În vãzduhul sângerând al nopţii
un urlet de câine
picheteazã locul în care
omul îmbrãcat în haine ponosite s-a stins
l-a vegheat pânã când l-au ridicat cei de la smurd
ani la rând au fost nedespãrţiţi
un om însoţit de un câine

cu un toiag în mâna dreaptã
asemeni unui magician omul
se oprea şi le vorbea cu blãndeţe
pietrelor frunzelor copacilor
propovãduia
iubirea credinţa bunãtatea
apoi
scotocea prin tomberoane
cãutând hranã pentru amândoi

acum rãmas singur câinele
mãsoarã trist perimetrul
se aşeazã rãbdãtor
cu botul pe labe
aşteptând

din când în când
din ochii lui migdalaţi
se preling lacrimi

în rest nimic

doar cã
adulmecând singurãtatea
urlã.

Vizualizări: 40

Cuvinte cheie : lealitate, poezie

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Confluențe lirice !

Alătură-te reţelei Confluențe lirice

Comentariu publicat de Dragos Lucica pe Octombrie 11, 2013 la 6:58am

radu irina,Melania Briciu,va multumesc frumos pentru lectura si coment.Cu prietenie.

Comentariu publicat de Melania Briciu-Atanasiu pe Octombrie 9, 2013 la 6:06pm

Poem bun, mesaj impresionant.

Comentariu publicat de radu irina pe Octombrie 9, 2013 la 10:01am

Text expus!
Mi-au plăcut cursivitatea în construcția ideii, dar și mesajul. De luat aminte. Cu prietenie,

Despre

Cotofana Relu a creat această reţea Ning.

Forum des arts et de la culture

© 2014   Created by Cotofana Relu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor