la 11:30pm — 7 Comentarii

Zig Zag

În primăvara asta , toamna a început devreme. Capul a rămas fără ochi. Și scriu cu fruntea, doar pentru că mă iubește creionul. Degetele s-au dezarticulat și fiecare falangă, pe unde poate, îmi caută lumina. Am tresărit când una a strigat. A găsit bănuțul pe care îl aruncasem în ciocul unei bufnițe. Semăna așa de mult cu galbenul din jurul pupilei (percepute cu simțurile ei tactile) încât a vrut să-l facă inel doar cu un bisturiu și-o coajă de copac. S-a răzgândit și a rămas lipită de…

Continuare

Adăugat de ileana popescu bâldea la Martie 9, 2017 la 11:00pm — 7 Comentarii

răsfoind zăpada...

nu
nu-ți mai dau nimic
nici pielea nici aerul
voi face din acest tot lipsă
alt om
îl voi așeza pe genunchi
și-i voi povesti din starea de oase
cum era prin zodia vărsătorului

coloana aceasta veche
o voi îmbrăca în el
până când va învăța să respire
fără alveolele tale
încrețite de oxigenul
împărțit psihopat
fiecărei tălpi…

5 Martie 2017

Adăugat de ileana popescu bâldea la Martie 5, 2017 la 1:00pm — 2 Comentarii

i se spune Magellan - pamflet

Frumos, înalt, charmant, cult, scriitor de "renume" internațional – fantastic de repede lipește paginile unei cărți, așa, cum țările lumii -, pedant, cu un costum asortat la primăvara veșnică, iubitor de lună pe care o pictează cu lei și de gloanțe pe care le trimite în capul fiecărui cuvânt și de multe altele pe care nu am loc să le enumăr aici, domnul Magellan m-a cucerit de când mi-a dat întâiul autograf și a continuat să-mi sucească mințile - și așa răvășite de fel și fel de evenimente…

Continuare

Adăugat de ileana popescu bâldea la Februarie 18, 2017 la 11:27pm — 5 Comentarii

tunel îngust

ca o stare de beție moartea

fâșâie…

te lupți s-o strângi de gât

pielea face falduri pe transpirație

poate un înger îi întoarce privirea

și te ascunzi fetal în uterul nopții

țipi că nu mai vrei

nu poți

să împingi lumina spre nimic…

după un gând

îți deschizi pielea nasture cu nasture

și-o chemi albă pe vârfuri cu o eșarfă pe frunte

aburul tău o naște femeie tot vărsător

și rămâi trup de om mort

printre alți…

Continuare

Adăugat de ileana popescu bâldea la Februarie 16, 2017 la 2:00pm — 6 Comentarii

februarie curat sau timpul ca o capcană...*

sunt singură iubito pământul stă să crape

nimicul ne împarte în regi și cerșetori

pe străzile lucioase un tip îmi spune tanti

și-un altul mă trimite să pun otravă-n flori

din ceruri vine iarnă și viscolul mă-împinge

șoșonii mei s-au rupt sub tălpi am numai crengi

bastonul mi-a plesnit și nu sunt vinovată

că în cădere-am rupt și petecul din trenci

în buzunarul drept mai am doar de o franzelă

toți banii i-am cedat pe un sms bolnav

eu sunt…

Continuare

Adăugat de ileana popescu bâldea la Februarie 10, 2017 la 12:30am — 8 Comentarii

sens unic sau dor de normalitate

de astăzi voi scrie sper despre floricele fluturi și pescăruși

voi înghesui președintele în valva aortică – o zonă importantă din inimă – deși nu-l agreez

seamănă atât de mult cu un om care nici să-mi zâmbească frumos în română nu știe

iar guvernul îl voi răspândi prin alveole – poate aerul meu îl va ajuta în decizii -

parlamentul îl voi face brățări la glezne - câte una pentru fiecare cameră –

departe de urechi… să nu-l aud

și strada de peste tot o voi pune în…

Continuare

Adăugat de ileana popescu bâldea la Februarie 6, 2017 la 8:30pm — 3 Comentarii

obosiții anonimi*



e noapte iubito frigul intră prin stele

pe străzi oameni țipă democratic de drept

întunericul strâmb mai îndreaptă din gene

ce-au ieșit prin călcâie sau prin sferturi de piept

sunt flăcări iubito steagul cade prin cioburi

nimicul aleargă și se crede măreț

ora bate în ceasuri deși nu-i devreme

și ne cheamă-n țărână agățându-ne un preț

e spectacol iubito în aer și oameni

pământul se crapă vine marea spre noi

unii…

Continuare

Adăugat de ileana popescu bâldea la Februarie 3, 2017 la 12:00am — 2 Comentarii

Pentru totdeauna...***

Voi fugi pe șoseaua dintre cuvinte. mă voi privi uneori peste umăr. înălțându-mă pe vârfuri să-mi văd durerea. și voi părea fericită. fericirea aceea paralelă cu marea. când dansezi cu umbra împotriva curentului

Te voi lăsa mică, aici, cu gândul și inima de până azi. voi pune munți, și ape și sute de pagini între noi. îți voi lua doar degetele să mă mângâi când dorul va fi de cumpănă

Nu știu cum va trece timpul prin puntea asta dar, dacă nu va reuși, mă voi naște într-o omidă, sau…

Continuare

Adăugat de ileana popescu bâldea la Ianuarie 29, 2017 la 12:00am — 8 Comentarii

Selfie pe vârful lumii - pamflet**

Am să îmi pun țara în buzunar. Scheletică în ultima vreme. Îi voi lăsa degetele reci să atârne spre glezne. Îi voi acoperi ochii cu Dunărea. Și-l loc de căluș îi voi pune un munte chel cu certificat de înstrăinare. Adus într-un avion de fițe din Sahara.



Și mă voi plimba așa prin Europa - tot a mea. Cu pielea zgâriată de unghiile neîngrijite ale unor amărâți ce se tânguie și se preling pe epiderma mea albă și curată. Până în pantofii Bugatti purtați la ultimul dineu din săptămâna…

Continuare

Adăugat de ileana popescu bâldea la Ianuarie 24, 2017 la 3:30am — 8 Comentarii

mail simplu*****



întotdeauna dimineața începe cu urma de ieri

încerc să-mi potrivesc palma dar degetele sunt răsfirate tot mai mult și nu mai încap în ce am fost

atunci mă ridic în mâini și privesc pe sub zăpadă gândul să nu-l uit la o aruncătură de noapte

Chopin mă întreabă ce caută el acolo aproape de pământ

nu știe că urechea și inima le las de fiecare dată sub tălpi

să merg prin ochi nouă să repar cuvintele de dincolo de creierul obosit și…

Continuare

Adăugat de ileana popescu bâldea la Ianuarie 3, 2017 la 8:30pm — 14 Comentarii

gânduri pe obrazul stâng *



noaptea asta are aripi de libelulă

privesc prin ele cuțitul lunii

cum caută drum

voi muri odată cu ea

stângaci

rugându-mă la genunchi să nu-i doară

țărâna va urca pe sub piele

va netezi ridurile din gând

apoi își va plimba degetele pe tâmplă

și-mi va împleti părul cu lilieci -

ultimii din acest anotimp

Dumnezeu mă va azvârli într-o sobă

așa i-am scris

iar liliecii vor chițăi nevinovați

fordul meu bătrân va…

Continuare

Adăugat de ileana popescu bâldea la Decembrie 4, 2016 la 2:30am — 7 Comentarii

Cum, Doamne Țara Mea?**

E ceasul primei nopți din iarnă. Mi-am desprins greu ultimele frunze. Ascult Winter emotions și mă simt, așa, ca linia dintre vieți. Întunericul parcă e compus din pietre albastre iar geamul pe care-mi las obrazul seamănă cu un transplant de umbre. Tu trebuie să înțelegi asta. Dă-mi palma! Aici, sub inimă, auzi cum ard păsări? Cocoși, vulturi, porumbei? Și munții, și câmpiile și apele ard. De dor de oamenii care ți-au smuls rădăcinile și au plecat, deși aveau picioare și dimineți de…

Continuare

Adăugat de ileana popescu bâldea la Decembrie 1, 2016 la 3:00am — 12 Comentarii

timpul o femeie despletită***

poartă un pardesiu lung negru

aleargă metoda fartlek

tălpile se desprind ușor

între degetele subțiri o hârtie

ploaia o udă

cad litere

se lipesc de umbra moale

un picior rămâne în urmă

luna se clatină da

dispnee

destinul alături

vorbim fără să mișcăm buzele

într-o limbă preistorică din africa

pe care n-o știu



îmi prinde mâna

inelul rece-verde tresare

casele au formă de cuvinte

își înalță pălăria cu…

Continuare

Adăugat de ileana popescu bâldea la Octombrie 29, 2016 la 11:00pm — 9 Comentarii

viață îmbrăcată subțire****

Doamne, stau pe marginea nopții

și țintuiesc golul

are pantofi cu vârf ascuțit

pleoapele strânse

îmi prinde palma stângă

iar cea dreaptă și-o pune lasciv pe spate

port rochie neagră umerii sunt goi

îi simt obrazul pe tâmplă

și tremurul

piruete prin rotocoale de fum

parcă am dansa de-o viață

zâmbim îi desfac cravata mi-o leg pe frunte

pletele blonde răsfirate ochii închiși respirația lui aripă rătăcită

și ringul învârtit pe…

Continuare

Adăugat de ileana popescu bâldea la Octombrie 27, 2016 la 1:30pm — 7 Comentarii

În spatele poetului este întotdeauna un copil (gânduri de la lansarea volumului „CA O RUGĂCIUNE”, de Boris Marian Mehr)

Am coborât treptele cu emoție. Pe vremuri, cumpăram de la librăria alăturată cărți litografiate pentru facultate. Am ajuns într-un spațiu cu pereți construiți, parcă, din povești, cu tablouri înrămate în culoarea de argint a cerului. Dar nu orice fel de tablouri. Erau chipuri cunoscute ale celor care s-au aplecat asupra literei și au dăltuit în ea chipul sufletului lor. Am tresărit, oricum…

Scriitori, critici, emoție, cuvântători, ochi strălucind, iubitori de literatură, scaune tăcând…

Continuare

Adăugat de ileana popescu bâldea la Octombrie 22, 2016 la 4:30pm — 16 Comentarii

Disoluție

Mi-am îmbrăcat frigul în piele
și m-am retras toată într-un deget -
cu el văd aud gândesc plâng și-mi intuiesc neputința
e cald

Restul tremură
îmi spun amicii cu emfază prin rotocoale de fum
dar ei nu știu
că străina aceea despre care vorbesc
e fosta mea identitate

Le mângâi fruntea cu degetul
tresar
și-mi simt ochiul în ultimul lor neuron…

București
16 Octombrie 2016

Adăugat de ileana popescu bâldea la Octombrie 16, 2016 la 8:10pm — 8 Comentarii

creier și pasarelă***

scriu pe obrazul drept

cel stâng l-am pierdut la ruletă

când rugam moartea să se trezească

dintre vii

întotdeauna am crezut că are copii

cărora le dă înghețată pentru dezamăgire

și felii de cuvinte din alte lumi

dar ea

le desena pe asfalt

șotron de lună neagră

cu cretă colorată

în gând amorțit



astăzi

despletită pe-o scândură de toamnă

singură

și-a pus ochii plânși

în pantofii mei…

Moeciu

1…

Continuare

Adăugat de ileana popescu bâldea la Octombrie 2, 2016 la 12:30am — 18 Comentarii

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar-Agafia Drăgan
Publicat de Agafia Dragan
în Martie 28, 2017
Nume: Tigoianu Drăgan Eugenia
Nume autor:Agafia Drăgan
Domiciliu actual: Focşani, Vrancea
Născută în comuna Hodac, judeţul Mureş
Absolventă a Universităţii Bucureşti.
Debutează în timpul facultaţii la “Vatra” şi Gânduri studenţeşti, apoi până în 2013 publică doar articole de specialitate. Revine la poezie în 2013.

Activitatea literară 2014-2016
Publicaţii în revistele: Nomen Artis, Cronos peniţa de aur, Negru pe Alb, Dor de Dor, Confluente literare, Bogdania, sub egida Asociaţiei Cultural-Umanitare ”BOGDANIA ”, Oglinda Literară, ed. De Asociatia Culturala “Duiliu Zamfirescu” , eCreator , Amprentele sufletului, etc.

În antologii:
Cuvinte Sculptate, ed.Editgraf, Lumină din Lumina, ed. Armonii Culturale, Roşu Mocnit, ed.Rovimed, Priveşte Visând, Iubito, ed.Editgraph, Petale de Suflet, ed.Edigraph, Ieri ca prin Vis, ed, Editgraf, Obraji de Magnolie, ed.Editgraf, Antologia Antologiilor Natiunea, ed.Natiunea, Cu tine in gând ed. Editgraf, 10 ani plini de dor, ed. Pim, Lyrics et Prosa vol II si III ed. Natiunea, Pe aleea cuvintelor, ed. Ispirescu, Toamna asta Plouă cu Lacrimi, Iasi 2015, Carmen, ed.Anamarol, 2016,Alburii Sclipiri de Stele, ed.Napoca Nova etc.

Volume de autor:
Nevoia de Fericire, ed.Editgraf, 2014
Cu Toamna Căzută pe Gene, ed. Editgraf, 2015
Măriuca şi Prietenii ei, ed. Editgraf, 2015
Iluzia Regăsirii, ed. Armonii Culturale,2016
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-agafia-dr-gan

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

Interviu (imaginar) cu Veronica Micle Publicat de Bidulescu Constantin în Aprilie 6, 2017

Constantin Bidulescu: Ne reamintiţi, vă rog, câteva date personale? Veronica Micle: M-am născut la 22 aprilie 1850 la Năsăud. Părinţii au fost Ilie şi Ana Câmpeanu. Din nefericire tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc. În anul 1853 eu cu mama şi cu fratele ne-am mutat la Iaşi unde după cursurile primare am absolvit Şcoala Centrală de fete cu calificativul “eminent”, din comisie făcând parte, printre alţii Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul meu soţ. În primăvara anului 1872 am făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, unde mi-a fost prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 am debutat cu două scrieri în proză în revista “Noul curier român” cu pseudonimul Corina. Aţi avut o relaţie tumultoasă cu Eminescu. L-aţi considerat numai ca un mare poet sau a intervenit şi glasul inimii?

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-imaginar-cu-veronica-micle

Interviu cu Mihai Eminescu Publicat de Florin T. Roman în Aprilie 4, 2017 

Florin T. Roman: Ce mai faceţi, domnule Eminescu? MIHAI EMINESCU: Ia, eu fac ce fac de mult, / Iarna viscolu-l ascult. (Revedere) Dar în restul anului? Problema morţii lumii o dezleg. (Cărţile) Ce e poezia în opinia Domniei voastre? Ce e poezia? înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea. (Epigonii) Mai scrieţi poezii? La ce?... Oare totul nu e nebunie? (Mortua est!) Sunteţi marele nostru poet naţional, se ştie. Dacă aţi continua să compuneţi versuri aţi putea dobândi o faimă universală, egală poate cu cea a lui Shakespeare sau Baudelaire... N-ar fi păcat să abandonaţi pana? De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi? (...) De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu?/ Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? (Scrisoarea II) În acest veac, al XXI-lea, trăiesc şi se manifestă câţiva intelectuali români „postmoderni”, progresişti, care susţin că sunteţi autohtonist, antisemit, chiar xenofob... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-cu-mihai-eminescu

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
Publicat de adrian grauenfels
în Aprilie 13, 2017 la 8:32am în APARIȚII EDITORIALE (Modifică)Trimitere mesaj Vizualizare Discuţii

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
José Corti, s-a născut în Franţa în anul 1895. De tânăr s-a simţit atras de mişcare lui André Breton şi în paralel cu activităţile suprarealiştilor la care participa, Corti fondează "Editura Suprarealistă" în care va publica pe Aragon, cât şi cărţile lui Breton (În legitimă Apărare), Rene Char, Paul Éluard (Relentir Travaux), René Crevel -1932 (Clavecinul lui Diderot), pe Benjamin Péret în 1936 şi pe Salvador Dali cu "Metamofoza lui Narcis" în 1937. Mai târziu fondează în anul 1938, "Casa Corti", care publică operele complete ale lui Lautréamont, cât şi alte scrieri suprarealiste care vor caracteriza pluralismul firmei: poezie, romantism, eseul literar, dar şi cărţi universitare sau clasici francezi. José a murit în 1984 la Paris după o viaţă frământată dar totodată pasionantă.
A publicat cărţile sale (romane poliţiste, jurnalism, etc) sub pseudonimele: Roch Santa-Maria sau Sidney O'Brien. Sub numele său adevărat publică:
Imitaţie fără sclavie (1981), Amintiri dezordonate (1983), Provizoriul definitiv (1992).continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/jos-corti-editor-i-librar-al-avangadelor

Declinul Elitelor Publicat de adrian grauenfels în Aprilie 7, 2017

În limba latină termenul Electus caracterizează o persoană sau un grup care aduce comunităţii onoare şi valoare. Timp de secole grupele elitiste se evidenţiau prin preocupările şi acţiunile umanitare, ştiinţifice sau artistice care polarizau etosul social şi cultural al epocii lor. Elitele au fost active şi apreciate din antichitate şi până la recentul postmodernism care a catalizat dizolvarea barierelor culturale, trivializarea comunicaţiei în favoarea unui sat global lipsit de personalitate. Elitele de azi sunt paralizate de noua ordine axată pe mediocritate şi consum exagerat. Îmi amintesc filmele tinereţii mele în care protipendada oraşului ieşea la plimbare pe bulevardul central, trăsurile cu cai aşteptau clienţii sporadici iar vânzătorul de limonadă oferea în pahare de sticlă verzuie mirajul orientului oprit la poalele Balcanilor. Elita vorbea limbi străine, se intersa de ştiinţe, de filosofie, de expediţii, doamnele cântau la pian sau pictau în liniştea saloanelor. În ţara în care ne-am născut, România, frământata istorie a primelor două decenii de dictatură comunistă, a produs două dileme: una privitoare la represiunea sângeroasă declanşată de noul regim, iar celalaltă, la tenebroasele raporturi din culisele puterii noi instalate.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/declinul-elitelor

Caligrafii

UN ORAŞ TRANSILVAN
Publicat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
în Aprilie 15, 2017
Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberaţii mirate ale drumeţului grăbit de nevoile prezentului. La porţile impozante ale cetăţii de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenuşiul prezentului şi zâmbetul viitor al renaşterii sale. Poate numai aşa peste fardul ruginit şi colbul aşezat pe iluziile noastre înfăşurate în dorinţa de mai bine vor sosi vulturii din înălţimile la care aspirăm. Acum îţi împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moştenirii, ţi se dezvăluie trofeele câştigate prin spirit şi adversitate.
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/un-ora-transilvan

Stre-suri...

În țara asta normalitatea este ceva extraordinar Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Martie 27, 2017 Am încercat să fiu cât de cât un observator „normal”. Deși asta este totuși destul de dificil în România. Aici există tabere peste tot. Și exclusivități! Dacă te pune „ăl cu coarne”, sau „cel sfânt” (depinde și aici din ce tabără ești), să te uiți în tabăra lui pește, o iei peste bot de la cei din tabăra pescarului. Dar nu pentru că te-ai uitat la vecini. Nuuuu... Ci pentru că ai îndrăznit să belești cumva ochii. Culmea eforturilor este atunci când crezi că poți face ceva să-i împaci. Mai întâi între ei. Dar e mai mult decât o misiune imposibilă. Nici să stai în afară nu e o soluție. Te vor bombarda cu toții. Aici nu există enclave! În România nu s-a inventat nici obiectivismul, dar nici locul de observație egal situat între taberele veșnic beligerante. Iar războiul?!... 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/in-tara-asta-normalitatea-este-ceva-extraordinar

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor