De aproape o lună, octombrie își făcea mendrele cu o toamnă colerică. O știa cam vagaboandă de la ,,Răpciune” ce i-o predase pe inventar, chiar înainte să-și dea duhul, jigărit de ifosele ei. Îmbătrânit, prea devreme, octombrie o strâgea cu puterile sale sleite să nu-i scape și îi amușina mireasma sorbind-o cu nesaț. Asta am ajuns! Inimă tânără în trup bătrân! – își spuse ghiujul îndulcindu-și năduful ultimelor clipe. Soarele îi ținea hangul: Frate, ai pasiune morbidă sau vine ,,Apocalipsa”? Și dă-i căldură, și dă-i nădușeală... trudă, iar poama zdrobită mustea lascivă.

Lângă bloc, două băbuțe se bucurau de timpul frumos stând pe bancă și legănându-și picioarele; nostime ca niște copilițe. Apoi, s-au alipit una de alta să se audă mai bine însorindu-se ca două gângănii Vaca-Domnului. Harnice și minuțioase, așa cum le este firea, astăzi, dumnealor vor croșeta laolaltă, spre deosebire de vremea rea când una lucrează pe față și alta pe dos, în funcție de cum are fiecare orientată locuința, spre ușa de la intrare sau în spatele blocului. Din turnul de pază sau de pe bancă, vigilentele ochesc tot ce se întâmplă în jur, iar urechile lor ciulite le destăinuie aproape tot ce se petrece prin vecini sau pe casa scării. Nimeni nu scapă! Pun etichete și pe cunoscuți, și pe străini!
În fața lor, impasibil, un nuc moțăie. E leat cu bătrânele, fanat, ridat și noduros, dar nu vorbește. În locul lui, drept în vârf, croncăne o cioară: Crau! Crau!
– Huși! Huși, paduchioaso! o alungă una dintre femei – Natalița, țipând și bătând din palme.
– Trebuia s-o lași, își lărgea și ea orizontul. Hi! Hi! – se îneacă în râs Aglaia și adaugă: ,,Mai ai nuci?”
– Îhî! Cam de-o colivă – răspunde Natalița.
– Vezi! Așa-ți trebuie, doar ți-am spus să păzești nucul, că tu ai ferestrele spre el.
– Văleuuu! se încălzește, în vorbă, Natalița: ,,Uiți, fa, că țî-am zâs că l-o batut noapcea! Io dorm, n-am insomnii! Și amu, ș-ai cu mini? Bre, te-ai sculat cu fața sub ogheal di mă nădușești?”
– Ba tu mă omori cu zile! Tu și țărănismele tale... Gata, nu mai spun nimic!
Cu un ochi la prietenă să vadă dacă s-a supărat și cu celălalt pe alee, Aglaia începe să se mire cu voce tare: ,,Ce mândrețe de fată!”, dar Natalița nu-i răspunde.
Tânăra sprințară se apropie de ele, le salută politicos din mers: ,,Zâua bună! Do’mne-ajută!” și se îndreaptă spre ușa blocului fără să mai aștepte vreun răspuns. Pe îndelete, din spate, până dispare din câmpul vizual, Aglaia o analizează: E îngrijit împletită! Are părul bogat, prins într-o coadă de cal, lungăăă, lungă de-i mătură șoldurile. Bineee!... Mulați pe ea, pantalonii îi scot în evidență crupa, picioarele sunt drepte și suple, iar gleznele subțiri, nervoase... De rasă! Dă un ghiont vecinei, iar aceasta răspunde veselindu-se:
– Fa, Aglaie, io zâc că n-are budigăi pi șăli. Matali?
– Mda... Iapă de prăsilă! Hai, du-te! c-o pierdem. Ești mai sprintenă ca mine. Vezi la cine intră. Vorbim pe urmă... Mai stai?
– Oleacă! Oleacă! Iaca ma duc!

Trec minute bune! Aglaia e pe jar. Fierbe și vorbește singură: ,,Mototoală, mototoală...” Când apare, o ia din scurt:
– Dacă și boala s-ar grăbi să vină ca tine... Eiii!? Zici sau nu?
– Ghini! Ghini! Fărî gâlșeavî... Îîî!... olecuțâcă, sî-mi trag... hîîî!... șî nu-s di vină... hîî!... fata îi... hîîî!... o tot bîjbîit prin porhaită dupa chei... hîîî!... șî șadi lichită di noi, la apartamentul șinși.
– Drăguță! Hai, în casă! poate auzim ceva prin pereți și vorbim la mobil... Dă să se ridice: ,,Natalițooo, mă ajuți?”
– Ghini, bre! Dacă așa vrai, la tilifon... Auleo-leo-leo!... Pi matali ti dor chișoarili și pi mini, amu, m-o palit pântișili di la curechi...
(va continua)
Regionalisme moldovenești:

amu – acum
batut – bătut
budigăi – chiloți
chișoarili – picioarele
curechi – varză
ghini – bine
gîlșeavî – ceartă
iaca – iată
io – eu
lichită – lipită
matali – dumneata
noapcea – noaptea
ogheal – plapumă
oleacă, olecuțâcă – puțin
palit – lovit
pântișili – burta
porhaită – geantă
șăli – șale
șinși – cinci
tilifon – telefon
văleu/auleu – vai
vrai – vrei

Autor: Mihaela SUCIU

Vizualizări: 38

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Dialoguri culturale !

Alătură-te reţelei Dialoguri culturale

Comentariu publicat de Silvia Giurgiu pe Martie 6, 2017 la 7:12pm

Recitit cu plăcere! Felicitări!

Comentariu publicat de mika pe Martie 6, 2017 la 10:59am

Doamna Ileana Popescu Bâldea, vă mulțumesc pentru interesul și locul acordat textului meu!

Comentariu publicat de ileana popescu bâldea pe Martie 5, 2017 la 12:10pm

Text recomandat în rubrica INTERFERENȚE LITERARE, 4 Martie 2017
Felicitări!
Redacția

Comentariu publicat de mika pe Februarie 21, 2017 la 8:47pm

Mulțumesc frumos doamnelor pentru aprecieri, expunere, promovare, steluță și trei like! Mă onorează vizita dumneavoastră!

Comentariu publicat de Veronica Pavel Lerner pe Februarie 21, 2017 la 3:54pm

Excelent, steluta!

Comentariu publicat de ileana popescu bâldea pe Februarie 18, 2017 la 11:29pm

Expun și promovez!

Savuros și bine scris! Aprecieri|! Partajez în DIALOGURI-SUPLIMENT LITERAR, 18 Februarie 2017

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

despre mine
Publicat de Iordache Anisoara 

După cum văd, dragilor, am intrat în prelungiri în jocul de-a viața și moartea.
Așa că, vă voi necăji cu versurile mele șchioape, smucite, zăpăcite și zornăitoare.
Vă iubesc pentru că îmi hrăniți sufletul cu lumina versurilor.
Fraților, să vă amintiți și de mine păcătoasa și să mă pomeniți în rugăciunile voastre.
Cu drag,
anişoara iordache( 7 -12-1956-nu ştiu dacă mi-a murit sufletul)

........
într-un pahar cu apă

sub povara setei o umbră-

precum piatra-i șlefuită
de neastâmpărul apelor
așa și umbra
pierde conturul
când i se-arată paloșul luminii
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/despre-mine

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

Lucian Boia - istoric sau mit? Publicat de Florin T. Roman în Martie 19, 2017

Dacă cineva nu e la curent cu sensul actual al cuvântului “naţionalism” îl poate lesne afla din DEX - ediţia a II-a: doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor şi aspiraţiilor naţionale, sau din Marele dicţionar de neologisme: politică şi ideologie care urmăresc întreţinerea izolării şi aţâţarea urii de rasă şi naţionalitate; tendinţă de a aprecia exclusiv şi exagerat tot ceea ce aparţine propriei naţiuni. Nelăsându-se deloc afectat de naţionalism, profesorul Lucian Boia de la Universitatea din Bucureşti a devenit, step by step, un mare istoric al României, poate celmare. g.com/forum/topics/lucian-boia-istoric-sau-mit

ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME – STARPRESS 2017, AUTOR LIGYA DIACONESCU - publicat de Florin T Roman
Dacă mai există vreun om de cultură român care încă nu a făcut cunoştinţă cu Doamna Limbii sale materne, Ligya Diaconescu, înseamnă că, citind aceste rânduri, a sosit momentul să o cunoască. De ce Ligya Diaconescu este Doamna Limbii române? Nu neapărat pentru că este jurnalistă, poetă, scriitoare, publicistă de cetăţenie română. Nu pentru că deţine titluri de director general, de proprietar sau membru al unor prestigioase asociaţii, reviste, cluburi culturale române şi internaţionale. 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/antologia-scriitorilor-rom-ni-contemporani-din-ntreaga-lume

Alexandru Dragomir şi Sarcina Gândirii Postat de adrian grauenfels în Februarie 15, 2017

Alexandru Dragomir şi Sarcina Gândirii "He had a brilliant philosophical mind who refused to publish a single page in his life" (Wikipedia) Prea puţin cunoscut, filosoful român Alexandru Dragomir (1916-2002) a fost elevul apreciat al marelui Martin Heidegger care îi admira gândirea strălucită. Cei doi lucrează şi discută îndelung metafizica, expusă în seminarele ţinute de Heidegger până în 1943 când Dragomir este obligat să părăsească seminarul din Freiburg pe care îl urmase, după spusele profesorului său: "Cu mare sârg şi reuşite excepţionale". Provenea dintr-o familie clujeană de intelectuali şi dobândise două licenţe: Dreptul apoi Litere şi Filosofie (1939).

continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/alexandru-dragomir-i-sarcina-g-ndirii

Caligrafii

Zilele care trec prin noi și "Poeții cetății"
Publicat de ileana popescu bâldea
în Martie 4, 2017

O cafenea… ca multe altele din București. Doar că părea orientată către soare. Acolo s-au întâlnit , din nou, astăzi, „Poeții cetății”. Adunați de fiecare dată, într-un afiș sub formă de carte. Și, de cele mai multe ori, alții.Câteva mese au devenit numeroase, când ultimii au venit. Rumoare, salut, zâmbete, priviri calde și umede. M-am detașat, cumva, de ei, intrând într-o muscă mai cuminte ca de obicei, înzestrată, vremelnic, cu sufletul și ochii mei. continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/zilele-care-trec-prin-noi-si-poetii-cetatii

Stre-suri...

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Din ciclul axiomatic „hoţii noştrii e mai buni”*
Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Februarie 2, 2017 
Democrația, chiar așa schioapă, chioară și cu capul spart, e unica modalitate de a crea iluzia poporului că poate avea puterea. Iar orice chestie democartică are nevoie de politiceni. De un parlament în care să se adune cei mai cei dintre noi și să facă legi. Mai bune mai nebune. Iar atunci când poporul, care i-a trimis acolo prin vot, îi numește pe toți hoți ceva nu e bine.  
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/din-ciclul-axiomatic-hotii-nostrii-e-mai-buni

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor