În vãzduhul sângerând al nopţii
un urlet de câine
picheteazã locul în care
omul îmbrãcat în haine ponosite s-a stins
l-a vegheat pânã când l-au ridicat cei de la smurd
ani la rând au fost nedespãrţiţi
un om însoţit de un câine

cu un toiag în mâna dreaptã
asemeni unui magician omul
se oprea şi le vorbea cu blãndeţe
pietrelor frunzelor copacilor
propovãduia
iubirea credinţa bunãtatea
apoi
scotocea prin tomberoane
cãutând hranã pentru amândoi

acum rãmas singur câinele
mãsoarã trist perimetrul
se aşeazã rãbdãtor
cu botul pe labe
aşteptând

din când în când
din ochii lui migdalaţi
se preling lacrimi

în rest nimic

doar cã
adulmecând singurãtatea
urlã.

Vizualizări: 39

Cuvinte cheie : lealitate, poezie

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Confluențe lirice !

Alătură-te reţelei Confluențe lirice

Comentariu publicat de Dragos Lucica pe Octombrie 11, 2013 la 6:58am

radu irina,Melania Briciu,va multumesc frumos pentru lectura si coment.Cu prietenie.

Comentariu publicat de Melania Briciu-Atanasiu pe Octombrie 9, 2013 la 6:06pm

Poem bun, mesaj impresionant.

Comentariu publicat de radu irina pe Octombrie 9, 2013 la 10:01am

Text expus!
Mi-au plăcut cursivitatea în construcția ideii, dar și mesajul. De luat aminte. Cu prietenie,

Despre

Cotofana Relu a creat această reţea Ning.

Portrete - Adelaida Mateescu

Lucia Sturdza Bulandra (25.08.1873 - 19.09.1961)

„Dorim ca fiecare spectator care a venit la noi să plece cu mulţumirea că s-a distrat, s-a amuzat, dar în acelaş timp să păstreze în suflet şi în minte un gând, o cugetare, un sentiment care prelungindu-se în amintirea lui, să rodească în chip folositor pentru munca lui zilnică în familie şi în societate. Adică să plece cu inima luminată aşa cum spunea Mihail Sebastian în piesa „Insula” care a constituit spectacolul nostru de deschidere”.

Note

Creat de Cotofana Relu Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Cotofana Relu Apr 21.

Autor de onoare

literatura pentru copii

Gândăcelul pierdut

Postat de Adam Armina Flavia

-Nu mai plânge, pui de înger,
Am să-ți caut eu mămica!
Vezi? Mai sus, pe-un ram de sânger,
Se-odihnește rândunica.

(continuare)

De ce aţi ucis pădurea mea?

Postat de Aurora Luchian

-E crimă! Genocid! strigase
O turturică ce-şi lăsase
Puiul în cuib, în aşteptare,
Să îi aducă de mâncare.
Cu patru gâze-n guşa mică,
Îşi frânse zborul pe-o surcică.
-Unde-i stejarul, cuibuşorul?
Pe unde-mi zace puişorul?
Unde-i perechea? Cât ne-am iubit!...
Şi-a plâns, şi-a plâns, pân-a murit.

(continuare)

Revistă de artă şi cultură



© 2014   Created by Cotofana Relu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor