„Copilăria este inima tuturor vârstelor” (Lucian Blaga)

Copilăria reprezintă etapa de început a vieţii fiecărui om, etapa în care acesta începe să devină conştient de existenţa lui pe lume, începe să exploreze şi să înţeleagă mediul înconjurător. Cu lumea ei plină“de miracole şi de uimire a creaţiei scăldate în lumină, ieşind din întuneric, nespus de nouă, proaspătă şi uluitoare”(Eugen Ionesco), copilăria este acea perioadă magică din viaţa fiecărui om în care totul este trăit cu maximă intensitate, iar exteriorizarea sentimentelor și a modului de gândire se face spontan şi în cel mai sincer mod cu putinţă. Lipsit de griji şi de preocupări, copilul „ este un înger ale cărui aripi descresc pe măsură ce picioarele îi cresc”(Mark Twain). Curios, expansiv, creativ, spontan şi dezinvolt, copilul îşi construieşte propria lui lume; o lume a inocenţei, a curiozităţii, a experimentării, a optimismului, a iubirii necondiţionate, a visării, o lume în care poveştile şi basmele fac realmente parte din realitatea sa.

Inocenţa care însoţeşte vârsta copilăriei surprinde mereu prin surâs şi candoare şi fac din aceasta o lume fericită, înconjurată de bine şi apărată de puritate. Cercetatorii asociază această stare mentală a copilăriei cu cea pe care o avem atunci când visăm, când medităm sau când creăm poezie.
“Există adesea, în prima copilărie, o prospeţime a imaginaţiei, o curiozitate neobosită, un fel de geniu poetic, pe care savanţii sau artiştii ajunşi la maturitate nu le pot găsi decât cu mare greutate”(Gascon Berger).
Expresia „a da în mintea copiilor”, atribuită de multe ori celor cu un comportament copilăros şi mai ales vârstnicilor, îmi pare a fi percepută şi interpretată greşit, întrucât ea nu exprimă realitatea. Mintea copiilor este vie, năstruşnică, justă, colorată şi nealterată de metehnele omului matur. Toate gândurile măreţe, toate invenţiile cu adevărat importante au izvorât cândva din sufletul unui copil care a visat. „Geniul este copilăria recâştigată”, spune Charles Baudelaire. Fără asemenea adulţi cu suflet de copil nu ar fi existat niciodată „Amintiri din copilărie” sau „Aventurile lui Tom Sawyer”.
Din acea perioadă a vieţii, când totul era posibil, când orice tristeţe era ştearsă de mângâierea blândă a mamei, când pur şi simplu puteai visa continuu, căci viaţa însăşi era un vis, avem doar amintiri plăcute.„Copilăria şi inocenţa sunt descoperiri târzii, când amintirile şi greşelile îşi alungesc umbrele. Ni le apropiem prin regret. Nemaiavându-le, ştim ce-am pierdut. Nu e teama copilăriei o obsesie a maturilor?”, spune ( Octavian Paler).
Copilăria este un reper fundamental pentru orice om atunci când acesta devine adult. “Un copil poate să înveţe oricând un adult trei lucruri: cum să fie mulţumit fără motiv, cum să nu stai locului niciodată şi cum să ceară cu insistenţă ceea ce îşi doreşte.” (Paulo Coelho)
Când suntem copii ne grăbim să creştem şi, până să ne dăm seama, ne trezim adulţi, în vâltoarea vieţii şi, copleşiţi de răspunderi, de griji, de dorinţi nepotrivite, imposibile sau imorale, începem să facem compromisuri pentru a le indeplini, pierzându-ne astfel inocenţa şi puritatea sufletească, specifică idealurilor de început ale vieţii.
Uneori, adult fiind, este nevoie să ne focalizăm atenţia şi să analizăm lucid ceea ce avem de făcut şi atunci, pentru a ne putea elibera de constrângerile unei atenţii prea selective, se impune o anumită capacitate de a fi deschişi şi creativi, de a gândi într-o manieră nouă; în astfel de momente, avem nevoie de inocenţa şi spontaneitatea copilului de altădată.
Cât trăim rămânem totuşi copiii părinţilor noştri (atâta timp cât încă îi mai avem) şi chiar dacă ne maturizăm şi devenim adulţi, ar trebui să păstrăm în suflet o doză de infantilitate pe care să o lăsăm să iasă la suprafaţă ori de câte ori avem ocazia. Ca părinţi sau bunici retrăim magia copilăriei alături de copiii sau nepoţii noştri, poate nu cu aceeaşi intensitate, dar sigur cu aceeaşi plăcere. Dacă am elibera mai des copilul din noi, sigur am putea accepta mai uşor realitatea plină de constrângeri şi nemulţumiri, am putea fi mult mai fericiţi şi am trăi cu mai multă intensitate clipa.“Cand nu mai eşti copil, ai murit de mult!” (Constantin Brâncuşi)
În această zi specială, să nu uităm de copilul din noi, dar mai ales să nu-i uităm pe copiii din viaţa noastră, să-i îmbrăţişăm cu căldură şi să le oferim mici bucurii, spre încântarea sufletelor lor inocente.
La mulţi ani, copilărie ! La mulţi ani, copii de pretutindeni !

Vizualizări: 1735

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Dialoguri culturale !

Alătură-te reţelei Dialoguri culturale

Comentariu publicat de ileana popescu bâldea pe Iunie 3, 2013 la 12:03am

La multi ani, cu emotie!

Comentariu publicat de Veronica Pavel Lerner pe Iunie 1, 2013 la 7:49pm

expus /VPL

PS: am corectat un typo, pentru a putea expune textul: "Baudelair" cu e la sfarsit. Mai lipseste si un semn diacritic,randul 8 de jos, "parinti".

Frumos si adevarat. 

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactor-sef: Ileana Popescu Bâldea

Redactori: Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cosmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV-Maria Giurgiu
Publicat de giurgiumaria î

Născută pe 1 noiembrie 1960 în comuna Izvoru, județul Argeș. De origine din comuna Uda, județul Argeș. Sunt, fiica cea mai mare dintr-o familie de la țară cu patru copii. Am urmat cursurile școlii generale, din satul Săliștea, comuna Uda; Am urmat cursurile unui liceu teoretic profil umanist- limbi străine în orașul Pitești. După terminarea școlii și după căsătorie, am început să lucrez în uzină, în urma unor examene de diferențe în profilul industrial. Pe parcurs am făcut cursuri de specializare în profilul meu de lucru. Literatura și istoria, au constituit întotdeauna o pasiune și un hobby pentru mine. După ce m-am căsătorit, soțul fiind cadru M.A.N. am locuit în Câmpina, apoi în Constanța alți câțiva ani, după care m-am mutat la Târgoviște unde m-am stabilit cu familia și am continuat să lucrez într-o unitate a M.A.N. 
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-maria-giurgiu

traduceri...

Arcul şi lira (El arco y la lira)
Postat de Ioana Haitchi în Noiembrie 8, 2017
Poezia este cunoaștere, salvare, putere, abandon. Operaţiune capabilă de-a schimba lumea, activitatea poetică este revoluționară prin natura ei; exercițiu spiritual – metodă de eliberare interioară. Poezia dezvăluie această lume; creează o alta. Pâinea celor aleşi; al naibii aliment. Izolare; unire. Invitație la călătorie; întoarcere la patria-mamă. Inspirație, respiratie, exerciţii fizice. Rugăciunea vidului, dialogul cu absenţa: plictiseala, chinul și disperarea le hrănesc. Rugăciune, litanie, epifanie, prezență. Exorcism, incantație, magie. Sublimarea, compensarea, condensarea inconștientului. Expresie istorică de rase, națiuni, clase. Neagă istoria: în sinele ei sunt rezolvate toate obiectivele conflictuale și omul dobândește în sfârşit conștiința de a fi ceva mai mult decât tranzit. Experiență, sentimente, emoție, intuiție, gândire, nedirijate. uman. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/arcul-i-lira-el-arco-y-la-lira

Articole

Mihai Beniuc - 110 ani de la naştere Publicat de Florin T. Roman în Noiembrie 16, 2017 la 3:13pm în ARTICOLE

„Mihai Beniuc e lemnul din grindă pe care atârnă secera, fierul spălat în sângele grâului şi încovoiat ca spinarea ţăranului aducând pâine, mânerul plin de răni deschise, zimţii, văile prin care sudoarea curge în pământ, în netimpul din trupul pământului, înviindu-i ierburile, semănându-i fluturi pe comori şi perechi de mărgăritare peste căţelul ce latră miezul nopţii şi stă cu labele suite pe blesteme şi nădejdi”, scria undeva Fănuş Neagu, prieten al poetului. În calitate de concitadin al său mă simt obligat să reamintesc, la ceas comemorativ, noilor generaţii şi nu numai, cine a fost şi mai ales ce a scris acest poet pe nedrept uitat. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/mihai-beniuc-110-ani-de-la-na-tere

Starea literaturii moderne, un sondaj SAGA - Israel Postat de adrian grauenfels în Noiembrie 7, 2017 Controversatul (şi totodată excelentul) film israelian Foxtrot trage un imens semnal de alarmă: existenţialismul, consumismul, irealitatea vieţii moderne ne fac să nu ne mai vedem pe noi înşine. În fiecare secvenţă, personajele sunt afectate de starea de "postmodern" consensuală şi în toate situaţiile inspirate din realul israelian găsim anomalii, absurd, dezumanizare şi abandon. Cultura, deciziile, arta şi estetica nu mai aparţin individului ci sunt dictate de forţele telurice ale erei informaţionale. Care influenţează mai ales pe cei care nu stăpânesc la perfecţie limba nativilor. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/starea-literaturii-moderne-un-sondaj-saga-israel?xg_source=activity

100 de ani de la catastrofa din Octombrie 1917 Publicat de adrian grauenfels în Noiembrie 1, 2017

Pentru noi toţi cei născuţi în zorii comunismului, data de 7 Noiembrie 1917 are un răsunet deosebit. Era momentul când poporul, bolşevicii, mujicii şi oprimaţii conduşi de Lenin au preluat puterea instaurând în Rusia o nouă eră, o nouă ideologie, de fapt o monstruoasă anomalie socială - comunismul. Filosofia marxistă a "dictaturii proletariatului" a fost impusă cu armele de Gărzile Roşii care prin insurecţie au lichidat guvernul provizoriu alcătuit după abdicarea ţarului Nikolai II. Lenin, Trotzki şi din 1922 Stalin, croiesc o nouă istorie care va costa viaţa şi va schimba destinul milioanelor de oameni din trei continente. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/100-de-ani-de-la-catastrofa-din-octombrie-1917

Caligrafii

Nevoia de noi...(amintiri de la lansarea volumului colectiv "Jurnalul unui câmp de aripi" - Daniela Toma)
Publicat de ileana popescu bâldea
în Noiembrie 5, 2017
Da! avem nevoie de noi. într-o lume care ne alienează tot mai mult. și nu știu dacă este vina ei sau a aerului de deasupra. sigur, însă, cineva cerne șansele de a trăi normal. când voi întâlni energia aceea, dacă o voi întâlni vreodată, o voi examina pe toate fețele sau firele care ne despletesc firescul. și, poate, astfel voi înțelege, pentru o altă viață de om sau fluture, unde se află echilibrul fără de care suntem mai ușori decât o frunză…
continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/nevoia-de-noi

Stre-suri...

Între G și H... Publicat de Anica Andrei Fraschini în Noiembrie 2, 2017 

Nu, nu e vorba de punctul G, ci de rețeaua internet... Pentru că mă mișc doi centimetri cu telefonul mai spre dreapta-stânga, dispare G, apare H, dar cel mai grav e când se încăpățânează un E penibil... Sau de rețele, în "G"neral... De plase, de păcăleli, de ițe... Iglițe... De chef și platitudine, de extaz și starea de nimic. De hipotalamus e vorba. Măria-Sa. Mă ia cu câte o sfârșeală, de nu-mi vine să cred. Mă irită tot. Și nici că aș vrea altceva. Nu! Se strânge lumea într-un polonic și sunt, și eu, pe-acolo, să mă întreb ce caut. Nimic. Un hipotalamus destabilizat, pipernicit, anemic, anti-anatomic. Nici măcar o părere, niciun sentiment, doar iritare, cu lipsă de respect. Cu lipsă de orice, altceva. Hormonal - da, ah!, intervine "H"-ul - poate părea corect: o muiere ce glisează în viteză, spre vârsta a treia. Sau o fi vreo înălțare? Că "trei" e mai sus decât "unu"... continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/ntre-g-i-h

Fapt divers Publicat de ileana popescu bâldea în Septembrie 24, 2017

Citesc multe poeme. De foarte mulți ani. Doar cine nu citește - și își clădește "opera" pe imaginile și metaforele altora - nu realizează cât de ușor pot fi descoperiți de cei din ale căror texte se inspiră. Apoi, împăunați și bazându-se pe numărul aprecierilor acelora care citesc din doi în doi, încearcă să se "ridice" pe vârfuri, din nefericire, doar de nisip. Ce cred ei despre ei nu contează, dar este important pentru mentalul colectiv care-și construiește false valori pentru ca apoi să se raporteze la ele. Și, până la urmă, este dreptul fiecăruia să aleagă ce-i place, dar dreptul de a fi corect cu cititorul este doar al autorului. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/fapt-divers

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor