Seara, când liniștea se depune ca o plachetă, parodiind sângele-n fire albe și roșii, când mă strânge rolul de arătare fetală până sub încheieturi, iar aerul orfan ca un sarafan din lycra se coboară în acel punct de incinerare sau incriminare subtilă, mă trag într-o formă banală de femeie lip(s)ită de vatra primordială. Adun Colaps-Elle ca pe capace de bere, salvarea este în colecția de bule care fâsâie incontrolabil sub presiune. Fac rost de brațe, picioare, un cap dement-decent înșurubat, mă cos atât de repede-n șablon încât și îngerii uitați prin colțurile camerei amețesc de parcă s-ar trotila ușor. Ard preț de-un fagure, o poză-n care piere o epocă, în pixelul pe care-l ignori. Și mă întreb cum vor arăta coapsele unei matroane de probă. Probabil zbârcite, îngroșate, cărnuri flasce atârnând în intro-uri pe care n-ar mai vibra nimeni, nici măcar boschetarul amețit de aurolac din pasajul Obor. Pubisul îmbătrânește clar înaintea inimii, acea îngândurare de vulve, îngemănare din care n-ai mai scos de mult note auguste sau mici simfonii ce așterneau noaptea la picioare.
Deja mai bătrână cu atâtea înțelesuri de bărbat, îmi ramific dorințele cum rădăcinile ar cuprinde o lespede uitată-n înlemniri de veac. Ceva în mine se dilată, e poate psihicul avid de reminiscențele cartierului natal, acolo am avut primele și ultimele vise lascive, apoi totul s-a stilizat și îndreptat inutil, s-a sterilizat și-a pătruns în conștiință ca un bolnav intubat, ca un desfundător de rugină presând mirajul unei conducte înțesate de putreziciuni mărunte, de acuplări mirifice de rugini.
Aventura e în interior, între mitocondriile care leagănă în hamac amintirea mamei, fi-ți-ar noaptea de râs, spune ea blând și se înșurubează mai bine, viitorul pare o proiecție a viziunii lămpii de pe noptieră, când mă învelea cu grijă apoi mă lăsa pradă spectrelor ce desfăceau pereții în miliarde de viziuni contopite cu flashurile străzii.
Abia ieșită din cameră, memoria. Întoarsă între pereții inimii, atent văruiți. Săpând la rădăcina celulelor aliniate ca pietrele de râu. Diavolul lor e bătrân, timid, uituc, înzestrat cu o melancolică turbulență, curtoazie endemică a faptelor mărunte. Te ține în palme cu-n soi de adorație păgână sau teamă abisală, venele îi sunt prelungi ca niste coarde în ring, vânează licurici, lilieci fără peșteri, licantropi, lăcuste, lumen-lamentații, întunericul dintre coapse-arcaș neîntrecut, cerne nisipul de pe gleznele fetițelor care nu vor apuca să devină femei. Castelul lui se-nvârte în jurul sălii de bal mascat, oglinzile mate aruncă doar umbre care dănțuiesc nebun și-apoi se-atîrnă de candelabre imense, aproape o farsă artistică, și astfel o fașă a istoriei damnate plutește legând trupuri și minți de osânde cuminți.
Sexul? O invenție a iconoclaștilor frustrați, magie amăruie a rănilor ascunse, o inversiune a rolurilor furibunde și putrede, o margine a molozului vorbitor, rană a pulberilor ardente, macetă înfiptă la rădăcina abandonului justificat. Sedare aparentă și transparentă în fața duioasei morți ca o broșă adusă la sânge, sedusă de abisul fermentat ca un imens ciorchine în soare, o angoasă macerată subtil cât să te piște aparent umil. Mă cuibăresc în mintea celui dorit ca într-o lacrimă abisală, plânsul nu s-a inventat încă, nici dorința, doar uterul care pâlpâie de lume, o amăgire pe care n-o va cunoaște nimeni, niciodată, o ființare fără sens și limite, sunt femeie-copil și descresc atât de molcom în paharul de Busuioacă băut cât pentru un bărbat hașurat între nopți. Mama îl desenează încet pe pielea mea înfrigurată, apoi îmi povestește:
,,Veți fi și tu și morții tăi decojiți, descusuți, deznodați de sensuri, toți moșii ne-ntrecuți între țărâni se alintă intuind meno-pauza precoce, menuetul delicat al desprinderii, uite bebelușul bătrân, elastic, eliptic, cum știe să învingă gooolul sau viitorul vicios, nimic de mărunțit sub cerul liber și-n carnea ta minuscule miracole ardente care înlemnesc atunci când acoperi cu palma obrazul neștiut al oricărei stele visate de pruncul ce-acum se strânge a război pe răboj, va desface demult aripi de ins damnat, o insectă devoalând lumea, un hoinar admirând copii necrescuți în văioage timpurii sub fumul satelor deschise în imaginația unui scriitor obosit, printre pleoape leneșe sau care se vor închide definitiv. Veți face curat tu și dispăruții tăi constrânși de împrejurări să coexiste, să-ți împrumute rictusuri, să-ți imprime lascive mișcări, ablații, negații, dezordini crunte, ciocniri abundente în sângele clocotind, sheruind absenți sfinți și închipuite liniști când undeva se cască penal despre viața de mâine iar vidul cu nod lămurit la cravată dirijează circulația în eprubetele-om. Dincolo de teama de moarte, de karma tâmpită a împrejurărilor, ce rămâne? Un pahar de vin sorbit la marginea soției, a conveiențelor, în oglinda care tot scade și tremură învățându-ți visele șchioape.
O să vină și vremea ta, instrumentele de renaștere, scalpare și triere sunt deja pregătite. Fiarele vor aluneca-n manej cu un gust desăvârșit al sângelui. Tot ce e întunecat, dureros și trist se va petrece, pentru că meriți. Să fii surprins. Desăvârșită, nemăsurabilă, sub introspecția ta cuvintele vor palpita ca prizonierii din lagăr. Cu fricile despicând orizonturi de așteptare moi, alveolare, cu neastâmpărul de femeie suprafecundată, imundă, imună, speriată de întorsăturile vaginului și de intențiile subliminale ala masculilor făcuți fețe-feți beți și asasini înnăscuți ai derutelor așternutului Ai tot ce ti-a dat mamăta-n limbă, epidermă, șiruri-șiruri ca micile statui ale epocilor de tranziție, ca idolii fărâmați în catacombe, ca jarul războaielor care nu s-au ținut decât pentru pagini de istorie mucezite prin biblioteci, ai ganglionii ei panicați, ADN-ul răsucit ca un Carpați fără filtru, bătut cu 1 milion de limbi veninoase de ceas, arată infinitul, indefinibilul, e imediat sub piele, toate întrebările alea, nechezolul aromitor numai pentru că-l bea EA, blana sintetică-leopard în care ți-ai fi îngropat fața dacă obrazul ei s-ar fi îmblânzit nițelus, ai totul la picioare și covorul de oase te ridică vag într-un vad doar de voi două știut, vânezi și subțiezi milioanele de nopți pe care nu le poți pune pe hârtie pentru că acolo, la lumina lămpii sub care devoră cărți, se ascundeau idolii tăi uituci, îți întorceai fața la perete și presai umbrele ca în ierbar, adormeai știind precis că ești o lumânare palpând trupul ei prea devreme înzăpezit, te trezeai fără să mai cunoști nicio înserare-îndurare, apoi te bandajai cu lumina amăruie și sunetul unei sărbători tangențiale, demențiale, amânate-n amanți neatenți, imemoriali, în nuntiri invizibile ale viitorului răsunându-ți în piept ca tobele când apăreau felinele în manej...,,

Vizualizări: 31

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Dialoguri culturale !

Alătură-te reţelei Dialoguri culturale

Comentariu publicat de Anca Hirschpek pe Martie 5, 2017 la 1:07pm

Vă mulțumesc mult!

Comentariu publicat de ileana popescu bâldea pe Martie 4, 2017 la 11:51pm

Recomandat în TEXTUL ZILEI, 4 Martie 2017
Felicitări!
Redacția

Comentariu publicat de Anca Hirschpek pe Februarie 25, 2017 la 11:01am

Mulțumesc fain! Mă bucură aprecierea dvs.!

Comentariu publicat de Anica Andrei Fraschini pe Februarie 24, 2017 la 6:06pm
Text exploziv, cu efect imediat, promovat și expus!

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...Eurovision

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV, George Ionita
Publicat de george ionita
în Martie 27, 2017

Debutul literar are loc în anul 2000, după întâlnirea cu vechiul coleg
de liceu şi prieten, Mihail I. Vlad, care coordonează apariţia
volumului de poezie "Panta Rhei", la editura Macarie. Prefaţa cărţii
este făcută de scriitorul Cezar Ivanescu, care spune printre
altele:"George Ioniţă scrie o inteligentă poezie de notaţie", adăugând
apoi: "Poet autentic la nivelul trăirii, de o sinceritate
debordantă"... Apariţia volumului este consemnata în publicaţiile
locale, Jurnalul de Dâmboviţa, sub semnătura regretatului Mihail I.
Vlad, Oglinda de Dâmboviţa ( Maximca Grasu). Următorul volum de poezie
apare în anul 2001 - "Umbre", la aceeaşi editură Macarie, coperta şi
ilustraţiile aparţinând pictorului Cornel Ionescu. "Prizonierul unei
clipe" apare în anul 2003 cu o prefaţă semnată de George Sânteprean,
care remarca: "George Ioniţă cunoaşte meşteşugul "de a ciopli"vocabule,
de a adulmeca sensul cuvântului şi de a-i ritma respiraţia".

continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-george-ionita

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

128 de ani de la moartea lui EMINESCU
Postat de ION IONESCU-BUCOVU în Iunie 13, 2017

În larga deschidere a timpului Eminescu este o efigie a spiritualităţii româneşti în milenara ei devenire. Harul eminescian a avut de străbătut un drum anevoios, până la tragic, între anii acumulărilor şi formaţiei filozofice şi ştiinţifice, apoi chinuiţii şi ameninţaţii ani de slujbaş, în sfârşit, neînduplecaţii ani care i-au măcinat existenţa fizică, în ultima parte a vieţii, prăbuşindu-l definitiv.
Cred că Eminescu-omul, viaţa lui, e greu de descifrat după 128 de ani de la moarte.. Mai bine să lăsăm mărturiile contemporanilor care l-au cunoscut să vorbească. Deși mărturiile lor au pus preț mai mult pe cancanuri, scoțând în relief partea exotică a vieții lui.
El nu a apărut pe un sol arid. În familia lui era o efervescenţă culturală. Se vorbeau câteva limbi, căminarul avea o bibliotecă bogată. Şi mai presus de orice voia ca fiii lui să înveţe carte. Apoi mamă-sa iubea folclorul, le spunea basme, le cânta şi îi încânta cu snoave, proverbe şi eresuri. Şi copilul Eminescu a îndrăgit natura Ipoteştilor, pădurea, lacurile, dealurile, câmpul, ciobanii, prisăcarii, ţapinarii. continuare...
http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/128-de-ani-de-la-moartea-lui-eminescu

Caligrafii

Eminescu - definiţii Postat de Florin T. Roman în Iunie 14, 2017

Pentru sufletul acestui neam, izvorât din lacrimă de sânge şi deprins a suspina şi-a plânge, Eminescu-i rană şi balsam.

Pentru oamenii acestui plai, care şi-au păstrat credinţa vie şi trăiesc cu dor de veşnicie, Eminescu-i un crâmpei de rai.

continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/eminescu-defini-ii

Podul
Publicat de Agafia Dragan în Mai 17, 2017 
Gândurile se îmbinau cu prezentul şi amintirile în mintea ei, în aceea zi când după atâţia ani îşi adunase curajul să se întoarcă, poate nu era decât o scuză a amânărilor repetate, fără un motiv bine conturat. Pădurea respira aramă, era toamnă. Un sentiment de lipsă se cuibărise în ea, ca şi cum drumul străbătut de atâtea ori nu mai era acelaşi. Ce lipsea nu putea să realizeze, nimic nu se schimbase, doar ea pierduse fărâma aceea de suflet unde putea să regăsească fata cu ochii de chihlimbar. Şi apa Gurghiului îşi schimbase matca de la inundaţie.  
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/podul

Stre-suri...

Adevărul din Monitorul Neoficial Publicat de ileana popescu bâldea în Iunie 15, 2017

Ascult muzică. Nimic neobișnuit sau ciudat. Urmăresc reacții la situația politică pe toate posturile de televiziune. Din când în când țintuiesc umbrele de pe pereți și jucăriile în dezordine ale unei feline. Citesc comentarii pe Facebook, privesc afișe, stări, flori, încerc să înțeleg miezul poemelor și sufletul oamenilor. Toate acestea le fac în același timp, ca și cum creierul meu este setat să fie peste tot, deodată, sau… ca și cum răbdarea mă lasă și intuiesc finalul din ceva anume fără ca el să se fi întâmplat încă. Poate revolta îmi grăbește fuga dintr-o zonă în alta, poate neputința de a accepta machiavelismul uman mă face să fiu călător grăbit printre capcanele lumii. Da, capcane! Cum să numești altfel o situație, o imagine, o atitudine reprobabilă? continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/adevarul-din-monitorul-neoficial

de unde Doamne atâta democraţie Postat de Calotescu Tudor Gheorghe în Iunie 13, 2017

când împãrãţia Ta e ÎMPÃRÃŢIE şi raiul şi iadul poate şi trecerile dintr-o dimensiune în alta au reguli stricte şi paznici rezistenţi la mitã probabil nu e nevoie nici de DNA spun probabil pentru cã de Codruţa nu scapã nimeni dar mã tot întreb ca un prost în dezvoltare de unde pânã unde este atât niciunde şi apoi numãr atomii precum un contabil responsabil de ordonarea creditelor fãrã numãrãtori paralele de tip electoral doar crude balanţe peste crude balanţe cu nimicul pe talere într-un veşnic dezechilibru perfect http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/de-unde-doamne-at-ta-democra-ie

 

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor