Arta sub arme şi teroare

De peste 6 ani urmărim cu nelinişte şi îngrijorare haosul care s-a produs după aşa numită "Primăvară Arabă", începută în anul 2010, care a zdruncinat total Orientul Mijlociu şi a dus, printre altele la apariţia mişcării ISIS şi a unor fără de precedent migraţii de refugiaţi spre Europa, cu repercursiuni viitoare, imposibile de evaluat. La capătul acestui fenomen social - cultural-demografic se află Tunisia, care a dat semnalul primei revolte contra dictaturii militare iar la celălalt, războiul fratricid din Siria, angajată într-un conflict sângeros, catastrofal populaţiei civile care, cu milioanele, a ales calea refugiului. Despre saga şi tragedia populaţiilor deplasate, şi al celor care plătesc cu viaţa pentru aceste ciocniri multinaţionale, inter-rasiale, presa, reţelele sociale de pe net, cât şi guvernele amestecate în conflicte relatează pe larg. Dar nicăieri nu se pomeneşte despre viaţa culturală şi spirituală a celor aflaţi de ani în nesiguranţă. Revista noastră îşi propune să arunce o modestă lumină asupra a doi artişti, un poet tunisian şi un pictor Sirian influenţaţi de tragedia celor rămaşi sub ocupaţie, sau nomazi spre un refugiu cu incerte şanse de salvare.

Mohamed al-Sghaier Ouled Ahmed (1955 - 2016)

Este un poet tunisian, renumit intelectual de stânga. A militat contra regimului Bourghiba. A fost apoi oprimat de Ben Ali (El Abidine Ben Ali - al doilea preşedinte la Tunisiei între 1987-2011) în multiple reprize, pentru opiniile sale progresiste. Mult timp înaintea revoluţiei Tunisiene din 2010, poezia sa profetiza răscoala populară care va pune capăt dictaturii. Umorul negru marchează o bună parte din textele sale critice. Cu timpul, acest umor devine o armă stilistică care conferă putere cuvintelor sale. De exemplu, iată o butadă despre propria sa viaţă:
"Expectanţa de viaţă a unui Tunisian este doi preşedinţi şi o jumătate".

În 1993 poetul refuză Ordinul Naţional pentru merit cultural, decernat de Ben Ali. Preferă în schimb să glorifice revoluţia la care ia parte:

Se-anunţă o furtună mare şi toate acoperişurile lor sunt din paie şi din stuf
Palma furiei, loveşte dură, în ferestrele lor fragile
Nu fiţi mâhniţi, fraţi ai mei, niciodată!

Tunisia şi problemele sale va fi prezentă în mai toate poeziile poetului:

Hârtie
M-am vindecat de poezie
nu mai mi-e rău,
în ciuda grijii pentru o naţiune neliniştită
Un lucru simplu mă frământă:
Versul, poezia sunt la putere
M-am dus de multe ori la cimitir
dar am fost vânat...
singură, hârtia, doar ea mă suportă...
"Cum nimeni n-o iubeşte" este o poezie bine cunoscută, în toată lumea arabă. De fapt un imn, a inspirat o serie de piese muzicale scrise de compozitori Tunisieni moderni.

Cum nimeni n-o iubeşte

ne iubim ţara
cum nimeni n-o iubeşte
dimineaţa, seara, duminica
Şi de ne-or omorâ,
aşa cum au mai făcut-o,
Vom reveni să cucerim ţara asta.

"Femeile ţării mele" a devenit imnul feminist sau al femeilor de rând din Tunisia. Este intonat la toate adunările stradale, manifestaţii sau
proteste ocazionale.

Femeile ţării mele

am scris, ce mult am scris
scisori obositoare şi note
am descris, cât am descris...
şi iar am scris
epuizând ineditul
eu spun, deci, în două cuvinte
(mă refer la femeile ţării mele)
care fiecare valorează cât
o femeie şi jumătate.

"Dumnezeul meu ajută-mă contra lor" - acesta este un pamflet scris contra celor fanatici care nu admit decât o singură conduită, impunând-o cu forţa celor de altă credinţă sau părere..

Dumnezeul meu ajută-mă contra lor

Dumnezeul meu
biletele de ieri,
pentru clasa celor "aleşi"
au fost toate vândute.
şi n-am găsit
nici timp, nici bani
şi nici pretextul care să-mi permită
să cumpăr o Indulgenţă
sau să critic Doamne fereşte,
faptele lor bune
Comori, zic ei, care-mi vor linişti inima..

Celor care proslăvesc takfirismul (takfir = expulzarea în infern a tinerilor care beau), poezia "N-am probleme" opune filosofia serenă a poetului, care se comportă liber, neascultând de legile aşa zisului "oraş perfect":

N-am probleme

de loc nu am probleme
după 10 sticle de bere
voi pune elementele de bază ale oraşului meu perfect
voi decreta regulile de convieţuire.
apoi poezia mea va dicta legile
Voi aminti soldaţilor datoria lor sentimentală
ca să mă pot apoi întoarce
la paharul meu abandonat..

...când voi muri
singurii ce mă vor conduce pe ultimul drum
vor fi peniţa mea,
ai mei pantofi
şi amintirea maltratărilor...

Poezia de dragoste este altă faţetă a poetului, despre care un critic francez scrie: " distrage, înalţă, indeamnă şi duce la descoperirea a lirismului care până atunci nu a fost niciodată crezut posibil". Iată poezia "Vino" un poem al trubadurului care încearcă să atragă femeia dorită:

Vino

Vino.. Fie că visul să te aducă
vino... Eu sunt buza interzisă
lipeşte obrazul meu de al tău pentru un an
Şi dormi... Nu mai avem cuvinte de spus
eu sunt vizionarul .. trei sunt căile mele:
în faţa noastră şi de acum înainte, numai înainte


Bahram Hajo - Siria

Bucuria e un proiect - nimeni nu va locui în el - Doar durerea-mi de a fi singur fără tine ..

Artistul plastic Bahram Hajo s-a născut în Siria în 1952. A făcut studii de artă la Bagdad apoi la Praga şi în final în Germania unde se şi stabileşte, la Munster. Studiază arheolgie, iar din 1989 se dedică total desenului şi picturii.

"Tigrul şi Eufratul izvorăsc din ochii mei, ca să inunde penele cuibului meu, oferindu-mi nevoia impetuoasă să desenez omul şi peisajul din jurul sau".
Poezie sau pictură, arta lui Bahram traduce marile vizuni ale poeziei într-o pictură care parcă ne vorbeşte. Dacă studiem ultimii 10 ani de creaţie, vom descoperii că artistul este obsedat de o viziune. Subiectul artei sale este singurătatea fiinţei umane.


Viziunea sa vom vedea, devine pictură, o medie aflată mult peste limbajul tradus în simboluri plastice. Motivele se înşiruie într-o litanie impresionantă: feţe, trupuri, camere goale, turnuri inaccesibile, case jefuite. Peisajele sunt bântuite de himere sau de forţele naturii. Prin anii 80 pictura sa avea accente realistice. După 1993 pictorul abordează o atitudine expresionistă, în care feţele devin persecutate, ochii privesc de jos în sus, de multe ori fără vreo expresie, poate sunt măşti masive, ameninţătoare. Privirile nu se întâlnesc, mâinile caută săatingă intangibilul cu degete lungi răsfirate. În lumea picturală propusă nu vom găsi corpuri schinguite sau bătute sadistic ci percepem o ironie la adresa civilizaţiei care îşi ţine cetăţenii în lasă şi zgardă. E o lume fantastică în care capete şi trupuri zac de-a valma. O faţă cu ochi sfredelitori contrastează cu altă figură fără ochi. Cuplurile sunt separate de bariere invizibile. Mai toate tablourile ne vorbesc de o sentinţă dată oamenilor, un verdict adresat omenirii. Libertatea sugerată de spaţii şi culoare se dizolvă. Se simte, undeva, războiul.


Imaginea omenirii devine un monument al vulnerabilităţii sale. Lumina, apa, ţărâna şi norii sunt veşnic prezenţi, înainte de apariţia indivizilor. Ei se vor naşte din haos, de parcă aceste elemente promordiale sunt motorul apariţiei omului. Bahram este un creator dramatic al unei lumi dramatice, plină de profeţia unei dureri iminente. Subtil dialog între frica de singurătate, dragoste, libertate.

Forţa artei sale stă în libertatea de expresie şi necondiţionata dorinţă de dialog cu spectatorul.
A participat la numeroase expoziţii în Franţa, Ungaria, New York.

Adrian Grauenfels 2017
Surce: Internet, Prof. Dr. Christoph Miething

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Dialoguri culturale !

Alătură-te reţelei Dialoguri culturale

Comentariu publicat de ileana popescu bâldea pe Ianuarie 21, 2017 la 10:10pm

Recomandat în rubrica ARTE VIZUALE, 15 Ianuarie 2017
Felicitări!
Redacția

Comentariu publicat de Violeta Deminescu pe Ianuarie 9, 2017 la 1:06pm

text expus!

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar-Agafia Drăgan
Publicat de Agafia Dragan
în Martie 28, 2017
Nume: Tigoianu Drăgan Eugenia
Nume autor:Agafia Drăgan
Domiciliu actual: Focşani, Vrancea
Născută în comuna Hodac, judeţul Mureş
Absolventă a Universităţii Bucureşti.
Debutează în timpul facultaţii la “Vatra” şi Gânduri studenţeşti, apoi până în 2013 publică doar articole de specialitate. Revine la poezie în 2013.

Activitatea literară 2014-2016
Publicaţii în revistele: Nomen Artis, Cronos peniţa de aur, Negru pe Alb, Dor de Dor, Confluente literare, Bogdania, sub egida Asociaţiei Cultural-Umanitare ”BOGDANIA ”, Oglinda Literară, ed. De Asociatia Culturala “Duiliu Zamfirescu” , eCreator , Amprentele sufletului, etc.

În antologii:
Cuvinte Sculptate, ed.Editgraf, Lumină din Lumina, ed. Armonii Culturale, Roşu Mocnit, ed.Rovimed, Priveşte Visând, Iubito, ed.Editgraph, Petale de Suflet, ed.Edigraph, Ieri ca prin Vis, ed, Editgraf, Obraji de Magnolie, ed.Editgraf, Antologia Antologiilor Natiunea, ed.Natiunea, Cu tine in gând ed. Editgraf, 10 ani plini de dor, ed. Pim, Lyrics et Prosa vol II si III ed. Natiunea, Pe aleea cuvintelor, ed. Ispirescu, Toamna asta Plouă cu Lacrimi, Iasi 2015, Carmen, ed.Anamarol, 2016,Alburii Sclipiri de Stele, ed.Napoca Nova etc.

Volume de autor:
Nevoia de Fericire, ed.Editgraf, 2014
Cu Toamna Căzută pe Gene, ed. Editgraf, 2015
Măriuca şi Prietenii ei, ed. Editgraf, 2015
Iluzia Regăsirii, ed. Armonii Culturale,2016
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-agafia-dr-gan

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

Interviu (imaginar) cu Veronica Micle Publicat de Bidulescu Constantin în Aprilie 6, 2017

Constantin Bidulescu: Ne reamintiţi, vă rog, câteva date personale? Veronica Micle: M-am născut la 22 aprilie 1850 la Năsăud. Părinţii au fost Ilie şi Ana Câmpeanu. Din nefericire tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc. În anul 1853 eu cu mama şi cu fratele ne-am mutat la Iaşi unde după cursurile primare am absolvit Şcoala Centrală de fete cu calificativul “eminent”, din comisie făcând parte, printre alţii Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul meu soţ. În primăvara anului 1872 am făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, unde mi-a fost prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 am debutat cu două scrieri în proză în revista “Noul curier român” cu pseudonimul Corina. Aţi avut o relaţie tumultoasă cu Eminescu. L-aţi considerat numai ca un mare poet sau a intervenit şi glasul inimii?

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-imaginar-cu-veronica-micle

Interviu cu Mihai Eminescu Publicat de Florin T. Roman în Aprilie 4, 2017 

Florin T. Roman: Ce mai faceţi, domnule Eminescu? MIHAI EMINESCU: Ia, eu fac ce fac de mult, / Iarna viscolu-l ascult. (Revedere) Dar în restul anului? Problema morţii lumii o dezleg. (Cărţile) Ce e poezia în opinia Domniei voastre? Ce e poezia? înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea. (Epigonii) Mai scrieţi poezii? La ce?... Oare totul nu e nebunie? (Mortua est!) Sunteţi marele nostru poet naţional, se ştie. Dacă aţi continua să compuneţi versuri aţi putea dobândi o faimă universală, egală poate cu cea a lui Shakespeare sau Baudelaire... N-ar fi păcat să abandonaţi pana? De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi? (...) De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu?/ Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? (Scrisoarea II) În acest veac, al XXI-lea, trăiesc şi se manifestă câţiva intelectuali români „postmoderni”, progresişti, care susţin că sunteţi autohtonist, antisemit, chiar xenofob... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-cu-mihai-eminescu

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
Publicat de adrian grauenfels
în Aprilie 13, 2017 la 8:32am în APARIȚII EDITORIALE (Modifică)Trimitere mesaj Vizualizare Discuţii

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
José Corti, s-a născut în Franţa în anul 1895. De tânăr s-a simţit atras de mişcare lui André Breton şi în paralel cu activităţile suprarealiştilor la care participa, Corti fondează "Editura Suprarealistă" în care va publica pe Aragon, cât şi cărţile lui Breton (În legitimă Apărare), Rene Char, Paul Éluard (Relentir Travaux), René Crevel -1932 (Clavecinul lui Diderot), pe Benjamin Péret în 1936 şi pe Salvador Dali cu "Metamofoza lui Narcis" în 1937. Mai târziu fondează în anul 1938, "Casa Corti", care publică operele complete ale lui Lautréamont, cât şi alte scrieri suprarealiste care vor caracteriza pluralismul firmei: poezie, romantism, eseul literar, dar şi cărţi universitare sau clasici francezi. José a murit în 1984 la Paris după o viaţă frământată dar totodată pasionantă.
A publicat cărţile sale (romane poliţiste, jurnalism, etc) sub pseudonimele: Roch Santa-Maria sau Sidney O'Brien. Sub numele său adevărat publică:
Imitaţie fără sclavie (1981), Amintiri dezordonate (1983), Provizoriul definitiv (1992).continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/jos-corti-editor-i-librar-al-avangadelor

Declinul Elitelor Publicat de adrian grauenfels în Aprilie 7, 2017

În limba latină termenul Electus caracterizează o persoană sau un grup care aduce comunităţii onoare şi valoare. Timp de secole grupele elitiste se evidenţiau prin preocupările şi acţiunile umanitare, ştiinţifice sau artistice care polarizau etosul social şi cultural al epocii lor. Elitele au fost active şi apreciate din antichitate şi până la recentul postmodernism care a catalizat dizolvarea barierelor culturale, trivializarea comunicaţiei în favoarea unui sat global lipsit de personalitate. Elitele de azi sunt paralizate de noua ordine axată pe mediocritate şi consum exagerat. Îmi amintesc filmele tinereţii mele în care protipendada oraşului ieşea la plimbare pe bulevardul central, trăsurile cu cai aşteptau clienţii sporadici iar vânzătorul de limonadă oferea în pahare de sticlă verzuie mirajul orientului oprit la poalele Balcanilor. Elita vorbea limbi străine, se intersa de ştiinţe, de filosofie, de expediţii, doamnele cântau la pian sau pictau în liniştea saloanelor. În ţara în care ne-am născut, România, frământata istorie a primelor două decenii de dictatură comunistă, a produs două dileme: una privitoare la represiunea sângeroasă declanşată de noul regim, iar celalaltă, la tenebroasele raporturi din culisele puterii noi instalate.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/declinul-elitelor

Caligrafii

UN ORAŞ TRANSILVAN
Publicat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
în Aprilie 15, 2017
Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberaţii mirate ale drumeţului grăbit de nevoile prezentului. La porţile impozante ale cetăţii de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenuşiul prezentului şi zâmbetul viitor al renaşterii sale. Poate numai aşa peste fardul ruginit şi colbul aşezat pe iluziile noastre înfăşurate în dorinţa de mai bine vor sosi vulturii din înălţimile la care aspirăm. Acum îţi împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moştenirii, ţi se dezvăluie trofeele câştigate prin spirit şi adversitate.
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/un-ora-transilvan

Stre-suri...

În țara asta normalitatea este ceva extraordinar Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Martie 27, 2017 Am încercat să fiu cât de cât un observator „normal”. Deși asta este totuși destul de dificil în România. Aici există tabere peste tot. Și exclusivități! Dacă te pune „ăl cu coarne”, sau „cel sfânt” (depinde și aici din ce tabără ești), să te uiți în tabăra lui pește, o iei peste bot de la cei din tabăra pescarului. Dar nu pentru că te-ai uitat la vecini. Nuuuu... Ci pentru că ai îndrăznit să belești cumva ochii. Culmea eforturilor este atunci când crezi că poți face ceva să-i împaci. Mai întâi între ei. Dar e mai mult decât o misiune imposibilă. Nici să stai în afară nu e o soluție. Te vor bombarda cu toții. Aici nu există enclave! În România nu s-a inventat nici obiectivismul, dar nici locul de observație egal situat între taberele veșnic beligerante. Iar războiul?!... 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/in-tara-asta-normalitatea-este-ceva-extraordinar

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor