Paparuz adrian's Blog (437)

pianista

tu cânți la un pian albastru

cu ferestrele deschise larg

să ți se vadă inima mare

decapotabilă

fluturi roșii țâșnesc

pe sub coada pianului

un do de sus

acut

un re minor

la la si re

ți-s degetele usain bold

pe pista unui allegro burlesque

în fiecare dimineață

mai omori un vecin

spargi binocluri cu furie

părul îți flutură drapel

faci dragoste cu mozart

pe clapele fumegânde

e doar un joc …

Continuare

Adăugat de paparuz adrian la Aprilie 25, 2017 la 11:59am — 2 Comentarii

El Corrado*

picta suflete

la uşa colibei sale

copiii veneau trişti

şi ieşeau cu aripi de înger

albastre

galbene

mov

femeile cernite

pe dinăuntru

primeau zâmbete vii

chiar dacă roşul bordo

al artistului

le mai curgea

câteva eternități

pe mâini

pe sâni

pe coapse

amintire

bărbaţii fataliști

se alegeau

cu speranţe nude

pe piepturi

și visuri erotice

cu femei adevărate

El Corrado…

Continuare

Adăugat de paparuz adrian la Aprilie 22, 2017 la 3:30pm — 6 Comentarii

am alergat la psihiatru

am alergat la psihiatru

ocolindu-mă

ocolindu-te

în cercuri largi

în cercuri pătrate

fericit că am inventat în sfârşit nebunia

obsedat de haine fără trupuri

de trupuri fără haine

am alergat la psihiatru

nechezând

ca un rege sub cal

ca o regină pe rege

obsedat că sunt fericit

dacă port sufletul tău

într-un buzunar al ochiului

am alergat la psihiatru

plângând

râzând

convins fiind că am inventat

în…

Continuare

Adăugat de paparuz adrian la Aprilie 19, 2017 la 5:49pm — 1 Comentariu

eu nu pot să înțeleg Doamne

de ce stai acolo

pe Cruce

de ce sângele Tău

adapă țărîna

și nu mai știu de ce

oamenii par fericiți

așteptând să cobori Golgota

în fiecare an

duminica

Tu

cuminte

te crucifici de fiecare Paște

Eli

Eli

Lama Sabactani

strigi îndurerat

în agonie

noi ne facem

că suntem buni

vopsim ouă

coacem cozonaci

facem copii

golul din suflet

îl umplem cu vin

Tu

singur rămâi…

Continuare

Adăugat de paparuz adrian la Aprilie 15, 2017 la 7:00pm — 3 Comentarii

de câte ori câte

câte zile în minut?
câte stele într-o noapte!

câte visuri pe-un sărut?
câte porţi la o cetate!

câte lacrimi într-o mare?
câte aripi pe sub cer!

câte vieţi amăgitoare?
câte haruri din blestem!

câte întrebări deşarte?
câtă dragoste pierdută!

câte oaze spulberate?
câtă moarte începută!

câte zile fără tine?
câte doruri într-o zi!

cât te mai gândeşti la mine?
câte zile voi trăi...

Adăugat de paparuz adrian la Aprilie 14, 2017 la 5:28pm — 2 Comentarii

miroşi a duminică

a soare crud
copt în uşa bisericii
dintotdeuna m-ai vrăjit
cu ia ta albă
lungă până la cer
cu privirea de Voroneţ
şi liniştea
liniştea de sub tălpile tale goale
miroşi a Paşte
a cozonaci aburinzi
a împărtăşanie
părul tău fluieră psalmi
uite
coboară Lumina

lasă-mă să te găsesc

Adăugat de paparuz adrian la Aprilie 12, 2017 la 11:37am — 3 Comentarii

din ce în ce mai mult*

somnul meu seamănă

cu o moarte

sau ceea ce cred eu

despre moarte

poate vii suntem morți

și morți suntem vii

cine știe să facă diferența

când totul e în mintea mea

chiar și Dumnezeu

rătăcit prin pineală?

în moartea nopții trecute

de pildă

mamă

erai vie

mă strigai din grădină

o floarea-soarelui îți crescuse

în piept

din surâsul tău trist

mă nășteai prin cezariană

eu îmi mușcam sufletul

să…

Continuare

Adăugat de paparuz adrian la Aprilie 9, 2017 la 2:30pm — 4 Comentarii

sunt un tip vesel

doar sufletul meu a fost trist

n-am niciun habar

de ce sunt vesel

nici el nu mi-a spus

de ce era trist

am fost un timp

colocatari necunoscuți

aleatoriu aleși de un dumnezeu

viciat de iubire

doar tu ne cunoșteai

neîntâmplător pe amândoi

pe unul din ceruri

pe celălalt de pe aici

și numai tu m-ai făcut trist

iar pe el vesel

îl iubeai înaintea mea

și chiar și după mine

deși amândoi îți…

Continuare

Adăugat de paparuz adrian la Aprilie 5, 2017 la 10:06am — 3 Comentarii

dumnezeu are o garsonieră în pineala mea

de fapt e o cameră mică

cu pereţii de sticlă

să-i poată vedea

pe toţi trecătorii din capul meu

uneori coboară în inimă

să bem o cafea

eu din porţelan

el din graal

suntem tovarăşi de singurătate

ne-am înţeles să nu-i iau

nici o chirie

dar mă ajută în schimb

la defrişat

de pildă ieri

cu maceta

mi-a curăţat

cinci hectare din suflet

dumnezeu trăieşte singur

e un tip cool

şi nu l-am întrebat…

Continuare

Adăugat de paparuz adrian la Aprilie 1, 2017 la 2:31pm — 3 Comentarii

din ceafa Ecaterinei

zboară fluturi

tramvaiul se târăşte

spre gară

dintr-un geamantan

Piaf îşi cântă neregretele

în ziua fericirii

ruşinea este ilegală

până şi octogenarul

ce merge

să-şi ia un sicriu

de la second

ar mânca un fluture

roşu

doar Ecaterina rămâne

nepăsatoare

chiar dacă pe pulpele

şi pe sânii ei

ochii bărbaţilor

s-au făcut lipitori

oricum

trenul ei a plecat

numai fluturii

mai împing…

Continuare

Adăugat de paparuz adrian la Martie 29, 2017 la 5:55pm — 1 Comentariu

în criză de divinitate

oamenii își zugrăvesc pineala
în alb
și o pun la vânzare
pe prima casă

se suferă de credință acut
la farmacii nimic
pentru reamintire

pe mine mă dor visurile
epifiza mea momentan
se află în audit

realitatea
provoacă dependență?

voi lăsa oamenii să se vândă
voi lăsa timpul să mă mintă
dar mereu mă voi întoarce
în inimă
pentru că acolo ești tu

Adăugat de paparuz adrian la Martie 24, 2017 la 10:54pm — 3 Comentarii

m-agăţ de dragostea ta

cerşind nemuriri trecătoare
mi-eşti copacul crescut
în ocean

pe crengile tale
am sufletul altoit

înot în cer
solitar
mă-nec cu pământ
de pe Lună

răvaşe în sticle
arunc la-ntâmplare

caut piatra filozofală

îmi urlu plămânii
şi plâng desuet
dar noaptea
iubito
sub frunzele tale
adorm şi visez
că exist

Adăugat de paparuz adrian la Martie 17, 2017 la 11:29am — 2 Comentarii

când tu dormi

mintea îmi joacă feste
trează te văd
privindu-mă din tavan

e un joc de-a moartea-oarba
în care tu eşti oarba
iar eu ce-a mai rămas

când tu dormi
mi-e frică să te visez
să te strig
să te tac
îmi opresc viitorul
şi număr trecutul

când tu dormi
cineva
din altă dimensiune
îmi bate morse în piept
punct
punct
punct
linie
linie
linie
punct
punct
punct

Adăugat de paparuz adrian la Martie 16, 2017 la 1:36pm — 1 Comentariu

poetul

visa poezii

scria poezii

mânca poezii

doar asta-i era menirea...

însă el

poetul

ar fi vrut să fie cioban

să cânte la fluier

şi să numere miei

ar fi vrut să fie primar

să se creadă deştept

şi lumea să îl voteze

dacă Dumnezeu

l-ar fi lăsat în pace

ar fi vrut doar să fie fericit

dar el scria poezii

cu creionul prin tramvai

cu sânge pe cearceafuri

cu trupul pe asfalt

mereu şi

mereu…

Continuare

Adăugat de paparuz adrian la Martie 15, 2017 la 11:40am — 3 Comentarii

am 50 de ani

adunaţi cu oarecare migală

dar niciodată

nu ştiu pe unde îi pun

când am nevoie de ei

răscolesc sertarele minţii

cu ochelarii pe nas

dacă sunt norocos

uneori găsesc 20, 25

şi tu

iubito mă minţi

din gentileţe

că nu i-ai văzut

am 50 de ani

nici nu ştiu

la ce i-aş putea folosi

poate să-i pun într-un cont

pentru zile negre

ştiu sigur că îi am

iubito

unde naiba i-am pus?…

Continuare

Adăugat de paparuz adrian la Martie 14, 2017 la 2:29pm — 1 Comentariu

8 martie*

*

am pictat

primăvara lui vivaldi

boleroul lui ravel

şi inimile tale albastre

pe acelaşi cer

am mers desculţ

până la capătul culorilor

nu am privit

niciodată pânza

din superstiţie

nici măcar atunci când luna

a căzut

în spatele şevaletului

doar marea

marea singurătate

a rămas

să privească pe furiş

printre degetele strânse

în rugă

pânza mea cât o lume

trupul…

Continuare

Adăugat de paparuz adrian la Martie 8, 2017 la 4:30pm — 2 Comentarii

curg

domol
monoton şi banal
iar în ducerea mea
nu mai văd vreo casacdă

sunt doar un peşte
înotând netot
zi după zi
către marea sa

doar uneori
noaptea
când lupi singuratici
îşi caută luna
rup strigăte mute
le pietrific
şi le-arunc departe-n aval

într-o zi cu eclipsă
de soare
mă voi izbi în acest stăvilar
şi numai apa va trece

cer mă voi face
să-ţi caut lumina

Adăugat de paparuz adrian la Februarie 24, 2017 la 10:45am — 1 Comentariu

mama mea n-a murit**

nici o mamă nu moare
ele pleacă puţin
între lumi
şi se-ntorc
c-o iubire mai mare
ziua să-ţi şadă pe umăr
înger tăcut
noaptea în vis
să îţi spună ce mult
te iubeşte
iar zâmbetul tău
să ţi-l vadă ar dori
tot mereu
tot mereu...

mama mea
n-a murit
toate mamele
sunt eterne
Dumnezeu le aşteaptă
pe toate smerit
alte vieţi
să le dea de iubit
de-mplinit...

mama mea n-a murit

Adăugat de paparuz adrian la Februarie 19, 2017 la 5:30pm — 4 Comentarii

nu mai poţi vorbi mamă*

nici să mai plângi nu mai poţi

mă priveşti speriată

cu ochii deja în ceruri

ţi-e trupul frunză veştedă

aninată în voia destinului

şi orice pală de vânt

te va scutura...

nu mai poţi să îmi spui nimic

ce te macină

ce te doare

doar mă priveşti

tot mai stins

dar degetele tale

mi s-au lipit pe spate strâns

şi ţi-am simţit

în această ultimă-mbrăţişare

toate amintirile

m-am văzut în braţe

la sân

purtat de…

Continuare

Adăugat de paparuz adrian la Februarie 13, 2017 la 12:30pm — 2 Comentarii

timidă**

oarecum ruşinată

încet

meticulos

aMorate şi-a strâns cortul

din curtea mea

şi l-a aruncat la ghenă

am sperat că vizita ei

s-a sfârşit aici

că îmi va face bezele

la poartă

dar ea

sfioasă

subţire ca un fum

s-a invitat în casă

cerându-şi scuze

pentru deranj

umilă

mai întâi s-a aşezat

pe scaunul de la uşă

frământându-şi mâinile

precum o copilă sfioasă

mai apoi

piano

s-a…

Continuare

Adăugat de paparuz adrian la Februarie 11, 2017 la 6:00pm — 3 Comentarii

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar-Agafia Drăgan
Publicat de Agafia Dragan
în Martie 28, 2017
Nume: Tigoianu Drăgan Eugenia
Nume autor:Agafia Drăgan
Domiciliu actual: Focşani, Vrancea
Născută în comuna Hodac, judeţul Mureş
Absolventă a Universităţii Bucureşti.
Debutează în timpul facultaţii la “Vatra” şi Gânduri studenţeşti, apoi până în 2013 publică doar articole de specialitate. Revine la poezie în 2013.

Activitatea literară 2014-2016
Publicaţii în revistele: Nomen Artis, Cronos peniţa de aur, Negru pe Alb, Dor de Dor, Confluente literare, Bogdania, sub egida Asociaţiei Cultural-Umanitare ”BOGDANIA ”, Oglinda Literară, ed. De Asociatia Culturala “Duiliu Zamfirescu” , eCreator , Amprentele sufletului, etc.

În antologii:
Cuvinte Sculptate, ed.Editgraf, Lumină din Lumina, ed. Armonii Culturale, Roşu Mocnit, ed.Rovimed, Priveşte Visând, Iubito, ed.Editgraph, Petale de Suflet, ed.Edigraph, Ieri ca prin Vis, ed, Editgraf, Obraji de Magnolie, ed.Editgraf, Antologia Antologiilor Natiunea, ed.Natiunea, Cu tine in gând ed. Editgraf, 10 ani plini de dor, ed. Pim, Lyrics et Prosa vol II si III ed. Natiunea, Pe aleea cuvintelor, ed. Ispirescu, Toamna asta Plouă cu Lacrimi, Iasi 2015, Carmen, ed.Anamarol, 2016,Alburii Sclipiri de Stele, ed.Napoca Nova etc.

Volume de autor:
Nevoia de Fericire, ed.Editgraf, 2014
Cu Toamna Căzută pe Gene, ed. Editgraf, 2015
Măriuca şi Prietenii ei, ed. Editgraf, 2015
Iluzia Regăsirii, ed. Armonii Culturale,2016
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-agafia-dr-gan

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

Interviu (imaginar) cu Veronica Micle Publicat de Bidulescu Constantin în Aprilie 6, 2017

Constantin Bidulescu: Ne reamintiţi, vă rog, câteva date personale? Veronica Micle: M-am născut la 22 aprilie 1850 la Năsăud. Părinţii au fost Ilie şi Ana Câmpeanu. Din nefericire tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc. În anul 1853 eu cu mama şi cu fratele ne-am mutat la Iaşi unde după cursurile primare am absolvit Şcoala Centrală de fete cu calificativul “eminent”, din comisie făcând parte, printre alţii Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul meu soţ. În primăvara anului 1872 am făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, unde mi-a fost prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 am debutat cu două scrieri în proză în revista “Noul curier român” cu pseudonimul Corina. Aţi avut o relaţie tumultoasă cu Eminescu. L-aţi considerat numai ca un mare poet sau a intervenit şi glasul inimii?

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-imaginar-cu-veronica-micle

Interviu cu Mihai Eminescu Publicat de Florin T. Roman în Aprilie 4, 2017 

Florin T. Roman: Ce mai faceţi, domnule Eminescu? MIHAI EMINESCU: Ia, eu fac ce fac de mult, / Iarna viscolu-l ascult. (Revedere) Dar în restul anului? Problema morţii lumii o dezleg. (Cărţile) Ce e poezia în opinia Domniei voastre? Ce e poezia? înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea. (Epigonii) Mai scrieţi poezii? La ce?... Oare totul nu e nebunie? (Mortua est!) Sunteţi marele nostru poet naţional, se ştie. Dacă aţi continua să compuneţi versuri aţi putea dobândi o faimă universală, egală poate cu cea a lui Shakespeare sau Baudelaire... N-ar fi păcat să abandonaţi pana? De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi? (...) De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu?/ Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? (Scrisoarea II) În acest veac, al XXI-lea, trăiesc şi se manifestă câţiva intelectuali români „postmoderni”, progresişti, care susţin că sunteţi autohtonist, antisemit, chiar xenofob... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-cu-mihai-eminescu

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
Publicat de adrian grauenfels
în Aprilie 13, 2017 la 8:32am în APARIȚII EDITORIALE (Modifică)Trimitere mesaj Vizualizare Discuţii

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
José Corti, s-a născut în Franţa în anul 1895. De tânăr s-a simţit atras de mişcare lui André Breton şi în paralel cu activităţile suprarealiştilor la care participa, Corti fondează "Editura Suprarealistă" în care va publica pe Aragon, cât şi cărţile lui Breton (În legitimă Apărare), Rene Char, Paul Éluard (Relentir Travaux), René Crevel -1932 (Clavecinul lui Diderot), pe Benjamin Péret în 1936 şi pe Salvador Dali cu "Metamofoza lui Narcis" în 1937. Mai târziu fondează în anul 1938, "Casa Corti", care publică operele complete ale lui Lautréamont, cât şi alte scrieri suprarealiste care vor caracteriza pluralismul firmei: poezie, romantism, eseul literar, dar şi cărţi universitare sau clasici francezi. José a murit în 1984 la Paris după o viaţă frământată dar totodată pasionantă.
A publicat cărţile sale (romane poliţiste, jurnalism, etc) sub pseudonimele: Roch Santa-Maria sau Sidney O'Brien. Sub numele său adevărat publică:
Imitaţie fără sclavie (1981), Amintiri dezordonate (1983), Provizoriul definitiv (1992).continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/jos-corti-editor-i-librar-al-avangadelor

Declinul Elitelor Publicat de adrian grauenfels în Aprilie 7, 2017

În limba latină termenul Electus caracterizează o persoană sau un grup care aduce comunităţii onoare şi valoare. Timp de secole grupele elitiste se evidenţiau prin preocupările şi acţiunile umanitare, ştiinţifice sau artistice care polarizau etosul social şi cultural al epocii lor. Elitele au fost active şi apreciate din antichitate şi până la recentul postmodernism care a catalizat dizolvarea barierelor culturale, trivializarea comunicaţiei în favoarea unui sat global lipsit de personalitate. Elitele de azi sunt paralizate de noua ordine axată pe mediocritate şi consum exagerat. Îmi amintesc filmele tinereţii mele în care protipendada oraşului ieşea la plimbare pe bulevardul central, trăsurile cu cai aşteptau clienţii sporadici iar vânzătorul de limonadă oferea în pahare de sticlă verzuie mirajul orientului oprit la poalele Balcanilor. Elita vorbea limbi străine, se intersa de ştiinţe, de filosofie, de expediţii, doamnele cântau la pian sau pictau în liniştea saloanelor. În ţara în care ne-am născut, România, frământata istorie a primelor două decenii de dictatură comunistă, a produs două dileme: una privitoare la represiunea sângeroasă declanşată de noul regim, iar celalaltă, la tenebroasele raporturi din culisele puterii noi instalate.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/declinul-elitelor

Caligrafii

UN ORAŞ TRANSILVAN
Publicat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
în Aprilie 15, 2017
Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberaţii mirate ale drumeţului grăbit de nevoile prezentului. La porţile impozante ale cetăţii de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenuşiul prezentului şi zâmbetul viitor al renaşterii sale. Poate numai aşa peste fardul ruginit şi colbul aşezat pe iluziile noastre înfăşurate în dorinţa de mai bine vor sosi vulturii din înălţimile la care aspirăm. Acum îţi împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moştenirii, ţi se dezvăluie trofeele câştigate prin spirit şi adversitate.
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/un-ora-transilvan

Stre-suri...

În țara asta normalitatea este ceva extraordinar Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Martie 27, 2017 Am încercat să fiu cât de cât un observator „normal”. Deși asta este totuși destul de dificil în România. Aici există tabere peste tot. Și exclusivități! Dacă te pune „ăl cu coarne”, sau „cel sfânt” (depinde și aici din ce tabără ești), să te uiți în tabăra lui pește, o iei peste bot de la cei din tabăra pescarului. Dar nu pentru că te-ai uitat la vecini. Nuuuu... Ci pentru că ai îndrăznit să belești cumva ochii. Culmea eforturilor este atunci când crezi că poți face ceva să-i împaci. Mai întâi între ei. Dar e mai mult decât o misiune imposibilă. Nici să stai în afară nu e o soluție. Te vor bombarda cu toții. Aici nu există enclave! În România nu s-a inventat nici obiectivismul, dar nici locul de observație egal situat între taberele veșnic beligerante. Iar războiul?!... 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/in-tara-asta-normalitatea-este-ceva-extraordinar

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor