Confluențe lirice

Revistă - poezie, proză, arte vizuale, muzică

Comoara lui Omaz

Bărbatul râcâi cu unghia bucata de pământ pe care o ţinea în mână şi rânji victorios în clipa în care aurul sclipi.
Dintr-un colţ al văgăunii, acoperit de zdrenţe urât mirositoare, piticul îl urmărea cu ochi străucitori. Un rictus batjocoritor i se întipări pe faţă. Vocea lui cavernoasă îl făcu să tresară pe Căutător.
-Ai găsit ce îţi doreai?
Fără să se întoarcă, Căutatorul îşi văzu mai departe de treabă curăţind cu grijă monedele de aur.
-Da, datorită ţie. Ai văzut? A fost destul de uşor să te conving până la urmă. Sincer mi-am imaginat că va fi mai greu. Nu s-ar spune că poveştile astea despre spiriduşi sunt adevărate. Cel puţin cele despre curajul lor. Am să îţi spun un secret spiriduşule, de fapt o poveste m-a adus la tine. Am auzit-o demult când eram copil şi nu ştiu cum s-a întâmplat dar cu timpul mi-a rămas în inimă şi în minte. Am început să cred. Baba Nasta mi-o spunea înainte să adorm iar mie mi se părea adevărată.
-Ce poveste e asta?
-Povestea aurului tău. Se spune că odată, un cioban bătrân s-a dus cu turma la păscut. Şi-a lăsat oile să pască şi s-a aşezat să se odihnească sprijinindu-se de o stânca, de Negura. Deodată a auzit două glasuri, la început mai înfundate, apoi s-au auzit mai clar. Vocile erau furioase. La început nu a înţeles prea bine ce spuneau dar şi-a lipit urechea de stânca şi-a dat seama că se certau cum să aşeze aurul. Unul voia să acopere aurul cu pământ, iar celălat, care se numea Omaz, nu voia.
Când glasurile au încetat, ciobanul a căutat un loc pe unde să ajungă la aur, dar nu l-a găsit . Se întuneca, aşa că a însemnat stânca şi a plecat. Ani la rând a căutat comoara, dar fără rezultat. Într-o zi a dispărut şi nimeni nu l-a mai văzut niciodată. Cei care i-au urmat s-au numit Căutători. Cu timpul ţelul lor s-a schimbat, nu mai căutau doar comoara lui Omaz, ci să fabrice aurul. Apoi au încercat să fabrice aurul din orice chiar şi din pietre. Căutătorii nu s-au temut de nimeni şi de nimic.
-Era doar o poveste. De ce ai crezut-o?
-Pentru ca într-o zi am găsit semnul primului Căutator. Ani la rând am căutat intrarea. Ştiam că era acolo undeva. Apoi, m-am întrebat dacă nu ar fi mai bine să îi găsesc pe ei, pe cei care au ascuns-o. Am colindat lumea în lung şi în lat. Am cercetat mii de documente ca să vă găsesc. Nici nu ştii ce imaginaţie au oamenii ...Unii spuneau că aveţi dinţi ascuţiţi şi mâncaţi pământ.
Aveţi atâtea nume şi chipuri, dar într-o zi, când cercetam un sat din nordul cel rece, am înţeles.
-Eşti un om curajos, Căutătorule. Am admirat asta la tine.
-Cine s-ar fi gândit că eraţi atât de aproape de noi, aproape identici cu noi. În aparenţă, nu aveţi nimic special.
-Acum poţi să imi dai drumul Căutătorule . Ai aurul nostru.
Căutatorul se apropie de fiinţa diformă din faţa sa.
-Te-am căutat prea mult Omaz, rege al aurului. Tu faci muntele să dea aur, e sângele tău acolo, cum să te eliberez?
-Timpul ar fi trebuit să te facă mai înţelept.
-Ştii satul acela în care locuiţi voi? Acum îmi vine să râd, am trecut de zeci de ori pe acolo, poate de sute, în drum spre stâncă şi nici o clipă nu am banuit că eraţi acolo. E ironic, nu ? Iar preotul satului. .. erai tu. Sutana te ascundea destul de bine. Acum plec, vei rămâne aici. Mă duc să aduc sacii.
-Căutătorule...aurul nu e lumină să ştii
A doua zi, Căutătorul a găsit văgăuna goală. A coborât alergând spre satul Lor, dar nu l-a mai aflat, nu îşi mai amintea nici drumul spre sat şi doar fusese acolo de zeci de ori. Era bucuros că măcar avea comoara. Dar acasă în sacii lui cu aur mai era doar pamânt şi pietre, tot aurul dispăruse. Aurul lui, sângele lui Omaz. Căutătorul a murit de inima neagră, dar nu era ultimul de felul lui. Căutătorii trăiesc printre noi şi Ei, cei din neamul lui Omaz sunt aici.

Vizualizări: 74

Promovează

Promovat de 7 membri

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Confluențe lirice !

Alătură-te reţelei Confluențe lirice

Comentariu publicat de Veronica Pavel Lerner pe Decembrie 23, 2011 la 3:11pm: Text postat pe prima pagina la rubrica "Proza" pentru numarul festiv Craciun 2011.

Felicitari!

Administratia.

Comentariu publicat de Loredana A Stirbu pe Decembrie 19, 2011 la 11:27am: Multumesc Cristina, am facut povestirea mai scurta ca sa fie usor de citit.

Comentariu publicat de Loredana A Stirbu pe Decembrie 18, 2011 la 3:43pm: Domnule Boris, va multumesc pentru trecere si apreciere

Comentariu publicat de Loredana A Stirbu pe Decembrie 18, 2011 la 3:42pm: Multumesc domnule Bradoschi

Comentariu publicat de ion popescu bradoschi pe Decembrie 17, 2011 la 11:31pm: Talent de prozator!

Comentariu publicat de Stirbu Vlad Florin pe Decembrie 17, 2011 la 11:03pm: Multumesc Doamna Stirbu...

Comentariu publicat de Loredana A Stirbu pe Decembrie 17, 2011 la 10:52pm: Multumesc si pentru promovari.

Comentariu publicat de Loredana A Stirbu pe Decembrie 17, 2011 la 10:49pm: Ma bucur Nadia ca spui asta , sper sa ii placa si fiului meu care este foarte critic cu textele mele.