CAMELIA ARDELEAN's Blog (118)

Nu sunt poet...

Nu sunt poet, cel mult un trubadur

Al zărilor foșnind arar sub pleoape,

Un rătăcit pe-al sorții abajur,

Ce-și ia răgaz din lună să se-adape!

Nu sunt poet, ci un refugiat

Pe marea găzduită de foneme,

Din timp în timp, la nori afiliat,

Îmi dezvelesc azurul prea devreme.

Sunt un golumb ori poate-un albatros,

Când zborul mi-e votiv, ce mai contează?

În orologiul meu de vânturi ros,

Tic-tacul se apropie de-amiază.

Cu astrolabul…

Continuare

Adăugat de CAMELIA ARDELEAN la August 26, 2017 la 8:47pm — 5 Comentarii

S-a risipit tăcerea...*

S-a risipit tăcerea, doar umbra-i mă pătrunde,

Săpând, câteodată, avene-n epidermă,

Zăpada-și programează căderile în runde,

Am răni evanescente peste simțirea-mi fermă.

Îmi cresc, în piramidă, cuvinte din viscere,

Le mângâi, delicată, ca un efeb mustața,

Iluzii vesperale se-mpart în emisfere;

Cu astrul rupt în două, la vise scriu prefața.

Din patimi irosite pe stele migratoare,

Culeg o rămășiță blocată în vertebre;

Aș cerne prin silabe…

Continuare

Adăugat de CAMELIA ARDELEAN la Iulie 15, 2017 la 6:00pm — 8 Comentarii

Azi călătoresc în mine...

Azi călătoresc în mine, renăscută din Piave,

Și înot ca o sirenă printre visele-mi de lut,

Înarmată cu solstiții reciclate din Mohave,

Sunt, prin venele-mi de sticlă, încercat argonaut.

Azi mă-ngemănez cu luna decupată din himere,

Sub o undă, prins de valuri, îmi ascund un țipăt vechi;

Când se naște încă-o noapte peste praful din artere,

Asamblez Hiperboreea din secundele-perechi.

Se adună în cortegii aștri jefuiți de umbre,

În simțirea-mi…

Continuare

Adăugat de CAMELIA ARDELEAN la Iunie 10, 2017 la 8:25pm — 2 Comentarii

Se plimbă-ades prin visul meu sobolii

Se plimbă-ades prin visul meu sobolii,

Își sapă galerii pe sub ruine

Și ronțăie, când nu se pot abține,

Cuvinte-surogat, din portofolii.

Risipa zilei stăruie-n crevase,

Abdică-n mine revoltat lumina;

Degustă noaptea, fragmentată, cina:

O porție din frigul de pe oase.

Fântânii de poeme i-am pus cruce:

Cu apa lor nu poți stropi răsaduri

De suflete la margine de vaduri –

Nomazi umili prin clipele caduce.

Se plimbă-arar prin visul…

Continuare

Adăugat de CAMELIA ARDELEAN la Martie 24, 2017 la 11:20pm — 4 Comentarii

Într-o lume imperfectă...

Într-o lume imperfectă, suntem jalnici manechini,

Îmbrăcați la repezeală într-o haină grea de spini.

Cocoțați, ades, pe-un soclu de penibile visări,

Ne alegem doar cu prafu-n repetabile-amânări.

Fire de nisip răzlețe de pe coama unui val,

Eșuăm pe-un țărm de temeri, lângă Marele Final.

Șubreziți de anotimpuri cu îngheț total la sol,

Uneori plonjăm scolastic din zăpadă în nămol.

Nu mai știm unde ni-e locul, temniță-i al nostru trup –

Suflete…

Continuare

Adăugat de CAMELIA ARDELEAN la Martie 11, 2017 la 3:53pm — 3 Comentarii

EFEMERITATE

Sunt sfâșiată-n efemeritate,

Mă mistuie stomacul ei acid,

Îmi risipește trupul insipid,

Tăindu-mi calea spre posteritate.

Pecetea morții strânge ceafa-mi rece,

Lumina pare-un suvenir de preț,

Îmi vinde clipe timpul precupeț,

Din milioane, îmi propune zece.

În malaxorul fără îndurare,

Zdrobita-mi carne redevine lut.

Un creier veșted, fost circumvolut,

Se ghemuiește-n strâmta închisoare.

Aproape goală și de inhibiții –…

Continuare

Adăugat de CAMELIA ARDELEAN la Martie 3, 2017 la 3:07pm — 5 Comentarii

Aducere aminte*

Când hotărăști să zici tot ce-ai în minte,

Ești înfierat pe veci, făr` de recurs.

Înfrânt în diplomaticul discurs,

Rămâi, de vrei, cu vagi învățăminte.

Confuz în teoria separării

Dintre ce spui și ce ai vrea să spui,

Alegi, sub puful galben de gutui,

Aroma seacă a capitulării.

Hrănită ți-e neostoita foame

De-a fi-nțeles, cu valuri de tăceri.

Te răcorește briza, nu disperi,

Continui mersul pe tocite lame.

Ți-au mai rămas…

Continuare

Adăugat de CAMELIA ARDELEAN la Februarie 25, 2017 la 5:30pm — 6 Comentarii

Se tânguie natura...

Se tânguie natura cu glasu-i enigmatic

Și deapănă, confuză, apusuri primitive,

În filele-i de gheață – atavice misive;

Își toarce anotimpul fuiorul său, apatic,

Pe buza înserării cu zâmbetul extatic.

Semeață e crăiasa cu rochia-i de gală,

Ornată cu dantele și bumbi din promoroacă,

Când poartă, delicată, condurii pe toloacă,

Cuprinsă fără veste de-o sfântă amorțeală,

Sub fulgii ce se-așază în pletele-i, beteală.

Ubicua silfidă tronează…

Continuare

Adăugat de CAMELIA ARDELEAN la Februarie 17, 2017 la 3:27pm — 7 Comentarii

Un acvilon subit mă sabotează

Un acvilon subit mă sabotează,

În avanpostul stinselor iubiri

(Când poți pe-o ață drame să înșiri,

Nici conștiința nu-ți rămâne trează!).

Un boț de suflet putred în simțiri –

Noi răsărituri brusc mi se ridează,

Iar vechiul puzzle viața o mimează:

Aceeași nuntă – revocații miri.

Mi-am adunat din bâlciuri măiestria

De-a cerne nori, cu aer de chefliu

Ce-și plimbă-ades aracii de pe via

Din câmpul fad, prin visul străveziu,

Sperând…

Continuare

Adăugat de CAMELIA ARDELEAN la Februarie 10, 2017 la 6:43pm — 2 Comentarii

Când suflete de ceară...

Când suflete de ceară-și declară armistițiu

Sub astrul ca o torță – statuie fulminantă,

Poteca spre iubirea cu inima vacantă,

Trasată e prin zloată-n al minții interstițiu.

Pe aura de gheață – refugiu în cădere,

Se surpă orizonturi clădite-n labirinturi,

Candide rămășițe stocate în arginturi

Își țes nevolnicia în clipele severe.

Se-mbracă-n țurțuri gândul – o pojghiță naivă

De vise-n carantină, zăcând debusolate,

Proclamă-n zori destinul…

Continuare

Adăugat de CAMELIA ARDELEAN la Februarie 3, 2017 la 2:30pm — 6 Comentarii

Port crivățul pe umeri...*

Port crivățul pe umeri cu mimică de Crist,

Mi-e rugul prea fierbinte, golgota mi-e hidoasă,

Gonită prin ruine, la ropote asist,

Cu luna de sub gene cuprinsă de angoasă.

Prin site ancestrale mai scapără-un amurg,

Cu degete de smoală îmi sperie lumina,

Din stropi de orizonturi, cuvinte mi se scurg,

Cum pinul de pe creste își deapănă rășina.

Adastă, sub ispite, nămeții de tăceri,

Silabele-s obuze pătrunse de tenebre

(Ostatic în poeme, la…

Continuare

Adăugat de CAMELIA ARDELEAN la Ianuarie 28, 2017 la 2:30pm — 5 Comentarii

Încă-o zi...

Încă-o zi își deapănă azurul,

Noul țel se stinge-n absolut,

Alt picior își leagănă femurul,

Pe-un tărâm aproape dispărut.

Încă-un suflet se închiriază,

Vaste gropi săpăm în amintiri.

Astrul veșted moare cu emfază,

Colectăm scaieți, nu trandafiri.

Nicio rază nu-mprimăvărează

False umbre, ce-mbrăcăm subit.

Rafturi goale-n șiruri se așază

În scrânciobul minții, prăfuit.

Un tablou își picură cerneala

Prin deșertul ars de…

Continuare

Adăugat de CAMELIA ARDELEAN la Ianuarie 23, 2017 la 3:40pm — 2 Comentarii

Atunci când pe boltă-un luceafăr...

(dedicată marelui nostru poet național, Mihai Eminescu)

Atunci când pe boltă-un luceafăr se stinge,

Prin urme de stele, ubicuul astru

Își reazemă umbra de veșnic sihastru,

Sfidând orizontul. Tăcerea îl ninge...

Ca rege-al himerei și rob al iubirii,

Revarsă în cosmos simțirile-i nude;

Când versu-i vibrează – și jertfă, și jude,

Se nasc diamante în sfera gândirii.

Pe inimi de ceară depus-a scânteie,

În suflete fade privind…

Continuare

Adăugat de CAMELIA ARDELEAN la Ianuarie 13, 2017 la 4:55pm — 3 Comentarii

Atinși de frici, mai scuturăm perdeaua*

Atinși de frici, mai scuturăm perdeaua

La geamul viu al iernilor din noi,

Înghesuiți în vechiul mușuroi,

Ce-și cară fericirea cu ocaua.

Prin visele-adunate în convoi,

Sulemenim ades cu bidineaua

(Strângându-ne la zâmbete cureaua)

Și soarele, pe chipul său de sloi.

Degeaba imităm caligrafia

Destinului, în vechiul său zapis!

Oricâte ploi ne-ar stoarce fantezia,

La poarta nopții nu-i nimic de zis,

Când din cenușă s-a „născut”…

Continuare

Adăugat de CAMELIA ARDELEAN la Ianuarie 8, 2017 la 7:00pm — 9 Comentarii

Azi*

Ucigătorul meu cu ochi căprui,

Ți-am rătăcit parfumul prin poeme,

Azi nu mai sprijini cerul nimănui

Și nu-i mai zici minunii să mă cheme.

Ne-am adunat bucățile de nor,

Cu tot cu vise strânse-n cazemată,

Azi nu mai pot din stele să cobor,

Tu să mă cerni prin zările de vată.

Oricâte ploi s-au răstignit în noi

(Sărmani ciorchini ce-atârnă pe o viță),

Aceeași sevă ne-a hrănit apoi;

Azi din trecut mai gust o rămășiță.

Spre nicăieri…

Continuare

Adăugat de CAMELIA ARDELEAN la Decembrie 30, 2016 la 11:00am — 8 Comentarii

Ne batem joc...*

Ne batem joc de clipa ce-o avem,

În soarta măcinată-acut de boală,

Sportivi nătângi, cu iadul în tandem,

Printre ninsori mai dăm o rotocoală.

Am obosit să credem în minuni

Cu aripi moi pe umbre de cuvinte

(Abia mai poți din visuri să te-aduni,

Să te târăști, încet, spre înainte.).

E prea târziu să mai gonim prin timp,

Cu o valiză plină de comete,

Am importat himere din Olimp,

Ni-e viitorul gri și plin de pete.

E rânduit să…

Continuare

Adăugat de CAMELIA ARDELEAN la Decembrie 19, 2016 la 9:00pm — 5 Comentarii

Rondelul toamnelor târzii

E toamnă în lacrimi și-n rouă,
În frunze ce zac pe trotuare,
Se pitulă vântul prin scuare,
În noi amintirile plouă.

Se-mparte trecutul în două,
Cu vise de-acum voluptuare,
E toamnă în lacrimi și-n rouă,
În frunze ce zac pe trotuare.

Trec anii în haina cea nouă,
Iubirea se țese-n reluare;
Pășind pe candoarea ce moare,
Ni-s tălpile răni amândouă.

E toamnă în lacrimi și-n rouă...

Adăugat de CAMELIA ARDELEAN la Septembrie 18, 2016 la 12:35pm — 3 Comentarii

Mai am contract cu viața

Mai am contract cu viața, nu renegociază

(Mi-aș savura vacanța pe un tărâm de stea),

Rămân corsarul nopții, cu sufletul în stază

(Crestam speranțe nude, când cerul adormea).

Mi-s palmele sătule de cețuri și otravă,

Respiră-n mine bruma, s-a reabilitat

(Restantă primăverii, o Evă cam bolnavă

Visează anotimpuri ce nu s-au erodat).

Nisipuri mișcătoare mi-s pajiște cernită,

Din spinii de-ntuneric mi-am împletit cununi,

Mă cern, cu tot cu…

Continuare

Adăugat de CAMELIA ARDELEAN la Septembrie 13, 2016 la 8:12pm — 4 Comentarii

Poetul...

Poetul fără muză-i ca un cântec,

Vibrând, pe note false, în zadar,

Sau ca o rochie fără tipar,

Căzută, neglijentă, peste pântec.

Poetul nu-i nimic fără iubire,

E-un ager cavaler din noul veac -

Își cațără, vremelnic, pe arac,

Speranța de erou în devenire.

E însoțit năvalnic de o vrajă:

Pătrunde sufletele prin halou.

În gingășia sa de bibelou,

Atrage inimi frânte-n dulcea-i mreajă

Și le dezmiardă veșnic, în cuvinte,…

Continuare

Adăugat de CAMELIA ARDELEAN la August 19, 2016 la 9:32pm — 2 Comentarii

Rondelul verilor de foc

Pe prispa verilor de foc,
Am zăbovit cu nonșalanță –
Indispensabilă vacanță
După plonjonul în amoc.

Mi-am pus din raze cozoroc,
Uzând de-a soarelui restanță,
Pe prispa verilor de foc,
Am zăbovit cu nonșalanță.

Avut-am lacăt la noroc,
Stăteam cu norii în balanță,
Secătuindu-i de substanță,
Strângeam himere-n poloboc.

Pe prispa verilor de foc...

Adăugat de CAMELIA ARDELEAN la Iulie 16, 2016 la 4:05pm — 6 Comentarii

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactor-sef: Ileana Popescu Bâldea

Redactori: Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cosmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV-Maria Giurgiu
Publicat de giurgiumaria î

Născută pe 1 noiembrie 1960 în comuna Izvoru, județul Argeș. De origine din comuna Uda, județul Argeș. Sunt, fiica cea mai mare dintr-o familie de la țară cu patru copii. Am urmat cursurile școlii generale, din satul Săliștea, comuna Uda; Am urmat cursurile unui liceu teoretic profil umanist- limbi străine în orașul Pitești. După terminarea școlii și după căsătorie, am început să lucrez în uzină, în urma unor examene de diferențe în profilul industrial. Pe parcurs am făcut cursuri de specializare în profilul meu de lucru. Literatura și istoria, au constituit întotdeauna o pasiune și un hobby pentru mine. După ce m-am căsătorit, soțul fiind cadru M.A.N. am locuit în Câmpina, apoi în Constanța alți câțiva ani, după care m-am mutat la Târgoviște unde m-am stabilit cu familia și am continuat să lucrez într-o unitate a M.A.N. 
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-maria-giurgiu

traduceri...

Arcul şi lira (El arco y la lira)
Postat de Ioana Haitchi în Noiembrie 8, 2017
Poezia este cunoaștere, salvare, putere, abandon. Operaţiune capabilă de-a schimba lumea, activitatea poetică este revoluționară prin natura ei; exercițiu spiritual – metodă de eliberare interioară. Poezia dezvăluie această lume; creează o alta. Pâinea celor aleşi; al naibii aliment. Izolare; unire. Invitație la călătorie; întoarcere la patria-mamă. Inspirație, respiratie, exerciţii fizice. Rugăciunea vidului, dialogul cu absenţa: plictiseala, chinul și disperarea le hrănesc. Rugăciune, litanie, epifanie, prezență. Exorcism, incantație, magie. Sublimarea, compensarea, condensarea inconștientului. Expresie istorică de rase, națiuni, clase. Neagă istoria: în sinele ei sunt rezolvate toate obiectivele conflictuale și omul dobândește în sfârşit conștiința de a fi ceva mai mult decât tranzit. Experiență, sentimente, emoție, intuiție, gândire, nedirijate. uman. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/arcul-i-lira-el-arco-y-la-lira

Articole

Mihai Beniuc - 110 ani de la naştere Publicat de Florin T. Roman în Noiembrie 16, 2017 la 3:13pm în ARTICOLE

„Mihai Beniuc e lemnul din grindă pe care atârnă secera, fierul spălat în sângele grâului şi încovoiat ca spinarea ţăranului aducând pâine, mânerul plin de răni deschise, zimţii, văile prin care sudoarea curge în pământ, în netimpul din trupul pământului, înviindu-i ierburile, semănându-i fluturi pe comori şi perechi de mărgăritare peste căţelul ce latră miezul nopţii şi stă cu labele suite pe blesteme şi nădejdi”, scria undeva Fănuş Neagu, prieten al poetului. În calitate de concitadin al său mă simt obligat să reamintesc, la ceas comemorativ, noilor generaţii şi nu numai, cine a fost şi mai ales ce a scris acest poet pe nedrept uitat. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/mihai-beniuc-110-ani-de-la-na-tere

Starea literaturii moderne, un sondaj SAGA - Israel Postat de adrian grauenfels în Noiembrie 7, 2017 Controversatul (şi totodată excelentul) film israelian Foxtrot trage un imens semnal de alarmă: existenţialismul, consumismul, irealitatea vieţii moderne ne fac să nu ne mai vedem pe noi înşine. În fiecare secvenţă, personajele sunt afectate de starea de "postmodern" consensuală şi în toate situaţiile inspirate din realul israelian găsim anomalii, absurd, dezumanizare şi abandon. Cultura, deciziile, arta şi estetica nu mai aparţin individului ci sunt dictate de forţele telurice ale erei informaţionale. Care influenţează mai ales pe cei care nu stăpânesc la perfecţie limba nativilor. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/starea-literaturii-moderne-un-sondaj-saga-israel?xg_source=activity

100 de ani de la catastrofa din Octombrie 1917 Publicat de adrian grauenfels în Noiembrie 1, 2017

Pentru noi toţi cei născuţi în zorii comunismului, data de 7 Noiembrie 1917 are un răsunet deosebit. Era momentul când poporul, bolşevicii, mujicii şi oprimaţii conduşi de Lenin au preluat puterea instaurând în Rusia o nouă eră, o nouă ideologie, de fapt o monstruoasă anomalie socială - comunismul. Filosofia marxistă a "dictaturii proletariatului" a fost impusă cu armele de Gărzile Roşii care prin insurecţie au lichidat guvernul provizoriu alcătuit după abdicarea ţarului Nikolai II. Lenin, Trotzki şi din 1922 Stalin, croiesc o nouă istorie care va costa viaţa şi va schimba destinul milioanelor de oameni din trei continente. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/100-de-ani-de-la-catastrofa-din-octombrie-1917

Caligrafii

Nevoia de noi...(amintiri de la lansarea volumului colectiv "Jurnalul unui câmp de aripi" - Daniela Toma)
Publicat de ileana popescu bâldea
în Noiembrie 5, 2017
Da! avem nevoie de noi. într-o lume care ne alienează tot mai mult. și nu știu dacă este vina ei sau a aerului de deasupra. sigur, însă, cineva cerne șansele de a trăi normal. când voi întâlni energia aceea, dacă o voi întâlni vreodată, o voi examina pe toate fețele sau firele care ne despletesc firescul. și, poate, astfel voi înțelege, pentru o altă viață de om sau fluture, unde se află echilibrul fără de care suntem mai ușori decât o frunză…
continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/nevoia-de-noi

Stre-suri...

Între G și H... Publicat de Anica Andrei Fraschini în Noiembrie 2, 2017 

Nu, nu e vorba de punctul G, ci de rețeaua internet... Pentru că mă mișc doi centimetri cu telefonul mai spre dreapta-stânga, dispare G, apare H, dar cel mai grav e când se încăpățânează un E penibil... Sau de rețele, în "G"neral... De plase, de păcăleli, de ițe... Iglițe... De chef și platitudine, de extaz și starea de nimic. De hipotalamus e vorba. Măria-Sa. Mă ia cu câte o sfârșeală, de nu-mi vine să cred. Mă irită tot. Și nici că aș vrea altceva. Nu! Se strânge lumea într-un polonic și sunt, și eu, pe-acolo, să mă întreb ce caut. Nimic. Un hipotalamus destabilizat, pipernicit, anemic, anti-anatomic. Nici măcar o părere, niciun sentiment, doar iritare, cu lipsă de respect. Cu lipsă de orice, altceva. Hormonal - da, ah!, intervine "H"-ul - poate părea corect: o muiere ce glisează în viteză, spre vârsta a treia. Sau o fi vreo înălțare? Că "trei" e mai sus decât "unu"... continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/ntre-g-i-h

Fapt divers Publicat de ileana popescu bâldea în Septembrie 24, 2017

Citesc multe poeme. De foarte mulți ani. Doar cine nu citește - și își clădește "opera" pe imaginile și metaforele altora - nu realizează cât de ușor pot fi descoperiți de cei din ale căror texte se inspiră. Apoi, împăunați și bazându-se pe numărul aprecierilor acelora care citesc din doi în doi, încearcă să se "ridice" pe vârfuri, din nefericire, doar de nisip. Ce cred ei despre ei nu contează, dar este important pentru mentalul colectiv care-și construiește false valori pentru ca apoi să se raporteze la ele. Și, până la urmă, este dreptul fiecăruia să aleagă ce-i place, dar dreptul de a fi corect cu cititorul este doar al autorului. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/fapt-divers

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor