Nicolae Vălăreanu Sârbu's Blog (201)

În cuvinte am sunete nu vorbe*

Dacă ţi-aş spune tot adevărul

nu ai crede nimic

şi cerul se va rostogoli în gol

cu păsări mute.

În cuvinte am sunete nu vorbe,

alte înţelesuri se ţes pe pânze de gând

şi ele flutură pe zidurile cetăţii.

Eu nu mă tem de furtună şi o aştept,

citesc norii şi ei dansează frivol,

pământul…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Martie 27, 2017 la 1:30am — 1 Comentariu

Cu ochii aţintiţi dincolo

N-ai înţeles cuvintele mele pietroase,

ai trecut peste ele cu aroganţă

şi gesturi nepotrivite.

Ai crezut că fericit nu pot riposta

şi nu mă dezic de o stare de bine

dar totul are o limită

dincolo de care este o groapă.

Când liniştea îşi face jocul treptat

nimic nu e anormal,

sunt semne că orice durere se poate înlătura

şi umbrele care ne lovesc ne şi apără.

Intenţiile tale…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Martie 26, 2017 la 5:00pm — 2 Comentarii

Vânez melancolii

Sub patul armei e întotdeauna o înfrângere,

când trag îi simt puterea în cătare,

căprioara cu ochii deschişi în depărtare

nu simt împlinire în moarte,

doar ură pentru cei ce o provoacă

vânez melancolii.

Nu mă plâng chiar dacă omor timpul,

îl topesc în cuvinte fără fantezie

de unde sentimentele…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Martie 24, 2017 la 8:29am — 1 Comentariu

Din care viaţa trage cu dinţii

Poţi să te prefaci cât vrei, nu te cred

în pieptul meu ard altfel de flăcări,

eşti mai mult o aparenţă decât o realitatea vie

din care viaţa trage cu dinţii

şi eu cuceresc redute părăsite

cu oameni de zăpadă.

Noaptea ceţoasă se ţese pe întinderi albe,

gândurile se lasă purtate de luceferi căzuţi

pe hârtie…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Martie 23, 2017 la 9:00pm — 2 Comentarii

Căzuţi din cerul iernii

Mirosul încărunțit de noapte-n decembrie

mi-a tăiat furia într-un peisaj alb,

vrăbiile speriate s-au retras fără urmă,

n-am văzut neam de iepure

doar moș crăciun înota printre case.

Fără să știu dacă ajung undeva

am pornit-o pe străzile înguste și goale

bolnav de amintirile copilăriei

când îmi cautam…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Martie 22, 2017 la 12:21pm — 2 Comentarii

Din tine irump călduri

Din tine irump călduri

poate mărturisești

cum am înfruntat zăpezile iernii

și ne-am bătut cu vântul dinspre munți,

cum te-ai înghesuit în sufletul meu

ca un tămăduitor de temeri

și ai crescut în proprii ochi.

Întâmplările au început să capete răni

și nu ai lăsat să curgă sânge,

le-ai înfășurat fierbinte cu gura.

Din tine irump călduri care topesc oboseala

trupu-mi absoarbe…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Martie 21, 2017 la 9:31pm — 2 Comentarii

Totul se învârte-n cerc

Noaptea se crapă ca o scândură

când zorii bat cu ciocanul luminii în ea,

de se pun pe șipotit apele.

Visele se despart de gânduri și o iau la sănătoasa,

se umplu de fantezii utopice,

rup frânghiile realității,

totul se învârte-n cerc.

Se-nchid în speranțe dorințele

sub tălpile lor strivesc sărutul

și gleznele femeii plâng.

Ziua prinde coaje de nucă,

îi gust miezul de amiază…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Martie 20, 2017 la 11:30pm — 1 Comentariu

M-am schimbat şi eu

Focul nu vroia să ardă, ori nu avea aer

ori lemnele erau ude,

dar nu erau

şi mai scotea şi un fum înecăcios,

trebuia să stau cu uşa deschisă.

Oricum ceva un mecanism al centrale nu funcţiona

aşa că nu m-am lăsat până nu am găsit hiba,

dar eram deja obosit

nu mă interesa nimic,

nici programele preferate la televiziuni,

nici calculatorul unde trebuia să scriu.

Totul în odaia mea era bizar,

căţeluşa Cora poate a simţit…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Martie 19, 2017 la 11:00pm — 2 Comentarii

Oraşul cu ochi de pisică*

Oraşul cu ochi de pisică pe acoperişuri

ca nişte piramide crescute pe coline

sparge liniştea străzilor.

Zilele se varsă din câmpia rotundă a ochiului

cu albul zăpezilor în oglinzile nopţii

rostogolite peste legendele vechi

în care cuvintele descântate cu emoţie

se rânduiesc ca pietrele albe

sub ninsori egale cu dragostea lor.

Dincolo de linia dintre spaţii

ceaţa curge pe râurile grăbite

şi sărută pe frunte…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Martie 19, 2017 la 8:00pm — 5 Comentarii

Nu-mi văd aripile

Noaptea stinge focul cu apele întunericului

vărsate din cer

pământul îşi întoarce faţa brăzdată de riduri

chiar dacă e…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Martie 18, 2017 la 11:30pm — 1 Comentariu

Mă îmbarc în corăbiile ninse

Mi-au încărunţit rădăcinele la tâmplele timpului,

caut tot ce nu s-a pierdut

şi nu mă îndrumă nimeni spre comori,

nici măcar pe urme de legende şi mituri

care îmi răscolesc fantezia

că aş putea fi norocosul din umbră.

Lumea mă urmăreşte

şi se miră

câte îmi trec prin faţă.

Mă îmbarc în corăbiile ninse,

am cerul cu alte puncte cardinale,

uit până şi zilele să le număr,

îmi notez în…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Martie 15, 2017 la 11:30pm — 1 Comentariu

ros de furie

s-a îmbătat cu agheasma primă
ca toţi aghesmuiţii
când şi-a amintit momentul l-a contestat
cu cereri repetate

ros de furie ca un taur rănit în arenă
are ochii acoperiţi de iluzii
şi vede o singură culoare
ca un foc aprins

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Martie 13, 2017 la 10:30pm — Nu sunt comentarii

Noaptea fântânilor

Noaptea a rămas în fântâni secate,

trec pe lângă apele râului,

mă-ntorc în amintiri și-mi refac timpul

prin care am crescut liber.

Nu știu cum privești din fundul ochiului

patimile care nu-i lasă odihnă somnului

și mă-nfășoară în fibrele cuvintelor

țesute de iubiri pe paturi de iarbă.


Tu îți lași lacrimile să ude trandafirii,

ei nu înțeapă mai des decât vorbele

din diminețile desprinse de…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Martie 12, 2017 la 11:30pm — 1 Comentariu

Magii răsăritului

Lumina mă dezghioacă de coaje
pătrunde în interior,
cu degete transparente
aduce-n căușul palmei sufletul
și nu-l poate scoate.

Ca o rază se desprinde
și dă binețe cerului
cu înălțimi de gând.

Din întuneric
se naște un cântec de flaut
cu dans de iele.

Din depărtare
sosesc în goana cailor
magii răsăritului.

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Martie 10, 2017 la 1:56pm — 1 Comentariu

Mă întorc în cuvinte

Închid liniştea în somnul adânc,

mă încântă dimineţile luminoase

care-mi umplu aripile cu aer proaspăt…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Martie 9, 2017 la 8:00pm — 1 Comentariu

Tu eşti femeie

Tu eşti femeie-n dosul ierbii

Placerea chinului s-o frângi,

Cu ochii tăi se adapă cerbii

În braţe gândul când îl…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Martie 8, 2017 la 1:48pm — 1 Comentariu

Prin foc de tăceri

Îmbrac stafiile în prinţese medievale,

le las să-şi facă de cap în castel

la toate înfăţişările mă părăsesc vorbele,

mă…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Martie 7, 2017 la 10:26pm — 2 Comentarii

Gândurile caută răspunsuri

Trec timpul printr-o râşniţă stricată

îl pun apoi în oala de pe foc

degeaba, nimic nu se schimbă,

urme pe zăpadă de lupi

care pleacă în haită,

aşteaptă să atace singurătatea rătăcită.

În această lume duplicitară

gândurile caută răspunsuri

la întrebări nepuse de nimeni.

Mă-nvârt în cercurile cu somnul bolnav,

visele-mi sunt păsări

cu aripile frânte de pietre

căzute din nori…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Martie 6, 2017 la 11:50pm — 1 Comentariu

Alung singurătăţi prin vecini

Sar peste gardul vecinului ca peste un foc

şi-i caut singurătatea acasă

pentru că nu mai are unde locui,

noaptea îmi va stinge toate stelele călătoare.

Cântecele s-au recompus în bătăile ceasului,

pe tavanul gândurilor nu joacă nicio lumină

doar umbrele în faţa oglinzii,

nu te juca cu ele

sunt rău prevestitoare.

Trage perdelele la ferestre,

închide în tine toate frustrările

şi lasă-mă…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Martie 5, 2017 la 11:30pm — Nu sunt comentarii

Mă întorc la tine

Mă întorc la tine ca o filă-n calendar,

lasă-mă să te găsesc unde am fost

pentru că nu mai știu alt loc,

noaptea se preface că nu vede.

Frânghii se dezleagă de nodurile cerului,

din ochii stelelor lacrimi de brumă

cad reci pe fețele florilor,

să nu le privești

te întunecă.

Rămâi în fântânile zilei

urcă odată cu apa-n izvoare

și lasă-mă să beau

voi fi împreună cu tine un râu…

Continuare

Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu la Martie 3, 2017 la 11:30am — Nu sunt comentarii

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

Despre mine (numai de bine!)
Publicat de Bidulescu Constantin în Martie 27, 2017 
Sunt născut la 29 febr. 1944, în Bucureşti. Domiciliul actual, Ploieşti.
Profesor de matematică, pensionar. Am predat 42 de ani la licee din Ploieşti şi judeţ, apoi am cochetat cu literatura. Am fost selecţionat în 20 de Antologii de poezie printre care şi ultimele opt editate de ASPRA. Membru al site-urilor literare Dialoguri Culturale, Noduri şi Semne, Negru pe alb, Însemne culturale.
Am obţinut un premiu I la Concursul de rondeluri, organizat de site-ul Negru pe alb, un premiu I şi un premiu II la concursul de epigrame organizat tot de acelaş site, şi o menţiune la Concursul literar internaţional de poezie şi proză “Magia sărbătorilor de iarnă”
Nu am cărţi publicate.
Dorinţe pentru viitor: să mă viziteze muza creaţiei mai des, că vorba aceea, dacă inspiraţie nu e, nimic nu e…

AutoRONDEL

Eu sunt acuma creator,
De versuri multe, săltăreţe,
Cu mersul lor ce-i curgător,
Dar şi cuprinse de tandreţe.

Şi chiar de sunt conservator,
Scriind în rime cu stricteţe,
Eu sunt acuma creator,
De versuri multe, săltăreţe.

Am pus în ele şi umor,
Am pus în unele tristeţe,
Să fiu pe placul tuturor
Ajuns acum la bătrâneţe.

Eu sunt acuma creator.

http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/despre-mine-numai-de-bine

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

MARIN SORESCU- ironistul „singur printre poeți” Postat de ION IONESCU-BUCOVU în Martie 14, 2017

MARIN SORESCU- ironistul „singur printre poeți” Olteanul Marin Sorescu (poet, dramaturg, eseist și traducator, absolvent al Facultatii de Filologie din Iasi. S-a născut la Bulzesti, judetul Dolj in data de 19 februarie 1936 si a debutat in anul 1964 cu volumul “Singur printre poeți”.A primit de 6 ori premiul Uniunii Scriitorilor din Romania, Premiul Academiei Romane in anii 1968 si 1977 si multe alte distinctii. A fost Ministrul Culturii intre 25 noiembrie 1993 si 5 mai 1995. A fost casatorit cu Virginia Sorescu și nu a avut copii. A murit la Bucuresti in data de 8 decembrie 1996.) decretat de George Călinescu tot ce poate fi mai nou în poezie și chiar în dramă, s-a bucurat în timpul vieții și chiar după moarte de un succes cum puțini au avut parte.

http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/marin-sorescu-ironistul-singur-printre-poe-i

Lucian Boia - istoric sau mit? Publicat de Florin T. Roman în Martie 19, 2017

Dacă cineva nu e la curent cu sensul actual al cuvântului “naţionalism” îl poate lesne afla din DEX - ediţia a II-a: doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor şi aspiraţiilor naţionale, sau din Marele dicţionar de neologisme: politică şi ideologie care urmăresc întreţinerea izolării şi aţâţarea urii de rasă şi naţionalitate; tendinţă de a aprecia exclusiv şi exagerat tot ceea ce aparţine propriei naţiuni. Nelăsându-se deloc afectat de naţionalism, profesorul Lucian Boia de la Universitatea din Bucureşti a devenit, step by step, un mare istoric al României, poate celmare. g.com/forum/topics/lucian-boia-istoric-sau-mit

ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME – STARPRESS 2017, AUTOR LIGYA DIACONESCU - publicat de Florin T Roman
Dacă mai există vreun om de cultură român care încă nu a făcut cunoştinţă cu Doamna Limbii sale materne, Ligya Diaconescu, înseamnă că, citind aceste rânduri, a sosit momentul să o cunoască. De ce Ligya Diaconescu este Doamna Limbii române? Nu neapărat pentru că este jurnalistă, poetă, scriitoare, publicistă de cetăţenie română. Nu pentru că deţine titluri de director general, de proprietar sau membru al unor prestigioase asociaţii, reviste, cluburi culturale române şi internaţionale. 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/antologia-scriitorilor-rom-ni-contemporani-din-ntreaga-lume

Caligrafii

Dar de Ziua Mamei - Publicat de Silvia Giurgiu în Martie 8, 2017

Pe cerul vieții mele norii se înghesuie ostili și neînduplecați, cenzurând fără drept la replică razele timide și speriate de lumină ce se tot străduiesc să străbată printre fisurile lor abia întrezărite. Sufletul îngenuncheat sub povara grea a trădării, geme bolnav într-un ungher, ștergându-și lacrimile cu dosul palmei, ca un copil oropsit. În piept, inima e toată o rană ce pulsează sub arsura durerii. Sub ochelarii negri de soare, paravan inutil și patetic pentru ochii orbiți de torentul fierbinte al lacrimilor, tristețea grăiește mută povestea ei incredibilă.  continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/dar-de-ziua-mamei

Zilele care trec prin noi și "Poeții cetății"
Publicat de ileana popescu bâldea
în Martie 4, 2017

O cafenea… ca multe altele din București. Doar că părea orientată către soare. Acolo s-au întâlnit , din nou, astăzi, „Poeții cetății”. Adunați de fiecare dată, într-un afiș sub formă de carte. Și, de cele mai multe ori, alții.Câteva mese au devenit numeroase, când ultimii au venit. Rumoare, salut, zâmbete, priviri calde și umede. M-am detașat, cumva, de ei, intrând într-o muscă mai cuminte ca de obicei, înzestrată, vremelnic, cu sufletul și ochii mei. continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/zilele-care-trec-prin-noi-si-poetii-cetatii

Stre-suri...

În țara asta normalitatea este ceva extraordinar Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Martie 27, 2017 Am încercat să fiu cât de cât un observator „normal”. Deși asta este totuși destul de dificil în România. Aici există tabere peste tot. Și exclusivități! Dacă te pune „ăl cu coarne”, sau „cel sfânt” (depinde și aici din ce tabără ești), să te uiți în tabăra lui pește, o iei peste bot de la cei din tabăra pescarului. Dar nu pentru că te-ai uitat la vecini. Nuuuu... Ci pentru că ai îndrăznit să belești cumva ochii. Culmea eforturilor este atunci când crezi că poți face ceva să-i împaci. Mai întâi între ei. Dar e mai mult decât o misiune imposibilă. Nici să stai în afară nu e o soluție. Te vor bombarda cu toții. Aici nu există enclave! În România nu s-a inventat nici obiectivismul, dar nici locul de observație egal situat între taberele veșnic beligerante. Iar războiul?!... 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/in-tara-asta-normalitatea-este-ceva-extraordinar

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor