Teodor dume's Blog (202)

ultima noapte cu tata...*

nu am aflat niciodată de ce tata

plângea în somn și de ce

își ținea mâinile sub cap în aceeași poziție

noapte de noapte

poate că mamei i-a șoptit

înainte de a stinge lumina

când îi cosea buzunarele

găurite de timp

de câte ori îi săream la gât

seara înainte de culcare

lăcrima și

în răstimpul dintre lacrimi

mă strângea în brațe

dar niciodată

nu mi-a spus te iubesc

îi tremurau mâinile și vocea

ori de câte…

Continuare

Adăugat de teodor dume la Iulie 11, 2020 la 11:30am — 2 Comentarii

Uneori, mama... *

Uneori o văd pe mama la marginea mesei

cu o felie de pâine în mână

ne privește pe toți și tace

doar eu

cel mai mic o strig

mamaaaa

atunci se uită la ceasul ce atârnă

pe cuiul din grindă ca lacrima lui Isus pe cruce

de câțiva ani buni se tot uită

la fel ca și azi

dar tace…

un murmur scăpat printre dinți

îi împrăștie tristețea dislocată

dintr-o amintire cu tata

oftează

lăcrimează dar tace

mânuța mea caldă caută…

Continuare

Adăugat de teodor dume la Mai 6, 2020 la 3:30pm — 4 Comentarii

Fotografia în formă de inimă

când m-am privit ultima oară

lipsea ceva din mine

sub cicatricea aceea

rămasă acolo

de ceva vreme

simt furnicături

ultimul război pe care

l-am purtat cu mine însumi

a fost în primăvara în care

mama își rătăcise umbra între

malurile Crișului Repede

dacă mă întrebați ce căuta acolo

o să vă spun:

își căuta pruncii

zi de zi în calendarul lipit

sub fotografia familiei

își nota zilele în care poștașul

uita să-i…

Continuare

Adăugat de teodor dume la Mai 22, 2019 la 6:47pm — 1 Comentariu

Teodor Dume, o nouă carte:Lacrimi de pe altarul trupului



***

Dragii mei!

Sunt bucuros să vă dau vestea "naşterii" unei noi cărţi sub semnătura aceluiaşi, Teodor Dume

- Cartea apare la editura Pim, Iaşi

- format 20,2/13,6

- 84 de pagini, alb-negru

- copereta, Mioara Băluţă

- editor, Mioara Băluţă

Mulţumiri:

- Editurii Pim

- Mioarei Băluţă

- Tuturor semnatarilor din…

Continuare

Adăugat de teodor dume la Iunie 23, 2018 la 8:00pm — 12 Comentarii

...şi va fi dragoste**

stau pe genunchi şi-i spun lui Dumnezeu

că o să plec

respir sacadat

uneori

mă întorc în timp şi mă ascult

spun în gând Tatăl nostru

sperând că-n următoarea clipă

voi fi altfel

mai mult decât atât

voi şti unde se tot duc oamenii

în pământul de sub pământ

sau în cerul de sub cer

voi şti sensul multor lucruri

pe care cu bună ştiinţă

le-am ignorat

voi împărţi sfârşitul lumii

în cioburi

câte unul pentru…

Continuare

Adăugat de teodor dume la Iunie 9, 2018 la 8:30pm — 15 Comentarii

tată, e 4 aprilie***

azi îţi vorbesc despre

o zi de primăvară

când

toţi oamenii se împlinesc

ghioceii sunt mult mai ieftini

decât în anul în care ai plecat

mama şi-a înghiţit ultima lacrimă

spunând că

te-a visat în livada

din spatele casei

dormeai sub prunul

pe care l-ai plantat

la naşterea mea

ai zis că

4 aprilie este ziua care

dă sens existenţei tale şi că

Dumnezeu te-a binecuvântat

nu ştiu cât de sincer

a fost cu…

Continuare

Adăugat de teodor dume la Aprilie 3, 2018 la 6:30pm — 8 Comentarii

casa cu numărul 106*

a îmbătrânit împreună cu mine

fără ca cineva să bage de seamă

nici vecinii din stânga nici

cei din dreapta

n-au tras perdeaua

să se uite pe fereastră

singura care mi-a umilit destinul

a fost Ea

ca un câine vagabond

mi-am aplecat ochii şi-am

desenat pe nisip

un alt anotimp

în care

speranţa îmboboceşte în fiecare zi

şi ce folos...

pe strada mea la casa cu numărul 106

nu mai locuieşte nimeni

dar…

Continuare

Adăugat de teodor dume la Februarie 11, 2018 la 8:00pm — 6 Comentarii

Ca între Tată şi Fiu*

astăzi tot ce vreau Doamne e

să stau de vorbă cu tine

ca între tată şi fiu

nu o să întreb nimic despre cei

care se vând pentru câţiva bănuţi şi

nici despre lucrurile care nu există

dacă ţi-aş cere să-mi spui

de ce mor oamenii

mi-ai răspunde

că sunt muritori

dacă te-aş întreba de ce

nu-i înveţi să moară

mi-ai răspunde că tu

le-ai dat viaţa

şi că

viaţa trebuie să-i înveţe

când şi cum...

dar cu tata ce-ai…

Continuare

Adăugat de teodor dume la August 12, 2017 la 5:00pm — 9 Comentarii

țipătul umbrei*

am târât după mine invidii
am furat şi sechestrat sentimente
am ucis din priviri
câteodată am şi iubit
când mi-am adus aminte de mine
Dumnezeu a lăcrimat

acum stăm amândoi între două drumuri
şi ne privim…

Adăugat de teodor dume la Iunie 5, 2017 la 4:00pm — 3 Comentarii

uşor şi fără urmă voi pleca şi eu

Viaţa nu e un accesoriu de schimb, nici lumea nu mai e ceea ce a fost şi eu voi fi tot mai singur, doar Mama, Dumnezeu şi Copilăria mi-au mai rămas, mărturie a tot ceea ce am fost

Doamne, cum să uit lacrimile mamei care dilatau noaptea înţepenită pe umerii ei ca o durere!

Doamne, cum să-mi uit copilăria prin care alergam desculţ de la un capăt la altul şi soarele umbla pe vârfuri, ca pe propria-i rană, să nu-mi trezească amiaza!

Cât despre tine, Doamne, nu prea-mi aduc…

Continuare

Adăugat de teodor dume la Mai 25, 2017 la 6:11pm — 4 Comentarii

...şi a fost duminică*

când m-am trezit era dimineaţă

îmi amintesc

o mare de oameni

se îndestulau din lumina…

Continuare

Adăugat de teodor dume la Octombrie 14, 2016 la 7:00pm — 6 Comentarii

casa fără trepte***

sunt mai bătrân cu câteva anotimpuri

nu ştiu precis câte au mai trecut

sau câte mai sunt

am părul albit

şi

ochii sticlaţi

îmi place aşa cum sunt cu

umerii apropiaţi şi

gâtul reazăm

sub cer

doar pantalonii mi-au rămas mici

şi

privirea cât o rază

nu-i bai

privesc în urma anotimpurilor ce

au trăit în carnea mea şi

acum se duc...

nu pot să le mai ţin în mine

chiar dacă unul l-am pus de-o…

Continuare

Adăugat de teodor dume la Septembrie 29, 2016 la 8:30pm — 24 Comentarii

pentru o posibilă întâlnire cu mama**

locuiesc la periferia unei clipe şi

deseori îmi închiriez

o singurătate

doar aşa pentru a-mi pierde vremea

în tot acest timp

mai vorbesc cu Dumnezeu

despre una-alta

ultima oară l-am întrebat despre mama şi

l-am rugat să lase fereastra deschisă

ca să pot privi înăuntru

şi ca o consecinţă a indiferenţei

m-a privit drept în ochi

apoi a râs

doar atât...

unii ar putea crede că sunt nebun

şi că uneori îmi închipui…

Continuare

Adăugat de teodor dume la Septembrie 8, 2016 la 9:00pm — 15 Comentarii

între rugă şi asfinţit**

nu mai am timp să privesc în mine
nici spre cartierele de taină ale trecutului
stau între rugă şi asfinţit

câtă umilinţă în respiraţia clipei

îngenunchez pe linia de jos a orizontului
şi aştept până când cineva
îmi va şopti
noa hai...

aşa începe orice aşteptare
în haine noi
barbierit
repetând aceeaşi rugăciune

doamne!

Adăugat de teodor dume la August 29, 2016 la 7:00pm — 5 Comentarii

Teama de întuneric***

*
ziua de azi e un fel de plictis

ocazional casc de parcă

sunt pedepsit pentru toate răutăţile lumii

uneori oscilez între cer şi pământ

caut locul în care o să

locuiesc pentru o vreme

potrivindu-mi respiraţia după

zborul de pasăre

o să o iau de la început

şi pentru că mi-e teamă de întuneric

cineva o să-mi fie complice

alteori stau să desenez cu privirea pe cer

un Dumnezeu răutăcios şi fără barbă

cu mâinile lui…
Continuare

Adăugat de teodor dume la Iunie 28, 2016 la 9:30pm — 17 Comentarii

coşmarul din gând**

 
 
am văzut-o valsând printre resturi de umbre
doar lumina lunii desfiinţa
orice urmă
durerea triumfa
bucăţi de cer cădeau peste…
Continuare

Adăugat de teodor dume la Mai 19, 2016 la 7:30pm — 4 Comentarii

poarta înspre mama (premiul revistei FEREASTRA-2016)**

câteodată mi-e dor de
zilele în care
bâjbâiam prin pădure cu tata
cineva scrijelise pe un copac numele Ana
scoarţa lăcrima cu precizia unui ceas
tata mă ţinea strâns de mână şi parcă
vorbea cu Dumnezeu
când m-a atins
în inima mea
s-a cârcit o durere,-
singura poartă înspre mama

fără să ne atingem
trecem unul prin celălalt apoi
ne hrănim din zilele rămase

Adăugat de teodor dume la Aprilie 29, 2016 la 5:30pm — 23 Comentarii

doar dus...

mă simt ca două şine pe care

se aleargă şi

nu se ajunge nicăieri

mi-am cumpărat şi bilet

doar dus...

în rucsacul de pe spatele încovoiat

am pus o fotografie

un fir de busuioc şi

puţin din singurătate

pe lângă mine trece o umbră

o salut dar nu-mi zice…

Continuare

Adăugat de teodor dume la Aprilie 29, 2016 la 5:06pm — 2 Comentarii

cu mâna pe clanţa de la uşa morţii***

azi m-am gândit să-mi

provoc moartea

dezbrăcat de orice sentiment

muşc din viaţă ca dintr-un colţ de pâine

şi alerg

între negru şi alb

ca într-un cerc

umbra mi se deşiră puţin câte puţin

respir rar

dinspre tălpi înspre creştet

urcă un frig

am început să simt durerile întunericului

nu ştiu

poate sunt mult prea aproape de mine

astăzi când îmi privesc

interiorul şi mă risipesc ca

o ploaie de vară…

Continuare

Adăugat de teodor dume la Ianuarie 31, 2016 la 6:00pm — 20 Comentarii

poarta înspre mama**

Premiul revistei FEREASTRA la concursul organizat de LITERATURITATE, (2015) text 21 – Poarta înspre mama de Teodor Dume,

 

 

Teodor Dume

21.Poarta înspre mama

câteodată mi-e dor de

zilele în care

bâjbâiam prin pădure cu tata

cineva scrijelise pe un copac numele Ana

scoarţa lăcrima cu precizia unui ceas

tata mă…

Continuare

Adăugat de teodor dume la Decembrie 26, 2015 la 7:00pm — 7 Comentarii

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Administrator: Ileana Popescu Bâldea

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

"Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată"
Octavian Paler

Medalion literar

Adina Lozinschi
Publicat de Adina Lozinschi

Adina Lozinschi, născută într-o familie de intelectuali, la Roman, județul Neamț, 15 iulie 1954. Absolventă în 1977 a Universității București, Facultatea de Limbi și Literaturi Slave, secția rusă-franceză. Stabilită la Mangalia, după 37 ani la catedră am ieșit la pensie. 
http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/adina-lozinschi

traduceri...

Arcul şi lira (El arco y la lira)
Postat de Ioana Haitchi în Noiembrie 8, 2017
Poezia este cunoaștere, salvare, putere, abandon. Operaţiune capabilă de-a schimba lumea, activitatea poetică este revoluționară prin natura ei; exercițiu spiritual – metodă de eliberare interioară. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/arcul-i-lira-el-arco-y-la-lira

Articole

Periplu printre scriitori și cuvinte V ( "Orașul Ventriloc" - Angi Melania Cristea și "Muntele din noi" - Ramona Muller, lansare USR) Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 8, 2020 Ca și cum aș avea un cap deasupra capului și-mi întreb sufletul unde se află. Îmi răspunde că este peste tot, în timp ce capul real îmi așază cuvintele la orizontală. Tac. Nu am cu ce vorbi. Schimb viteza și reduc sonorul. http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/periplu-printre-scriitori-si-cuvinte-v-orasul-ventriloc-angi-mela

Periplu printre scriitori și cuvinte IV (Iustin Moraru - Scări și capcane, Editura Școala Ardeleană) Publicat de ileana popescu bâldea Uneori, oricât de scurte sunt distanțele, par lungi. Și, oricât ai grăbi pașii, clipa o ia la fugă. Nu, nu o poți ajunge, dar o poți păcăli – distrăgându-i atenția cu ce-ți trece prin minte, mai abracadabrant; http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/periplu-printre-scriitori-si-cuvinte-iv-iustin-moraru-scari-si-ca

Periplu printre scriitori și cuvinte III (Camelia Pantazi Tudor - Renașterea unui imperiu) Publicat de ileana popescu bâldea

Scriu cu laptopul pe scăunelul lui Effi. Biroul este plin cu cărți care-și așteaptă rânduirea în bibliotecă. El, lângă mine, ascultă Chopin, iar eu zâmbesc gândurilor… Există iubiri vechi, de aur, argint, flori sau vânt; eu prefer argintul. http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/periplu-printre-scriitori-si-cuvinte-iii-camelia-pantazi-tudor-re

Periplu printre scriitori și cuvinte II (Răzvan Nicula - Pedeapsa cerului, Alter ego - Editura Eikon) Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 8, 2020 la 6:50pm în ARTICOLE

Tot 23 februarie, după-amiază, însă. Întotdeauna când mă îndrept spre Muzeul Național al Literaturii Române parchez, ca un ritual, la Sala Palatului. Îmi place drumul acela, pe lângă Muzeul Național de Artă și, chiar dacă merg printre copaci, îmi imaginez că mă plimb nestingherită printre tablouri.http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/periplu-printre-scriitori-si-cuvinte-ii-razvan-nicula-pedeapsa-ce

Periplu printre scriitori și cuvinte I Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 8, 2020 la 6:47pm în ARTICOLE A trecut. Cum vântul într-o seară. Ce ți-e și cu timpul acesta! Mă întreb cum ar fi dacă Dumnezeu (sau oricine s-ar afla deasupra noastră) ar uita să întoarcă clepsidra iar noi am face aceeași pași, la infinit, fără să ne deranjeze repetabila clipă? http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/periplu-printre-scriitori-si-cuvinte

Caligrafii

"Întotdeauna am privit spre lume ca la un spectacol" - scriitorul Ion Lazu la aniversare (Clubul de proză - USR) Publicat de ileana popescu bâldea în Februarie 2, 2020

Uneori îmi spun că timpul seamănă cu o barcă pe valuri. Alteori cred că este format din oameni. Și, cel mai des, îmi zic că trebuie să mutăm lumea, căci este prea mult loc între cuvinte. Iar în spațiul dintre ele, inimile fac joking fără să le vadă sau să le înțeleagă cineva. http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/intotdeauna-am-privit-spre-lume-ca-la-un-spectacol-scriitorul-ion

Stre-suri...

Cu bocancul, Doamne! Publicat de ileana popescu bâldea în Aprilie 15, 2020 

Nimic nu poate ucide un om mai repede, mai sigur, mai chinuitor, ca un ordin. Indiferent de unde vine, de la ce altitudine, din ce hău, din ce buzunar, zâmbet, epolet, freză, neuron încâlcit, inimă strâmbă, mască de cuvânt, suflet făcut mic de penicilină; din ce contur (și dincolo de el) de neam, pământ, țărână, opinci; din ce truc amețit, gol de omenie; din ce aranjament, negocieri de grămezi, linii frânte de oameni sclavi; din ce inconștiență deasupra oricărui cer. Mă întreb, Doamne, oare gândește careva din cei de deasupra cum este cu omul din om, indiferent cât de mic, neînsemnat, ignorant, înregimentat și neputincios pare? Se gândește cineva că poți schilodi exteriorul unei ființe, fără să îi atingi, însă, verticalitatea, principiile, dragostea, loialitatea, lumina din privire? continuare...

http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/cu-bocancul-doamne

Pustnicii sociali și derizoriul unor pandemii de lux ** Postat de Anca Hirschpek în Martie 20, 2020

Lesne de urmărit declinul mental al unei societăți supuse, practic, izolării. Covidul e codificarea singurătății pe care, până mai ieri, o amanetam pe rețele, o azvârleam în smarturi, o minimalizam până la descompunere aparentă. Acum părem amprentați fatal de o degringoladă stupidă, de un declin cu atât mai autentic în fața lecției neînvățate a cumpătării, cu cât schimbările par tot mai alerte. Și noi, înhămați la o rigiditate pe care n-o simțeam, întorcându-ne mereu spre altceva, de un timp contemplăm doar celula macrofagă a fricii, a spaimei de aproapele. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/pustnicii-sociali-i-derizoriul-unor-pandemii-de-lux

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2020   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor