Paparuz adrian's Blog (426)

m-agăţ de dragostea ta

cerşind nemuriri trecătoare
mi-eşti copacul crescut
în ocean

pe crengile tale
am sufletul altoit

înot în cer
solitar
mă-nec cu pământ
de pe Lună

răvaşe în sticle
arunc la-ntâmplare

caut piatra filozofală

îmi urlu plămânii
şi plâng desuet
dar noaptea
iubito
sub frunzele tale
adorm şi visez
că exist

Adăugat de paparuz adrian la Martie 17, 2017 la 11:29am — 2 Comentarii

când tu dormi

mintea îmi joacă feste
trează te văd
privindu-mă din tavan

e un joc de-a moartea-oarba
în care tu eşti oarba
iar eu ce-a mai rămas

când tu dormi
mi-e frică să te visez
să te strig
să te tac
îmi opresc viitorul
şi număr trecutul

când tu dormi
cineva
din altă dimensiune
îmi bate morse în piept
punct
punct
punct
linie
linie
linie
punct
punct
punct

Adăugat de paparuz adrian la Martie 16, 2017 la 1:36pm — 1 Comentariu

poetul

visa poezii

scria poezii

mânca poezii

doar asta-i era menirea...

însă el

poetul

ar fi vrut să fie cioban

să cânte la fluier

şi să numere miei

ar fi vrut să fie primar

să se creadă deştept

şi lumea să îl voteze

dacă Dumnezeu

l-ar fi lăsat în pace

ar fi vrut doar să fie fericit

dar el scria poezii

cu creionul prin tramvai

cu sânge pe cearceafuri

cu trupul pe asfalt

mereu şi

mereu…

Continuare

Adăugat de paparuz adrian la Martie 15, 2017 la 11:40am — 1 Comentariu

am 50 de ani

adunaţi cu oarecare migală

dar niciodată

nu ştiu pe unde îi pun

când am nevoie de ei

răscolesc sertarele minţii

cu ochelarii pe nas

dacă sunt norocos

uneori găsesc 20, 25

şi tu

iubito mă minţi

din gentileţe

că nu i-ai văzut

am 50 de ani

nici nu ştiu

la ce i-aş putea folosi

poate să-i pun într-un cont

pentru zile negre

ştiu sigur că îi am

iubito

unde naiba i-am pus?…

Continuare

Adăugat de paparuz adrian la Martie 14, 2017 la 2:29pm — 1 Comentariu

8 martie*

*

am pictat

primăvara lui vivaldi

boleroul lui ravel

şi inimile tale albastre

pe acelaşi cer

am mers desculţ

până la capătul culorilor

nu am privit

niciodată pânza

din superstiţie

nici măcar atunci când luna

a căzut

în spatele şevaletului

doar marea

marea singurătate

a rămas

să privească pe furiş

printre degetele strânse

în rugă

pânza mea cât o lume

trupul…

Continuare

Adăugat de paparuz adrian la Martie 8, 2017 la 4:30pm — 2 Comentarii

curg

domol
monoton şi banal
iar în ducerea mea
nu mai văd vreo casacdă

sunt doar un peşte
înotând netot
zi după zi
către marea sa

doar uneori
noaptea
când lupi singuratici
îşi caută luna
rup strigăte mute
le pietrific
şi le-arunc departe-n aval

într-o zi cu eclipsă
de soare
mă voi izbi în acest stăvilar
şi numai apa va trece

cer mă voi face
să-ţi caut lumina

Adăugat de paparuz adrian la Februarie 24, 2017 la 10:45am — 1 Comentariu

mama mea n-a murit**

nici o mamă nu moare
ele pleacă puţin
între lumi
şi se-ntorc
c-o iubire mai mare
ziua să-ţi şadă pe umăr
înger tăcut
noaptea în vis
să îţi spună ce mult
te iubeşte
iar zâmbetul tău
să ţi-l vadă ar dori
tot mereu
tot mereu...

mama mea
n-a murit
toate mamele
sunt eterne
Dumnezeu le aşteaptă
pe toate smerit
alte vieţi
să le dea de iubit
de-mplinit...

mama mea n-a murit

Adăugat de paparuz adrian la Februarie 19, 2017 la 5:30pm — 4 Comentarii

nu mai poţi vorbi mamă*

nici să mai plângi nu mai poţi

mă priveşti speriată

cu ochii deja în ceruri

ţi-e trupul frunză veştedă

aninată în voia destinului

şi orice pală de vânt

te va scutura...

nu mai poţi să îmi spui nimic

ce te macină

ce te doare

doar mă priveşti

tot mai stins

dar degetele tale

mi s-au lipit pe spate strâns

şi ţi-am simţit

în această ultimă-mbrăţişare

toate amintirile

m-am văzut în braţe

la sân

purtat de…

Continuare

Adăugat de paparuz adrian la Februarie 13, 2017 la 12:30pm — 2 Comentarii

timidă**

oarecum ruşinată

încet

meticulos

aMorate şi-a strâns cortul

din curtea mea

şi l-a aruncat la ghenă

am sperat că vizita ei

s-a sfârşit aici

că îmi va face bezele

la poartă

dar ea

sfioasă

subţire ca un fum

s-a invitat în casă

cerându-şi scuze

pentru deranj

umilă

mai întâi s-a aşezat

pe scaunul de la uşă

frământându-şi mâinile

precum o copilă sfioasă

mai apoi

piano

s-a…

Continuare

Adăugat de paparuz adrian la Februarie 11, 2017 la 6:00pm — 3 Comentarii

....

Noi ne schimbăm guvernele în piață

La vot, nu mai ieșim, din plictiseală,

Ne credem cei mai “democrați”, din viață

Alegem ura ca să ne-nțeleagă...

Nici nu contează cine ce și cum,

De ce urlăm, a cui este dreptatea,

Vrem sânge pe asfalt și-l vrem acum,

Iar pe copii îi învățăm că asta-i “libertatea”

Cu pumnii-n piept ne cerem “revoluția”,

Să ne ucidem frații, ce contează?

Doar anarhia străzii, astăzi, e soluția,

Și România-ncet, încet,…

Continuare

Adăugat de paparuz adrian la Februarie 5, 2017 la 1:49pm — 5 Comentarii

uite

renasc

iubito

chiar acum sunt pălmuit

pentru primele lacrimi

pe aici se bucură toți

iar eu nu-nțeleg

de ce râd ei

când un suflet coboară

în suferinţă

mi-e milă

de această mamă

care-și leagă fericirea de mine

de sânii

pe care-i voi vlăgui

încercând să mă fac om

de bucuria tipului

care se crede tată

în așteptarea beției

promise şomerilor

din cartier

sunt atât de inocenți

draga…

Continuare

Adăugat de paparuz adrian la Februarie 3, 2017 la 12:13pm — 2 Comentarii

h 2

ramuri de sticlă
pașii tăi fragili mă dor-
flori din pieptul gol

Adăugat de paparuz adrian la Ianuarie 24, 2017 la 1:41pm — 2 Comentarii

haiku 1

dorul de tine
wakizashi în soare
e ultimul gând

Adăugat de paparuz adrian la Ianuarie 22, 2017 la 7:01pm — 2 Comentarii

desfrunzirea...

o frunză, mamă, mi-ai rămas,

ținută de credință-n gerul iernii,

din vârful unui plop, uitat pripas,

tu balansezi menirea vremii...

mă rog de fiecare clipă să înghețe

și timpului să își oprească goana,

lumina ochilor să-ncerce

să-ți adumbrească, încă, teama...

m-aș face, mamă, primăvară,

să te-nverzesc, din nou, în pomul vieții

și de-aș putea, în suflet să-ți fac vară,

să te întorc, cumva, din mersul sorții...

o frunză, mamă,…

Continuare

Adăugat de paparuz adrian la Ianuarie 21, 2017 la 11:09am — 2 Comentarii

în(jur) bună(diminețile)

aștept milenar
un singur noapte bună
rătăcit prin siberii
de suflet
bună ziua mea
e un bisturiu filantropic
care taie
taie din mine
cuburi metatronice
pentru barbuturi
fără nici o miză
sunt un canon vitruvian
da Vinci m-a pictat
pe lobul tău drept
vesica piscis
să facă lumină
când vei deschide
al treilea ochi
mă vei regăsi
hator
în inima ta
merkaba

Adăugat de paparuz adrian la Ianuarie 17, 2017 la 5:00pm — 1 Comentariu

depărtarea de tine*

poartă uniformă SS

cizme din piele de suflet

și țeste de mort

cusute pe retină

lagărul acesta-i pustiu

sunt ultimul condamnat

din iubire

în celula strâmtă a minții

un soare murdar

cenușiu și necunoscut

sângerează iluzii

într-un ciob de gaură neagră

e atât de puțin loc aici

cât într-un sicriu

așezat în picioare

iar visele mele

se sufocă și ele

în propria durere

și mâine va începe undeva o…

Continuare

Adăugat de paparuz adrian la Ianuarie 12, 2017 la 11:30am — 5 Comentarii

aMorate a venit pe la prânz*

neanunțată

înainte de Crăciun

nu are telefon

și nici o conexiune la net

n-o mai văzusem

de la ultima renaștere

a tatălui

dar e la fel de tânără

poartă mini

iar peste sânii obraznici

a-mbrăcat un tricou second

“Good Bless You”

alb pe negru

contrastul o prinde

ar putea defila la Versace

mi-a zâmbit puțin tristă

știe cât de mult o urăsc

mi-a spus că

n-a venit cu autobuzul

nici cu trenul

că…

Continuare

Adăugat de paparuz adrian la Ianuarie 9, 2017 la 1:00pm — 1 Comentariu

ce să-ți plâng Trestiana?

două lacrimi de dor

mi-au rămas

pe care umăr le vrei?

de fericire

butoiul mi-e-ntreg

în deșert

ca o oază te-așteaptă

Trestiana

ce să-ți mint?

minciunile mele

s-au sinucis

când ochii tăi

mi-au eclipsat

toate adevărurile

spune-mi

care cuvânt

peste sânii tăi

să ți-l ning

dimineața când arzi

trecuturile mele

cenușă

nu mai știu

Trestiana

ce-mi sunt

dacă sunt

unde…

Continuare

Adăugat de paparuz adrian la Decembrie 10, 2016 la 6:46pm — 3 Comentarii

la tine

nu mi-e bine iubito

căci ajung înghețat

iar buzele tale

duh mă sublimă-n albastru

brațele

brațele tale lungite de așteptare

mă înfășură atât de strâns

de nu-mi mai văd frica

prin ochii tăi

tot întunericul meu

devine lumină

înăuntrul tău e atâta liniște

încât îl pot auzi pe dumnezeu

croșetând suflete

și timpul se dilată

ca o plastilină roz

la tine în suflet nu mi-e bine

iubito

sunt doar…

Continuare

Adăugat de paparuz adrian la Noiembrie 14, 2016 la 11:05pm — 2 Comentarii

în urma ta

bach se plimbă îngândurat
prin dormitor
pare preocupat
de biletul tău de bun rămas

nu îndrăznesc să-l întreb
despre tine nimic
violoncelul din hol
plânge mocnit
un soare murdar transpiră
pe draperii

mă simt într-un tablou
căruia nu-i mai aparțin
și derutat
întreb pictorul
dacă nu ar trebui
să-l păstreze numai pe bach

Adăugat de paparuz adrian la Noiembrie 8, 2016 la 11:38am — 4 Comentarii

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

despre mine
Publicat de Iordache Anisoara 

După cum văd, dragilor, am intrat în prelungiri în jocul de-a viața și moartea.
Așa că, vă voi necăji cu versurile mele șchioape, smucite, zăpăcite și zornăitoare.
Vă iubesc pentru că îmi hrăniți sufletul cu lumina versurilor.
Fraților, să vă amintiți și de mine păcătoasa și să mă pomeniți în rugăciunile voastre.
Cu drag,
anişoara iordache( 7 -12-1956-nu ştiu dacă mi-a murit sufletul)

........
într-un pahar cu apă

sub povara setei o umbră-

precum piatra-i șlefuită
de neastâmpărul apelor
așa și umbra
pierde conturul
când i se-arată paloșul luminii
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/despre-mine

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

Lucian Boia - istoric sau mit? Publicat de Florin T. Roman în Martie 19, 2017

Dacă cineva nu e la curent cu sensul actual al cuvântului “naţionalism” îl poate lesne afla din DEX - ediţia a II-a: doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor şi aspiraţiilor naţionale, sau din Marele dicţionar de neologisme: politică şi ideologie care urmăresc întreţinerea izolării şi aţâţarea urii de rasă şi naţionalitate; tendinţă de a aprecia exclusiv şi exagerat tot ceea ce aparţine propriei naţiuni. Nelăsându-se deloc afectat de naţionalism, profesorul Lucian Boia de la Universitatea din Bucureşti a devenit, step by step, un mare istoric al României, poate celmare. g.com/forum/topics/lucian-boia-istoric-sau-mit

ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME – STARPRESS 2017, AUTOR LIGYA DIACONESCU - publicat de Florin T Roman
Dacă mai există vreun om de cultură român care încă nu a făcut cunoştinţă cu Doamna Limbii sale materne, Ligya Diaconescu, înseamnă că, citind aceste rânduri, a sosit momentul să o cunoască. De ce Ligya Diaconescu este Doamna Limbii române? Nu neapărat pentru că este jurnalistă, poetă, scriitoare, publicistă de cetăţenie română. Nu pentru că deţine titluri de director general, de proprietar sau membru al unor prestigioase asociaţii, reviste, cluburi culturale române şi internaţionale. 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/antologia-scriitorilor-rom-ni-contemporani-din-ntreaga-lume

Alexandru Dragomir şi Sarcina Gândirii Postat de adrian grauenfels în Februarie 15, 2017

Alexandru Dragomir şi Sarcina Gândirii "He had a brilliant philosophical mind who refused to publish a single page in his life" (Wikipedia) Prea puţin cunoscut, filosoful român Alexandru Dragomir (1916-2002) a fost elevul apreciat al marelui Martin Heidegger care îi admira gândirea strălucită. Cei doi lucrează şi discută îndelung metafizica, expusă în seminarele ţinute de Heidegger până în 1943 când Dragomir este obligat să părăsească seminarul din Freiburg pe care îl urmase, după spusele profesorului său: "Cu mare sârg şi reuşite excepţionale". Provenea dintr-o familie clujeană de intelectuali şi dobândise două licenţe: Dreptul apoi Litere şi Filosofie (1939).

continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/alexandru-dragomir-i-sarcina-g-ndirii

Caligrafii

Zilele care trec prin noi și "Poeții cetății"
Publicat de ileana popescu bâldea
în Martie 4, 2017

O cafenea… ca multe altele din București. Doar că părea orientată către soare. Acolo s-au întâlnit , din nou, astăzi, „Poeții cetății”. Adunați de fiecare dată, într-un afiș sub formă de carte. Și, de cele mai multe ori, alții.Câteva mese au devenit numeroase, când ultimii au venit. Rumoare, salut, zâmbete, priviri calde și umede. M-am detașat, cumva, de ei, intrând într-o muscă mai cuminte ca de obicei, înzestrată, vremelnic, cu sufletul și ochii mei. continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/zilele-care-trec-prin-noi-si-poetii-cetatii

Stre-suri...

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Din ciclul axiomatic „hoţii noştrii e mai buni”*
Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Februarie 2, 2017 
Democrația, chiar așa schioapă, chioară și cu capul spart, e unica modalitate de a crea iluzia poporului că poate avea puterea. Iar orice chestie democartică are nevoie de politiceni. De un parlament în care să se adune cei mai cei dintre noi și să facă legi. Mai bune mai nebune. Iar atunci când poporul, care i-a trimis acolo prin vot, îi numește pe toți hoți ceva nu e bine.  
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/din-ciclul-axiomatic-hotii-nostrii-e-mai-buni

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor