Petrecere nefastă -I ( roman în lucru)

Era perioada vacanței de vară. Desire terminase universitatea și obținuse diploma de doctor în medicină veterinară. În seara aceea dădea o petrecere la unul din localurile de pe riviera, pentru a sărbători evenimentul cu prietenii. Cu o săptămână în urmă organizaseră părinții săi o petrecere selectă, la Belvedere, unul dintre localurile cele mai selecte din oraș pentru același motiv, sărbătorita fiind tot ea. Atunci, fuseseră invitați rudele, prieteni de familie și un număr restrâns dintre prietenii săi, lista fiind cenzurată drastic de tatăl ei, doctorul Bruno Belmonte. Părerile sale în invitarea prietenilor trebuia să fie mai întâi supusă aprobării lui și acest lucru îi lăsa de multă vreme un sentiment de lezare a propriei demnități. Se simțea ca o pasăre dornică de a zbura liberă, închisă într-o colivie de aur.
Ea alesese de această dată, să facă petrecerea după bunul său plac, la unul din numeroasele localuri existente de-a lungul plajei, unde venise în multe rânduri cu prietenii la o pizza sau la câte o serată de dans și chiar se împrietenise cu Vilma Marone, patroana localului. Localul avea restaurant cu pizzerie, piscină proprie, avea plajă bine întreținută, amenajată cu umbrele și sezlonguri de închiriat, ca de altfel toate localurile, de-a lungul plajei. Posedau ambarcațiuni de închiriat, bărci cu vele și cu motor și tot ce clienții iubitori ai mării ar mai fi dorit. Serviciul era bun iar bucătăria îi fusese recomandată de oameni de încredere. Localul se preta de minune pentru perteceri private. Se afla situat nu departe de portul turistic al orașului, plaja era curată și mereu bine întreținută.
Fiind cald și timp frumos de stat la plajă, alesese să facă petrecerea lângă piscină peo terasă, în aer liber. Locul era amenajat, cu ring de dans, mese de lemn, aranjate cu gust. Fețele de masă și tot ce compunea ambianța, strălucea de curățenie, încânta ochiul și vorbea de bunul gust și profesionalismul proprietarilor. Grădina era încâtătoare și vegetația în jurul micilor fântâni țâșnitoare era luxuriantă. În preajma fiecărei fântâni arteziene, erau bolte umbroase din trandafiri cățărători în culori vii, galben roșu și roz, la umbra lor- bănci, gazon și flori de-a lungul aleilor asfaltate. Aveau separat și o piscină pentru copii cu parc de distracții, însă nu era necesară în cazul actual, -printre oaspeții săi nefiind copii. Grupurile de câte două mese erau înprejmuite cu perdele verzi de palmieri, eucalipți și trandafiri cățărători ce formau un fel de separeuri naturale și toată acea arie era împrejmuită cu gard înalt de doi metri dintr-o împletitură deasă ca de bambus. Aatfel discreția era asigurată.
Ca meniu, optase pentru platouri bine garnisite, cu variate gustări asortate, cu fructe de mare, brânzeturi, legume la grătar, frigărui și alte bunătăți alese cu grijă. Băuturile erau la alegerea invitaților și printre altele, lichioruri șampanie cafea și desert.
Aranjase totul cu discreție, ajutată de două prietene și foste colege de liceu, Diana și Maria Carla și de Marco, un fost prieten din anii de liceu cu care de curând reluase vechea prietenie în mod discret, pentru că tatălui ei nu i-ar fi făcut deloc plăcere, această veche prietenie.
Demult, când ei erau foarte tineri și erau îndrăgostiți, Marco Sabațini fusese cel ce o însoțise la acea petrecere nefastă, unde pentru prima oară încercase alcoolul depășind măsura și el, Marco îi oferise și primul spinello, iar mai târziu o încurajase să încerce și droguri mai tari.
De atunci, el se maturizase învățând din propriile necazuri și se schimbase în bine. Cel puțin asta îi spusese ei. Când cu câteva luni în urmă se regăsiseră întâmplător la sala de gimnastică, s-au bucurat mult. Ulterior el a convins-o că o iubește mult și îi lipsise enorm prezența ei în viața lui, în toți acești ani ce s-au scurs de atunci. Ea Îl plăcuse întotdeauna, în ciuda opoziției tatălui său și era fericită să reînceapă relația cu el. Era un om de lume, charismatic inteligent și sigur de sine, lucruri care ea admira mult la un bărbat. El era conducătorul unei trupe de muzicanți, care în prezent dădeau spectacole prin localurile de-a lungul plajelor din Pescara și Montesilvano, sau pe unde se mai iveau clienți, în așteptarea marii ocazii care trebuia să-l propulseze pe culmile succesului și care spera el, să nu mai întârzie mult. Formația sa își crease un renume pe plan local, datorită talentului său de cântăreț și de bun manager. Aveau un repertoriu apreciat și priză la publicul de prin localuri unde erau angajți. Cântau și pe la diverse petreceri ale cunoștințelor și prietenilor și în seara aceasta erau invitații ei la pertrecere, însă nu ca trupă ci în calitate de prieteni, Marco fiind invitatul de onoare, la petrecerea ei.
Tatăl și mama ei erau plecați pentru câteva zile în Croația, în vacanță și tocmai de aceea reușise Desire să organizeze totul după placul său și să-și invite prietenii doriți. În sinea ei știa că această petrecere era mai mult un act de răzvrătire, contra autorității tatălui său, față de ea. Avea 30 de ani și dorea să-și ia viața în propriile mâini, acum că terminase universitatea. Reușise să treacă examenul de licență cu brio și spera să obțină un ajutor de la papa(tata) până își va găsi un serviciu, pentru procurarea unui apartament, să poată locui singură. Se săturase de condițiile pe care el mereu i le impunea, amenințând că o lipsește de susținerea financiară dacă nu-i dă ascultare. Nu-i vorbă, tatăl său avea și dreptate în unele privințe iar Desire era destul de onestă să recunoască, că fără acea mână forte a lui, foarte posibil ar fi ajuns destul de rău. Cu ani în urmă el făcuse eforturi mari să o ajute să iasă de sub dependența de droguri când nimerise în acel grup dubios unde consumau droguri, unde o atrăsese Marco.
Acum totul era schimbat . Desire visa să facă o carieră de medic veterinar și cercetare pentru că avea calitățile necesare acestei cariere. Era un lucru de care era mândră. Spera chiar ca în viitor să-și construiască o familie a sa și copii mai târziu, cu un om care să o iubească pentru sine însăși. Marco era ocrotitor și afectuos cu ea deși pe papa nu-l putea suferi, antipatia fiind reciprocă și fățișă.
Bruno Belmonte era un medic cunoscut și stimat în oraș, mama ei Adeline, era o femeie încântătore și de o mare bunătate, era medic farmacist de profesie și Desiree unica lor fiică, le cam dăduse de furcă încă de când era o adolescentă de șaptesprezece ani, când în acel anturaj dubios, atrasă de amicul ei,(același Marco Sabatini cu care ea reluase prietenia azi) cu vreo câțiva ani mai mare ca ea, care o făcuse să consume alcool și să ia droguri. Norocul a fost că doctorul fiind un om meticulos și trecut prin multe în viața sa care nu făcea niciodată lucrurile pe jumătate, observase repede pericolul spre care fiica lui se îndrepta cu inconștiența tinereții, fără măcar să-i perceapă gravitatea.
Devenise el deja bănuitor, în ce privește cercul de prieteni pe care începuse să-i frecventeze fiica lui și când într-o noapte târziu ea s-a întors de la o petrecere mirosind puternic a alcool și fiindu-i foarte de rău, el s-a decis să intervină. A luat măsuri drastice, în ciuda protestelor fetei și chiar ale mamei care spera să-și recupereze fiica pe căi mai blânde și mai tolerante. Doctorul Bruno însă a fost radical în deciziile sale de a nu mai permite fiicei, să frecventeze pe Marco în special și alți amici care în prealabil nu i-au fost prezentați lui și trebuia să știe la orice oră unde era ea și cu cine, altfel Desiree nu avea permisiunea de a se mișca de acasă. În final ea trebuise să accepte neavând alternative și doctorul a perseverat în acest mod destul ani, ținându-și din scurt fiica, tocmai pentru că o iubea foarte mult fiind unicul lor copil.
Papa, după părerea lui Desire a întins cam mult coarda, când în urma acelei nefericite întâmplări angajase o persoană, care trebuia să o ducă și să o aducă pe ea acasă și să nu o lase singură la petreceri, un fel de gardă de corp. Doctorul Bruno Bemonte avusese motivele sale pentru a proceda astfel, pe care tânăra și neexperimentata Desire nu le putea înțelege și nu le agrea în ruptul capului.
În munca sa vedea adesea tineri care ajungeau la spital drogați și de multe ori în comă. El știa cât de greu se mai poate recupera un astfel de om, ce a devenit dependent de droguri sau alcool. De cele mai multe ori recădeau și era un coșmar nesfârșit viața lor și a părinților sau rudelor din cauza fiului sau fiicei care căpătaseră dependență. Extrem de rar ieșea câte unul din acest cerc vicios și fatal cu adevărat, oricâtă bunăvoință ar fi avut. Pericolul de recădere era mereu în apropiere și cât se poate de real, pentru că cei ce vând droguri, nu lasă să le mai scape prada, odată ce le-a căzut în gheare.
El era decis să facă imposibilul, ca unica sa fiică să nu ajungă astfel, o sclavă a drogurilor și a vut ocazia repede să înțealeagă că nu-i lucru ușor. Ei erau o familie înstărită și Desire intrase fără să aibă habar într-un cerc foarte periculos, cum el aflase de la un prieten al său, șef la chestură care îl informase despre acel Marco Sabatini.
Băiatul era dependent de droguri și o atrăsese premeditat pe Desire a lui pe calea acestui viciu, având această misiune de la cei care-l aprovizionau cu drogurile pe care le consuma. Fusese arestat de câteva ori pentru că vindea droguri elevilor de școală și se știa că era dependent de ele. Părinții lui trăiau un continuu coșmar din pricina băiatului, care pe lângă dependență, mai și intrase pe mâna unui cerc de traficanți periculoși punând în pericol pe sine și propria familie, dintre care sora lui pe care în inconștiența lui era cât pe ce să o tragă după sine, dacă tatăl lor nu ar fi luat măsuri drastice să o îndepărteze, trimițând-o departe în nord la o școală de asistente sanitare ca să nu o mai știe în pericol.
Desire era o fire sensibilă și ușor influențabilă. Tăria de caracter a tatălui său nu o moștenise ea, cel puțin în aparență. Avea 30 de ani, era o făptură înaltă și bine clădită făcea sport pentru menținerea condiției fizice, în privința aceasta existând multă asemănare între ea și tată. De la mama sa, doamna Adelina Montefiore moștenise un caracter dulce, încrederea în oameni și fiind bună din fire, era incapabilă să creadă că printre cei ce-i considera prieteni putea exista răutate. Avea ochii mari căprui, adumbriți de gene lungi, negre un chip cu trăsături plăcute și linii unduioase, nu colțuroase și puternic conturate ca ale tatălui său, al cărui chip era parcă dăltuit în stâncă, având contururi puternice, foarte proieminente, emanând prin toți porii o voință de nestăvilit și un caracter făcut să domine și să nu se plece în fața intemperiilor vieții.
Adeline era exact contrariu firii aprige și determinate a soțului și era o femeie de o frumusețe remarcabilă. În tinerețe câștigase titlul de miss ca reprezentană a regiunii de proveniență și când ajunsese în finale pentru miss Italia, a avut ocazia de al cunoaște pe soțul său care se îndrăgostise nebunește de ea. El făcea parte din prezidiul concursului, pe atunci. Desire moștenise mult de la mama sa și de la bunicul din patern moștenise o pasiune pentru animale și pentru medicina veterinară. Chiar și acel altruism și încredere prea mare în oamenii pe care abia dacă îi cunoștea, o moliciune de pisicuță languroasă și dornică de mângâiere, ce îi dăruia mult farmec personal. Avea părul lung buclat, de culoarea aramei, buclele arămii încadrându-i fața prelungă cu oase delicate, o gură un pic cam mare, cu buze cărnoase, partea de jos răsfrântă în jos, îi conferea o expresie copilărească de bosumflare atunci când nu surâdea arătându-și dinții frumoși. Era o făptură fermecătoare fără a fi deosebit de frumoasă și când surâdea, i se oglindea pe față spiritu-i deschis și bunătatea, atunci devenind cu adevărat frumosă.
De la tatăl său, Desire moștenise înclinația pentru medicină, însă ea preferase să urmeze cursurile faculțății de medicină veterinară asemeni bunicului, având multă compasiune pentru animale. Era totuși un caracter slab și cam delăsător și trebuise să fie mereu împinsă de la spate, ca să se țină de școală și de alte lucruri, pe care avea tendința să le înceapă, însă nu le ducea la capăt ddecât dacă era într-un fel obligată de severitatea și criticile tatălui său. Era capricioasă și nesigură pe sine și ușor de a fi manipulată de alții, fapt pentru care doctorul era mereu neliniștit pentru ea. Era copil unic și doctorului Bruno i se strângea inima la gândul că mai devreme sau mai târziu, va trebui să o lase să zboare cu propriile aripi iar el nu era deloc convins, că e pregătită pentru acest lucru.
În seara aceea de sâmbătă Desire se simțea liberă, fericită și mândră de sine. Era excitată de faptul că decisese să dea pe ascuns de ai săi petrecerea aceasta, deși mulți dintre cei invitați nu-i erau cunoscuți bine, fiind prieteni de-ai lui Marco. El îi garantase pentru aceștia și când ea manifestase o umbră de ezitare penru unii dintre cei invitați, el îi reproșase, că s-a molipsit de la tatăl ei suspectând mereu pe alții de intenții rele și astfel îi spulberase dubiile. Ea avea încredere în Marco, îl iubea cu duioșie și se lăsase ușor convinsă, că se schimbase de când fuseseră despărțiți. Îl crezuse orbește că renunțase definitiv la droguri și la prieteniile foarte compromițătoare care îi cauzaseră în trecut numai suferințe și necazuri.
Marco reușise să nu mai consume droguri după ce în prealabil făcuse o cură drastică de dezintoxicare într-o clinică, cu câțiva ani în urmă iar acum era curat. Desire din iubire, dorea să-l susțină și să-l facă fericit, ca să nu mai ajungă iar în acel cerc vicios de unde cu greu reușise să se salveze, cum el însuși îi mărturisise.
Singurele persoane apropiate care participau la petrecerea ei, erau Marco, Maria Carla și Diana. Ele îi fuseseră colege la liceu după care un timp pierduseră contactul, până cu câteva luni în urmă când le reîntâlnise la sala de gimnastică pe care începuse să o frecventeze și pe care, cele două fete o conduceau, fiind ele proprietarele.
Ar fi dorit să o invite pe Giovanna și pe logodnicul acesteia, fiind și aceea o prietenă bună. Giovanna terminase medicina veterinară cu doi ani înaintea sa și lucra la o clinică în oraș. Ea cu Giovanna plănuiau în anii de studenție, ca după terminare să se unească și să facă cercetare în domeniul medicinei veterinare, să gestioneze o rezervație pentru animale în pericol de estincție, fiind acesta un vis frumos ce le unise. Rămăseseră în bune relații de prietenie și o plăcea pe Giovana, care era foarte leală și o fire deschisă și jiovială. Între ele intervenise o umbră de răceală când prietena sa îi mărturisise deschis, că îl detesta pe Marco Sabatini și nu credea în onestitatea lui. În cele din urmă promisese la insistențele sale, că păstrează discreția asupra reluării relației seale cu Marco. Desire ținea mult ca nu cumva să afle doctorul Belmonte de reluarea prieteniei cu el. Ar fi dorit să invite și pe Matteo Pascutti și pe Carla sora lui , pe care deasemenea îi îndrăgea și erau nelipsiți la reuniunile de familie, fiindu-i prieteni de încredere și cunoscându-i din copilărie. Fuseseră însă prezenți la petrecerea de acum o săptămână, iar acesta era de fapt motivul pentru care renunțase cu părere de rău să-i invite cedând insistențelor lui Marco, dacă nu dorea ca părinții săi să afle de petrecerea secretă ce ea o dădea, acum.
La lăsarea serii, Desire era deja la local pentru ași întâmpina oaspeții. Privind mesele cât de frumos erau aranjate, înainte ca ea să-și primească invitații, era mulțumită. terasa din jurul piscinei era împodobită festiv, cu aranjamente florale în vaze fanteziste pe mese, aranjate în stil ikebana la sugestia sa. Era o iubitoare de flori și admiratoare a artei ikebana și aranjamentul sugerat de ea, dădea o notă reală de eleganță și rafinament, petrecerii sale în aer liber. Trăia un moment de euforie și ochii îi străluceau jucăuși, luminați de irizări aurii.
Oaspeții fuseseră toți anunțați dinainde, să-și aducă costumele de baie, căci petrecerea fiind intimă puteau să facă baie în piscină, să se răcorească, să se simtă în largul lor. Era încântată și mândră de sine și-i părea rău într-un fel, că papa nu putea vedea, de ce e ea în stare, căci el era un punct de referință în viața ei.
Iată că încep să apară invitații! Printre primii sosiți, Marco, îmbrăcat în costum de seară de culoare negră, cămașă roz cravată asortată, foarte elegant și sexi, cu părul său negru și pielea bronzată, înalt de statură și robust arăta magnific. Maco i se adresează cu nonșalanță străduindu-se vizibil să-i fie pe plac, o-mbrățișază și o sărută pe gură cu foc șoptindu-i:
-Bună seara iubito! Ești răpitoare și-ți stă fantastic de bine rochia aceasta!
Zicând acestea o ia în brațe și o invârte teatral pe ringul de dans, în aplauzele invitaților care deja începuseră să sosească.
-Bună seara amore mio! Și tu îmi pari a fi în fantastică formă. Sunt mândră de tine Marco și te iubesc la nebunie!
Îi șoptește languroasă Desire înfășiurându-i brațele lungi, frumos bronzate în jurul gâtului, lipindu-și corpul atletic cu picioare lungi frumoase, abia acoperite de rochia scurtă de seară, neagră, din mătase fină, care se mula minunat în jurul său, cu bretele subțiri, iar dedesupt se ghicea vag costumul de baie discret de culoare neagră miniatural. În jurul gâtului purta un colier de aur alb frumos lucrat, cu un medalion în formă de peștișor cu un ochi de diamant, încrustat cu meșteșug , la fel cu cerceii și brățara cu peștișori du ochi din diamante swaroski.
Il dăruiseră bunicii din partea mamei, cu ocazia petrecerii dată de părinți în cinstea ei, cu o săptămână în urmă. Îi făcuseră o frumoasă surpriză că veniseră de laTrieste pentru ea. Erau în vârstă și bunicul era suferind. Cu toate acestea nu dorise să lipsească de la petrecerea nepoatei lor îndrăgite, pentru nimic în lume.
Îi plăcuse mult acest cadou. Ei îl comandaseră pentru ea, special pentru această ocazie.
Maria Carla și Diana sosiseră și ele și păreau nedespărțite ceea ce îndreptățea cumva vorbele care circulau pe seama lor, că ar fi lesbiene, deși ele negau fățiș și vehement acest lucru spunând că e o calomie. Cine știe? Lumea e rea și pot fi simple invenții, gândea Desire și apoi pe ea chiar nu o interesa acest aspect la prietenele sale. Din partea sa puteau să fie tot ce doreau, nu le judeca ea după aceste criterii de preferințe sexuale. Era treaba lor și cu ea fuseseră întotdeauna drăguțe, prietenoase și se dovediseră persoane oneste, chiar dacă papa nu dorise să le invite pentru motivul că nu le cunoștea el bine.
Ceilalți oaspeți, erau vreo zece cu toții, dintre care doar două fete, una dintre ele, Ella părea a fi anorexică, atât era de slabă și cealaltă, Gemma o fată scundă și plinuță, care fuma mult, judecând după degetele îngălbenite de nicotină și țigara din colțul gurii. Ceilalți erau amici de-ai lui Marco, trei dintre ei componenți ai trupei dintre care făcea parte și Ella și Gemma. Restul trupei cânta în restaurant în timp ce aceștia participau la petrecerea ei. Li se alăturase între timp și Massimo, fiul Vilmei, patroana restaurantului, cu care ea se cunoștea mai demult.
Desire nu cunoștea prea bine ceilalți amici ai lui Marco și acest lucru o făce să se simtă cam stingheră însă firea ei amabilă nu a făcut prea mare caz de aceste senzații ale sale. Își amintea că abia dacă îi zărise de vreo două ori, fără să-i fi fost prezentați, deci nu știa nimic despre ei și nici numele nu le reținuse bine, după ce se salutaseră, la sosire. După începerea petrecerii, pentru unul dintre ei, pe nume Nicola, care era mult mai în vârstă comparabil cu restul grupului și care o dezbrăca practic din priviri, neluându-și ochii de nevăstuică cu privirile-i libidinoase și nerușinate de la decolteul ei,începuse să simtă o reală aversiune. Acel nerușinat nu făcea nici un efort să-și mascheze poftele și rânjetul drăcesc și dezgustător de pe fața lui grasă și transpirată, cu o mustață slinoasă și părul rar unsuros care părea nespălat continuând să se comporte foarte necuviincios nepăsându-i că o ofensa în cuida faptului că ea era gazdă. Părea că sunt gata să-i crăpe hainele prea strâmte, pe corpul gras și respingător. Era de-a dreptul furioasă și i-a spus-o în față lui Marco:
-Ascultă iubitule, să știi că nu-mi place deloc acel prieten al tău! Cine se crede obraznicul acela că-și permite să mă priveaască an acel mod, mai cu seamă că tu îl crezi prieten iar noi suntem iubiți!
-Nu-l lua în seamă Desire! Cred că Nicola a băut cam multe pahare de șampanie și tu ești într-adevăr amețitoare iubirea mea.E foarte greu ca un bărbat să nu te remarce. O să-i zic eu vreo două vorbe mai încolo, ca să-l aduc cu picioarele pe pământ, însă acum lasă-l în pace pe acel necioplit și privește-mă doar pe mine, care mă topesc de dragul tău, iubita mea!
Și Marco în timp ce dansau, a tras-o într-o parte la o masă în spatele unui boschet de palmieri departe de privirile libidinoade ale amicului său și a început s-o acopere de sărutări, ca s-o consoleze, i-a deslegat cu degete îndemânatice bretelele subțiri ale rochiei făcând-o să-i alunece la picioare. Între timp umpluse două cupe cu șampanie, dintr-o sticlă pe care o luase din frapiera cu gheață, apoi tot cu pasiune în voce îi declara iubire, o ruga șoptindu-și dorințele, să-l ajute să-și desbrace și el cămașa și cravata care-l stinghereau, tot timpul incitând-o, făcând-o să uite incidentul cu acel libidinos de Nicola și să-i provoce dorința cu jocul lui înnebunitor de sărutări și atingeri pe corpul ei perfect cu piele satinată, rămas doar în minusculul costum de baie negru. Nemairezistând, îl ruga:
-Să mergem în piscină amore mio ca să nu mă transform într-o flacără și să mă topesc dergrabă aici în brațele tale! Simt că ard.
- Te doresc enorm de mult, Desire amore! Îmi place să arzi astfel, de iubire în brațele mele cum ard și eu pentru tine. Nu încă, nu te duc în piscină iubirea mea, mă înnebunește pasiunea ta și doresc să te gust încă bucățică cu bucățică iubito, iar tu să faci la fel cu mine! Ea se zbătea să meargă degrabă în piscină să se răcorească, căci acel pahar de șampanie din care băuse simțea că o mistuie pe dinlăuntru, însă el cu încăpățânare o reținea prizonieră între brațele sale, lipită de corpul lui tare și o picura cu șampanie din paharul lui, pe umeri, pe sâni după care o gusta încet , duredos de încet șoptindu-i că dorește să guste împreună fiecare cupa lui de șampanie până la fund și abia după aceea, poate el se va îndura de ea, să o ducă în brațe, în răcoarea piscinei.
Ea încerca să continue jocul deși nu înțelegea deloc acea senzație cudată de sfârșeală care o făcea să se simtă în pragul leșinului și a continuat să soarbă cu sete din cupa pe care el i-o umpluse cu îndemânare, apoi picurându-l cu licoarea ce rămăsese, ce-o șimțea curgându-i deja ca un foc prin vine, încerca să-l guste și ea, însă simțea deja licoarea băută învăluindu-i parcă mintea și creierul într-o căldură plăcută, moleșitoare și făcând-o să simtă că a început să se topească, să devină lichidă precum licoarea aceea vrăjită, simțea că începuse deja să-i curgă de-a lungul picioarelor topindu-le și transformându-le în masă lichidă, ea însăși se lichefia, tot corpul ei și mintea începuse deja să se dezintegrege devenind lichid fierbinte, ce se scurgea printre brațele iubitului său, în nisipul de sub picioarele lor, devenind neant ...dispărând ea însăși... și Marco și petrecere...
Printre mesele de la petrecere, se mișcau cu discreție și îndemânare trei lucrători ai localului, o femeie mai vârstnică, o tânără în jur de 19-20 ani și un bărbat cam de vârsta femeii care era chiar soțul acesteia iar tânăra, Anca pe nume, era fiica lor. Erau toți trei străini, fuseseră angajați la negru căci erau extracomunitari(era în vara anului 2006). Nina și Ștefan Teodoroiu fuseseră angajați la stabiliment pentru stagiunea de vară și se ocupau de curățarea plajei și nivelarea nisipului după ce turiștii se retrăgeau, deschideau umbrelele și șezlogurile pentru turiștii din aria de plajă a stabilimentului, aveau grijă de bărcile depozitate într-o baracă mare al cărui lacăt îl închideau și deschideau ei, ocupându-se ca toarte ambarcațiunile să fie în stare bună, în fiecare dimineață și la dispoziția turiștilor care doreau să le închirieze. În seri ca aceasta ajutau la servit și la spălat vasele în restaurant, făcând ore suplimentare după terminarea lucrului pe plajă. Salariul lor era modest și banii se câștigau muncind din greu însă ei erau mulțumiți că aveau o muncă și că puteau fi împreună.
Anca le dădea o mână de ajutor în toate serile, când termina munca ei la ore, prin alte părți, căci era mult de muncă la stabiliment, mai cu seamă în weekenduri. De fiecare dată în weekend mai veneau doi băieți angajați și ei de stabiliment și ajutau. Erau doi băieți tineri, români și ei de prin Curtea de Argeș, care în restul săptămânii lucrau la alte stabilimente. Unul dintre ei, Augustin, devenise amicul Ancăi. Celălalt, Ionică era însurat și nevastă-sa Iuliana, lucra și ea la un restaurant din împrejurimi. Anca fiica lui Ștefan și a Ninei, lucra în anumite zile la bucătărie cu mama sa și la curățenie în bucătăria stabilimentului, mai făcea ore și prin alte locuri pe unde reușise să găsească. Locuiau cu chirie la niște cunoștințe ale lor într-o singură cameră, toți trei. Erau oameni foarte vrednici, îndemânatici și cinstiți, astfel de vreo trei ani lucrau pentru acest stabiliment, munca și onestitatea lor fiind apreciată.
În această seară fuseseră solicitați cu toții pentru a servi la petrecere. Pregăteau platourile la bucătăria restaurantului și le duceau la mese, Ștefan ajuta la friptul cărnii, Nina ajuta la pregătitul platourilor, la spălat vasele, se ocupau și de curățenie și bineânțeles erau foarte discreți și se strecurau printre mese tăcuți și foarte eficienți, făcându-și fiecare munca conștiincios, căutând să multumească clienții, căci astfel li se recomandase. Vilma le expilcase că acești clienți erau lume bună și aceasta era o petrecere privată între prieteni . Restaurantul în seara aceea era plin și serveau acolo ceilalți ospătari, ei trei se ocupau în primul rând de cei de la petrecerea privată.
Anca înțelegea foarte bine italiana și o vorbea, însă în această seară, vorbea doar strictul necesar, așa cum i se recomandase. Observase însă lumea de la petrecere și era uimită auzind discuțiile dintre prietenul fetei frumoase care era sărbătorită și unii dintre oaspeți care păreau că îi sunt mai degrabă dușmani decât prieteni. Văzuse cu stupoare cum bărbatul gras ce privea pofticios la frumoasa sărbătorită, strecurase ceva pe furiș în paharele fetelor de la petrecere. Având un ascuțit simț de observație nu-i scăpase privirii sale cum amicul domnișoarei Desire, în timp ce se retrăseseră la acea masă ascunsă de tufele de trandafiri cățărători unde Anca neobservată puțin mai departe de ei curăța resturile de la alte mese debarasând și făcând treaba pentru care era acolo, văzuse clar cum el înainte de a turna șampanie, vărsase în paharul prietenei, conținutul unui pliculeț și bănuise că nu-i lucru curat la mijloc. Ea a devenit mai atentă și privea din curiozitate. ce se întâmplă, asigurându-se să nu fie observată. A văzut cum fata imediat după ce a băut, a căzut inconștientă iar amicul a luat-o mai mult pe sus și a ieșit pe o alee lăturalnică din grădina piscinei, pe plajă unde erau sezlogurile și fiind întuneric nu mai era aproape nimeni pe plajă în afară poate doar de vreun drogat ce dormea pe acolo ascuns, la acea oră.
Nu putea să-i urmeze căci risca să fie văzută și apoi, avea și de lucru. Fetele celelalte două,prietenele sărbătoritei, băuseră și ele din paharele aranjate de gras și păreau că se îmbătaseră și se simțeau rău, una fiind scoasă din piscină unde leșinase( se chema Maria Carla din câte reținuse Anca) și dusă pe o bancă alături de prietena ei Diana care se simțea rău și scâncea disperată având puternice senzații de vomă. Anorexica părea o mumie tăcută și bea fără să atingă mâncarea, în timp ce Gemma cea plinuță, se simțea și ea destul de rău căci grasul le pusese ceva în sticla din care băuseră toate, încât nu se mai țineau în picioare niciuna.
După un timp, Anca vede pe Marco că apare la masa grasului singur, Desire nu se vedea pe nicăieri. Vede apoi pe grăsanul acela slinos cum se scoală de la masă rânjind, încât ea a simțit fiori de spaimă presimțind că lucrurile au luat deja o întorsătură sinistră pentru acea sărmană nefericită fată, care era sărbătorită. Nu știa cum să facă să lase un moment treaba, neobservată de fiul patroanei care se alăturase petrecerii părând că îi cunoaște pe gras și pe Marco și să meargă înlăuntru să-l avertizeze pe tatăl său, să meargă în căutarea acelei fete și să o salveze.
,, Dacă ea pățește ceva rău, putem avea și noi necazuri fiind lucrători fără documente aici și mai ales că noi le aducem la mese hrana și băuturile”. își zicea fata în sinea ei.
Ea și ai săi făcuseră cererea pentru documente, însă nu se aprobase și deci trăiau cu teama că pot fi prinși și expulzați sau chiar mai rău, de când se dăduse acea nenorocită lege Bossi-Fini.
Când într-un târziu vede acel animal scârbos cu numele de Nicola că se întoarce de pe plajă încheindu-și pantalonii fără rușine, cu cămașa în dezordine, a simțit că o apucă vomitatul și tocmai vroia, să plece ea în căutarea acelei fete, să o salveze cumva, când vede un altul dintre oaspeți, un slăbănog, care cânta uneori în restaurant cu grupul lui Marco și care după părerea sa, se drogase la masă, că o ia împleticit către plajă și atunci Anca decide repede ca înainte de a anunța pe tatăl său să se furișeze să vadă unde au dus fata. Se strecoară neobservată pe plajă prin spărtura în gard pe unde ieșise Marco cu fata și mai încolo pe plajă vede acel om drogat, profitând de corpul complet gol al fetei care zăcea inertă pe plajă. Și-a înfipt unghiile adânc în carne să nu țipe de oroare și furie, se întoarce târâș înlăuntru prin aceeași spărtură și aleargă furișat la tatăl ei să-i ceară să vină grabnic, să ajute fata, rugându-se tremurând de spaimă ca nu cumva să nu fie moartă deja și să fie prea târziu pentru a fi salvată.
Va urma (roman în lucru)

Vizualizări: 13

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Dialoguri culturale !

Alătură-te reţelei Dialoguri culturale

Comentariu publicat de giurgiumaria pe Iulie 29, 2017 la 4:11pm

Vă mulțumesc, multă prețuire! Voi posta în proză și vă urez weekend plăcut!

Comentariu publicat de ileana popescu bâldea pe Iulie 29, 2017 la 12:14pm

Expun! Postați-l și în grupul de proză, vă rog!Succes!

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactor-sef: Ileana Popescu Bâldea

Redactori: Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cosmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV-Maria Giurgiu
Publicat de giurgiumaria î

Născută pe 1 noiembrie 1960 în comuna Izvoru, județul Argeș. De origine din comuna Uda, județul Argeș. Sunt, fiica cea mai mare dintr-o familie de la țară cu patru copii. Am urmat cursurile școlii generale, din satul Săliștea, comuna Uda; Am urmat cursurile unui liceu teoretic profil umanist- limbi străine în orașul Pitești. După terminarea școlii și după căsătorie, am început să lucrez în uzină, în urma unor examene de diferențe în profilul industrial. Pe parcurs am făcut cursuri de specializare în profilul meu de lucru. Literatura și istoria, au constituit întotdeauna o pasiune și un hobby pentru mine. După ce m-am căsătorit, soțul fiind cadru M.A.N. am locuit în Câmpina, apoi în Constanța alți câțiva ani, după care m-am mutat la Târgoviște unde m-am stabilit cu familia și am continuat să lucrez într-o unitate a M.A.N. 
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-maria-giurgiu

traduceri...

Arcul şi lira (El arco y la lira)
Postat de Ioana Haitchi în Noiembrie 8, 2017
Poezia este cunoaștere, salvare, putere, abandon. Operaţiune capabilă de-a schimba lumea, activitatea poetică este revoluționară prin natura ei; exercițiu spiritual – metodă de eliberare interioară. Poezia dezvăluie această lume; creează o alta. Pâinea celor aleşi; al naibii aliment. Izolare; unire. Invitație la călătorie; întoarcere la patria-mamă. Inspirație, respiratie, exerciţii fizice. Rugăciunea vidului, dialogul cu absenţa: plictiseala, chinul și disperarea le hrănesc. Rugăciune, litanie, epifanie, prezență. Exorcism, incantație, magie. Sublimarea, compensarea, condensarea inconștientului. Expresie istorică de rase, națiuni, clase. Neagă istoria: în sinele ei sunt rezolvate toate obiectivele conflictuale și omul dobândește în sfârşit conștiința de a fi ceva mai mult decât tranzit. Experiență, sentimente, emoție, intuiție, gândire, nedirijate. uman. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/arcul-i-lira-el-arco-y-la-lira

Articole

Mihai Beniuc - 110 ani de la naştere Publicat de Florin T. Roman în Noiembrie 16, 2017 la 3:13pm în ARTICOLE

„Mihai Beniuc e lemnul din grindă pe care atârnă secera, fierul spălat în sângele grâului şi încovoiat ca spinarea ţăranului aducând pâine, mânerul plin de răni deschise, zimţii, văile prin care sudoarea curge în pământ, în netimpul din trupul pământului, înviindu-i ierburile, semănându-i fluturi pe comori şi perechi de mărgăritare peste căţelul ce latră miezul nopţii şi stă cu labele suite pe blesteme şi nădejdi”, scria undeva Fănuş Neagu, prieten al poetului. În calitate de concitadin al său mă simt obligat să reamintesc, la ceas comemorativ, noilor generaţii şi nu numai, cine a fost şi mai ales ce a scris acest poet pe nedrept uitat. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/mihai-beniuc-110-ani-de-la-na-tere

Starea literaturii moderne, un sondaj SAGA - Israel Postat de adrian grauenfels în Noiembrie 7, 2017 Controversatul (şi totodată excelentul) film israelian Foxtrot trage un imens semnal de alarmă: existenţialismul, consumismul, irealitatea vieţii moderne ne fac să nu ne mai vedem pe noi înşine. În fiecare secvenţă, personajele sunt afectate de starea de "postmodern" consensuală şi în toate situaţiile inspirate din realul israelian găsim anomalii, absurd, dezumanizare şi abandon. Cultura, deciziile, arta şi estetica nu mai aparţin individului ci sunt dictate de forţele telurice ale erei informaţionale. Care influenţează mai ales pe cei care nu stăpânesc la perfecţie limba nativilor. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/starea-literaturii-moderne-un-sondaj-saga-israel?xg_source=activity

100 de ani de la catastrofa din Octombrie 1917 Publicat de adrian grauenfels în Noiembrie 1, 2017

Pentru noi toţi cei născuţi în zorii comunismului, data de 7 Noiembrie 1917 are un răsunet deosebit. Era momentul când poporul, bolşevicii, mujicii şi oprimaţii conduşi de Lenin au preluat puterea instaurând în Rusia o nouă eră, o nouă ideologie, de fapt o monstruoasă anomalie socială - comunismul. Filosofia marxistă a "dictaturii proletariatului" a fost impusă cu armele de Gărzile Roşii care prin insurecţie au lichidat guvernul provizoriu alcătuit după abdicarea ţarului Nikolai II. Lenin, Trotzki şi din 1922 Stalin, croiesc o nouă istorie care va costa viaţa şi va schimba destinul milioanelor de oameni din trei continente. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/100-de-ani-de-la-catastrofa-din-octombrie-1917

Caligrafii

Nevoia de noi...(amintiri de la lansarea volumului colectiv "Jurnalul unui câmp de aripi" - Daniela Toma)
Publicat de ileana popescu bâldea
în Noiembrie 5, 2017
Da! avem nevoie de noi. într-o lume care ne alienează tot mai mult. și nu știu dacă este vina ei sau a aerului de deasupra. sigur, însă, cineva cerne șansele de a trăi normal. când voi întâlni energia aceea, dacă o voi întâlni vreodată, o voi examina pe toate fețele sau firele care ne despletesc firescul. și, poate, astfel voi înțelege, pentru o altă viață de om sau fluture, unde se află echilibrul fără de care suntem mai ușori decât o frunză…
continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/nevoia-de-noi

Stre-suri...

Între G și H... Publicat de Anica Andrei Fraschini în Noiembrie 2, 2017 

Nu, nu e vorba de punctul G, ci de rețeaua internet... Pentru că mă mișc doi centimetri cu telefonul mai spre dreapta-stânga, dispare G, apare H, dar cel mai grav e când se încăpățânează un E penibil... Sau de rețele, în "G"neral... De plase, de păcăleli, de ițe... Iglițe... De chef și platitudine, de extaz și starea de nimic. De hipotalamus e vorba. Măria-Sa. Mă ia cu câte o sfârșeală, de nu-mi vine să cred. Mă irită tot. Și nici că aș vrea altceva. Nu! Se strânge lumea într-un polonic și sunt, și eu, pe-acolo, să mă întreb ce caut. Nimic. Un hipotalamus destabilizat, pipernicit, anemic, anti-anatomic. Nici măcar o părere, niciun sentiment, doar iritare, cu lipsă de respect. Cu lipsă de orice, altceva. Hormonal - da, ah!, intervine "H"-ul - poate părea corect: o muiere ce glisează în viteză, spre vârsta a treia. Sau o fi vreo înălțare? Că "trei" e mai sus decât "unu"... continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/ntre-g-i-h

Fapt divers Publicat de ileana popescu bâldea în Septembrie 24, 2017

Citesc multe poeme. De foarte mulți ani. Doar cine nu citește - și își clădește "opera" pe imaginile și metaforele altora - nu realizează cât de ușor pot fi descoperiți de cei din ale căror texte se inspiră. Apoi, împăunați și bazându-se pe numărul aprecierilor acelora care citesc din doi în doi, încearcă să se "ridice" pe vârfuri, din nefericire, doar de nisip. Ce cred ei despre ei nu contează, dar este important pentru mentalul colectiv care-și construiește false valori pentru ca apoi să se raporteze la ele. Și, până la urmă, este dreptul fiecăruia să aleagă ce-i place, dar dreptul de a fi corect cu cititorul este doar al autorului. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/fapt-divers

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor