Nicolae Vălăreanu Sârbu's Blog (215)

Înţelesuri la rece

Surâsul tău ademenitor dezbracă gânduri ascunse,

le lasă o pânză pe ochi în ciuda poftelor,

cine să le satisfacă?

E o întrebare fără răspuns venită din noapte

când luceafărul se îndepărta de lună

şi dimineaţa fura fructele dintre coapsele plăcerii

cu pofte de virgină.

Dar ce surâs

îmi aprinde sângele să curgă în iad,

de lipsită de temeri carnea s-a înroşit

şi nicio ameninţare nu-mi înlătură absenţa

din focul…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Aprilie 20, 2017 la 11:00am — 2 Comentarii

Cum rupi noaptea*

Nu mă ademeni să mă gândesc la tine

cum rupi noaptea precum cuvintele-n silabe

şi calci pe ritmurile sonore,

de fiecare dată întorci drumurile înapoi

şi faci pietrele să tresară,

apoi ca o uşurare

mă duci la înserările tale voluptoase.

Întotdeauna am crezut cuvintele încrustate

ca nişte nume pe un monument,

ochii ca din nişte grote sub gene

privesc din adânc cerul înstelat

pe care tu-l desenezi în ierburi,…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Aprilie 19, 2017 la 11:00pm — 2 Comentarii

Fără să cred în toate zicerile

Respiră un aer cu sete sălbatică,

am auzit păsări cu cântecul grav

vestitoare de nefericite întâmplări

şi cineva îmi spunea

să nu le ascult,

pentru că ele-şi plâng nefericirea

ca şi cele din captivitate.

Fără să cred în toate zicerile

vine un moment de încercare

când îţi aduci aminte de coincidenţe

şi-n tine sapă un gând

susţinut de pasărea ploii.

Nu ştiu cum pătrund cuvintele,

se…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Aprilie 19, 2017 la 9:00am — 2 Comentarii

Singurătate, linişte durută.

Singurătate, linişte durută,

dor nesfârşit de chipul ce-am iubit

nu ştiu de cine-ai fost cerută,

să mă-ntorci în lume dezrobit.

Când norii de ploi se dezbracă

şi zboară din gânduri, cuvinte

timpul face pauze să treacă

în pământ, urme de oseminte.

Oamenii se culcă pe-o ureche

nu văd când clipa se frânge

şi rupţi din dulcea pereche

primesc singurătatea-n sânge,

de casa…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Aprilie 18, 2017 la 10:30am — 1 Comentariu

Învierea

Cuvintele dor răstignite pe trup,

semnifcaţia lor plânge-n durere divină

alunecă printre degete pe cruce

curge odată cu sângele pe lângă piroane.

Arde lacrima umilinţei noastre,

se scrijeleşte pe scoarţa copacilor

în versuri părăsite de sunete

cu ne-ncepute şi nesfârşite mărturisiri.

În sufletul lemnului…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Aprilie 16, 2017 la 10:00am — 1 Comentariu

Lumea-i într-o prefacere

Se ondulează sunetele şi clipele,
trece un flux de fotoni
ce acoperă pe rând jumătate de pământ
cu bucuria unui cuvânt
în râsul soarelui c-un singur ochi.
Se miscă viaţa şi lucrează,
învinge porniri
cât un infinit necunoscut
de muritorii de rând.

Lumea-i într-o prefacere
ca sămânţa în anotimpul hărăzit.

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Aprilie 12, 2017 la 5:10pm — 1 Comentariu

Un actor pe o scenă târzie

De copil mă urcam prin copaci

şi călăream caii pe deşelate,

mai cădeam câteodată

dar nu recunoşteam că m-am lovit.

Când m-am făcut mare nu mai aveam semne,

aveam amintirea unor întâmpări

răstignite în memorie,

un puls fără durerea cărnii înflorite

în cuvinte cu miez de fruct.

Acum sunt altcineva,

un actor pe o scenă târzie

în care trebuie să-mi învăţ jocul

care oricum…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Aprilie 11, 2017 la 1:30pm — 1 Comentariu

Nimic nu se poate întâmpla

Era atât de înţelept să mă retrag în cuvinte,

eram un începător care învăţasem economia,

puneam mărimile în calcule de previziune

care nu suportau abateri de influenţă.

Normal totul trebuia să meargă ceas

fără constrângeri doar cu libertăţi favorabile

care să dea voinţa de împlinire

fără euforii rupte de…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Aprilie 10, 2017 la 3:48pm — 1 Comentariu

Cu pâinea iubirii pe masă

Îmi caut paşii pierduţi pe drumuri inexistente

sub tălpi port pietrele rotunjite deja,

apele se împart între gurile flămânde

ale braţelor care se varsă-n infinit.

Pe pământurile fără picioare desculţe

nu mă mai satur de roade

şi sap în adâncuri de foc uitate

osul domnesc al neamului cărunt.

Vreau să străpung în…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Aprilie 10, 2017 la 12:00am — 1 Comentariu

Pe care nu pot s-o uit

Degetele ei subţiri jucăuşe

îmi aduc primăverile în gânduri

şi le îmbracă în verdele crud al iubirii

în care am înserat cu tinereţe cu tot.

Noaptea m-a lăsat să odihnesc

în braţele-i strâns cu dorurile împăcate

până-n dimineaţa umbritei despărţiri

pe care nu pot s-o uit

devorat de inima de fiară.

Azi descopăr acele fântâni rare

ce stau la pândă pe drumuri

şi-ntr-o clipă îţi adulmecă…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Aprilie 9, 2017 la 10:32am — 2 Comentarii

Cu urale de poem tânăr

Miroase a întâmpiunare de nou an,

clipele mi se grăbesc

lăsându-mă pradă trecutului

şi cineva mă aşteaptă nerăbdător

cu o foame de lup.

Fără să mă retrag din obişnuinţe

îmi simt cum curge vinovăţia,

când iarna se umple de primăvară

şi plugurile ară zăpada pufoasă

cu urale de poem tânăr.

Se naşte pulsul împătimit al zborului

prin fiecare vorbă şi cuvânt,

îmi ies din tristeţi şi sar în…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Aprilie 8, 2017 la 11:30pm — 1 Comentariu

Urmele rămân

Iubirea nu se cerşeşte pe stradă

cum se cerşesc banii

dar femeile o vând odată cu trupul

şi deschid uşile cu voia stăpânilor

tot pentru bani sau alte foloase.

La cine nu te aştepţi cade,

urmele însă rămân

într-o amintire ascunsă

cu pereţii de sticlă

în care se macină…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Aprilie 2, 2017 la 10:00am — Nu sunt comentarii

Glossă

Taina vieţii nu se schimbă,

La prefaceri dese-n lume,

Tu înţelege-o-n orice limbă

Fă-ţi prin muncă un renume,

Idei mari se nasc în minte

Noi credinţe prind o formă,

Prin fixarea altor ţinte

Azi gândirea ţi-o transformă.

Pusă-n faţă ca statuia

Legea să rămână lege,

Nu-n politica altuia

Ce cu ia face şi drege,

Nu te pune-n slujba lor

Care joacă într-una rumbă,

Sub lumina stelelor

Taina vieţii…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Martie 29, 2017 la 11:30pm — Nu sunt comentarii

Lăsa-ţi să se bucure şi poeţii

Cântecul s-a dezlegat de corzile vocale,

a zburat ca o pasăre prin lume,

eu l-am ascultat

să-mi văd singurătatea abandonată

şi nimeni să nu şi-o dorească.

Lăsa-ţi să se bucure şi poeţii

nu-i opriţi din visare

pentru imaginar calea de străbătut

se naşte din ochiul de apă al pământului

şi urcă-n oglinzile cerului.

Veniţi cu mine după steaua luminoasă,

să dobândim vestea înaintea magilor,…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Martie 29, 2017 la 6:00pm — Nu sunt comentarii

În cuvinte am sunete nu vorbe*

Dacă ţi-aş spune tot adevărul

nu ai crede nimic

şi cerul se va rostogoli în gol

cu păsări mute.

În cuvinte am sunete nu vorbe,

alte înţelesuri se ţes pe pânze de gând

şi ele flutură pe zidurile cetăţii.

Eu nu mă tem de furtună şi o aştept,

citesc norii şi ei dansează frivol,

pământul…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Martie 27, 2017 la 1:30am — 1 Comentariu

Cu ochii aţintiţi dincolo

N-ai înţeles cuvintele mele pietroase,

ai trecut peste ele cu aroganţă

şi gesturi nepotrivite.

Ai crezut că fericit nu pot riposta

şi nu mă dezic de o stare de bine

dar totul are o limită

dincolo de care este o groapă.

Când liniştea îşi face jocul treptat

nimic nu e anormal,

sunt semne că orice durere se poate înlătura

şi umbrele care ne lovesc ne şi apără.

Intenţiile tale…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Martie 26, 2017 la 5:00pm — 2 Comentarii

Vânez melancolii

Sub patul armei e întotdeauna o înfrângere,

când trag îi simt puterea în cătare,

căprioara cu ochii deschişi în depărtare

nu simt împlinire în moarte,

doar ură pentru cei ce o provoacă

vânez melancolii.

Nu mă plâng chiar dacă omor timpul,

îl topesc în cuvinte fără fantezie

de unde sentimentele…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Martie 24, 2017 la 8:29am — 1 Comentariu

Din care viaţa trage cu dinţii

Poţi să te prefaci cât vrei, nu te cred

în pieptul meu ard altfel de flăcări,

eşti mai mult o aparenţă decât o realitatea vie

din care viaţa trage cu dinţii

şi eu cuceresc redute părăsite

cu oameni de zăpadă.

Noaptea ceţoasă se ţese pe întinderi albe,

gândurile se lasă purtate de luceferi căzuţi

pe hârtie…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Martie 23, 2017 la 9:00pm — 2 Comentarii

Căzuţi din cerul iernii

Mirosul încărunțit de noapte-n decembrie

mi-a tăiat furia într-un peisaj alb,

vrăbiile speriate s-au retras fără urmă,

n-am văzut neam de iepure

doar moș crăciun înota printre case.

Fără să știu dacă ajung undeva

am pornit-o pe străzile înguste și goale

bolnav de amintirile copilăriei

când îmi cautam…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Martie 22, 2017 la 12:21pm — 2 Comentarii

Din tine irump călduri

Din tine irump călduri

poate mărturisești

cum am înfruntat zăpezile iernii

și ne-am bătut cu vântul dinspre munți,

cum te-ai înghesuit în sufletul meu

ca un tămăduitor de temeri

și ai crescut în proprii ochi.

Întâmplările au început să capete răni

și nu ai lăsat să curgă sânge,

le-ai înfășurat fierbinte cu gura.

Din tine irump călduri care topesc oboseala

trupu-mi absoarbe…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Martie 21, 2017 la 9:31pm — 2 Comentarii

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar-Agafia Drăgan
Publicat de Agafia Dragan
în Martie 28, 2017
Nume: Tigoianu Drăgan Eugenia
Nume autor:Agafia Drăgan
Domiciliu actual: Focşani, Vrancea
Născută în comuna Hodac, judeţul Mureş
Absolventă a Universităţii Bucureşti.
Debutează în timpul facultaţii la “Vatra” şi Gânduri studenţeşti, apoi până în 2013 publică doar articole de specialitate. Revine la poezie în 2013.

Activitatea literară 2014-2016
Publicaţii în revistele: Nomen Artis, Cronos peniţa de aur, Negru pe Alb, Dor de Dor, Confluente literare, Bogdania, sub egida Asociaţiei Cultural-Umanitare ”BOGDANIA ”, Oglinda Literară, ed. De Asociatia Culturala “Duiliu Zamfirescu” , eCreator , Amprentele sufletului, etc.

În antologii:
Cuvinte Sculptate, ed.Editgraf, Lumină din Lumina, ed. Armonii Culturale, Roşu Mocnit, ed.Rovimed, Priveşte Visând, Iubito, ed.Editgraph, Petale de Suflet, ed.Edigraph, Ieri ca prin Vis, ed, Editgraf, Obraji de Magnolie, ed.Editgraf, Antologia Antologiilor Natiunea, ed.Natiunea, Cu tine in gând ed. Editgraf, 10 ani plini de dor, ed. Pim, Lyrics et Prosa vol II si III ed. Natiunea, Pe aleea cuvintelor, ed. Ispirescu, Toamna asta Plouă cu Lacrimi, Iasi 2015, Carmen, ed.Anamarol, 2016,Alburii Sclipiri de Stele, ed.Napoca Nova etc.

Volume de autor:
Nevoia de Fericire, ed.Editgraf, 2014
Cu Toamna Căzută pe Gene, ed. Editgraf, 2015
Măriuca şi Prietenii ei, ed. Editgraf, 2015
Iluzia Regăsirii, ed. Armonii Culturale,2016
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-agafia-dr-gan

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

Interviu (imaginar) cu Veronica Micle Publicat de Bidulescu Constantin în Aprilie 6, 2017

Constantin Bidulescu: Ne reamintiţi, vă rog, câteva date personale? Veronica Micle: M-am născut la 22 aprilie 1850 la Năsăud. Părinţii au fost Ilie şi Ana Câmpeanu. Din nefericire tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc. În anul 1853 eu cu mama şi cu fratele ne-am mutat la Iaşi unde după cursurile primare am absolvit Şcoala Centrală de fete cu calificativul “eminent”, din comisie făcând parte, printre alţii Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul meu soţ. În primăvara anului 1872 am făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, unde mi-a fost prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 am debutat cu două scrieri în proză în revista “Noul curier român” cu pseudonimul Corina. Aţi avut o relaţie tumultoasă cu Eminescu. L-aţi considerat numai ca un mare poet sau a intervenit şi glasul inimii?

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-imaginar-cu-veronica-micle

Interviu cu Mihai Eminescu Publicat de Florin T. Roman în Aprilie 4, 2017 

Florin T. Roman: Ce mai faceţi, domnule Eminescu? MIHAI EMINESCU: Ia, eu fac ce fac de mult, / Iarna viscolu-l ascult. (Revedere) Dar în restul anului? Problema morţii lumii o dezleg. (Cărţile) Ce e poezia în opinia Domniei voastre? Ce e poezia? înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea. (Epigonii) Mai scrieţi poezii? La ce?... Oare totul nu e nebunie? (Mortua est!) Sunteţi marele nostru poet naţional, se ştie. Dacă aţi continua să compuneţi versuri aţi putea dobândi o faimă universală, egală poate cu cea a lui Shakespeare sau Baudelaire... N-ar fi păcat să abandonaţi pana? De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi? (...) De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu?/ Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? (Scrisoarea II) În acest veac, al XXI-lea, trăiesc şi se manifestă câţiva intelectuali români „postmoderni”, progresişti, care susţin că sunteţi autohtonist, antisemit, chiar xenofob... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-cu-mihai-eminescu

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
Publicat de adrian grauenfels
în Aprilie 13, 2017 la 8:32am în APARIȚII EDITORIALE (Modifică)Trimitere mesaj Vizualizare Discuţii

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
José Corti, s-a născut în Franţa în anul 1895. De tânăr s-a simţit atras de mişcare lui André Breton şi în paralel cu activităţile suprarealiştilor la care participa, Corti fondează "Editura Suprarealistă" în care va publica pe Aragon, cât şi cărţile lui Breton (În legitimă Apărare), Rene Char, Paul Éluard (Relentir Travaux), René Crevel -1932 (Clavecinul lui Diderot), pe Benjamin Péret în 1936 şi pe Salvador Dali cu "Metamofoza lui Narcis" în 1937. Mai târziu fondează în anul 1938, "Casa Corti", care publică operele complete ale lui Lautréamont, cât şi alte scrieri suprarealiste care vor caracteriza pluralismul firmei: poezie, romantism, eseul literar, dar şi cărţi universitare sau clasici francezi. José a murit în 1984 la Paris după o viaţă frământată dar totodată pasionantă.
A publicat cărţile sale (romane poliţiste, jurnalism, etc) sub pseudonimele: Roch Santa-Maria sau Sidney O'Brien. Sub numele său adevărat publică:
Imitaţie fără sclavie (1981), Amintiri dezordonate (1983), Provizoriul definitiv (1992).continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/jos-corti-editor-i-librar-al-avangadelor

Declinul Elitelor Publicat de adrian grauenfels în Aprilie 7, 2017

În limba latină termenul Electus caracterizează o persoană sau un grup care aduce comunităţii onoare şi valoare. Timp de secole grupele elitiste se evidenţiau prin preocupările şi acţiunile umanitare, ştiinţifice sau artistice care polarizau etosul social şi cultural al epocii lor. Elitele au fost active şi apreciate din antichitate şi până la recentul postmodernism care a catalizat dizolvarea barierelor culturale, trivializarea comunicaţiei în favoarea unui sat global lipsit de personalitate. Elitele de azi sunt paralizate de noua ordine axată pe mediocritate şi consum exagerat. Îmi amintesc filmele tinereţii mele în care protipendada oraşului ieşea la plimbare pe bulevardul central, trăsurile cu cai aşteptau clienţii sporadici iar vânzătorul de limonadă oferea în pahare de sticlă verzuie mirajul orientului oprit la poalele Balcanilor. Elita vorbea limbi străine, se intersa de ştiinţe, de filosofie, de expediţii, doamnele cântau la pian sau pictau în liniştea saloanelor. În ţara în care ne-am născut, România, frământata istorie a primelor două decenii de dictatură comunistă, a produs două dileme: una privitoare la represiunea sângeroasă declanşată de noul regim, iar celalaltă, la tenebroasele raporturi din culisele puterii noi instalate.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/declinul-elitelor

Caligrafii

UN ORAŞ TRANSILVAN
Publicat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
în Aprilie 15, 2017
Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberaţii mirate ale drumeţului grăbit de nevoile prezentului. La porţile impozante ale cetăţii de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenuşiul prezentului şi zâmbetul viitor al renaşterii sale. Poate numai aşa peste fardul ruginit şi colbul aşezat pe iluziile noastre înfăşurate în dorinţa de mai bine vor sosi vulturii din înălţimile la care aspirăm. Acum îţi împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moştenirii, ţi se dezvăluie trofeele câştigate prin spirit şi adversitate.
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/un-ora-transilvan

Stre-suri...

În țara asta normalitatea este ceva extraordinar Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Martie 27, 2017 Am încercat să fiu cât de cât un observator „normal”. Deși asta este totuși destul de dificil în România. Aici există tabere peste tot. Și exclusivități! Dacă te pune „ăl cu coarne”, sau „cel sfânt” (depinde și aici din ce tabără ești), să te uiți în tabăra lui pește, o iei peste bot de la cei din tabăra pescarului. Dar nu pentru că te-ai uitat la vecini. Nuuuu... Ci pentru că ai îndrăznit să belești cumva ochii. Culmea eforturilor este atunci când crezi că poți face ceva să-i împaci. Mai întâi între ei. Dar e mai mult decât o misiune imposibilă. Nici să stai în afară nu e o soluție. Te vor bombarda cu toții. Aici nu există enclave! În România nu s-a inventat nici obiectivismul, dar nici locul de observație egal situat între taberele veșnic beligerante. Iar războiul?!... 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/in-tara-asta-normalitatea-este-ceva-extraordinar

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor