Ziua întâi

Din prima, tânăra naivă l-a plăcut și s-au unit, deși părinții o avertizaseră... Și el a plăcut-o și nonșalant, galant i-a oferit numele. Trăiau fericiți, în carul cu flori și ea i-a dăruit fii și fiice, iar el se bucura că-i crește neamul și-i duce numele. Seara, femeia s-a închinat lui: „Mulțumesc, bărbate!”  Domnului nu i-a plăcut, dar a surâs!

Ziua a doua

Sporindu-le neamul, carul s-a îngreunat. Omul s-a așezat să se odihnescă în căruță, iar femeia și-a continuat drumul zicându-și: „Se odihnește el, pe urmă eu, că la noapte poate plânge vreun țânc!”. Șarpele, jivină târâtoare, ivindu-i-se ocazia, s-a strecurat lângă om ispitindu-l să se odihnească și noaptea, că ziua a muncit prăjindu-se la soare. Omului i-a plăcut ideea, dar femeii nu! S-au certat și el, mai puternic, i-a pus pumnul în gură: „Taci!” Femeia s-a simțit jignită și s-a plâns alor ei spunându-le: „Eu nu mai stau cu el!”, iar părinții au înțeles-o: „Tu bărbat găsești oricând, dar tată pentru prunci, nu! Ce vină au ei să suporte răutățile voastre și vorba lumii? Educă-l! Împacă-te cu tine că noi te susținem!” Și femeia s-a întors mulțumită de sfat. Seara s-a închinat: „Mulțumesc, părinților mei!” Domnului i-a plăcut (că și el este Tată) și i-a dăruit un strop de agheazmă, fără să știe ea. Zâmbea larg cerul!

Ziua a treia

Dimineața cam greu pentru femeie, înhămată la căruță purtându-și crucea... A dat să spună ceva, dar agheazma i-a înecat vorbele. Primitoare din fire, pe drum, a mai luat o sarcină, două, trei... și a văzut că are de câștigat pentru bunăstarea familiei și-a mers înainte. Hurduc, hurduc! Părinții o ajutau la deal și pruncii creșteau cuminți, frumoși... Ea dansa Lambada, nu mirosea a bine versul, dar ritmul era în vogă. Rând pe rând, crescând, pruncii s-au dat jos ș-au ajutat-o... Fericirea se citea pe chipul ei, doar o umbră avea: pruncul-bărbat, minte de copil – joaca! se dădea jos numai pentru nevoile sale, dar și-a zis: „Nu-i rău, am încercat tot se putea, asta e firea sa, unde mănâncă atâția ce mai contează o gură?! – îl las în plata Domnului! că-i liniște și copiii mă ajută, iar dacă, acum, am mai mult timp, de ce să nu mă culturalizez?” Seara s-a închinat: „Mulțumesc, viață!” Domnului i-a plăcut (că și El e Viață) și i-a dat mintea cea de pe urmă. Râdea în hohote!

Ziua a patra

Femeia a constat că fiul cel mic a împlinit vârsta majoratului, se ținea chiar bine pe picioarele sale și alerga antrenându-se. În căruță rămăsese doar pruncul-bărbat! I-a spus: „Până aici!” și au început discuțiile:

– Ce până aici?

– Drumul împreună! De acum fiecare cu poteca sa.

– Ai jurat c-o să fim împreună, la bine și la rău, până ce moartea ne v-a despărții! Ai uitat?

– Nu! Dar dacă a murit dragostea mea pentru tine, ce rost are să fim împreună?

– A, tu! Te omor! – a scos el din mâneca un as, încercându-și norocul.

– Ok. Eu mă odihnesc și tu vei purta oprobiul propriilor copii și al lumii. Ai casă, masă – gratis! dar în colivie...

Dacă a văzut că ea nu cedează, nici moartă, a schimbat: „Îmi dai jumate din avere, că așa spune legea!” „Ok, și cum împărțim căruța: de-a lungul, de-a latul sau oblu?” – a întrebat ea, degajată.

Cum n-o scotea la capăt cu el, s-au prezentat în fața autorității. Justiția legată la ochi, cu sabia într-o mână și balanța în cealaltă, a ascultat primul capăt de cerere al bărbatului: „Să-i luați numele ce i l-am dat, nu-i drept să se numească: „Femeia mea!” Harșt! – a tăiat sabia cuvântul „mea” și vocea a sunat: „Rămâne: Femeia!, ca mamă nu și-a abandonat pruncii, ca soție nu văd nici un impediment. Altceva?” A primit încă două capete: al lui și al ei. Le-a pus în balanță: zilele lui fripte pe un taler și nopțile ei nedormite pe celălalt taler. Zilele erau egale cu nopțile, dar pentru nopți a acordat un spor și: „Harșt!” cu sabia le-a hotărât cota-parte și le-a rupt „Certificatul de căsătorie” anulând „Contractul prestări servicii gratuite”.

Ambii au ieșit șifonați, dar mulțumiți că nu le-a tăiat propriul cap, au vândut carul și-au împărțit banii conform cotelor: una crescută în detrimentul celeilalte, că: „Unde-i lege, nu-i tocmeală!”... El a plecat pe poteca lui și ea și-a cumpărat o căsuță la o margine de drum. Seara, ea s-a închinat: „Mulțumesc, Doamne, c-am scăpat!”

Domnului i-a plăcut că și-a adus aminte de El, acum, chiar dacă era în ultimul ceas și i-a dat odihnă – o noapte. Neobosit, pentru „ținerea de minte”, a construit Carul Mare și Carul Mic cu oiștile orientate în sensuri opuse, iar ca omenirea să se orienteze în emisfera calotei lor, la capătul oiștii Carului Mic, a pus Steaua Polară sau Alpha – să strălucească – far! 

Ziua a cincea

Femeia s-a trezit cu noaptea-n cap. Haos! – de nu vedea nici începutul și nici sfârșitul! Și a spus: „Să se facă lumină!” și s-a dus odihna. A împrospătat căsuța și-a dichisit flori la ferestre, o icoană la răsărit și exact lucrurile de strictă necesitate. Și-a triat amintirile: bune și rele; „Cele rele la spălat, pe apa Sâmbetei!” și-a etalat experiențele plăcute vederii și le-a îndosariat pe cele neplăcute – să fie la îndemână, să nu le repete. A întins o masă împărătească chemându-și fii și fiicele. Niciunul n-a lipsit! Mezinul s-a uitat: ba în stânga – ba în dreapta! și mirat: „Tata?”, iar ea i-a răspuns:

– Cinstește-l! așa cum mă cinstești și pe mine. Ne-am intersectat odată și din dragoste ați apărut voi, într-o căruță plină cu flori. Ambii v-am iubit și vă iubim, dar fiecare în felul său. Voi nu aveți nici o vină, că noi, acum, mergem paralel! Când veți fi în lume, de-ți face bine – numele nostru va fi în slavă, de veți face rău – numai numele meu va purta povara! – că eu v-am născut și toți își aduc aminte de origine.

Au mâncat liniștiți, au băut un pahar și a fost veselie. Mare! Dar cea mai mare a fost a ei, fiindcă erau împreună ca frați. S-a ridicat în picioare să-i îmbrățișeze cu privirea și le-a spus:

– Valea, tot înainte! Vedeți linia orizontului? De acolo începe lumea voastră, s-o stăpâniți sănătoși și să vă câștigați pâinea cu sudoarea minții. Dacă vreți să vă căsătoriți e voia voastră, dar să vă luați pereche să fiți un întreg, să aveți ce discuta la bătrânețe și să vă susțineți. Și nu uitați! Să spuneți copiilor voștri, ceea ce s-a transmis în neam, din generație în generație – în relațiile cu ceilalți:

a)    Să lăsați loc de bună ziua!

b)    Să vă ridicați și să vă coborâți, după om!

c)    Să nu vă puneți cu prostul, că prostul are mintea odihnită!

Lumina ochilor mei! cu bucurie: v-am îngrijit, v-am crescut aripi și v-am deschis Calea, iar casa mea e și a voastră, aici, ca să vă întoarceți „acasă”! Zburați, să vă înfruptați din libertate! Eu vă mulțumesc!

Oamenii-păsări s-au ridicat stol, au dat un ocol și-au plecat care încotro. Seara, ea s-a închinat: „Mulțumesc, Doamne, c-au zburat!” Și Domnului i-a plăcut și a zis: „Să fie spre înalt!”

Ziua a șasea

Timp berechet! Femeia și-a continuat studiul, propunându-și să aprofundeze arta, însă nu orice artă ci un domeniu în care și-ar fi găsit mai ușor locul, Arta Conversației. Și a trudit, trudit, trudit... până seara la asfințit, când a devenit expertă în mesajul subliminal. Atunci, s-a închinat: „Mulțumesc pentru tot ce mi-ai dat, Doamne! dar eu...” Și lui Dumnezeu i-a plăcut strădania ș-a ’plecat urechea asupra ei... „Fie voia ta, femeie!”

Ziua a șaptea

Dumnezeu s-a odihnit. Oamenii s-au dus la biserică să I se închine... Și Domnului i-a plăcut! Și-i mai place ceva, dar nu spune: că cei desprinși din țărână spre zbor, deseori o invocă! și spun că este o „ea”; că nu are gen masculin. Ei nu știu cum arată, nici când vine. Ea însă îi știe, fiindcă fiecare are semnul Lui și ea îi „atinge” imperceptibil, iar pe cei sârguincioși îi susține asiduu – să ajungă pe culmile gloriei!

Rămâne doar o taină: „De ce, Dumnezeule, ai numit-o Muza?”

Autor: Mihaela SUCIU

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Dialoguri culturale !

Alătură-te reţelei Dialoguri culturale

Comentariu publicat de ileana popescu bâldea pe Aprilie 15, 2017 la 10:42pm

Recomandat în INTERFERENȚE LITERARE, 15 Aprilie 2017
Felicitări!

Comentariu publicat de mika pe Aprilie 7, 2017 la 10:49am

STelu Pop, mulțumesc pentru promovare și „abordare”! Să ne citim cu plăcere!

Comentariu publicat de STelu Pop pe Aprilie 7, 2017 la 8:54am

Mi-a placut aceasta abordare bine intiparita in textura epica, Felicitari!

Comentariu publicat de mika pe Aprilie 6, 2017 la 10:32pm

Mulțumesc celor trei membri pentru promovare!

Comentariu publicat de mika pe Aprilie 6, 2017 la 10:32pm

Agafia Dragan, onorată pentru recitire!

Comentariu publicat de mika pe Aprilie 6, 2017 la 10:31pm

Mulțumesc, Anica! Mult, mult! O stea? O pun în frunte să mă recunoști pe stradă :)

Comentariu publicat de mika pe Aprilie 6, 2017 la 10:29pm

Dan Tipuriță, vă mulțumesc!

Comentariu publicat de Agafia Dragan pe Aprilie 5, 2017 la 7:02pm

Un text foarte bun. L-am citit si recitit
Felicitari!

Comentariu publicat de Anica Andrei Fraschini pe Aprilie 5, 2017 la 4:49pm

Pitoresc, atractiv, consistent, foarte bine scris. Felicitări, mika! Promovez cu drag, acord o stea.

Comentariu publicat de Dan Tipuriță pe Aprilie 5, 2017 la 4:28pm

text expus şi promovat

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar-Agafia Drăgan
Publicat de Agafia Dragan
în Martie 28, 2017
Nume: Tigoianu Drăgan Eugenia
Nume autor:Agafia Drăgan
Domiciliu actual: Focşani, Vrancea
Născută în comuna Hodac, judeţul Mureş
Absolventă a Universităţii Bucureşti.
Debutează în timpul facultaţii la “Vatra” şi Gânduri studenţeşti, apoi până în 2013 publică doar articole de specialitate. Revine la poezie în 2013.

Activitatea literară 2014-2016
Publicaţii în revistele: Nomen Artis, Cronos peniţa de aur, Negru pe Alb, Dor de Dor, Confluente literare, Bogdania, sub egida Asociaţiei Cultural-Umanitare ”BOGDANIA ”, Oglinda Literară, ed. De Asociatia Culturala “Duiliu Zamfirescu” , eCreator , Amprentele sufletului, etc.

În antologii:
Cuvinte Sculptate, ed.Editgraf, Lumină din Lumina, ed. Armonii Culturale, Roşu Mocnit, ed.Rovimed, Priveşte Visând, Iubito, ed.Editgraph, Petale de Suflet, ed.Edigraph, Ieri ca prin Vis, ed, Editgraf, Obraji de Magnolie, ed.Editgraf, Antologia Antologiilor Natiunea, ed.Natiunea, Cu tine in gând ed. Editgraf, 10 ani plini de dor, ed. Pim, Lyrics et Prosa vol II si III ed. Natiunea, Pe aleea cuvintelor, ed. Ispirescu, Toamna asta Plouă cu Lacrimi, Iasi 2015, Carmen, ed.Anamarol, 2016,Alburii Sclipiri de Stele, ed.Napoca Nova etc.

Volume de autor:
Nevoia de Fericire, ed.Editgraf, 2014
Cu Toamna Căzută pe Gene, ed. Editgraf, 2015
Măriuca şi Prietenii ei, ed. Editgraf, 2015
Iluzia Regăsirii, ed. Armonii Culturale,2016
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-agafia-dr-gan

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

Interviu (imaginar) cu Veronica Micle Publicat de Bidulescu Constantin în Aprilie 6, 2017

Constantin Bidulescu: Ne reamintiţi, vă rog, câteva date personale? Veronica Micle: M-am născut la 22 aprilie 1850 la Năsăud. Părinţii au fost Ilie şi Ana Câmpeanu. Din nefericire tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc. În anul 1853 eu cu mama şi cu fratele ne-am mutat la Iaşi unde după cursurile primare am absolvit Şcoala Centrală de fete cu calificativul “eminent”, din comisie făcând parte, printre alţii Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul meu soţ. În primăvara anului 1872 am făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, unde mi-a fost prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 am debutat cu două scrieri în proză în revista “Noul curier român” cu pseudonimul Corina. Aţi avut o relaţie tumultoasă cu Eminescu. L-aţi considerat numai ca un mare poet sau a intervenit şi glasul inimii?

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-imaginar-cu-veronica-micle

Interviu cu Mihai Eminescu Publicat de Florin T. Roman în Aprilie 4, 2017 

Florin T. Roman: Ce mai faceţi, domnule Eminescu? MIHAI EMINESCU: Ia, eu fac ce fac de mult, / Iarna viscolu-l ascult. (Revedere) Dar în restul anului? Problema morţii lumii o dezleg. (Cărţile) Ce e poezia în opinia Domniei voastre? Ce e poezia? înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea. (Epigonii) Mai scrieţi poezii? La ce?... Oare totul nu e nebunie? (Mortua est!) Sunteţi marele nostru poet naţional, se ştie. Dacă aţi continua să compuneţi versuri aţi putea dobândi o faimă universală, egală poate cu cea a lui Shakespeare sau Baudelaire... N-ar fi păcat să abandonaţi pana? De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi? (...) De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu?/ Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? (Scrisoarea II) În acest veac, al XXI-lea, trăiesc şi se manifestă câţiva intelectuali români „postmoderni”, progresişti, care susţin că sunteţi autohtonist, antisemit, chiar xenofob... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-cu-mihai-eminescu

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
Publicat de adrian grauenfels
în Aprilie 13, 2017 la 8:32am în APARIȚII EDITORIALE (Modifică)Trimitere mesaj Vizualizare Discuţii

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
José Corti, s-a născut în Franţa în anul 1895. De tânăr s-a simţit atras de mişcare lui André Breton şi în paralel cu activităţile suprarealiştilor la care participa, Corti fondează "Editura Suprarealistă" în care va publica pe Aragon, cât şi cărţile lui Breton (În legitimă Apărare), Rene Char, Paul Éluard (Relentir Travaux), René Crevel -1932 (Clavecinul lui Diderot), pe Benjamin Péret în 1936 şi pe Salvador Dali cu "Metamofoza lui Narcis" în 1937. Mai târziu fondează în anul 1938, "Casa Corti", care publică operele complete ale lui Lautréamont, cât şi alte scrieri suprarealiste care vor caracteriza pluralismul firmei: poezie, romantism, eseul literar, dar şi cărţi universitare sau clasici francezi. José a murit în 1984 la Paris după o viaţă frământată dar totodată pasionantă.
A publicat cărţile sale (romane poliţiste, jurnalism, etc) sub pseudonimele: Roch Santa-Maria sau Sidney O'Brien. Sub numele său adevărat publică:
Imitaţie fără sclavie (1981), Amintiri dezordonate (1983), Provizoriul definitiv (1992).continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/jos-corti-editor-i-librar-al-avangadelor

Declinul Elitelor Publicat de adrian grauenfels în Aprilie 7, 2017

În limba latină termenul Electus caracterizează o persoană sau un grup care aduce comunităţii onoare şi valoare. Timp de secole grupele elitiste se evidenţiau prin preocupările şi acţiunile umanitare, ştiinţifice sau artistice care polarizau etosul social şi cultural al epocii lor. Elitele au fost active şi apreciate din antichitate şi până la recentul postmodernism care a catalizat dizolvarea barierelor culturale, trivializarea comunicaţiei în favoarea unui sat global lipsit de personalitate. Elitele de azi sunt paralizate de noua ordine axată pe mediocritate şi consum exagerat. Îmi amintesc filmele tinereţii mele în care protipendada oraşului ieşea la plimbare pe bulevardul central, trăsurile cu cai aşteptau clienţii sporadici iar vânzătorul de limonadă oferea în pahare de sticlă verzuie mirajul orientului oprit la poalele Balcanilor. Elita vorbea limbi străine, se intersa de ştiinţe, de filosofie, de expediţii, doamnele cântau la pian sau pictau în liniştea saloanelor. În ţara în care ne-am născut, România, frământata istorie a primelor două decenii de dictatură comunistă, a produs două dileme: una privitoare la represiunea sângeroasă declanşată de noul regim, iar celalaltă, la tenebroasele raporturi din culisele puterii noi instalate.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/declinul-elitelor

Caligrafii

UN ORAŞ TRANSILVAN
Publicat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
în Aprilie 15, 2017
Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberaţii mirate ale drumeţului grăbit de nevoile prezentului. La porţile impozante ale cetăţii de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenuşiul prezentului şi zâmbetul viitor al renaşterii sale. Poate numai aşa peste fardul ruginit şi colbul aşezat pe iluziile noastre înfăşurate în dorinţa de mai bine vor sosi vulturii din înălţimile la care aspirăm. Acum îţi împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moştenirii, ţi se dezvăluie trofeele câştigate prin spirit şi adversitate.
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/un-ora-transilvan

Stre-suri...

În țara asta normalitatea este ceva extraordinar Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Martie 27, 2017 Am încercat să fiu cât de cât un observator „normal”. Deși asta este totuși destul de dificil în România. Aici există tabere peste tot. Și exclusivități! Dacă te pune „ăl cu coarne”, sau „cel sfânt” (depinde și aici din ce tabără ești), să te uiți în tabăra lui pește, o iei peste bot de la cei din tabăra pescarului. Dar nu pentru că te-ai uitat la vecini. Nuuuu... Ci pentru că ai îndrăznit să belești cumva ochii. Culmea eforturilor este atunci când crezi că poți face ceva să-i împaci. Mai întâi între ei. Dar e mai mult decât o misiune imposibilă. Nici să stai în afară nu e o soluție. Te vor bombarda cu toții. Aici nu există enclave! În România nu s-a inventat nici obiectivismul, dar nici locul de observație egal situat între taberele veșnic beligerante. Iar războiul?!... 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/in-tara-asta-normalitatea-este-ceva-extraordinar

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor