foşnetul nopţii

[Atila Racz]

şi moartea

cum iubita mea veşnică

 

şi veşnic

trec pe lângă ea veşnic în amurg

când respiraţia alunecă înspre inimă

şovăielnic

un cântec de toacă

în liniştea mănăstirii

şii

de fiecare dată mă atinge tandru cu genunchii

îmi pune cenuşă peste limbă

de fiecare dată 

şiii

cât de frumoşi sunteţi voi oamenii

cât de frumoşi de cuminţi

cu gura mea zice

cât de frumoşi voi din ţărână

cu primăvara întorşi

 

de fiecare dată când luna umple lăstărişul

umple străzile tivite cu umbre

umple privirea însinguraţilor

şi hoinăreşte-n dorul meu

şi mamă -dulce mamă-

beau câte un Rachmaninoff

şi-mi e sete de fericit ce sunt

o sete de moarte cum zice moartea mea

simplu

prin gura mea ce se uscă şi de iască devine

 

dar tu Amelie eşti aici

din trunchiul meu înfrunzită

 

dar să nu vină toamnele 

să nuu vină

nuuu ne scuture prin lume

să nuuuu

[Atila Racz]

Multam de doua ori....

zjle senine dinspre Doblin, cum spune irlandezul!

[ion popescu bradoschi]

Minunat!Iti urez din suflet:"Sa ne traiesti intru Poezie!"

[Atila Racz]

Stefan & Alexandru, iata ce a mai ramas din poem prin preleucrare... o sa vedeti ca dreptatea este

de partea voastra!!!

rustle nights- by Atila

and death as my eternal love

and always I pass

close to her when the twilight is born
when breathing slipped into heart
undecided

a
vesper bells song
in too deep silence

as a monastery wall
on which nights go without a dream

and also

every time
I gently touch her knees
she has
put ashes over my tongue
over my words
over my endless past

 

it every time cover me
between icy palms

and
how beautiful are youpeople
how beautiful and well behaved
how beautiful you from dust

returning from dust
with every spring
when the moon fills the undergrowth
when fills the streets hemmed with dust
and walks in my desire

and
simple she
says
through my mouth

 

but you're here Amelie
leafy in my trunk

but do not come autumns

not come

do not shake me trough the world

do not

 

Va multumesc,,,

[alexandru gheție]

"dar tu Amelie eşti aici

din trunchiul meu înfrunzită

 

dar să nu vină toamnele 

să nuu vină

nuuu ne scuture prin lume

să nuuuu"

- e un text interesant acesta, atila. repetiţiile (hmmm, preferatele mele :)) lucrează fain,. accentueată o stare, duce până la un nivel foarte înalt toată spaima asta. că e şi împăcare, asta e altceva :). poate că la grupajul acela, cel mai lung, aş mai lucra, pentru a păstra aceeaşi linie textului, fără îngroşări/ subţieri :)

- mi-a plăcut,

 

alex

[Veronica Pavel Lerner]

Text de 3***

Ruga din metafore auditive, vizuale, sufletesti.

Remarcabil!!!

Admiratie,

Vero