Seara, când liniștea se depune ca o plachetă, parodiind sângele-n fire albe și roșii, când mă strânge rolul de arătare fetală până sub încheieturi, iar aerul orfan ca un sarafan din lycra se coboară în acel punct de incinerare sau incriminare subtilă, mă trag într-o formă banală de femeie lip(s)ită de vatra primordială. Adun Colaps-Elle ca pe capace de bere, salvarea este în colecția de bule care fâsâie incontrolabil sub presiune. Fac rost de brațe, picioare, un cap dement-decent înșurubat, mă cos atât de repede-n șablon încât și îngerii uitați prin colțurile camerei amețesc de parcă s-ar trotila ușor. Ard preț de-un fagure, o poză-n care piere o epocă, în pixelul pe care-l ignori. Și mă întreb cum vor arăta coapsele unei matroane de probă. Probabil zbârcite, îngroșate, cărnuri flasce atârnând în intro-uri pe care n-ar mai vibra nimeni, nici măcar boschetarul amețit de aurolac din pasajul Obor. Pubisul îmbătrânește clar înaintea inimii, acea îngândurare de vulve, îngemănare din care n-ai mai scos de mult note auguste sau mici simfonii ce așterneau noaptea la picioare.
Deja mai bătrână cu atâtea înțelesuri de bărbat, îmi ramific dorințele cum rădăcinile ar cuprinde o lespede uitată-n înlemniri de veac. Ceva în mine se dilată, e poate psihicul avid de reminiscențele cartierului natal, acolo am avut primele și ultimele vise lascive, apoi totul s-a stilizat și îndreptat inutil, s-a sterilizat și-a pătruns în conștiință ca un bolnav intubat, ca un desfundător de rugină presând mirajul unei conducte înțesate de putreziciuni mărunte, de acuplări mirifice de rugini.
Aventura e în interior, între mitocondriile care leagănă în hamac amintirea mamei, fi-ți-ar noaptea de râs, spune ea blând și se înșurubează mai bine, viitorul pare o proiecție a viziunii lămpii de pe noptieră, când mă învelea cu grijă apoi mă lăsa pradă spectrelor ce desfăceau pereții în miliarde de viziuni contopite cu flashurile străzii.
Abia ieșită din cameră, memoria. Întoarsă între pereții inimii, atent văruiți. Săpând la rădăcina celulelor aliniate ca pietrele de râu. Diavolul lor e bătrân, timid, uituc, înzestrat cu o melancolică turbulență, curtoazie endemică a faptelor mărunte. Te ține în palme cu-n soi de adorație păgână sau teamă abisală, venele îi sunt prelungi ca niste coarde în ring, vânează licurici, lilieci fără peșteri, licantropi, lăcuste, lumen-lamentații, întunericul dintre coapse-arcaș neîntrecut, cerne nisipul de pe gleznele fetițelor care nu vor apuca să devină femei. Castelul lui se-nvârte în jurul sălii de bal mascat, oglinzile mate aruncă doar umbre care dănțuiesc nebun și-apoi se-atîrnă de candelabre imense, aproape o farsă artistică, și astfel o fașă a istoriei damnate plutește legând trupuri și minți de osânde cuminți.
Sexul? O invenție a iconoclaștilor frustrați, magie amăruie a rănilor ascunse, o inversiune a rolurilor furibunde și putrede, o margine a molozului vorbitor, rană a pulberilor ardente, macetă înfiptă la rădăcina abandonului justificat. Sedare aparentă și transparentă în fața duioasei morți ca o broșă adusă la sânge, sedusă de abisul fermentat ca un imens ciorchine în soare, o angoasă macerată subtil cât să te piște aparent umil. Mă cuibăresc în mintea celui dorit ca într-o lacrimă abisală, plânsul nu s-a inventat încă, nici dorința, doar uterul care pâlpâie de lume, o amăgire pe care n-o va cunoaște nimeni, niciodată, o ființare fără sens și limite, sunt femeie-copil și descresc atât de molcom în paharul de Busuioacă băut cât pentru un bărbat hașurat între nopți. Mama îl desenează încet pe pielea mea înfrigurată, apoi îmi povestește:
,,Veți fi și tu și morții tăi decojiți, descusuți, deznodați de sensuri, toți moșii ne-ntrecuți între țărâni se alintă intuind meno-pauza precoce, menuetul delicat al desprinderii, uite bebelușul bătrân, elastic, eliptic, cum știe să învingă gooolul sau viitorul vicios, nimic de mărunțit sub cerul liber și-n carnea ta minuscule miracole ardente care înlemnesc atunci când acoperi cu palma obrazul neștiut al oricărei stele visate de pruncul ce-acum se strânge a război pe răboj, va desface demult aripi de ins damnat, o insectă devoalând lumea, un hoinar admirând copii necrescuți în văioage timpurii sub fumul satelor deschise în imaginația unui scriitor obosit, printre pleoape leneșe sau care se vor închide definitiv. Veți face curat tu și dispăruții tăi constrânși de împrejurări să coexiste, să-ți împrumute rictusuri, să-ți imprime lascive mișcări, ablații, negații, dezordini crunte, ciocniri abundente în sângele clocotind, sheruind absenți sfinți și închipuite liniști când undeva se cască penal despre viața de mâine iar vidul cu nod lămurit la cravată dirijează circulația în eprubetele-om. Dincolo de teama de moarte, de karma tâmpită a împrejurărilor, ce rămâne? Un pahar de vin sorbit la marginea soției, a conveiențelor, în oglinda care tot scade și tremură învățându-ți visele șchioape.
O să vină și vremea ta, instrumentele de renaștere, scalpare și triere sunt deja pregătite. Fiarele vor aluneca-n manej cu un gust desăvârșit al sângelui. Tot ce e întunecat, dureros și trist se va petrece, pentru că meriți. Să fii surprins. Desăvârșită, nemăsurabilă, sub introspecția ta cuvintele vor palpita ca prizonierii din lagăr. Cu fricile despicând orizonturi de așteptare moi, alveolare, cu neastâmpărul de femeie suprafecundată, imundă, imună, speriată de întorsăturile vaginului și de intențiile subliminale ala masculilor făcuți fețe-feți beți și asasini înnăscuți ai derutelor așternutului Ai tot ce ti-a dat mamăta-n limbă, epidermă, șiruri-șiruri ca micile statui ale epocilor de tranziție, ca idolii fărâmați în catacombe, ca jarul războaielor care nu s-au ținut decât pentru pagini de istorie mucezite prin biblioteci, ai ganglionii ei panicați, ADN-ul răsucit ca un Carpați fără filtru, bătut cu 1 milion de limbi veninoase de ceas, arată infinitul, indefinibilul, e imediat sub piele, toate întrebările alea, nechezolul aromitor numai pentru că-l bea EA, blana sintetică-leopard în care ți-ai fi îngropat fața dacă obrazul ei s-ar fi îmblânzit nițelus, ai totul la picioare și covorul de oase te ridică vag într-un vad doar de voi două știut, vânezi și subțiezi milioanele de nopți pe care nu le poți pune pe hârtie pentru că acolo, la lumina lămpii sub care devoră cărți, se ascundeau idolii tăi uituci, îți întorceai fața la perete și presai umbrele ca în ierbar, adormeai știind precis că ești o lumânare palpând trupul ei prea devreme înzăpezit, te trezeai fără să mai cunoști nicio înserare-îndurare, apoi te bandajai cu lumina amăruie și sunetul unei sărbători tangențiale, demențiale, amânate-n amanți neatenți, imemoriali, în nuntiri invizibile ale viitorului răsunându-ți în piept ca tobele când apăreau felinele în manej...,,

Vizualizări: 36

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Dialoguri culturale !

Alătură-te reţelei Dialoguri culturale

Comentariu publicat de Anca Hirschpek pe Martie 5, 2017 la 1:07pm

Vă mulțumesc mult!

Comentariu publicat de ileana popescu bâldea pe Martie 4, 2017 la 11:51pm

Recomandat în TEXTUL ZILEI, 4 Martie 2017
Felicitări!
Redacția

Comentariu publicat de Anca Hirschpek pe Februarie 25, 2017 la 11:01am

Mulțumesc fain! Mă bucură aprecierea dvs.!

Comentariu publicat de Anica Andrei Fraschini pe Februarie 24, 2017 la 6:06pm
Text exploziv, cu efect imediat, promovat și expus!

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactor-sef: Ileana Popescu Bâldea

Redactori: Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cosmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV-Maria Giurgiu
Publicat de giurgiumaria î

Născută pe 1 noiembrie 1960 în comuna Izvoru, județul Argeș. De origine din comuna Uda, județul Argeș. Sunt, fiica cea mai mare dintr-o familie de la țară cu patru copii. Am urmat cursurile școlii generale, din satul Săliștea, comuna Uda; Am urmat cursurile unui liceu teoretic profil umanist- limbi străine în orașul Pitești. După terminarea școlii și după căsătorie, am început să lucrez în uzină, în urma unor examene de diferențe în profilul industrial. Pe parcurs am făcut cursuri de specializare în profilul meu de lucru. Literatura și istoria, au constituit întotdeauna o pasiune și un hobby pentru mine. După ce m-am căsătorit, soțul fiind cadru M.A.N. am locuit în Câmpina, apoi în Constanța alți câțiva ani, după care m-am mutat la Târgoviște unde m-am stabilit cu familia și am continuat să lucrez într-o unitate a M.A.N. 
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-maria-giurgiu

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

Emoţia şi mesajul poeziei în raport cu stilistica şi prozodia Publicat de Florin T. Roman în Septembrie 26, 2017 Am observat cu stupoare că poezia contemporană de formă clasică pune accentul în mod exacerbat pe stilistică şi prozodie, diminuând, până la anulare uneori, emoţia şi mesajul. Mai ales poeţii tineri, ca în povestea cu fata moşului şi fata babei, aleg cutia frumoasă pe dinafară, sclipitoare, dar lipsită de conţinut. Critica contemporană procedează, în mare măsură, întocmai. Probabil se alimentează reciproc. Şi asta se întâmplă, culmea! – într-o epocă a versului liber (numit uneori vers alb), sau poate tocmai de aceea: Negăsind prea multe cusururi poeziei postmoderne, scrisă cca 70 la sută în vers liber şi la care „nu mai există valoare stabilă şi inatacabilă” (Mircea Cărtărescu), pe unde să mai despice firu’-n patru criticul vremurilor noastre?http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/emo-ia-i-mesajul-poeziei-n-raport-cu-stilistica-i-prozodia

Text... Publicat de Anica Andrei Fraschini în Septembrie 23, 2017

...despre câteva realități pe care le constat cu trăiri de cetățean reîntors în patria-mamă. Încep cu o declarație: abia acum simt conturată iubirea de țară. Văd net diferența dintre cum o iubeam înainte și cum o iubesc acum. Înainte de a pleca în străinătate, îmi iubeam țara cu un fel de automatism. Categoric o iubeam, mă născusem iubind-o. Acum, o iubesc cu fiecare privire pe care o aștern peste pământul ei, asfaltat sau nu, cu fiecare gură de aer plin de miros de cauciucuri arse, ori de umezeala pădurii, cu fiecare pas ce mă poartă pe drumuri știute, pe care le regăsesc cu un sentiment de securitate: orice s-ar întâmpla, sunt în țara mea. continuare....http://junimeadigitala.ning.com/group/orice-dorim-sa-impartasim/forum/topics/text

FESTIVALUL LIMBII ROMÂNE – MONEASA 2017 Publicat de Florin T. Roman în Septembrie 3, 2017

Urmaşilor mei Văcăreşti! Las vouă moştenire: Creşterea limbei româneşti Şi-a patriei cinstire. (IenăchițăVăcărescu -1740-1797) Ediția a IV-a a Zilei Limbii Române s-a sărbătorit, într-o atmosferă românească de mare suflet, printr-un festival ce a avut loc în zilele de 30 și 31 august, în staţiunea Moneasa, jud. Arad. Organizatori au fost Revista de Informaţie şi Cultură Româno-Canadiano-Americană „STARPRESS”, condusă de Ligya Diaconescu, scriitor etalon pentru românii care trăiesc în țară, dar și în Diaspora, în colaborare cu Liga Scriitorilor Români, reprezentată de cunoscutul scriitor Alexandru Florin Țene, președintele Ligii. Invitaţii au fost cazaţi, în condiţii excelente, la hotelurile Lacul Liniştit şi Parc. Amfitrion, gazdă pentru toate activitățile festivalului, a fost scriitorul arădean Florin T. Roman. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/festivalul-limbii-rom-ne-moneasa-2017?xg_source=activity

Caligrafii

Uneori lumile se ating - gânduri de la lansarea volumului "SAFIRE ȘI ÎNGERI" - Ioana Sandu Publicat de ileana popescu bâldea în Octombrie 7, 2017

… nu cu degetele sau orice alt colț din ele, ci cu partea aceea nevăzută, nici chiar de umbră, a tălpii. Se așază elegant pe scaune sau fotolii, privesc în jur tăcute dar, dornice să vorbească, analizează, pleacă fără să vezi și se ghemuiesc în colțuri, dau un tablou la o parte și-i privesc spatele, de ca și cum adevărul despre pictură s-ar afla acolo, fixează vitraliul din spatele unui birou plin cu flori și cărți și se identifică rar în culoare, ating lemnul sculptat parca de îngeri, răscolesc cărbunii nestinși din șemineu, caută liniștea din pereți apoi revin în locul pe care și-au lăsat cuvintele, se îmbracă în ele, își pun palma la tâmplă și ascultă și rar se trezesc din reverie - doar atunci când realizează că sunt cumva oameni, cu puțin din ele, și trebuie să se concentreze și asupra aerului, luminii, vântului sau emoției altei lumi călăuzită pe același drum de un Dumnezeu fără nume - poate energie, poate curcubeu, poate sunet sau doar un fel special de gând.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/uneori-lumile-se-ating-ganduri-de-la-lansarea-volumului-safire-si

cutia de conserve Postat de Dan Tipuriță în Septembrie 17, 2017

M-am născut în vremea când maşinile porneau la manivelă. Tractoarele-şi începeau lucrarea trase cu sfoara ,se muncea mult în lehamitea gândului ,se disputa viitorul în ţărâna hazardului şi chiar se trasa drumul luminii cu bezna închisorilor. Iar pentru mine, copilul de atunci, în zilele negre lupii treceau Dunărea pe o sârmă de gheaţă, în cele frumoase reuşeam cu nimic să-mi cumăr o insulă de fericire la chioşcul de vis-a-vis . Acolo se puteau procura cele mai râvnite lucruri, adică bile colorate, dopuri de pistol cu pulbere, pene, imagini pictate şi alte comori. Cutia de conserve era cea mai disputată minge, în ea păstram de pe o zi pe alta frumoasele jocuri, poarca şi ţurca, chibzuiam înălţarea rachetelor cu un pumn de carbid ,poarta de fotbal şi multe alte minunăţii dăruite cu neuitare . Și de atunci în irisul meu stă închisă o lacrimă. A lui Dumnezeu http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/cutia-de-conserve

Am cunoscut fel și fel de oameni... Publicat de ileana popescu bâldea în Iulie 6, 2017

Am cunoscut oameni proști, incredibil de proști, care au aflat asta doar după ce au devenit formatori de opinie, cumva. Am cunoscut oameni inteligenți, dar atât de naivi, încât oamenii proști i-au învârtit pe toate degetele unui suflet degenerat, astfel încât au ajuns să se întrebe dacă nu cumva ei sunt defecți. Am cunoscut oameni care nu știau nimic despre ei, pentru că nu se întrebaseră sau pentru că nu-i pusese nimeni în fața unui astfel de gând. continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/am-cunoscut-fel-si-fel-de-oameni

Stre-suri...

Fapt divers Publicat de ileana popescu bâldea în Septembrie 24, 2017

Citesc multe poeme. De foarte mulți ani. Doar cine nu citește - și își clădește "opera" pe imaginile și metaforele altora - nu realizează cât de ușor pot fi descoperiți de cei din ale căror texte se inspiră. Apoi, împăunați și bazându-se pe numărul aprecierilor acelora care citesc din doi în doi, încearcă să se "ridice" pe vârfuri, din nefericire, doar de nisip. Ce cred ei despre ei nu contează, dar este important pentru mentalul colectiv care-și construiește false valori pentru ca apoi să se raporteze la ele. Și, până la urmă, este dreptul fiecăruia să aleagă ce-i place, dar dreptul de a fi corect cu cititorul este doar al autorului. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/fapt-divers

Cum se pregateste Romania sa celebreze Marea Unire: o tara tot mai divizata pe relatia est-vest de Cristian Pantazi -Publicat de STelu Pop în Iulie 28, 2017 

Transilvania si Banatul evolueaza cu o viteza in plus fata de restul tarii. Sudul si estul Romaniei, dar si enclava Harghita-Covasna din centru, se dezvolta cu viteza melcului. Bucurestiul, cea mai bogata regiune din estul Europei alaturi de Ilfov, devine insuportabil pentru tot mai multi cetateni dupa mandatele lui Oprescu si Firea. Cu o infrastructura precara, ce nu leaga regiunile istorice intre ele, Romania se pregateste sa celebreze o suta de ani de la Marea Unire ca o tara profund divizata pe axa est-vest. Diferentele de dezvoltare dintre est/sud si vestul Romaniei sint ingrijoratoare. Statistica e nemiloasa: vestul bogat produce tot mai mult, sudul si estul sarace consuma tot mai mult - dar in zadar. http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/cum-se-pregateste-romania-sa-celebreze-marea-unire-o-tara-tot-mai

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor