Confluențe lirice

Revistă - poezie, proză, arte vizuale, muzică

Formă şi Fond

-Câteva consideraţiuni asupra artei Ortansei Moraru-

De o vreme mă tot gândesc să spun câte ceva despre ceea ce considerăm a fi forma expresiei artstice şi, mai ales, ce se întâmplă a fi imboldul creaţional pe care, convenţional, îl numim conţinut sau fond.

Pentru că indiferent de splendoarea vizuală - vorbim aici de arta vizuală - directă sau sofisticat învăluită în misterul liniilor, în acurateţea ori confuzia culorilor, asistăm la desfăşurarea unor idei, sentimente, pasiuni, regrete, melancolii, o lume în care artistul, creatorul, se « cufund(ă) ca într-o mare… » fie de « visări dulci şi senine » fie răscolind »posomorâtul basmu’ » pentru că aşa cum zice Poetul : « acolo îmi (îi) place roata câte-o clipă s-o opresc »

Ceea ce constitue indiscutabila memorizare a ceea ce vedem este armonia –perfectă rareori, posibilă uneori, dorită întotdeauna - între ceea ce artistul vrea să spună şi cum o spune.

În arta plastică forma expresiei, « exteriorul » comunicării artistice are avantajul contactului direct, admirăm sau respingem imediat, surprinşi fie de armonia liniilor sau a culorii, fie de cacofonia lor, dar ceea ce este cel mai important este elementul chestionar pe care îl produce : ce vrea artistul, de fapt, ce încearcă să ne comunice…forma fiind doar vehicolul transmiterii unor semnificaţii, uneori uşor traductibile alteori « încuiate » într- o exprimare mai puţin citibilă ( ca să zic aşa).

Cam astfel gândesc scriind despre Ortansa Moraru a cărei « Open House Exhibit » din 5 martie m-a provocat ca dealtfel de fiecare dată când îi admir lucrările.

Născută în România, canadiană din 2002, absolventă a Facultăţii de Artă a Universităţii din Timişoara, beneficiară a câtorva « scholarships » din România, Italia şi Olanda, câştigătoare a numeroase « Awards » , din Canada, Italia - pentru a enumera numai câteva din datele « personale »- Ortansa, deşi tânără, se dezvălue a fi posesoarea unei forţe artistice ieşită din comun, un talent în plină desfăşurare şi, de ce să nu spun, producând lucrari memorabile.

Acum doi ani, în noiembrie, Ortansa participă la expoziţia colectivă, « Aligning with beauty » de la Varley Art Gallery of Markham cu gravuri în alb/negru, baza concepţională fiind lemnul şi scriam atunci : »bazându-se pe impactul dramatic pe care contrastul alb/negru îl poate produce, gravurile Ortansei, intitulate « Nest », te prind în păienjenişul emoţional al întrebărilor cărora le cauţi răspunsul şi, atent fiind descoperi într-un « dans » al culorilor dramatic opuse, o lume încărcată de simţire şi de gânduri în care te cufunzi fără reţineri. »

Perfect valabil şi acum ce ziceam atunci, dar expoziţia din 5 martie este o experienţă mult mai completă, un adevărat şoc interpretativ, pentru că Ortansa se dezvălue un artist mult mai complex, paleta ei trecând de la gravură la desen şi pictură, o impresionantă varietate de metode creaţionale « inventând » noi modalităţi de exteriorizare a stărilor emoţionale, care evident stau la baza lucrărilor ei.

Şi, interesant, universul artistic se amplifică, creşte, motivul « Cuib »-ului continuă, dar se diversifică în tente de culoare « apărute » firesc, înseninând dramatismul negrului, « Gardurile » devin o interesantă observaţie a lumii, « saltul’ peste ele apărând ca o necesitate, speranţă, parcă, acea optimistă trimitere înainte fără de care n-am putea fi, o neobişnuită interferare a ideii de drum în liniile gardului, ulucilor, un fel de « călcătură » peste această barieră falsă cu care ne împrejmuim, câte o schiţă florară, fără violenţa culorii, dar cu delicateţea semnificaţiei, « deschide » lumea, o invită să admire fie ce-i dincolo de gard fie în împrejmuirea lui.

« Roots » este o serie nouă în faţa căreia simţi nevoia să te opreşti aşa făcând abstracţie de timp ; în format amplu, folosind o coloristică nelimitată de înţelegere descoperim în adâncuri ceea ce ştim de la suprafaţă, o imagine în oglindă în care ne regăsim cu tot bagajul existenţial şi bun şi rău.

Şi dacă « Gardurile » m-au fascinat, mi-au ţintuit privirea şi mi-au răscolit imaginaţia, « Alphabet tree » serie de picturi în « egg tempura on somerset »,

propun un nou limaj al cărui alfabet aparţine în exclusivitate Ortansei.

O ! ce multe ar fi de spus despre expoziţia acesta în care nota feminină este numai tangenţială, paleta viguroasă a unui artist autentic trecând dincolo…în acel teritoriu în care numai ei pot trece.

Bucuria unei expoziţii ample este inegalabilă, credeţi-mă, artistul iţi devine într-un fel familiar, doar te apropii de ceea ce este el fără fragmentare, dar în acelaşi timp te « trimite » cumva la distanţă, îţi impune, te pune la locul tău de consumator de artă aflat faţă-n faţ cu o forţa pe care o iubeşti dar o şi respecţi.

Că Ortansa are deschis « orizontul » artei este fără discuţie o realitate, urmează expoziţii la Columbus Centre şi cum italienii ştiu imediat să aprecieze arta urmează o alta la Torino, invitaţii la concursuri şi expoziţii internaţionale, şi o serie pe teritoriul Canadei…într-un cuvânt succesul pare a o « urmări « .

Drept să spun, mi-ar fi plăcut să am pregătirea (teoretică) necesară unei analize pertinente a artei Ortansiei Moraru, dar am satisfacţia, totuşi, că mi-am dezvăluit admiraţia pentru un arist căruia i s-ar potrivi perfect vorba lui Brâncuşi : « I offer you pure joy »

Ps. Articolul acesta a fost scris în aprilie, 2011. Ieri am fost la o noua « Open House » a Ortansei şi trebuie să spun că m-au naucit noile ei creaţii.

Vizualizări: 191

Promovează

Promovat de 10 membri

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Confluențe lirice !

Alătură-te reţelei Confluențe lirice

Comentariu publicat de Veronica Pavel Lerner pe Noiembrie 17, 2011 la 12:14pm: Articolul a fost postat pe prima pagina 17/18 Noiembrie 2011.

Felicitari!

Administratia

Comentariu publicat de Bandura Cristian-Mihai pe Noiembrie 16, 2011 la 6:34pm: Eu sunt epigon,bineinteles.

Comentariu publicat de Maria Cecilia Nicu pe Noiembrie 16, 2011 la 5:33pm: Simon, iti multumesc pentru aprecieri,

regards,
Tea

Ps. sper ca nu este interpretata ca impolitete adresarea directa, virtual eu consider ca suntem "un moment artistic" (chiar daca suna pretentios!) si ca oamani (doamne, domni) ramanem in umbra.

Comentariu publicat de Maria Cecilia Nicu pe Noiembrie 16, 2011 la 5:27pm: Cristian-Mihai, fa-ma, te rog sa-ti inteleg mesajul: "epigon" al cui si cine este?

Merci,
Tea

Comentariu publicat de Kozma Simon pe Noiembrie 16, 2011 la 4:55pm: Intr'adevar lucrarile sunt foarte reusite.Articolul scris cu patima si intelegere a semnului coloristic si nu numai.

Comentariu publicat de Bandura Cristian-Mihai pe Noiembrie 15, 2011 la 10:40pm: Epigon :)

Comentariu publicat de Adelaida Mateescu pe Noiembrie 15, 2011 la 10:09pm: Tea, nu-mi fura profesiunea de amator !

Ramai ce esti, acolo la inaltime.

Comentariu publicat de Vasile Gheorghe pe Noiembrie 15, 2011 la 9:42pm: Da

Comentariu publicat de Maria Cecilia Nicu pe Noiembrie 15, 2011 la 9:39pm: Vasile, tu stii ca este reciproca aceasta"gama"...

regards,

Tea

Comentariu publicat de Vasile Gheorghe pe Noiembrie 15, 2011 la 9:34pm: Tea, eu sunt zgârcit. Din putinul meu te apreciez mult. Dar dincolo de putin si mult conteaza farâma de adevăr care este. Vibrez pe o gamă muzicală cu ce scrii.