Ziua întâi

Din prima, tânăra naivă l-a plăcut și s-au unit, deși părinții o avertizaseră... Și el a plăcut-o și nonșalant, galant i-a oferit numele. Trăiau fericiți, în carul cu flori și ea i-a dăruit fii și fiice, iar el se bucura că-i crește neamul și-i duce numele. Seara, femeia s-a închinat lui: „Mulțumesc, bărbate!”  Domnului nu i-a plăcut, dar a surâs!

Ziua a doua

Sporindu-le neamul, carul s-a îngreunat. Omul s-a așezat să se odihnescă în căruță, iar femeia și-a continuat drumul zicându-și: „Se odihnește el, pe urmă eu, că la noapte poate plânge vreun țânc!”. Șarpele, jivină târâtoare, ivindu-i-se ocazia, s-a strecurat lângă om ispitindu-l să se odihnească și noaptea, că ziua a muncit prăjindu-se la soare. Omului i-a plăcut ideea, dar femeii nu! S-au certat și el, mai puternic, i-a pus pumnul în gură: „Taci!” Femeia s-a simțit jignită și s-a plâns alor ei spunându-le: „Eu nu mai stau cu el!”, iar părinții au înțeles-o: „Tu bărbat găsești oricând, dar tată pentru prunci, nu! Ce vină au ei să suporte răutățile voastre și vorba lumii? Educă-l! Împacă-te cu tine că noi te susținem!” Și femeia s-a întors mulțumită de sfat. Seara s-a închinat: „Mulțumesc, părinților mei!” Domnului i-a plăcut (că și el este Tată) și i-a dăruit un strop de agheazmă, fără să știe ea. Zâmbea larg cerul!

Ziua a treia

Dimineața cam greu pentru femeie, înhămată la căruță purtându-și crucea... A dat să spună ceva, dar agheazma i-a înecat vorbele. Primitoare din fire, pe drum, a mai luat o sarcină, două, trei... și a văzut că are de câștigat pentru bunăstarea familiei și-a mers înainte. Hurduc, hurduc! Părinții o ajutau la deal și pruncii creșteau cuminți, frumoși... Ea dansa Lambada, nu mirosea a bine versul, dar ritmul era în vogă. Rând pe rând, crescând, pruncii s-au dat jos ș-au ajutat-o... Fericirea se citea pe chipul ei, doar o umbră avea: pruncul-bărbat, minte de copil – joaca! se dădea jos numai pentru nevoile sale, dar și-a zis: „Nu-i rău, am încercat tot se putea, asta e firea sa, unde mănâncă atâția ce mai contează o gură?! – îl las în plata Domnului! că-i liniște și copiii mă ajută, iar dacă, acum, am mai mult timp, de ce să nu mă culturalizez?” Seara s-a închinat: „Mulțumesc, viață!” Domnului i-a plăcut (că și El e Viață) și i-a dat mintea cea de pe urmă. Râdea în hohote!

Ziua a patra

Femeia a constat că fiul cel mic a împlinit vârsta majoratului, se ținea chiar bine pe picioarele sale și alerga antrenându-se. În căruță rămăsese doar pruncul-bărbat! I-a spus: „Până aici!” și au început discuțiile:

– Ce până aici?

– Drumul împreună! De acum fiecare cu poteca sa.

– Ai jurat c-o să fim împreună, la bine și la rău, până ce moartea ne v-a despărții! Ai uitat?

– Nu! Dar dacă a murit dragostea mea pentru tine, ce rost are să fim împreună?

– A, tu! Te omor! – a scos el din mâneca un as, încercându-și norocul.

– Ok. Eu mă odihnesc și tu vei purta oprobiul propriilor copii și al lumii. Ai casă, masă – gratis! dar în colivie...

Dacă a văzut că ea nu cedează, nici moartă, a schimbat: „Îmi dai jumate din avere, că așa spune legea!” „Ok, și cum împărțim căruța: de-a lungul, de-a latul sau oblu?” – a întrebat ea, degajată.

Cum n-o scotea la capăt cu el, s-au prezentat în fața autorității. Justiția legată la ochi, cu sabia într-o mână și balanța în cealaltă, a ascultat primul capăt de cerere al bărbatului: „Să-i luați numele ce i l-am dat, nu-i drept să se numească: „Femeia mea!” Harșt! – a tăiat sabia cuvântul „mea” și vocea a sunat: „Rămâne: Femeia!, ca mamă nu și-a abandonat pruncii, ca soție nu văd nici un impediment. Altceva?” A primit încă două capete: al lui și al ei. Le-a pus în balanță: zilele lui fripte pe un taler și nopțile ei nedormite pe celălalt taler. Zilele erau egale cu nopțile, dar pentru nopți a acordat un spor și: „Harșt!” cu sabia le-a hotărât cota-parte și le-a rupt „Certificatul de căsătorie” anulând „Contractul prestări servicii gratuite”.

Ambii au ieșit șifonați, dar mulțumiți că nu le-a tăiat propriul cap, au vândut carul și-au împărțit banii conform cotelor: una crescută în detrimentul celeilalte, că: „Unde-i lege, nu-i tocmeală!”... El a plecat pe poteca lui și ea și-a cumpărat o căsuță la o margine de drum. Seara, ea s-a închinat: „Mulțumesc, Doamne, c-am scăpat!”

Domnului i-a plăcut că și-a adus aminte de El, acum, chiar dacă era în ultimul ceas și i-a dat odihnă – o noapte. Neobosit, pentru „ținerea de minte”, a construit Carul Mare și Carul Mic cu oiștile orientate în sensuri opuse, iar ca omenirea să se orienteze în emisfera calotei lor, la capătul oiștii Carului Mic, a pus Steaua Polară sau Alpha – să strălucească – far! 

Ziua a cincea

Femeia s-a trezit cu noaptea-n cap. Haos! – de nu vedea nici începutul și nici sfârșitul! Și a spus: „Să se facă lumină!” și s-a dus odihna. A împrospătat căsuța și-a dichisit flori la ferestre, o icoană la răsărit și exact lucrurile de strictă necesitate. Și-a triat amintirile: bune și rele; „Cele rele la spălat, pe apa Sâmbetei!” și-a etalat experiențele plăcute vederii și le-a îndosariat pe cele neplăcute – să fie la îndemână, să nu le repete. A întins o masă împărătească chemându-și fii și fiicele. Niciunul n-a lipsit! Mezinul s-a uitat: ba în stânga – ba în dreapta! și mirat: „Tata?”, iar ea i-a răspuns:

– Cinstește-l! așa cum mă cinstești și pe mine. Ne-am intersectat odată și din dragoste ați apărut voi, într-o căruță plină cu flori. Ambii v-am iubit și vă iubim, dar fiecare în felul său. Voi nu aveți nici o vină, că noi, acum, mergem paralel! Când veți fi în lume, de-ți face bine – numele nostru va fi în slavă, de veți face rău – numai numele meu va purta povara! – că eu v-am născut și toți își aduc aminte de origine.

Au mâncat liniștiți, au băut un pahar și a fost veselie. Mare! Dar cea mai mare a fost a ei, fiindcă erau împreună ca frați. S-a ridicat în picioare să-i îmbrățișeze cu privirea și le-a spus:

– Valea, tot înainte! Vedeți linia orizontului? De acolo începe lumea voastră, s-o stăpâniți sănătoși și să vă câștigați pâinea cu sudoarea minții. Dacă vreți să vă căsătoriți e voia voastră, dar să vă luați pereche să fiți un întreg, să aveți ce discuta la bătrânețe și să vă susțineți. Și nu uitați! Să spuneți copiilor voștri, ceea ce s-a transmis în neam, din generație în generație – în relațiile cu ceilalți:

a)    Să lăsați loc de bună ziua!

b)    Să vă ridicați și să vă coborâți, după om!

c)    Să nu vă puneți cu prostul, că prostul are mintea odihnită!

Lumina ochilor mei! cu bucurie: v-am îngrijit, v-am crescut aripi și v-am deschis Calea, iar casa mea e și a voastră, aici, ca să vă întoarceți „acasă”! Zburați, să vă înfruptați din libertate! Eu vă mulțumesc!

Oamenii-păsări s-au ridicat stol, au dat un ocol și-au plecat care încotro. Seara, ea s-a închinat: „Mulțumesc, Doamne, c-au zburat!” Și Domnului i-a plăcut și a zis: „Să fie spre înalt!”

Ziua a șasea

Timp berechet! Femeia și-a continuat studiul, propunându-și să aprofundeze arta, însă nu orice artă ci un domeniu în care și-ar fi găsit mai ușor locul, Arta Conversației. Și a trudit, trudit, trudit... până seara la asfințit, când a devenit expertă în mesajul subliminal. Atunci, s-a închinat: „Mulțumesc pentru tot ce mi-ai dat, Doamne! dar eu...” Și lui Dumnezeu i-a plăcut strădania ș-a ’plecat urechea asupra ei... „Fie voia ta, femeie!”

Ziua a șaptea

Dumnezeu s-a odihnit. Oamenii s-au dus la biserică să I se închine... Și Domnului i-a plăcut! Și-i mai place ceva, dar nu spune: că cei desprinși din țărână spre zbor, deseori o invocă! și spun că este o „ea”; că nu are gen masculin. Ei nu știu cum arată, nici când vine. Ea însă îi știe, fiindcă fiecare are semnul Lui și ea îi „atinge” imperceptibil, iar pe cei sârguincioși îi susține asiduu – să ajungă pe culmile gloriei!

Rămâne doar o taină: „De ce, Dumnezeule, ai numit-o Muza?”

Autor: Mihaela SUCIU

Vizualizări: 38

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Dialoguri culturale !

Alătură-te reţelei Dialoguri culturale

Comentariu publicat de Anica Andrei Fraschini pe Aprilie 5, 2017 la 4:49pm

Pitoresc, atractiv, consistent, foarte bine scris. Felicitări, mika! Promovez cu drag, acord o stea.

Comentariu publicat de Dan Tipuriță pe Aprilie 5, 2017 la 4:28pm

text expus şi promovat

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...Eurovision

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV, George Ionita
Publicat de george ionita
în Martie 27, 2017

Debutul literar are loc în anul 2000, după întâlnirea cu vechiul coleg
de liceu şi prieten, Mihail I. Vlad, care coordonează apariţia
volumului de poezie "Panta Rhei", la editura Macarie. Prefaţa cărţii
este făcută de scriitorul Cezar Ivanescu, care spune printre
altele:"George Ioniţă scrie o inteligentă poezie de notaţie", adăugând
apoi: "Poet autentic la nivelul trăirii, de o sinceritate
debordantă"... Apariţia volumului este consemnata în publicaţiile
locale, Jurnalul de Dâmboviţa, sub semnătura regretatului Mihail I.
Vlad, Oglinda de Dâmboviţa ( Maximca Grasu). Următorul volum de poezie
apare în anul 2001 - "Umbre", la aceeaşi editură Macarie, coperta şi
ilustraţiile aparţinând pictorului Cornel Ionescu. "Prizonierul unei
clipe" apare în anul 2003 cu o prefaţă semnată de George Sânteprean,
care remarca: "George Ioniţă cunoaşte meşteşugul "de a ciopli"vocabule,
de a adulmeca sensul cuvântului şi de a-i ritma respiraţia".

continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-george-ionita

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

128 de ani de la moartea lui EMINESCU
Postat de ION IONESCU-BUCOVU în Iunie 13, 2017

În larga deschidere a timpului Eminescu este o efigie a spiritualităţii româneşti în milenara ei devenire. Harul eminescian a avut de străbătut un drum anevoios, până la tragic, între anii acumulărilor şi formaţiei filozofice şi ştiinţifice, apoi chinuiţii şi ameninţaţii ani de slujbaş, în sfârşit, neînduplecaţii ani care i-au măcinat existenţa fizică, în ultima parte a vieţii, prăbuşindu-l definitiv.
Cred că Eminescu-omul, viaţa lui, e greu de descifrat după 128 de ani de la moarte.. Mai bine să lăsăm mărturiile contemporanilor care l-au cunoscut să vorbească. Deși mărturiile lor au pus preț mai mult pe cancanuri, scoțând în relief partea exotică a vieții lui.
El nu a apărut pe un sol arid. În familia lui era o efervescenţă culturală. Se vorbeau câteva limbi, căminarul avea o bibliotecă bogată. Şi mai presus de orice voia ca fiii lui să înveţe carte. Apoi mamă-sa iubea folclorul, le spunea basme, le cânta şi îi încânta cu snoave, proverbe şi eresuri. Şi copilul Eminescu a îndrăgit natura Ipoteştilor, pădurea, lacurile, dealurile, câmpul, ciobanii, prisăcarii, ţapinarii. continuare...
http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/128-de-ani-de-la-moartea-lui-eminescu

Caligrafii

Eminescu - definiţii Postat de Florin T. Roman în Iunie 14, 2017

Pentru sufletul acestui neam, izvorât din lacrimă de sânge şi deprins a suspina şi-a plânge, Eminescu-i rană şi balsam.

Pentru oamenii acestui plai, care şi-au păstrat credinţa vie şi trăiesc cu dor de veşnicie, Eminescu-i un crâmpei de rai.

continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/eminescu-defini-ii

Podul
Publicat de Agafia Dragan în Mai 17, 2017 
Gândurile se îmbinau cu prezentul şi amintirile în mintea ei, în aceea zi când după atâţia ani îşi adunase curajul să se întoarcă, poate nu era decât o scuză a amânărilor repetate, fără un motiv bine conturat. Pădurea respira aramă, era toamnă. Un sentiment de lipsă se cuibărise în ea, ca şi cum drumul străbătut de atâtea ori nu mai era acelaşi. Ce lipsea nu putea să realizeze, nimic nu se schimbase, doar ea pierduse fărâma aceea de suflet unde putea să regăsească fata cu ochii de chihlimbar. Şi apa Gurghiului îşi schimbase matca de la inundaţie.  
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/podul

Stre-suri...

Adevărul din Monitorul Neoficial Publicat de ileana popescu bâldea în Iunie 15, 2017

Ascult muzică. Nimic neobișnuit sau ciudat. Urmăresc reacții la situația politică pe toate posturile de televiziune. Din când în când țintuiesc umbrele de pe pereți și jucăriile în dezordine ale unei feline. Citesc comentarii pe Facebook, privesc afișe, stări, flori, încerc să înțeleg miezul poemelor și sufletul oamenilor. Toate acestea le fac în același timp, ca și cum creierul meu este setat să fie peste tot, deodată, sau… ca și cum răbdarea mă lasă și intuiesc finalul din ceva anume fără ca el să se fi întâmplat încă. Poate revolta îmi grăbește fuga dintr-o zonă în alta, poate neputința de a accepta machiavelismul uman mă face să fiu călător grăbit printre capcanele lumii. Da, capcane! Cum să numești altfel o situație, o imagine, o atitudine reprobabilă? continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/adevarul-din-monitorul-neoficial

de unde Doamne atâta democraţie Postat de Calotescu Tudor Gheorghe în Iunie 13, 2017

când împãrãţia Ta e ÎMPÃRÃŢIE şi raiul şi iadul poate şi trecerile dintr-o dimensiune în alta au reguli stricte şi paznici rezistenţi la mitã probabil nu e nevoie nici de DNA spun probabil pentru cã de Codruţa nu scapã nimeni dar mã tot întreb ca un prost în dezvoltare de unde pânã unde este atât niciunde şi apoi numãr atomii precum un contabil responsabil de ordonarea creditelor fãrã numãrãtori paralele de tip electoral doar crude balanţe peste crude balanţe cu nimicul pe talere într-un veşnic dezechilibru perfect http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/de-unde-doamne-at-ta-democra-ie

 

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor