Confluențe lirice

Revistă - poezie, proză, arte vizuale, muzică

atunci o să-l învăț adobe pe preotul din sat

marile mele planuri au început cînd ploaia a încetat
să mai fie ploaie, cu puțin înainte ca florile să mai fie
flori și numai cu un minut înainte ca mama
să mai fie mama. din locul unde eram vedeam picăturile
cum se transformă în rîuri mititele căutîndu-și un rost
în pămînt. flori galbene imitînd urme de tinctură de iod

pe marginea unei operații încetaseră să mai fie galbene
sau flori, erau bice cu parfum tăios ce-mi aplecau capul
cu mai multe grade încît abia o mai vedeam pe femeia
rămasă în urma mamei încercînd și ea să-și facă un rost
printre toți cei de față. de parcă ar fi știut de la început
că vine un moment cînd mamele uită să mai fie mame

și devin femei simple, în haine simple, învelite în somn
îngrijit încît pare că nu le mai pasă de nimic. și de-aia
o să-l învăț adobe pe preotul care-i unge fruntea cu mir,
că mai există mame care încetează să mai fie mame.
măcar două minute, după cîteva retușuri în photoshop
să le putem privi iar tinere, atît de tinere și de frumoase

încît să fim uimiți de pielea lor subțire și albă din cer
de ianuarie, să ne mirăm că ochi negri și adînci ca paralizia
viselor prind iarăși păsări cîntătoare. atunci să ne fie teamă
că femeia din poza crăpată și îngălbenită lipită de piept
încetează brusc să mai fie mamă, lacrimile să mai fie
lacrimi, ci numai durerea rămîne ca un plic netrimis.

Vizualizări: 135

Promovează

Promovat de 13 membri

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Confluențe lirice !

Alătură-te reţelei Confluențe lirice

Comentariu publicat de Leonard Ancuța pe Noiembrie 21, 2011 la 7:12pm: va multumesc tuturor pentru sustinere si aprecieri. sper sa va placa si urmatorul text.

Comentariu publicat de mika pe Noiembrie 17, 2011 la 11:02pm: Uneori uităm să ne oprim din citit şi atunci o facem doar pentru a spune celui care a scris: mulţumesc!

Comentariu publicat de ion popescu bradoschi pe Noiembrie 17, 2011 la 8:17pm: Sincere felicitari, domnule Ancuta!

Comentariu publicat de Veronica Pavel Lerner pe Noiembrie 17, 2011 la 8:13pm: Poezia a fost postata la rubrica Textul Zilei

17/18 noiembrie 2011

Felicitari,

Administratia.

Comentariu publicat de Vasile Gheorghe pe Noiembrie 17, 2011 la 8:12pm: Frumos pentru ca e adevarat! Cu talet si maiestrie poetica. Promovez si eu poezia aceasta.

Mioara Băluță, e foarte potrivit spus ca durerea ramane precum "sufletul unui copil intr-un om mare".

"Plic netrimis" am mai vazut in versul meu "o scrisoare întârziată/ În lanul de grâu", aici mi-ar fi placut sa fie altfel, sau mai asimilat.

Comentariu publicat de Mioara Băluţă pe Noiembrie 17, 2011 la 7:16pm: "durerea rămîne ca un plic netrimis."

ca si sufletul unui copil intr-un om mare

Mi-a placut mult poezia.

Felicitari!

Comentariu publicat de adrian grauenfels pe Noiembrie 17, 2011 la 6:53pm: aleluia song

imi place.

se mai face adobe sau doar chirpici?

Comentariu publicat de ion popescu bradoschi pe Noiembrie 17, 2011 la 4:31pm: Versuri triste ,dar pline de intelepciune a lacrimilor uscate! Mai apoi,durerea si,mai apoi, uitarea prin poesie!

Comentariu publicat de Veronica Pavel Lerner pe Noiembrie 17, 2011 la 4:09pm: Am avut placerea sa impart cu toti membrii site-ului aceasta poezie.

Bravo, Leo!

Cu admiratie,

Vero

Comentariu publicat de Maria Cecilia Nicu pe Noiembrie 17, 2011 la 3:33pm: Leo, uneori trairile "dau pe afara", se revarsa lunecand peste tot si toate, "spala" , purifica, poate ar fi mai corect si "canteaza" durerea ca fiind tot ceea ce ne-ar trebui.

regards,

Tea