Ziua întâi

Din prima, tânăra naivă l-a plăcut și s-au unit, deși părinții o avertizaseră... Și el a plăcut-o și nonșalant, galant i-a oferit numele. Trăiau fericiți, în carul cu flori și ea i-a dăruit fii și fiice, iar el se bucura că-i crește neamul și-i duce numele. Seara, femeia s-a închinat lui: „Mulțumesc, bărbate!”  Domnului nu i-a plăcut, dar a surâs!

Ziua a doua

Sporindu-le neamul, carul s-a îngreunat. Omul s-a așezat să se odihnescă în căruță, iar femeia și-a continuat drumul zicându-și: „Se odihnește el, pe urmă eu, că la noapte poate plânge vreun țânc!”. Șarpele, jivină târâtoare, ivindu-i-se ocazia, s-a strecurat lângă om ispitindu-l să se odihnească și noaptea, că ziua a muncit prăjindu-se la soare. Omului i-a plăcut ideea, dar femeii nu! S-au certat și el, mai puternic, i-a pus pumnul în gură: „Taci!” Femeia s-a simțit jignită și s-a plâns alor ei spunându-le: „Eu nu mai stau cu el!”, iar părinții au înțeles-o: „Tu bărbat găsești oricând, dar tată pentru prunci, nu! Ce vină au ei să suporte răutățile voastre și vorba lumii? Educă-l! Împacă-te cu tine că noi te susținem!” Și femeia s-a întors mulțumită de sfat. Seara s-a închinat: „Mulțumesc, părinților mei!” Domnului i-a plăcut (că și el este Tată) și i-a dăruit un strop de agheazmă, fără să știe ea. Zâmbea larg cerul!

Ziua a treia

Dimineața cam greu pentru femeie, înhămată la căruță purtându-și crucea... A dat să spună ceva, dar agheazma i-a înecat vorbele. Primitoare din fire, pe drum, a mai luat o sarcină, două, trei... și a văzut că are de câștigat pentru bunăstarea familiei și-a mers înainte. Hurduc, hurduc! Părinții o ajutau la deal și pruncii creșteau cuminți, frumoși... Ea dansa Lambada, nu mirosea a bine versul, dar ritmul era în vogă. Rând pe rând, crescând, pruncii s-au dat jos ș-au ajutat-o... Fericirea se citea pe chipul ei, doar o umbră avea: pruncul-bărbat, minte de copil – joaca! se dădea jos numai pentru nevoile sale, dar și-a zis: „Nu-i rău, am încercat tot se putea, asta e firea sa, unde mănâncă atâția ce mai contează o gură?! – îl las în plata Domnului! că-i liniște și copiii mă ajută, iar dacă, acum, am mai mult timp, de ce să nu mă culturalizez?” Seara s-a închinat: „Mulțumesc, viață!” Domnului i-a plăcut (că și El e Viață) și i-a dat mintea cea de pe urmă. Râdea în hohote!

Ziua a patra

Femeia a constat că fiul cel mic a împlinit vârsta majoratului, se ținea chiar bine pe picioarele sale și alerga antrenându-se. În căruță rămăsese doar pruncul-bărbat! I-a spus: „Până aici!” și au început discuțiile:

– Ce până aici?

– Drumul împreună! De acum fiecare cu poteca sa.

– Ai jurat c-o să fim împreună, la bine și la rău, până ce moartea ne v-a despărții! Ai uitat?

– Nu! Dar dacă a murit dragostea mea pentru tine, ce rost are să fim împreună?

– A, tu! Te omor! – a scos el din mâneca un as, încercându-și norocul.

– Ok. Eu mă odihnesc și tu vei purta oprobiul propriilor copii și al lumii. Ai casă, masă – gratis! dar în colivie...

Dacă a văzut că ea nu cedează, nici moartă, a schimbat: „Îmi dai jumate din avere, că așa spune legea!” „Ok, și cum împărțim căruța: de-a lungul, de-a latul sau oblu?” – a întrebat ea, degajată.

Cum n-o scotea la capăt cu el, s-au prezentat în fața autorității. Justiția legată la ochi, cu sabia într-o mână și balanța în cealaltă, a ascultat primul capăt de cerere al bărbatului: „Să-i luați numele ce i l-am dat, nu-i drept să se numească: „Femeia mea!” Harșt! – a tăiat sabia cuvântul „mea” și vocea a sunat: „Rămâne: Femeia!, ca mamă nu și-a abandonat pruncii, ca soție nu văd nici un impediment. Altceva?” A primit încă două capete: al lui și al ei. Le-a pus în balanță: zilele lui fripte pe un taler și nopțile ei nedormite pe celălalt taler. Zilele erau egale cu nopțile, dar pentru nopți a acordat un spor și: „Harșt!” cu sabia le-a hotărât cota-parte și le-a rupt „Certificatul de căsătorie” anulând „Contractul prestări servicii gratuite”.

Ambii au ieșit șifonați, dar mulțumiți că nu le-a tăiat propriul cap, au vândut carul și-au împărțit banii conform cotelor: una crescută în detrimentul celeilalte, că: „Unde-i lege, nu-i tocmeală!”... El a plecat pe poteca lui și ea și-a cumpărat o căsuță la o margine de drum. Seara, ea s-a închinat: „Mulțumesc, Doamne, c-am scăpat!”

Domnului i-a plăcut că și-a adus aminte de El, acum, chiar dacă era în ultimul ceas și i-a dat odihnă – o noapte. Neobosit, pentru „ținerea de minte”, a construit Carul Mare și Carul Mic cu oiștile orientate în sensuri opuse, iar ca omenirea să se orienteze în emisfera calotei lor, la capătul oiștii Carului Mic, a pus Steaua Polară sau Alpha – să strălucească – far! 

Ziua a cincea

Femeia s-a trezit cu noaptea-n cap. Haos! – de nu vedea nici începutul și nici sfârșitul! Și a spus: „Să se facă lumină!” și s-a dus odihna. A împrospătat căsuța și-a dichisit flori la ferestre, o icoană la răsărit și exact lucrurile de strictă necesitate. Și-a triat amintirile: bune și rele; „Cele rele la spălat, pe apa Sâmbetei!” și-a etalat experiențele plăcute vederii și le-a îndosariat pe cele neplăcute – să fie la îndemână, să nu le repete. A întins o masă împărătească chemându-și fii și fiicele. Niciunul n-a lipsit! Mezinul s-a uitat: ba în stânga – ba în dreapta! și mirat: „Tata?”, iar ea i-a răspuns:

– Cinstește-l! așa cum mă cinstești și pe mine. Ne-am intersectat odată și din dragoste ați apărut voi, într-o căruță plină cu flori. Ambii v-am iubit și vă iubim, dar fiecare în felul său. Voi nu aveți nici o vină, că noi, acum, mergem paralel! Când veți fi în lume, de-ți face bine – numele nostru va fi în slavă, de veți face rău – numai numele meu va purta povara! – că eu v-am născut și toți își aduc aminte de origine.

Au mâncat liniștiți, au băut un pahar și a fost veselie. Mare! Dar cea mai mare a fost a ei, fiindcă erau împreună ca frați. S-a ridicat în picioare să-i îmbrățișeze cu privirea și le-a spus:

– Valea, tot înainte! Vedeți linia orizontului? De acolo începe lumea voastră, s-o stăpâniți sănătoși și să vă câștigați pâinea cu sudoarea minții. Dacă vreți să vă căsătoriți e voia voastră, dar să vă luați pereche să fiți un întreg, să aveți ce discuta la bătrânețe și să vă susțineți. Și nu uitați! Să spuneți copiilor voștri, ceea ce s-a transmis în neam, din generație în generație – în relațiile cu ceilalți:

a)    Să lăsați loc de bună ziua!

b)    Să vă ridicați și să vă coborâți, după om!

c)    Să nu vă puneți cu prostul, că prostul are mintea odihnită!

Lumina ochilor mei! cu bucurie: v-am îngrijit, v-am crescut aripi și v-am deschis Calea, iar casa mea e și a voastră, aici, ca să vă întoarceți „acasă”! Zburați, să vă înfruptați din libertate! Eu vă mulțumesc!

Oamenii-păsări s-au ridicat stol, au dat un ocol și-au plecat care încotro. Seara, ea s-a închinat: „Mulțumesc, Doamne, c-au zburat!” Și Domnului i-a plăcut și a zis: „Să fie spre înalt!”

Ziua a șasea

Timp berechet! Femeia și-a continuat studiul, propunându-și să aprofundeze arta, însă nu orice artă ci un domeniu în care și-ar fi găsit mai ușor locul, Arta Conversației. Și a trudit, trudit, trudit... până seara la asfințit, când a devenit expertă în mesajul subliminal. Atunci, s-a închinat: „Mulțumesc pentru tot ce mi-ai dat, Doamne! dar eu...” Și lui Dumnezeu i-a plăcut strădania ș-a ’plecat urechea asupra ei... „Fie voia ta, femeie!”

Ziua a șaptea

Dumnezeu s-a odihnit. Oamenii s-au dus la biserică să I se închine... Și Domnului i-a plăcut! Și-i mai place ceva, dar nu spune: că cei desprinși din țărână spre zbor, deseori o invocă! și spun că este o „ea”; că nu are gen masculin. Ei nu știu cum arată, nici când vine. Ea însă îi știe, fiindcă fiecare are semnul Lui și ea îi „atinge” imperceptibil, iar pe cei sârguincioși îi susține asiduu – să ajungă pe culmile gloriei!

Rămâne doar o taină: „De ce, Dumnezeule, ai numit-o Muza?”

Autor: Mihaela SUCIU

Vizualizări: 38

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Dialoguri culturale !

Alătură-te reţelei Dialoguri culturale

Comentariu publicat de mika pe Aprilie 25, 2017 la 11:28am

Mulțumesc de promovare celor cinci membri.

Comentariu publicat de mika pe Aprilie 25, 2017 la 11:28am

Ileana Popescu Bâldea, mulțumesc! Mă simt onorată!

Comentariu publicat de ileana popescu bâldea pe Aprilie 15, 2017 la 10:42pm

Recomandat în INTERFERENȚE LITERARE, 15 Aprilie 2017
Felicitări!

Comentariu publicat de mika pe Aprilie 7, 2017 la 10:49am

STelu Pop, mulțumesc pentru promovare și „abordare”! Să ne citim cu plăcere!

Comentariu publicat de STelu Pop pe Aprilie 7, 2017 la 8:54am

Mi-a placut aceasta abordare bine intiparita in textura epica, Felicitari!

Comentariu publicat de mika pe Aprilie 6, 2017 la 10:32pm

Mulțumesc celor trei membri pentru promovare!

Comentariu publicat de mika pe Aprilie 6, 2017 la 10:32pm

Agafia Dragan, onorată pentru recitire!

Comentariu publicat de mika pe Aprilie 6, 2017 la 10:31pm

Mulțumesc, Anica! Mult, mult! O stea? O pun în frunte să mă recunoști pe stradă :)

Comentariu publicat de mika pe Aprilie 6, 2017 la 10:29pm

Dan Tipuriță, vă mulțumesc!

Comentariu publicat de Agafia Dragan pe Aprilie 5, 2017 la 7:02pm

Un text foarte bun. L-am citit si recitit
Felicitari!

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...Eurovision

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar
Publicat de Silvia Giurgiu
în Martie 27, 2017 la 9:40pm în Medalion literar
M-am născut în vara anului 1970, la 9 iunie, în comuna Vedea din județul Argeș. Am crescut într-un sătuc fermecător prin simplitate lui, Chirițești, comuna Uda. De copilă iubeam poveștile pe care le ascultam vrăjită, în serile tihnite, împreună cu ceilalți trei frați ai mei, de la iubitul nostru tată, care mi-a transmis pasiunea pentru literatură și frumos. Copilăria mi-am trăit-o în parfumul poveștilor și mirajul naturii.
Odată cu adolescența, au înflorit în caietele mele secrete, primele poezii care mi-au completat personalitatea. Nu le-am publicat niciodată. Ele fac parte dintr-un trecut pur, neîntinat de agresiunile vieții și dăinuiesc alături de jurnalul meu, care trasează parcursul vieții mele din acei ani îndepărtați și până azi, deoarece nu am încetat niciodată să-mi fac însemnările în paginile lui răbdătoare și discrete.
Am reînceput să fac literatură, dar de data asta numai proză, prin 2012, când m-am înscris pe site-uri literare, care mi-au deschis orizonturi către pasiunea mea, îndelung reprimată.
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-2

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

Ştefan Lucian Mureşanu - Tu, Străine, care-mi vorbeşti ţara de rău... Publicat de Florin T. Roman 

Tu, STRĂINE, cel care-mi vorbeşti ţara de rău, M-am plictisit să aud aceleaşi stereotipuri false venite de peste graniţa stabilită de tine!!! Să-mi reaminteşti prin decepţii cât de urât e aici, deşi tu nu ştii cât de frumos e aici!!! Să-mi vorbeşti de rău rudele, deşi nu ştii care sunt rudele mele!!! – Află că milioane de oameni trăiesc azi in toată lumea, datorită lui Nicolae C. Paulescu, descoperitorul oficial al insulinei. – Tu ai scris in şcoli cu stiloul tău, nu? Inventat de românul Petrache Poenaru, membru al Academiei Romane. – Data viitoare când zbori in concediu să-ţi aminteşti că tu te deplasezi prin aer ca pescăruşul, datorită lui Traian Vuia, Aurel Vlaicu şi Henri Coandă, pentru că ei au decolat/aterizat cu primul avion din istorie, s-au jucat cu primul avion fuselat aerodinamic, şi unul din ei a inventat motorul cu reacţie. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/tefan-lucian-mure-anu-tu-str-ine-care-mi-vorbe-ti-ara-de-r-u

Muntele si Revelaţia Publicat de adrian grauenfels în Aprilie 24, 2017

Un cercetător al religiilor nu se poate sustrage de la o simplă observaţie: Marile revelaţii ale religiilor monoteiste se întâmplă la înălţime. Dacă zeii locuiau în Olimp, profeţii care au urmat, vor urca în mod voit munţii pentru a descifra secrete mistice, pentru a purta discuţii cu Creatorul, pentru meditaţie şi inspiraţie. Toate relevaţiile sunt percepute de subiect care simte sau aude o prezenţă, percepe o lumină deosebită, vederea unei figuri, teamă. Toate revelaţiile se petrec pe un munte, departe de tribul căruia profetul aparţine. În Budism muntele Meru este axa lumii, în Iudaism avem muntele Sinai, în Japonia muntele Fuji are propietăţi divine. Foarte des muntele oferă un loc de meditaţie şi revelaţie. Cei trei fondatori a celor trei religii monoteiste: Moshe, Isus şi Mohamed îşi datorează iluminarea spirituală unor relevaţii care se petrec pe munţi.  http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/muntele-si-revela-ia

Interviu (imaginar) cu Veronica Micle Publicat de Bidulescu Constantin în Aprilie 6, 2017

Constantin Bidulescu: Ne reamintiţi, vă rog, câteva date personale? Veronica Micle: M-am născut la 22 aprilie 1850 la Năsăud. Părinţii au fost Ilie şi Ana Câmpeanu. Din nefericire tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc. În anul 1853 eu cu mama şi cu fratele ne-am mutat la Iaşi unde după cursurile primare am absolvit Şcoala Centrală de fete cu calificativul “eminent”, din comisie făcând parte, printre alţii Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul meu soţ. În primăvara anului 1872 am făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, unde mi-a fost prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 am debutat cu două scrieri în proză în revista “Noul curier român” cu pseudonimul Corina. Aţi avut o relaţie tumultoasă cu Eminescu. L-aţi considerat numai ca un mare poet sau a intervenit şi glasul inimii?http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-imaginar-cu-veronica-micle

Caligrafii

Barbotare Publicat de Anica Andrei Fraschini în Aprilie 30, 2017

Fac valuri. Sub cuvertura frazelor - concepute ca niște embrioni cu care... experimentez - și a ecranului - un fel de "in vitro"... Mă izolez ca în copilărie, când adunam un material minim, câteva păpuși, cârpe, capace, frunze, un borcănel cu nisip, unul cu pietricele, crenguțe rupte. Încropeam o bucătărie minusculă, un pătuț, simulam treburi gospodărești, de familie. Toate, sub un acoperiș format dintr-o pătură sprijinită pe spătarele unor scaune. Petreceam ore întregi, cu jocul meu, vorbeam singură, desigur, cu seriozitate și patos. Acum, parcă aș vedea ceva similitudini... Sub pătura frazelor pe care le cazez pe ecran, să facă ce-or vrea, barbotez o proză fără inhibiții, defulatoare. Căci doar așa mă mai eliberez de măcinatul fără oprire, al morii anacronice, care-mi trăncăne în cap. Moara asta are o materie primă eterogenă rău și căreia se căznește să-i facă față, cu mecanismele ei, depășite. http://junimeadigitala.ning.com/group/orice-dorim-sa-impartasim/forum/topics/barbotare

UN ORAŞ TRANSILVAN
Publicat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
în Aprilie 15, 2017
Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberaţii mirate ale drumeţului grăbit de nevoile prezentului. La porţile impozante ale cetăţii de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenuşiul prezentului şi zâmbetul viitor al renaşterii sale. Poate numai aşa peste fardul ruginit şi colbul aşezat pe iluziile noastre înfăşurate în dorinţa de mai bine vor sosi vulturii din înălţimile la care aspirăm. Acum îţi împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moştenirii, ţi se dezvăluie trofeele câştigate prin spirit şi adversitate.
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/un-ora-transilvan

Stre-suri...

Salutare, România!
Publicat de ileana popescu bâldea
în Mai 5, 2017
- Bună dimineața, doamnă doctor!
- Bună dimineața, Mitică! Ia zi, ce-ai pățit?
- Păi, io nu știu ce culoare să aleg! Toate sunt la fel. Alea, de pe Facebook. Toate vor sinceritate, adevăr. Și una trebuie s-o iau, că cine mă ține, mă ține pe mine la școală?
- De ce nu te ții singur, Mitică, Mitică? Ce nevoie ai tu de culori?
- Păi... cele albe vor să muncesc, cele negre nu mă lasă să piublic și io în antoliogii, cică pierd din templul prețios cu care aș putea să fac ceva în folosul comiunității. Și, de, mi place prin lumea ista cocoană! Cum poți ieu să renunț la așa o scară politică? Așa că... trebe să mă orientez spre una colorată, adică una care-și dă cu culori pe obraji, mai proastă de sine, una care crede în mine - că io sunt deștiept și talientat foc mare. Dacă are culori, are și bani să mă țină pân ce termin și eu un pumn de clase. Așa că...
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/salutare-romania

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor