De aproape o lună, octombrie își făcea mendrele cu o toamnă colerică. O știa cam vagaboandă de la ,,Răpciune” ce i-o predase pe inventar, chiar înainte să-și dea duhul, jigărit de ifosele ei. Îmbătrânit, prea devreme, octombrie o strâgea cu puterile sale sleite să nu-i scape și îi amușina mireasma sorbind-o cu nesaț. Asta am ajuns! Inimă tânără în trup bătrân! – își spuse ghiujul îndulcindu-și năduful ultimelor clipe. Soarele îi ținea hangul: Frate, ai pasiune morbidă sau vine ,,Apocalipsa”? Și dă-i căldură, și dă-i nădușeală... trudă, iar poama zdrobită mustea lascivă.

Lângă bloc, două băbuțe se bucurau de timpul frumos stând pe bancă și legănându-și picioarele; nostime ca niște copilițe. Apoi, s-au alipit una de alta să se audă mai bine însorindu-se ca două gângănii Vaca-Domnului. Harnice și minuțioase, așa cum le este firea, astăzi, dumnealor vor croșeta laolaltă, spre deosebire de vremea rea când una lucrează pe față și alta pe dos, în funcție de cum are fiecare orientată locuința, spre ușa de la intrare sau în spatele blocului. Din turnul de pază sau de pe bancă, vigilentele ochesc tot ce se întâmplă în jur, iar urechile lor ciulite le destăinuie aproape tot ce se petrece prin vecini sau pe casa scării. Nimeni nu scapă! Pun etichete și pe cunoscuți, și pe străini!
În fața lor, impasibil, un nuc moțăie. E leat cu bătrânele, fanat, ridat și noduros, dar nu vorbește. În locul lui, drept în vârf, croncăne o cioară: Crau! Crau!
– Huși! Huși, paduchioaso! o alungă una dintre femei – Natalița, țipând și bătând din palme.
– Trebuia s-o lași, își lărgea și ea orizontul. Hi! Hi! – se îneacă în râs Aglaia și adaugă: ,,Mai ai nuci?”
– Îhî! Cam de-o colivă – răspunde Natalița.
– Vezi! Așa-ți trebuie, doar ți-am spus să păzești nucul, că tu ai ferestrele spre el.
– Văleuuu! se încălzește, în vorbă, Natalița: ,,Uiți, fa, că țî-am zâs că l-o batut noapcea! Io dorm, n-am insomnii! Și amu, ș-ai cu mini? Bre, te-ai sculat cu fața sub ogheal di mă nădușești?”
– Ba tu mă omori cu zile! Tu și țărănismele tale... Gata, nu mai spun nimic!
Cu un ochi la prietenă să vadă dacă s-a supărat și cu celălalt pe alee, Aglaia începe să se mire cu voce tare: ,,Ce mândrețe de fată!”, dar Natalița nu-i răspunde.
Tânăra sprințară se apropie de ele, le salută politicos din mers: ,,Zâua bună! Do’mne-ajută!” și se îndreaptă spre ușa blocului fără să mai aștepte vreun răspuns. Pe îndelete, din spate, până dispare din câmpul vizual, Aglaia o analizează: E îngrijit împletită! Are părul bogat, prins într-o coadă de cal, lungăăă, lungă de-i mătură șoldurile. Bineee!... Mulați pe ea, pantalonii îi scot în evidență crupa, picioarele sunt drepte și suple, iar gleznele subțiri, nervoase... De rasă! Dă un ghiont vecinei, iar aceasta răspunde veselindu-se:
– Fa, Aglaie, io zâc că n-are budigăi pi șăli. Matali?
– Mda... Iapă de prăsilă! Hai, du-te! c-o pierdem. Ești mai sprintenă ca mine. Vezi la cine intră. Vorbim pe urmă... Mai stai?
– Oleacă! Oleacă! Iaca ma duc!

Trec minute bune! Aglaia e pe jar. Fierbe și vorbește singură: ,,Mototoală, mototoală...” Când apare, o ia din scurt:
– Dacă și boala s-ar grăbi să vină ca tine... Eiii!? Zici sau nu?
– Ghini! Ghini! Fărî gâlșeavî... Îîî!... olecuțâcă, sî-mi trag... hîîî!... șî nu-s di vină... hîî!... fata îi... hîîî!... o tot bîjbîit prin porhaită dupa chei... hîîî!... șî șadi lichită di noi, la apartamentul șinși.
– Drăguță! Hai, în casă! poate auzim ceva prin pereți și vorbim la mobil... Dă să se ridice: ,,Natalițooo, mă ajuți?”
– Ghini, bre! Dacă așa vrai, la tilifon... Auleo-leo-leo!... Pi matali ti dor chișoarili și pi mini, amu, m-o palit pântișili di la curechi...
(va continua)
Regionalisme moldovenești:

amu – acum
batut – bătut
budigăi – chiloți
chișoarili – picioarele
curechi – varză
ghini – bine
gîlșeavî – ceartă
iaca – iată
io – eu
lichită – lipită
matali – dumneata
noapcea – noaptea
ogheal – plapumă
oleacă, olecuțâcă – puțin
palit – lovit
pântișili – burta
porhaită – geantă
șăli – șale
șinși – cinci
tilifon – telefon
văleu/auleu – vai
vrai – vrei

Autor: Mihaela SUCIU

Vizualizări: 42

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Dialoguri culturale !

Alătură-te reţelei Dialoguri culturale

Comentariu publicat de Silvia Giurgiu pe Martie 6, 2017 la 7:12pm

Recitit cu plăcere! Felicitări!

Comentariu publicat de mika pe Martie 6, 2017 la 10:59am

Doamna Ileana Popescu Bâldea, vă mulțumesc pentru interesul și locul acordat textului meu!

Comentariu publicat de ileana popescu bâldea pe Martie 5, 2017 la 12:10pm

Text recomandat în rubrica INTERFERENȚE LITERARE, 4 Martie 2017
Felicitări!
Redacția

Comentariu publicat de mika pe Februarie 21, 2017 la 8:47pm

Mulțumesc frumos doamnelor pentru aprecieri, expunere, promovare, steluță și trei like! Mă onorează vizita dumneavoastră!

Comentariu publicat de Veronica Pavel Lerner pe Februarie 21, 2017 la 3:54pm

Excelent, steluta!

Comentariu publicat de ileana popescu bâldea pe Februarie 18, 2017 la 11:29pm

Expun și promovez!

Savuros și bine scris! Aprecieri|! Partajez în DIALOGURI-SUPLIMENT LITERAR, 18 Februarie 2017

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...Eurovision

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV, George Ionita
Publicat de george ionita
în Martie 27, 2017

Debutul literar are loc în anul 2000, după întâlnirea cu vechiul coleg
de liceu şi prieten, Mihail I. Vlad, care coordonează apariţia
volumului de poezie "Panta Rhei", la editura Macarie. Prefaţa cărţii
este făcută de scriitorul Cezar Ivanescu, care spune printre
altele:"George Ioniţă scrie o inteligentă poezie de notaţie", adăugând
apoi: "Poet autentic la nivelul trăirii, de o sinceritate
debordantă"... Apariţia volumului este consemnata în publicaţiile
locale, Jurnalul de Dâmboviţa, sub semnătura regretatului Mihail I.
Vlad, Oglinda de Dâmboviţa ( Maximca Grasu). Următorul volum de poezie
apare în anul 2001 - "Umbre", la aceeaşi editură Macarie, coperta şi
ilustraţiile aparţinând pictorului Cornel Ionescu. "Prizonierul unei
clipe" apare în anul 2003 cu o prefaţă semnată de George Sânteprean,
care remarca: "George Ioniţă cunoaşte meşteşugul "de a ciopli"vocabule,
de a adulmeca sensul cuvântului şi de a-i ritma respiraţia".

continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-george-ionita

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

128 de ani de la moartea lui EMINESCU
Postat de ION IONESCU-BUCOVU în Iunie 13, 2017

În larga deschidere a timpului Eminescu este o efigie a spiritualităţii româneşti în milenara ei devenire. Harul eminescian a avut de străbătut un drum anevoios, până la tragic, între anii acumulărilor şi formaţiei filozofice şi ştiinţifice, apoi chinuiţii şi ameninţaţii ani de slujbaş, în sfârşit, neînduplecaţii ani care i-au măcinat existenţa fizică, în ultima parte a vieţii, prăbuşindu-l definitiv.
Cred că Eminescu-omul, viaţa lui, e greu de descifrat după 128 de ani de la moarte.. Mai bine să lăsăm mărturiile contemporanilor care l-au cunoscut să vorbească. Deși mărturiile lor au pus preț mai mult pe cancanuri, scoțând în relief partea exotică a vieții lui.
El nu a apărut pe un sol arid. În familia lui era o efervescenţă culturală. Se vorbeau câteva limbi, căminarul avea o bibliotecă bogată. Şi mai presus de orice voia ca fiii lui să înveţe carte. Apoi mamă-sa iubea folclorul, le spunea basme, le cânta şi îi încânta cu snoave, proverbe şi eresuri. Şi copilul Eminescu a îndrăgit natura Ipoteştilor, pădurea, lacurile, dealurile, câmpul, ciobanii, prisăcarii, ţapinarii. continuare...
http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/128-de-ani-de-la-moartea-lui-eminescu

Caligrafii

Eminescu - definiţii Postat de Florin T. Roman în Iunie 14, 2017

Pentru sufletul acestui neam, izvorât din lacrimă de sânge şi deprins a suspina şi-a plânge, Eminescu-i rană şi balsam.

Pentru oamenii acestui plai, care şi-au păstrat credinţa vie şi trăiesc cu dor de veşnicie, Eminescu-i un crâmpei de rai.

continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/eminescu-defini-ii

Podul
Publicat de Agafia Dragan în Mai 17, 2017 
Gândurile se îmbinau cu prezentul şi amintirile în mintea ei, în aceea zi când după atâţia ani îşi adunase curajul să se întoarcă, poate nu era decât o scuză a amânărilor repetate, fără un motiv bine conturat. Pădurea respira aramă, era toamnă. Un sentiment de lipsă se cuibărise în ea, ca şi cum drumul străbătut de atâtea ori nu mai era acelaşi. Ce lipsea nu putea să realizeze, nimic nu se schimbase, doar ea pierduse fărâma aceea de suflet unde putea să regăsească fata cu ochii de chihlimbar. Şi apa Gurghiului îşi schimbase matca de la inundaţie.  
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/podul

Stre-suri...

Adevărul din Monitorul Neoficial Publicat de ileana popescu bâldea în Iunie 15, 2017

Ascult muzică. Nimic neobișnuit sau ciudat. Urmăresc reacții la situația politică pe toate posturile de televiziune. Din când în când țintuiesc umbrele de pe pereți și jucăriile în dezordine ale unei feline. Citesc comentarii pe Facebook, privesc afișe, stări, flori, încerc să înțeleg miezul poemelor și sufletul oamenilor. Toate acestea le fac în același timp, ca și cum creierul meu este setat să fie peste tot, deodată, sau… ca și cum răbdarea mă lasă și intuiesc finalul din ceva anume fără ca el să se fi întâmplat încă. Poate revolta îmi grăbește fuga dintr-o zonă în alta, poate neputința de a accepta machiavelismul uman mă face să fiu călător grăbit printre capcanele lumii. Da, capcane! Cum să numești altfel o situație, o imagine, o atitudine reprobabilă? continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/adevarul-din-monitorul-neoficial

de unde Doamne atâta democraţie Postat de Calotescu Tudor Gheorghe în Iunie 13, 2017

când împãrãţia Ta e ÎMPÃRÃŢIE şi raiul şi iadul poate şi trecerile dintr-o dimensiune în alta au reguli stricte şi paznici rezistenţi la mitã probabil nu e nevoie nici de DNA spun probabil pentru cã de Codruţa nu scapã nimeni dar mã tot întreb ca un prost în dezvoltare de unde pânã unde este atât niciunde şi apoi numãr atomii precum un contabil responsabil de ordonarea creditelor fãrã numãrãtori paralele de tip electoral doar crude balanţe peste crude balanţe cu nimicul pe talere într-un veşnic dezechilibru perfect http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/de-unde-doamne-at-ta-democra-ie

 

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor