Ziua se dezmeticise de mult... numai Natalița, nu! Sta de minute bune, pe taburet, nici măcar nu-și bâțâia picioarele cum îi era felul, cuminte ca o școlăriță. Gura căscată îi alungea figura, iar ochii căprui și bulbucați ca două castane se animau metronomic: Ba la Aglaia! Ba la tavă! Curioasă rău!... Da să ridice un capăt al ștergarului, să vadă ce-i pe platoul apărut în casa ei ad-hoc, însă arătătorul ascuțit al vecinei o punea la punct. Încet-încet, parcă a regret, mâna se retrăgea. Surpriza zilei nu era doar ce se găsea sub acoperământul brodat ci și deschiderea celui de-al treilea ochi în țeasta „șefei” care o urmărea îndeaproape. Ar fi vrut să întrebe, dar același deget se ridica dictatorial: „Sîîît!” și gura Nataliței înghițea aer, A! – sec, închizându-se. După câteva încercări nereușite, se lămuri că este cazul s-o lase să-și facă mendrele, chit că „patroana” nu era stăpâna de drept a bucătăriei.

        Intrată perfect în hainele agentului secret „șase-șase”, cu fruntea lipită de perete, vecina abuzivă se lămurea, în felul ei, de veridicitatea celor auzite cu o zi înainte: Mda! Cântă de zor, fătuca...

        Melodia a fost întreruptă de clinchetul soneriei și glasul tineresc s-a precipitat:

– Da! O țârucă, mintenaș! (corectându-se din mers) Da! Imediat! Daaa...

        Aglaia nici nu mai respira, doar, doar o prinde vreo diversiune, în timp ce Natalița mustăcea în partea opusă, văzând-o aplecată caraghios, cu mâinile sprijite pe spătarul scaunului și fața ridicată în așteptare: Fa, da ghine-ți șade, Marțoala-n chișoari! Șea mai afurisîtî din tăti căprili mamucăi... Șî amu, s-o vezi cum behăie: Beee!

        Au trecut vreo zece minute de suspans, dar nimic, nici un semn de viață din apartamentul de vizavi. Când să se ridice, spatele țapăn! Rugămitea Aglaiei pe brânci: „Natalițooo...” Pusă în poziție verticală, vocea s-a modelat din mers, autoritar: „Ia tava și hai!, la mine. Sigur sunt în sufragerie...” Femeia execută comanda ridicându-se, dar cu un ochi spre masă: „Aiasta nu-i pintru mini?” O privire i-a fost de ajuns și: „Ghini! Ghini!”

        În apartamentul fetei, vizitatoarea inopinată își frământa mâinile scuzându-se repetat c-a deranjat. Invitată în sufragerie, nu îndrăznea nici să se așeze, nici să vorbească... își tot întindea cu palma un capăt de pulover, călcând o invizibilă cută.

        Gazda o învălui cu blândețe, o servi cu fursecuri și așa îi află necazul: luase rezultatul analizelor făcute de omul ei, iar asistenta îi spusese că este bolnav rău – pe moarte și dacă are bani la ea, să-i plătească niște medicamente străine – sigur, se va face bine! De unde bani?... Din acest moment, bătrânele curioase aflate pe partea opusă zidului, au prins în continuare discuția celor două:

– Tanti, îmi arăți hârtia?

        Primi buletinul de analize, îl studie rapid gândindu-se că sărmana stă pe jar și ferm inoculă o doză optimistă: „E bine! Vezi și dumneata, rezultatele se înscriu în valorile normale alăturate! Așa o să zică și medicul de familie. Uite!”

– Don’șoară, nu știu citi, doar ’nealui-omu’ mieu știe! Dacî zîci ’neatali...

– Atunci, mergi liniștită, șoțul tău o să citească și o să-ți spună și dumnealui c-ai dat peste o hoață care voia să te înșele, să-ți ia banii... Nenea e bine!”

– Da, da, paralili...

– Lasă gândurile, servește, tanti! Of! Tăți pe batrâni, să-i jecmănească! N-au suflet, tanti! De când mumă-sa i-o făcut, ie! pruncii tăți cu tablete în mâini și pampărși la... Și când se ridică să meară la școală, zghiară, că n-au loc în autobuz, că-i ocupat, că s-o țâpat pensionarii exact la ora lor, că dacă-s batrâni să steie țapeni, acasă!... Dară ce știu ei? Batrâna, cu o zi nainte, frământă și locul, și timpul! – să nu întârzie că așe trebe să hie, corectă și de cuvânt. Și doftorii iștea, ăi monitorizează ca pe mașini cu tăt felul de aparate și analize, moare – nu moare!, cât mai are? Tăți o apă... Dreptu-i? Să moară ănțeleptu’, să vină deșteptu’? No, așe! Să facă șă pântru vârstnici programul Rabla: Tri batrâni pe nasalie, la un prunc ce va să hie... Domne, feri! Nu-i simț, îi bai! și văzând-o pe conlocutoare cu mâna înțepenită pe fursecul ridicat aproape să-l muște dar cu gura închisă, atentă să-i prindă fiecare cuvânt, schimbă: „No! Servește, tanti! Scuze! M-am ambalat ș-am turuit pe limba mea...”

– Să-ți dea Domnu’ sanatati, dom’șoară! Scuze, pot să duc șî ’nealui prajituri? Tari-s moi șî dulși! Șî... plec acasă!

        Fata i-a făcut un pachețel pentru ’Nealui și conducând-o spre ieșire le ură: „Să fiți sănătoși! Do’mne-ajută!”, o urmări cu privirea din prag și închise ușor ușa. Femeia cobora, iar în urma ei se auzea repetitiv: „Mulțumesc, ’neatali! Să-ți dea sanatati!...”

        Agitată, Aglaie îi puse Nataliței în brațe tava plimbată de colo-colo:

– Fugi la vecina, dă-i asta de pomană și vezi care-i treaba cu barbatul! Cască ochii la prag!...

 

        Primele minute au trecut repede, cam cât își pusese în gând că va dura dusul și venitul Nataliței, dar pe urmă fiecare secundă părea că se lungeeește și se luuungeeește... de-i venea să plece după ea, dar: Iată! că intră cu o figură spășită, plângându-și de milă: „Și rușîni pi capu’ mieu, pacatili mieli... și rușîni...”

– Lasă, Natalițo! Uite, bea apă... Așa... E mai bine? Nu? Hai!Spală-te!... Ia, prosopul! Ușurel, așa... hai, spune...

        Primenită, ușurată sufletește, împrospătându-și plămânii, începu povestea:

– Bre, fata m-o primit în bucatarie, i-am dat di pomanî, mi-o zîs creștinește: „Bogdaprosti!” șî m-o-ntrebat: „Șe-i?”...

– Șiii? - o îndemnă și cu vorba, și ridicându-și mâinile, Aglaia.

– Iaca, n-am zîs nic! Da, di undi sî știu io? Ne-i zîs? M-am putut uita sub șarvăt? Șî m-am rușînat!... Pacatili mieli, și rușîni, paca...

– Lasă păcatele, iar o iei de la început? Gata! Hai, spune odată!

– Bre, șî fata s-o facut cî nu viedi, o facut cafea... Da și cafeaaa! șî mi-o arătat draguțu’... Pacatili mieli, și rușîni! Ea s-o purtat ghini șî io am banuit cî...

– Hai, lasă, zi-mi cum e buhaiul!

– Iaca, sta chitit dupa pierdieli!... Frumușăl, da frumușăl!!! Șî fata, ăăă, fatuca o zîs că-i cântă sî-nflorieascî... Amu, fa Aglaie și ti holbiezi la mini... Buhaiu’? Un șirieș, bre! 

 

(Va continua)

 

Câteva regionalisme:

căpri – capre

chișoari – picioare

chitit – ascuns

parali – bani

s-o țâpat – s-au urcat

șirieș – cireș

țârucă – puțin

Vizualizări: 18

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Dialoguri culturale !

Alătură-te reţelei Dialoguri culturale

Comentariu publicat de mika pe Martie 16, 2017 la 9:03am

Mulțumesc, Enea Gela de promovare!

Comentariu publicat de mika pe Martie 16, 2017 la 9:01am

Mulțumesc, Anica Andrei Fraschini pentru promovare și expunere! E dificil de citit pentru cei care nu sunt obișnuiți cu regionalismele, cu atât mai mult îți mulțumesc! O colegă moldoveancă a trebuit să citească cu voce tare ca să înțeleagă un text ardelean și ne-am distrat. La scris e simplu, am trăit în ambele regiuni și nu e primul text cu regionalisme. Cu drag!

Comentariu publicat de Enea Gela pe Martie 14, 2017 la 9:06pm

Mi-a plăcut textul, dar nu știu dacă nu ar trebui postat la proză...Promovez!

Comentariu publicat de Anica Andrei Fraschini pe Martie 14, 2017 la 12:24pm
E fain! Ce-i drept, "nițăl difișil la lecturî"... Cred că nici la scris nu-i "sâmplu"... Felicitări pentru remarcabila construcție a acestui tablou local, cu detalii savuroase! Promovez și expun.

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

despre mine
Publicat de Iordache Anisoara 

După cum văd, dragilor, am intrat în prelungiri în jocul de-a viața și moartea.
Așa că, vă voi necăji cu versurile mele șchioape, smucite, zăpăcite și zornăitoare.
Vă iubesc pentru că îmi hrăniți sufletul cu lumina versurilor.
Fraților, să vă amintiți și de mine păcătoasa și să mă pomeniți în rugăciunile voastre.
Cu drag,
anişoara iordache( 7 -12-1956-nu ştiu dacă mi-a murit sufletul)

........
într-un pahar cu apă

sub povara setei o umbră-

precum piatra-i șlefuită
de neastâmpărul apelor
așa și umbra
pierde conturul
când i se-arată paloșul luminii
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/despre-mine

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

Lucian Boia - istoric sau mit? Publicat de Florin T. Roman în Martie 19, 2017

Dacă cineva nu e la curent cu sensul actual al cuvântului “naţionalism” îl poate lesne afla din DEX - ediţia a II-a: doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor şi aspiraţiilor naţionale, sau din Marele dicţionar de neologisme: politică şi ideologie care urmăresc întreţinerea izolării şi aţâţarea urii de rasă şi naţionalitate; tendinţă de a aprecia exclusiv şi exagerat tot ceea ce aparţine propriei naţiuni. Nelăsându-se deloc afectat de naţionalism, profesorul Lucian Boia de la Universitatea din Bucureşti a devenit, step by step, un mare istoric al României, poate celmare. g.com/forum/topics/lucian-boia-istoric-sau-mit

ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME – STARPRESS 2017, AUTOR LIGYA DIACONESCU - publicat de Florin T Roman
Dacă mai există vreun om de cultură român care încă nu a făcut cunoştinţă cu Doamna Limbii sale materne, Ligya Diaconescu, înseamnă că, citind aceste rânduri, a sosit momentul să o cunoască. De ce Ligya Diaconescu este Doamna Limbii române? Nu neapărat pentru că este jurnalistă, poetă, scriitoare, publicistă de cetăţenie română. Nu pentru că deţine titluri de director general, de proprietar sau membru al unor prestigioase asociaţii, reviste, cluburi culturale române şi internaţionale. 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/antologia-scriitorilor-rom-ni-contemporani-din-ntreaga-lume

Alexandru Dragomir şi Sarcina Gândirii Postat de adrian grauenfels în Februarie 15, 2017

Alexandru Dragomir şi Sarcina Gândirii "He had a brilliant philosophical mind who refused to publish a single page in his life" (Wikipedia) Prea puţin cunoscut, filosoful român Alexandru Dragomir (1916-2002) a fost elevul apreciat al marelui Martin Heidegger care îi admira gândirea strălucită. Cei doi lucrează şi discută îndelung metafizica, expusă în seminarele ţinute de Heidegger până în 1943 când Dragomir este obligat să părăsească seminarul din Freiburg pe care îl urmase, după spusele profesorului său: "Cu mare sârg şi reuşite excepţionale". Provenea dintr-o familie clujeană de intelectuali şi dobândise două licenţe: Dreptul apoi Litere şi Filosofie (1939).

continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/alexandru-dragomir-i-sarcina-g-ndirii

Caligrafii

Zilele care trec prin noi și "Poeții cetății"
Publicat de ileana popescu bâldea
în Martie 4, 2017

O cafenea… ca multe altele din București. Doar că părea orientată către soare. Acolo s-au întâlnit , din nou, astăzi, „Poeții cetății”. Adunați de fiecare dată, într-un afiș sub formă de carte. Și, de cele mai multe ori, alții.Câteva mese au devenit numeroase, când ultimii au venit. Rumoare, salut, zâmbete, priviri calde și umede. M-am detașat, cumva, de ei, intrând într-o muscă mai cuminte ca de obicei, înzestrată, vremelnic, cu sufletul și ochii mei. continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/zilele-care-trec-prin-noi-si-poetii-cetatii

Stre-suri...

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Din ciclul axiomatic „hoţii noştrii e mai buni”*
Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Februarie 2, 2017 
Democrația, chiar așa schioapă, chioară și cu capul spart, e unica modalitate de a crea iluzia poporului că poate avea puterea. Iar orice chestie democartică are nevoie de politiceni. De un parlament în care să se adune cei mai cei dintre noi și să facă legi. Mai bune mai nebune. Iar atunci când poporul, care i-a trimis acolo prin vot, îi numește pe toți hoți ceva nu e bine.  
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/din-ciclul-axiomatic-hotii-nostrii-e-mai-buni

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor