Dar nu ştii că un ochii la tine visează

Te hrăneşti cu o teamă ascunsă,
Deliciul culorii azi are paloare,
Uneori simţi că te doare în inimă
Partea din care bat etic semnale corecte politic,
Savurezi vegan şi empatic,
Vrei foamea
Să-ţi fie capriciu când alţi ascunşi
Rod obsedaţi dintr-o umbră şi trece pe cer
Avionul secundă din care mai cad
Stele de jad şi perle cu gust de tabac,
Reptilele zac pe runele care
Prezic eterna schimbare şi poate
De mâine Adam se întoarce împins de la spate
De o Eva ce vrea să fie aAdam dar Doamne
Un drac lipit de tavan spune că gaura neagră
Ip-ul secret o să ni-l şteargă şi vom rămâne
Ascunşi în oglindă servind o sardină
Pe pâinea clonată, deci strigă iubito
Că eu nu sunt fată şi de aceea te simţi violată,
Iar legea impune ca mâine în zori
Sateliţii să facă furori
Când mă vei arde pe rug că nu ştiu
Religiei tale un nume să-i scriu,
Nu-i înger să vină
În clipa sublimă să mă scape de focul ce arde
O carte căci asta mă simt dar tu mă descrii
În inserţii multiple, în fractalii de eros şi mii de locaţii
Când serveşti din legume decupate în fracţii,
Din carnea turnată la imprimantă
Vei fi sunt sigur
Femeia din Marte rămasă pe-o bancă
Din gara de pe faţa nevăzută a lunii
Unde vine un tren
Ce pleacă aiurea din Raiul de nord,
Vă aştept la prohod pe pământul picat în leşin
Să plutim pe valuri de plastic,
Pe delfin de carbon
Să montăm gps-uri, să aflăm cu stupoare
Ca pe ei îi mai doare ştiind că Adam
A plecat, nu mai vrea izgonirea din Eden
Căci acolo
Creşte doare un cactus ce floare va face
La o mie de ani, voi genialii golani
Daţi cu pietre -n vitralii de parcă cu ele
Stau îngeri de vorbă sau cu cei ce au fost,
Istoria astfel mai are vreun rost
Când touchscreen-ul te ajută
Să fii şi mai prost
Nu, nu e încă destulă prostie, nici ură
Nici chiar lăcomie,
Nici adevărul căci noi saltimbancii
Am pierdut galaxie, dar nu asta contează
Mănâncă corect, savurează, ai totul şi toate
Dar nu ştii că un ochii la tine visează,
Te priveşte avid şi de sus, şi de jos,
Din stânga, din dreapta,
Din spate,
Are datele toate
Să-ţi cloneze un vis
În care care vei fi un ultim apaş
Învăţând pe silabe un cuvânt: li-ber-ta-te!
Dar trezit la comanda unui timp lipsit de secunde
Te întreabă un gând: cine eşti?
Vei răspunde tăcând:
Cine sunt? Cine? Unde?

Vizualizări: 11

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Dialoguri culturale !

Alătură-te reţelei Dialoguri culturale

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Administrator: Ileana Popescu Bâldea

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

"Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată"
Octavian Paler

Medalion literar

Adina Lozinschi
Publicat de Adina Lozinschi

Adina Lozinschi, născută într-o familie de intelectuali, la Roman, județul Neamț, 15 iulie 1954. Absolventă în 1977 a Universității București, Facultatea de Limbi și Literaturi Slave, secția rusă-franceză. Stabilită la Mangalia, după 37 ani la catedră am ieșit la pensie. 
http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/adina-lozinschi

traduceri...

Arcul şi lira (El arco y la lira)
Postat de Ioana Haitchi în Noiembrie 8, 2017
Poezia este cunoaștere, salvare, putere, abandon. Operaţiune capabilă de-a schimba lumea, activitatea poetică este revoluționară prin natura ei; exercițiu spiritual – metodă de eliberare interioară. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/arcul-i-lira-el-arco-y-la-lira

Articole

EPOCA DE PIATRA (I) - secolul 21
Publicat de ileana popescu bâldea în Aprilie 2, 2022

Muzică, „Ucraina intră în stare de urgență”, masa șchioapă de picnic, biroul... prea sofisticat pentru astfel de vremuri, chipul destul de agreabil al prezentatoarei, neliniști parfumate cu primii ghiocei primiți, gesturi repetate cu degete care nu-mi aparțin, mareea din adânc, pupilele midriatice ale lui Effi, cărți cuminți sau răzvrătite prin jur, zorii lumii care par că se frâng, împietrirea ce ocupă tot mai mult loc pe scaune, anunțuri lapidare, scenarii, noi...

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/despre-un-fel-de-sau-cum-sa-ramai-cu-dragostea-in-epoca-de-piatra

PESTE UMĂR (II) - secolul 21 Publicat de ileana popescu bâldea în Aprilie 2, 2022 Acest text l-am scris într-o vreme năucită de un conflict militar de demult. Nu credeam că-l voi mai posta vreodată. Deci, un text vechi pentru un război nou. Războaiele se aseamănă, oamenii care le creează seamănă cu ei înșiși. Chiar dacă discursul s-a schimbat și hainele par altfel, inimile și vertebrele au rămas aceleași...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/peste-umar-ii-secolul-21

RĂZBOIUL CA MOARTE A LIBERTĂȚII ȘI VIAȚĂ A MORȚII (III) – secolul 21 Publicat de ileana popescu bâldea în Aprilie 2, 2022 „Un soldat ucrainean de origine română a fost ucis, copil născut la metrou, nu vreau să mor, trebuie sa se termine cât mai curând, imnul Ucrainei cântat într-un buncăr, bloc de locuințe lovit de o rachetă, iadul pe străzi... ” Moșii de iarnă, pachete pentru îngeri și pentru refugiați (un fel de îngeri vii). Soare pătrat, vântul subțire care împrăștie și pentru o clipă înhttp://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/razboiul-ca-moarte-a-libertatii-si-viata-a-mortii-iii-secolul-21grijorarea.

ÎN LARGUL VIEȚII (VI) - secolul 21 Publicat de ileana popescu bâldea în Aprilie 2, 2022 3 martie. Laptop. Muzică. Măsuța șchioapă, potrivită cu un șervețel îndoit. Știri. Speranță. Alarme. Ziua Internațională a Scriitorilor. Bombardamente. Undeva , în mansardă, frigul – deși ar trebui să nu fie. Aerul pare înghețat. Vine de peste tot. Apasă ciudat pe frunte, tâmple, pe câteva șuvițe răzlețe. Aburul totuși dintr-o cană cu ceai fierbinte învăluie gândurile. http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/in-largul-vietii-vi-secolul-21

CU BASTONUL PRIN MINE.... (VIII) - secolul 21 Publicat de ileana popescu bâldea în Aprilie 2, 2022 Marți. Ora 17. Dimineață nu am auzit ceasul. Totul a decurs într-o grabă uluitoare. Nimic nu a putut fi așezat la locul lui, în mod firesc. Nu știu dacă ați întors vreodată cu cheița o jucărie căreia i s-a defectat arcul? Așa m-am simțit. Dar nu am zărit degetele nevinovate de fuga pe loc. Noroc cu pielea care îmi ținea celulele. Ar fi vrut să evadeze, desigur. Dar, unde?... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/cu-bastonul-prin-mine-viii-secolul-21

Caligrafii

"Întotdeauna am privit spre lume ca la un spectacol" - scriitorul Ion Lazu la aniversare (Clubul de proză - USR) Publicat de ileana popescu bâldea în Februarie 2, 2020

Uneori îmi spun că timpul seamănă cu o barcă pe valuri. Alteori cred că este format din oameni. Și, cel mai des, îmi zic că trebuie să mutăm lumea, căci este prea mult loc între cuvinte. Iar în spațiul dintre ele, inimile fac joking fără să le vadă sau să le înțeleagă cineva. http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/intotdeauna-am-privit-spre-lume-ca-la-un-spectacol-scriitorul-ion

Stre-suri...

Cu bocancul, Doamne! Publicat de ileana popescu bâldea în Aprilie 15, 2020 

Nimic nu poate ucide un om mai repede, mai sigur, mai chinuitor, ca un ordin. Indiferent de unde vine, de la ce altitudine, din ce hău, din ce buzunar, zâmbet, epolet, freză, neuron încâlcit, inimă strâmbă, mască de cuvânt, suflet făcut mic de penicilină; din ce contur (și dincolo de el) de neam, pământ, țărână, opinci; din ce truc amețit, gol de omenie; din ce aranjament, negocieri de grămezi, linii frânte de oameni sclavi; din ce inconștiență deasupra oricărui cer. Mă întreb, Doamne, oare gândește careva din cei de deasupra cum este cu omul din om, indiferent cât de mic, neînsemnat, ignorant, înregimentat și neputincios pare? Se gândește cineva că poți schilodi exteriorul unei ființe, fără să îi atingi, însă, verticalitatea, principiile, dragostea, loialitatea, lumina din privire? continuare...

http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/cu-bocancul-doamne

Pustnicii sociali și derizoriul unor pandemii de lux ** Postat de Anca Hirschpek în Martie 20, 2020

Lesne de urmărit declinul mental al unei societăți supuse, practic, izolării. Covidul e codificarea singurătății pe care, până mai ieri, o amanetam pe rețele, o azvârleam în smarturi, o minimalizam până la descompunere aparentă. Acum părem amprentați fatal de o degringoladă stupidă, de un declin cu atât mai autentic în fața lecției neînvățate a cumpătării, cu cât schimbările par tot mai alerte. Și noi, înhămați la o rigiditate pe care n-o simțeam, întorcându-ne mereu spre altceva, de un timp contemplăm doar celula macrofagă a fricii, a spaimei de aproapele. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/pustnicii-sociali-i-derizoriul-unor-pandemii-de-lux

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2022   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor