*

Ea apare deodată ca o mană cerească cerșind aplauze la sânge îngroșat, sublimând sacoșe, suflecându-și demonii de bal mascat până la coatele durdulii, mușcând din cartoanele de reduceri ca niște stihii din bilețelele de amor. El, nelămurit, micșorat până aproape de schița scrijelită pe frunte-două linii verticale, indecisa arcuire a spatelui, un punct mai greu sus-o urmează ca umbră pocăită, indecis. Între ei apar oarecum languros roșii, castraveți și salam.Aproape un psalm asupat cu plasture integru, să nu crape fisurile căsniciei de negru.
Absența acută a hormonilor hieratici și hobby-uri de h-oră veche înecată-ntr-o horincă închipuită le-a făcut pe unele dame guru familial peste noapte, trupeșe-gureșe pornite să învenineze din fotoliul vorace. Pline de inserții neuroștiințifice stupide, suflecându-și Dante-lele și dendritele artistice aiuristice pe măsura înzestrării cu prințipuri de lemn spârcâit, spoite și pomădate în excel, prișnițate și blagoslovite martirico-maniaco-deșănțat, decantând țarțamuri și ifose, aceste lipitori stupide învăluie cu murmurul abisal pixelii, împuținând fioruri, antrenând fără preget preparatul trupului acesta osândit să piardă la inventar. Damele țes spini și pumnale pe o pânză care asmute un bolnav pe altul, lăsând mereu la iveală, într-un mod rocambolesc, suferințe imaginare. Ah, mă dor glezna, umărul, cumpătul, curmătura, morala, spatele, îmi pulsează o venă la tâmplă, dar de fapt îl măsor pă bărbatu-meu mai ceva ca NASA din satelit. După ocheada aruncată cum-de-cade(sic!) blondei din față, în loc să îndese în coș dovlecei la reducere,distinsa cu zurgălăi îl osândește cu halca de carne a mâinii și cu pomada minții la veșnică ablațiune. El tresare cumva incognito pe lângă umbra ei și-apoi moare lent ca un melc, negând socialul insistent. Ah, femeile vulpește asezonate, rupestre, imperatoare, matriarhale, cum mânuiesc ele cuibul de zg-ură și rugină, zăngănind zgărzi și gărzi zguduitoare, zgurmând zgubilitice zig-zag-uri, zgâindu-se la toate metresele Lui imaginare...Ele tronează intempestiv peste nevoi de epidermă și soi ales, matroane martirizate en-gross, tremurătoare și înmiresmate ca gelatina, îi apucă de braț sucindu-i ca pe tăiței să iasă poza bine, dar în pauza de viață de-o țigară îi ard neuronal și emoțional pînă-n plăslele. Pâlpâie cerul pe toți de sfinți obtuzi, pricăjiți în modele râs-cusute până-n buză, varza la pachet discreeet și homunculul biet care le zace alături ca o alămură stricată, ca un diez covârșitor, ca un copârșeu pus pe șagă sau calciu efervescent dizolvat într-o soție vagă. Ca un proces de omucidere amânat de-o instanță beteagă.
La ora de reduceri și reculegeri, reeducările în magazinul de suflete sunt rare, pălesc, plătesc, plutesc peste dinții de fier în după- amieze de flușturatic flaușat răstignit, soațele apasă butonul cât bufonul de panică, blasfemie! se stropșește ea la casă, bagă repede un sutar și home, aruncă printre dinți, el se subțiază ca o moleculă pe-o poleială presată cu unghia, ca o coleopteră arsă de soare și zâmbește șăgalnic printr-o armură invincibilă, apare ca un mascul de frunte, maculat, al imperiului Roze dominat de falnice art-roze, de falange prospere, de horoscoape cretine, de prosoape în degrade, de prospecte ambigue, mai ai mult? freamătă din spate carnea ei (atâția mititei!) dublată la pachet, organele răsucindu-se să-l prindă cu lasoul, dumnezeii!, murmură în barba nerasă, dumneata desfizi iremediabilul nerambursat pe veci, orizontul senil de senin se-nconvoaie ca pe nicovală în gemete seci, căldura imensă din trupuri dorite, o pală de vânt îl poartă în jurul felinarului lansat pe aripi zburlite, himere de noapte îngustă, despotica trandafirie își înfige comisura cenușie ca un iatagan în timpanul lui de jazzman, da, liniștea e prea mare, azi e o zi de mutism eclectiv, strategic, simțuri apuse îl învăluie ca un macrame. Suspină încetișor ca-ntr-un vers dârz și clasic, sucombă neștiut de mai multe ori pe minutul fierbinte ca un rug, evadează pe unde apucă, rămân pe fața de masă doar un zâmbet stupid și o adiere de iubită care-n alt capăt aburește iar vatra primordială, mă modulez înăuntrul lui, e vara orgasmelor amânate și trupul un imens orfan de mamă, un organ intens manipulat, un increat, aproape incinerat, de-o sfâșietoare straneitate.
Între noi nu e întuneric ci doar morți cu stea în frunte, trenuri ce nu-și pot depăși gara prăfuită, țări pierdute dupa aisberguri imaginare, o țesătură de păianjeni uitați prin colțuri, meșterindu-și armuri de vis interzis, cine să fie atent la lumea lor minusculă, la siropoasele mucegaiuri și la poveștile de alcov dramatic? Abia răzbește sacrul în oameni, ca socrul mare împungând cu furculița calamari la discreție. Mereu țoapele apuse își vor târî bărbații-puieți, vor mătura cu ei, se vor duela-n vorbe de alint și apoi în absint absent, trandafirii vor rupe ruginii zăgazuri peste șovăirea grădinii-refuz, șarpele va răzbi amar pre limba Evelor de împrumut. Nu facem decât un salt mortal în lume și apoi într-o perfuzie nesfârșită alunecăm, în timp ce, din orizontul încins, Dumnezeu zbate încă un soldat prelins în războiul de mistificări al lumii...

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Dialoguri culturale !

Alătură-te reţelei Dialoguri culturale

Comentariu publicat de ileana popescu bâldea pe Iulie 5, 2017 la 8:22pm

Expun și promovez și partajez în DIALOGURI-SUPLIMENT LITERAR!
Aprecieri!

Acord o steluță

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactor-sef: Ileana Popescu Bâldea

Redactori: Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cosmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV-Maria Giurgiu
Publicat de giurgiumaria î

Născută pe 1 noiembrie 1960 în comuna Izvoru, județul Argeș. De origine din comuna Uda, județul Argeș. Sunt, fiica cea mai mare dintr-o familie de la țară cu patru copii. Am urmat cursurile școlii generale, din satul Săliștea, comuna Uda; Am urmat cursurile unui liceu teoretic profil umanist- limbi străine în orașul Pitești. După terminarea școlii și după căsătorie, am început să lucrez în uzină, în urma unor examene de diferențe în profilul industrial. Pe parcurs am făcut cursuri de specializare în profilul meu de lucru. Literatura și istoria, au constituit întotdeauna o pasiune și un hobby pentru mine. După ce m-am căsătorit, soțul fiind cadru M.A.N. am locuit în Câmpina, apoi în Constanța alți câțiva ani, după care m-am mutat la Târgoviște unde m-am stabilit cu familia și am continuat să lucrez într-o unitate a M.A.N. 
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-maria-giurgiu

traduceri...

Arcul şi lira (El arco y la lira)
Postat de Ioana Haitchi în Noiembrie 8, 2017
Poezia este cunoaștere, salvare, putere, abandon. Operaţiune capabilă de-a schimba lumea, activitatea poetică este revoluționară prin natura ei; exercițiu spiritual – metodă de eliberare interioară. Poezia dezvăluie această lume; creează o alta. Pâinea celor aleşi; al naibii aliment. Izolare; unire. Invitație la călătorie; întoarcere la patria-mamă. Inspirație, respiratie, exerciţii fizice. Rugăciunea vidului, dialogul cu absenţa: plictiseala, chinul și disperarea le hrănesc. Rugăciune, litanie, epifanie, prezență. Exorcism, incantație, magie. Sublimarea, compensarea, condensarea inconștientului. Expresie istorică de rase, națiuni, clase. Neagă istoria: în sinele ei sunt rezolvate toate obiectivele conflictuale și omul dobândește în sfârşit conștiința de a fi ceva mai mult decât tranzit. Experiență, sentimente, emoție, intuiție, gândire, nedirijate. uman. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/arcul-i-lira-el-arco-y-la-lira

Articole

Mihai Beniuc - 110 ani de la naştere Publicat de Florin T. Roman în Noiembrie 16, 2017 la 3:13pm în ARTICOLE

„Mihai Beniuc e lemnul din grindă pe care atârnă secera, fierul spălat în sângele grâului şi încovoiat ca spinarea ţăranului aducând pâine, mânerul plin de răni deschise, zimţii, văile prin care sudoarea curge în pământ, în netimpul din trupul pământului, înviindu-i ierburile, semănându-i fluturi pe comori şi perechi de mărgăritare peste căţelul ce latră miezul nopţii şi stă cu labele suite pe blesteme şi nădejdi”, scria undeva Fănuş Neagu, prieten al poetului. În calitate de concitadin al său mă simt obligat să reamintesc, la ceas comemorativ, noilor generaţii şi nu numai, cine a fost şi mai ales ce a scris acest poet pe nedrept uitat. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/mihai-beniuc-110-ani-de-la-na-tere

Starea literaturii moderne, un sondaj SAGA - Israel Postat de adrian grauenfels în Noiembrie 7, 2017 Controversatul (şi totodată excelentul) film israelian Foxtrot trage un imens semnal de alarmă: existenţialismul, consumismul, irealitatea vieţii moderne ne fac să nu ne mai vedem pe noi înşine. În fiecare secvenţă, personajele sunt afectate de starea de "postmodern" consensuală şi în toate situaţiile inspirate din realul israelian găsim anomalii, absurd, dezumanizare şi abandon. Cultura, deciziile, arta şi estetica nu mai aparţin individului ci sunt dictate de forţele telurice ale erei informaţionale. Care influenţează mai ales pe cei care nu stăpânesc la perfecţie limba nativilor. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/starea-literaturii-moderne-un-sondaj-saga-israel?xg_source=activity

100 de ani de la catastrofa din Octombrie 1917 Publicat de adrian grauenfels în Noiembrie 1, 2017

Pentru noi toţi cei născuţi în zorii comunismului, data de 7 Noiembrie 1917 are un răsunet deosebit. Era momentul când poporul, bolşevicii, mujicii şi oprimaţii conduşi de Lenin au preluat puterea instaurând în Rusia o nouă eră, o nouă ideologie, de fapt o monstruoasă anomalie socială - comunismul. Filosofia marxistă a "dictaturii proletariatului" a fost impusă cu armele de Gărzile Roşii care prin insurecţie au lichidat guvernul provizoriu alcătuit după abdicarea ţarului Nikolai II. Lenin, Trotzki şi din 1922 Stalin, croiesc o nouă istorie care va costa viaţa şi va schimba destinul milioanelor de oameni din trei continente. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/100-de-ani-de-la-catastrofa-din-octombrie-1917

Caligrafii

Nevoia de noi...(amintiri de la lansarea volumului colectiv "Jurnalul unui câmp de aripi" - Daniela Toma)
Publicat de ileana popescu bâldea
în Noiembrie 5, 2017
Da! avem nevoie de noi. într-o lume care ne alienează tot mai mult. și nu știu dacă este vina ei sau a aerului de deasupra. sigur, însă, cineva cerne șansele de a trăi normal. când voi întâlni energia aceea, dacă o voi întâlni vreodată, o voi examina pe toate fețele sau firele care ne despletesc firescul. și, poate, astfel voi înțelege, pentru o altă viață de om sau fluture, unde se află echilibrul fără de care suntem mai ușori decât o frunză…
continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/nevoia-de-noi

Stre-suri...

Între G și H... Publicat de Anica Andrei Fraschini în Noiembrie 2, 2017 

Nu, nu e vorba de punctul G, ci de rețeaua internet... Pentru că mă mișc doi centimetri cu telefonul mai spre dreapta-stânga, dispare G, apare H, dar cel mai grav e când se încăpățânează un E penibil... Sau de rețele, în "G"neral... De plase, de păcăleli, de ițe... Iglițe... De chef și platitudine, de extaz și starea de nimic. De hipotalamus e vorba. Măria-Sa. Mă ia cu câte o sfârșeală, de nu-mi vine să cred. Mă irită tot. Și nici că aș vrea altceva. Nu! Se strânge lumea într-un polonic și sunt, și eu, pe-acolo, să mă întreb ce caut. Nimic. Un hipotalamus destabilizat, pipernicit, anemic, anti-anatomic. Nici măcar o părere, niciun sentiment, doar iritare, cu lipsă de respect. Cu lipsă de orice, altceva. Hormonal - da, ah!, intervine "H"-ul - poate părea corect: o muiere ce glisează în viteză, spre vârsta a treia. Sau o fi vreo înălțare? Că "trei" e mai sus decât "unu"... continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/ntre-g-i-h

Fapt divers Publicat de ileana popescu bâldea în Septembrie 24, 2017

Citesc multe poeme. De foarte mulți ani. Doar cine nu citește - și își clădește "opera" pe imaginile și metaforele altora - nu realizează cât de ușor pot fi descoperiți de cei din ale căror texte se inspiră. Apoi, împăunați și bazându-se pe numărul aprecierilor acelora care citesc din doi în doi, încearcă să se "ridice" pe vârfuri, din nefericire, doar de nisip. Ce cred ei despre ei nu contează, dar este important pentru mentalul colectiv care-și construiește false valori pentru ca apoi să se raporteze la ele. Și, până la urmă, este dreptul fiecăruia să aleagă ce-i place, dar dreptul de a fi corect cu cititorul este doar al autorului. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/fapt-divers

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor