Anica Andrei Fraschini's Blog (80)

titlu de aer*

poate că dragostea este

un titlu de aer ce vine de nu știu unde

și mă împresoară jur-împrejur

de mă ridică să văd pământul

plin numai de iubiri fără stavilă

poate că nu sunt necesare

probe de virtute

nici acceptări și valorizări

nici declarații și promisiuni

nici atingeri și priviri

ci doar un titlu de aer

care se îndrăgostește

furișat printre rândurile mele

și dă naștere-curgere

la poeme de care mă îndrăgostesc...

nu e… Continuare

Adăugat de Anica Andrei Fraschini la Martie 25, 2017 la 9:00am — 16 Comentarii

taină

totul se poate afla

doar poezia rămâne un secret

oricât s-ar căzni criticii

exegeții și alți curioși

sufletul poetului este indescifrabil

slovele scrise ori niciodată născute

se necuprind la masa tăcerii

zboară ca păpădii iubitoare

înfășurând în aura perfecțiunii

alte suflete și coleoptere

știute ori neștiute

se caută în somnul și trezia

pământului-soare

în axul enigmatic rotitor

în al treilea ochi sfredelitor

se… Continuare

Adăugat de Anica Andrei Fraschini la Martie 24, 2017 la 2:00pm — 11 Comentarii

sonar**

mi-am suflecat amintirile

peste borul dimineții de azi

o bună partidă cu primăvara

îmi luminează fruntea

sunteți aici

prieteni

îmi rotunjiți zilele

până la căldura inimii

pocnesc așteptările

ca mugurii plini de iubire

cerul veghează înfășurând

ape și pământuri

îmi caut cuibul

și cât de tandru

mă primește natura toată

nu e o greșeală căutarea

e doar alegere vremelnică

să mă simt… Continuare

Adăugat de Anica Andrei Fraschini la Martie 21, 2017 la 12:30pm — 11 Comentarii

viață

treimea în unu
modelul sublimului
fără ecran de protecție
cerc fără sfârșit...
doi - rudimentul fără intermediar
polarități opuse...
acționez evitând
etichetările și judecățile...
apare o scânteie după
fiecare probă de foc...
orice situație e un cuib
în care-mi aștern darul-trai...
fiecare experiență ascunde o comoară nebănuită...
se tot adună viață
scăzându-se
ca eternitate absolută...

Adăugat de Anica Andrei Fraschini la Martie 19, 2017 la 6:25pm — 6 Comentarii

împărăteasă*

peste tot

sunt torenți verticali în lucru

faleze abrupte

simptome de agitație

cu greu reținută....

fiecare moarte aduce schimbări

în spațiu

și suflete...

ce mare și diversă e lumea

iar eu mă ciocnesc ritmic

de pereții fantasmelor mele

cu incrustații de timp sidefiu...

mi se descompune o rădăcină

nimeni nu va ști

trebuie să mă pregătesc repede

să fiu împărăteasă de mâine

- încă o găselniță a reveriei -

pentru… Continuare

Adăugat de Anica Andrei Fraschini la Martie 13, 2017 la 9:30am — 4 Comentarii

ideea din brațele mele

absorb emisii radio

inhalez aromele apei mărunțite...

fiecare sfârșit de zi

face loc în inimă pentru senzații

care nu vor ține seama

de exclamările minții...

mă acopăr cu idei de îmbrăcăminte

- încă un exercițiu yoga -

ele mă ascund mai bine

de conflictele gen instant

-ca un ness de proastă calitate-

și nejustificări la vorbe trântite...

patul din trei secțiuni îmi invită

brațele să se desfacă molatec

pisica vine… Continuare

Adăugat de Anica Andrei Fraschini la Martie 7, 2017 la 8:30am — 6 Comentarii

refulare

n-aș trânti ușa

n-aș sparge farfurii

n-aș țipa

(poate aș cânta ceva mai decibelic...)

n-aș bea

nu m-aș apuca de fumat

nici de...

n-aș smuci hainele din șifonier

n-aș alerga să transpir

în bumbacul mercerizat

și să tocesc bunătate de pingele

nu m-aș trage de păr

nu mi-aș roade unghiile din carne

n-aș freca podelele cu ciudă

nici măcar n-aș zmulge buruieni

și n-aș întinde praștia după ciori

n-aș bate darabana pe… Continuare

Adăugat de Anica Andrei Fraschini la Martie 5, 2017 la 8:00pm — 9 Comentarii

dacă*

acum știu:

grijile se resorb

ca un catgut...

dacă ne-am întâlni

ne-am zâmbi îndelung

cu cele mai multe subînțelesuri

în public sau înafara lui

zâmbetele ni s-ar lua de mână

foarte sugestiv

doar noi am ști

și ne-am lăsa purtați

de valul de armonie caldă

-cuantum de așteptări-

ce ne-ar cuprinde

ca-ntr-un balon nedirijabil

pe măsura chipurilor senine

întoarse unul către celălalt

cu surâsul plutitor

al… Continuare

Adăugat de Anica Andrei Fraschini la Martie 5, 2017 la 8:00am — 6 Comentarii

chemarea păsărilor*

vin de peste tot nori zburliți

amenință mereu cu altceva

lumea noastră e a lor...

(de-atâta frig pot să-mi iert

încă un biscuit cu ciocolată)

aș transforma două vise

și un tricou

aș tăia în țesătura onirică

fără mustrări de conștiință...

aștept să se resoarbă

frica în contratimp

cu o veche panică generală...

nu mă aflu aici

m-am fărâmat în pelicule

old fashion

ce flutură cu norii

- exces de zel

ori curată… Continuare

Adăugat de Anica Andrei Fraschini la Martie 2, 2017 la 2:00pm — 15 Comentarii

spălări la râu

doi metri mai încolo

e un fel de a trăi

duceri-întoarceri

forfotă

portiere trântite

goană

stress la modă...

mi-am făcut noroc

din dezlipirea colțului

unui mic semn de primăvară...

săgeata gândului străpunge

templul din stânca

miilor de ani...

așa e jocul hazardului

ciripit și târâre...

nu mă apasă destinul

mă simt liberă ca aerul pur

înconjurată de zgomote străine

le ridic barieră

din cireșele… Continuare

Adăugat de Anica Andrei Fraschini la Februarie 17, 2017 la 5:00pm — 4 Comentarii

Serpentine*

Voi implica doar luna de Crai-Nou,

În dorul meu de tine, om stelar.

Nu te mai știu, vreau să te uit. Din nou,

Iubirea mea devine alt hotar...



Și nu e gelozie, și nu e căutare,

E fuga de prea mult siliciu pur,

Pe care îl sădești jur-împrejur,

Pierzând chiar perla rătăcită-n mare.



Adio, așadar, rămâi cu tine

Și cu gigantica-ți labilitate,

A fost o încercare de nemoarte,

Din tot preaplinul meu de serpentine...



(Text de… Continuare

Adăugat de Anica Andrei Fraschini la Februarie 15, 2017 la 1:30pm — 10 Comentarii

de-ajuns

și la ce bun să-ți scriu

- că doar bunu-i nebun-

oare poate ști cineva

câte nescrieri s-au tot adunat?

și cui să servească nespusul?

nu urmărim beneficii

avantaje

nici măcar să ne întâlnim idolii

luna jumătate după nor bucălat

e de-ajuns miracol în sine

s-o privim amândoi

ne împletește lumina ochilor

plutesc în aerul rece

gânduri fierbinți...

e de-ajuns...

tăcerea din seara tăvălită

peste dealuri suspendate

în… Continuare

Adăugat de Anica Andrei Fraschini la Februarie 13, 2017 la 1:30pm — 4 Comentarii

muguri-bebeluși

opinteli ezitări

încercări reluări

renunțări reveniri

pentru răscumpărarea

- probă impusă -

a greșelilor oarbe

din alte eventuale existențe...

joc cu toleranță zero...

devine ciudată

respectarea promisiunilor

înțelegerea e un lux...

lustruiesc lentile progresive

mi-e teamă de ziare vechi

în clarul fântânii...

ce se mai lăfăie

neființarea măruntă...

voi face gaură-n cer

cu zădărnicia atâtor vise...

ce… Continuare

Adăugat de Anica Andrei Fraschini la Februarie 12, 2017 la 2:00pm — 8 Comentarii

truditor*

mică observație de truditor

la ceasul fiecărei-oricărei nopți

oricărei zile

prin trasee întortocheate

și de nedeslușit

de către suflete vecine...

câtă singurătate a unuia-fiecăruia

în lumea plină de noi toți...

verbe de reverberează

obiecte-subiecte fără

de predicator...

ai plecat

îndemnător-truditor al oștilor călare

fără de arginți

fugărit de gelozia bolnavă

a cuiva-altcuiva...

ești nevinovat

doar eu… Continuare

Adăugat de Anica Andrei Fraschini la Februarie 11, 2017 la 1:30pm — 8 Comentarii

tweet*

din aeroport

dau fuga în somnul fetelor

le ating fruntea netedă

adormită în dorul reluat

în buclă

de la capăt

apoi mă duc la orele dinainte

să le orânduiesc pe-ndelete

și altfel

cu pași rari si apăsați

întinși peste alte vremi

decât cele sugrumate de

ocârmuiri ce-mi devin străine...

mă ascund în pacea-cochilie

a câmpurilor albe

pline de oițe negre atât de dragi

- cin' le paște le cunoaște -

pe care pun cu mâna… Continuare

Adăugat de Anica Andrei Fraschini la Februarie 10, 2017 la 9:30am — 8 Comentarii

dicționar de nihilist*

nedreptățile fac coadă lungă

pe la ușile tribunalelor de suflete

se judecă în talere mici subtile

până la invizibile

cu sforării de culise și culase...

arderi interne consumă plânsuri

identități ale cetății se șterg...

condamnările sunt

mai întotdeauna injuste

nu există dreptate

doar un cuvânt frumos de vocabular

relativismul legii e cel mai tare

decizia de aici e anulată dincolo

iar noi defilăm curați și cinstiți

căznindu-ne… Continuare

Adăugat de Anica Andrei Fraschini la Ianuarie 26, 2017 la 2:30pm — 6 Comentarii

dorul...

parcă aș avea de toate...

lumină cabrată pe fibră optică

d'artagnani în comedii muzicale

strângeri de mâini și treceri în revistă

asociații caritative

respectul pentru vârste și locuri sacre

continente și siderări

de extremă dreaptă și de ușoară stângă

arătură grosolană pe mijloc...

și-n acest parcă

îmi dau silința să evit dorul

nu-l asum

nu-l recunosc

îl îndes ca pe un prosop ce nu mai încape

în coșul de rufe… Continuare

Adăugat de Anica Andrei Fraschini la Ianuarie 23, 2017 la 12:20am — 4 Comentarii

verbele trupului*

privesc cu ochii de melc tandru

ai sinapselor

(să fie vorba de vreun declin?)

tabloul trăirii într-un segment de timp

plasat aproape de inimă

-cum totul e spațiu umplut cu materie și colecție de zile ca pietre prețioase

unicate ireproductibile...

creez personaje în dreptunghiul vieții

alese după criterii potențial subiective

suflete autentice

purități integrale ca-n teoriile

ce rămân fără demonstrație

axiome de… Continuare

Adăugat de Anica Andrei Fraschini la Ianuarie 20, 2017 la 2:00pm — 7 Comentarii

cărări

a nins cu albul strălucitor din cuvinte

cu flash-uri de amintiri lunecoase

cu răcoarea peisajelor pictate

filmate pozate pentru nimeni...

analizele sunt în strânsă dependență

de starea de spirit...

poate că o stea pândește

migrenele ultimelor șaptezeci de ore...

din expresia combinațiilor pozitive

nimic nu este fundamental bun

si-atunci?

ignoranța și neîndemânarea

orgoliul și egoismul

urâciunea

sacrifică tot ce… Continuare

Adăugat de Anica Andrei Fraschini la Ianuarie 15, 2017 la 10:19am — 4 Comentarii

Suflet de acasă*

Câteodată fug
şi ajung acolo unde
invidiez păsările
şi animalele.

Ascunsă în iarba
sufletului meu, de acasă,
ciufulită în goana
crengilor aspre, ale amintirii,
mă găsesc liberă, frumoasă
şi iubită.

Nu departe e visul
în care mă oglindesc
ca-n apa odihnită,
a fântânii de pe
şesul Turdei,
şi-n care cred
pentru ultima oară.

(un text vechi, de prin '87-'88...)

Adăugat de Anica Andrei Fraschini la Ianuarie 7, 2017 la 5:00pm — 6 Comentarii

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

Despre mine (numai de bine!)
Publicat de Bidulescu Constantin în Martie 27, 2017 
Sunt născut la 29 febr. 1944, în Bucureşti. Domiciliul actual, Ploieşti.
Profesor de matematică, pensionar. Am predat 42 de ani la licee din Ploieşti şi judeţ, apoi am cochetat cu literatura. Am fost selecţionat în 20 de Antologii de poezie printre care şi ultimele opt editate de ASPRA. Membru al site-urilor literare Dialoguri Culturale, Noduri şi Semne, Negru pe alb, Însemne culturale.
Am obţinut un premiu I la Concursul de rondeluri, organizat de site-ul Negru pe alb, un premiu I şi un premiu II la concursul de epigrame organizat tot de acelaş site, şi o menţiune la Concursul literar internaţional de poezie şi proză “Magia sărbătorilor de iarnă”
Nu am cărţi publicate.
Dorinţe pentru viitor: să mă viziteze muza creaţiei mai des, că vorba aceea, dacă inspiraţie nu e, nimic nu e…

AutoRONDEL

Eu sunt acuma creator,
De versuri multe, săltăreţe,
Cu mersul lor ce-i curgător,
Dar şi cuprinse de tandreţe.

Şi chiar de sunt conservator,
Scriind în rime cu stricteţe,
Eu sunt acuma creator,
De versuri multe, săltăreţe.

Am pus în ele şi umor,
Am pus în unele tristeţe,
Să fiu pe placul tuturor
Ajuns acum la bătrâneţe.

Eu sunt acuma creator.

http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/despre-mine-numai-de-bine

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

MARIN SORESCU- ironistul „singur printre poeți” Postat de ION IONESCU-BUCOVU în Martie 14, 2017

MARIN SORESCU- ironistul „singur printre poeți” Olteanul Marin Sorescu (poet, dramaturg, eseist și traducator, absolvent al Facultatii de Filologie din Iasi. S-a născut la Bulzesti, judetul Dolj in data de 19 februarie 1936 si a debutat in anul 1964 cu volumul “Singur printre poeți”.A primit de 6 ori premiul Uniunii Scriitorilor din Romania, Premiul Academiei Romane in anii 1968 si 1977 si multe alte distinctii. A fost Ministrul Culturii intre 25 noiembrie 1993 si 5 mai 1995. A fost casatorit cu Virginia Sorescu și nu a avut copii. A murit la Bucuresti in data de 8 decembrie 1996.) decretat de George Călinescu tot ce poate fi mai nou în poezie și chiar în dramă, s-a bucurat în timpul vieții și chiar după moarte de un succes cum puțini au avut parte.

http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/marin-sorescu-ironistul-singur-printre-poe-i

Lucian Boia - istoric sau mit? Publicat de Florin T. Roman în Martie 19, 2017

Dacă cineva nu e la curent cu sensul actual al cuvântului “naţionalism” îl poate lesne afla din DEX - ediţia a II-a: doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor şi aspiraţiilor naţionale, sau din Marele dicţionar de neologisme: politică şi ideologie care urmăresc întreţinerea izolării şi aţâţarea urii de rasă şi naţionalitate; tendinţă de a aprecia exclusiv şi exagerat tot ceea ce aparţine propriei naţiuni. Nelăsându-se deloc afectat de naţionalism, profesorul Lucian Boia de la Universitatea din Bucureşti a devenit, step by step, un mare istoric al României, poate celmare. g.com/forum/topics/lucian-boia-istoric-sau-mit

ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME – STARPRESS 2017, AUTOR LIGYA DIACONESCU - publicat de Florin T Roman
Dacă mai există vreun om de cultură român care încă nu a făcut cunoştinţă cu Doamna Limbii sale materne, Ligya Diaconescu, înseamnă că, citind aceste rânduri, a sosit momentul să o cunoască. De ce Ligya Diaconescu este Doamna Limbii române? Nu neapărat pentru că este jurnalistă, poetă, scriitoare, publicistă de cetăţenie română. Nu pentru că deţine titluri de director general, de proprietar sau membru al unor prestigioase asociaţii, reviste, cluburi culturale române şi internaţionale. 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/antologia-scriitorilor-rom-ni-contemporani-din-ntreaga-lume

Caligrafii

Dar de Ziua Mamei - Publicat de Silvia Giurgiu în Martie 8, 2017

Pe cerul vieții mele norii se înghesuie ostili și neînduplecați, cenzurând fără drept la replică razele timide și speriate de lumină ce se tot străduiesc să străbată printre fisurile lor abia întrezărite. Sufletul îngenuncheat sub povara grea a trădării, geme bolnav într-un ungher, ștergându-și lacrimile cu dosul palmei, ca un copil oropsit. În piept, inima e toată o rană ce pulsează sub arsura durerii. Sub ochelarii negri de soare, paravan inutil și patetic pentru ochii orbiți de torentul fierbinte al lacrimilor, tristețea grăiește mută povestea ei incredibilă.  continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/dar-de-ziua-mamei

Zilele care trec prin noi și "Poeții cetății"
Publicat de ileana popescu bâldea
în Martie 4, 2017

O cafenea… ca multe altele din București. Doar că părea orientată către soare. Acolo s-au întâlnit , din nou, astăzi, „Poeții cetății”. Adunați de fiecare dată, într-un afiș sub formă de carte. Și, de cele mai multe ori, alții.Câteva mese au devenit numeroase, când ultimii au venit. Rumoare, salut, zâmbete, priviri calde și umede. M-am detașat, cumva, de ei, intrând într-o muscă mai cuminte ca de obicei, înzestrată, vremelnic, cu sufletul și ochii mei. continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/zilele-care-trec-prin-noi-si-poetii-cetatii

Stre-suri...

În țara asta normalitatea este ceva extraordinar Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Martie 27, 2017 Am încercat să fiu cât de cât un observator „normal”. Deși asta este totuși destul de dificil în România. Aici există tabere peste tot. Și exclusivități! Dacă te pune „ăl cu coarne”, sau „cel sfânt” (depinde și aici din ce tabără ești), să te uiți în tabăra lui pește, o iei peste bot de la cei din tabăra pescarului. Dar nu pentru că te-ai uitat la vecini. Nuuuu... Ci pentru că ai îndrăznit să belești cumva ochii. Culmea eforturilor este atunci când crezi că poți face ceva să-i împaci. Mai întâi între ei. Dar e mai mult decât o misiune imposibilă. Nici să stai în afară nu e o soluție. Te vor bombarda cu toții. Aici nu există enclave! În România nu s-a inventat nici obiectivismul, dar nici locul de observație egal situat între taberele veșnic beligerante. Iar războiul?!... 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/in-tara-asta-normalitatea-este-ceva-extraordinar

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor