Smerenia femeii-scriitor, miezul din dodoașcă și filonul mato-grosso-ului național

Colcăie FB de literați precum, odinioară, gangurile Regiei de șobolani. Curente, fâl-fâluri de matasă de cea mai aleasă, fosile ochioase și baluri (cu balauri cu tot!) de prințipuri crase, amorași de chenar lustruit peste cari și prăsile vremelnic propășite pe meleaguri infinite, faimoși avortoni împroșcați aci din greul unei culturi care poate naște genii, monștri și o lungă, ierarhică au ba, galerie de mediocrități de subsol academic. Invincibilii zăvorâți între ecrane, imbatabilii asistați ai smartphoneului,emailului si whatsappului, logoreici de grup și înnăditori de fașe de răzbel imaginar, linșați organizat și orgiastic de-a lungul cutumelor dogite și-a măștilor cu fumuri incluse.

P(a)iața on-line e propice pentru slujbași, luntrași, căruțași, negustori într-ale scrisului, boemi absconși, saltimbanci ai culturii de borcan cu murături, îngăimători lângă halbe albe de noapte, înnăditori de globule-n goblenuri prăfuite, incendiatori ai minibârfelor de salon moscat, sfruntați, pomădați, nichelați, flamboaiarzi ai găstilor cu drapel în rapel, gloanțe oable ce mângâie orizonturile supurânde ale metaforitei cronice. Cronicari de rău-zimț, matrioști fără matricole, mafioți fără clanuri, doar click-uri aberante, zețari ai neîntrecutelor zeciuieli, false conturi de îngereală mascând libidouri în derivă, spoitori de lemn frecat, pricăjori ai pandaliilor nesățioase, pamplozi pamponați ai verbelor de alpaca, sulitași de nea ne-ntrecută, grobieni durabili în Duracellul nepermis, zgâietori ai păcatului luntrit mereu spre Mall, Moll Flanders, evident, ar spune regizorii din scurt-metrajul cuiva indecis.

Cu mentalitate de căpșunari clănțănoși zgurmăm alene, osificând cerul, învăluindu-ne cu amintirea morților ca fațetele de război, păpușarii unicului sens, zețarii zeciuți de mântuială, galonarzi, tragem poalele literaturii și o scărmănăm de viermi libidinoși. Ne hrănim din trecutul-perfuzie, la fiecare confuzie. E moda topurilor literare, a tropăiturilor și tropaeumurilor cu breteluțe subțiri în carnea celor care nu cuvântă, ci-și tot pleacă duhul pe butuc. Un butic al tuturor și-al nimănui, amărui garnisit cu sticloanțe de tărie pe care le încerc din opririle troleului-yammmi, ce visare între gangueile tot mai vagi și deșelate ale centrului și gargariselile virtuale. Din buncăre însângerate gușații literari fac dezvăluiri incendiatoare la care nici țâncii nu mi zâmbesc.
În cea mai mare parte a timpului sunt varză. Un mutant. O codobatură împăiată, la care unii cască gura văzându-i ochii de sticla cu destinație incertă. O caricatură care își așează capul pe tipsie la fiecare umoare neagră. Dură ca ignoranța și străluminând asemenea scalpelului e amprenta rolului social al unei mame cu pasiuni ,,literare,, sau de orice fel.
În maidanul inconștientului colectiv hârâie încă, asemenea unei traheotomii, ideea că o femeie trebuie mereu căznită să fie casnică. Să-și îndoaie genunchii în fața wc-ului, să-și rupă șalele cărând prunci, să-si dilate porii amestecând tocănițe interminabile, să-și distrugă vocalele coarde executand triple și cvadruple dăjmuri ale diavolului între sfinți, în fine, să se machieze și-apoi perpetueze într-un soi de monstru exersând permenent mersul pe linia fină a demarcației între luciditate și nebunie.
Mă zgâiesc, în puținul timp liber, la toți cei care se cred miezul din dodoașcă al literaturii și totuși n-au zvâcnit niciodată a răzbel par-aortic și citoplasmatic, doar au râcâit, turmentați de orgoliu ca un orologiu cu limbi dese, îmi sprijin mâinile în bezna din buzunare, golul din pumni se rățoieste la mine, sunt crudă, o maniacă a solitudinii, o turbată de mântuială glisând între mai multe roluri inconsecvente. Toti sunt deosebiti, desăvârșiți, atât de diferiți încât, jumate femeie, jumate mascul, jumate embrion si tot așa-jumătăți pierdute-n infinitul infam,voi fi în veci uitată pe clarul de lună, bălăngănindu-mi inutile undițe în golul marcat de gold et glod, voi auzi declic-ul colectiv al milioanelor de medalii cât să astupe gura tuturor nescriitorașilor buni de-o gloată anume Și mă voi repeta aiurea ca o secvență homofobă, ca un input și reset, ca un palimpsest al peștelui la frigare, în orele de însingurare benevolă, între guri și ochi flămânzi de mamă, ghemuită în charisma tocanei și-n ietacul în care se va face brusc liniște.

Pe nenăscute înainte, macerez această femeie cu spume din fașă, o înnobilez cu gânduri interzise, o strâmb apoi din jocul de glezne al literaturii. Și totuși continui să mă târăsc, mormoloc antediluvian, o specie a răbdarii resemnate pe cale să dispară definitiv din conștiință. Mă-ntunec tot mai mult și cumva apuc să luminez până departe. Suflul altei literaturi imense, aburinde, zgrepțănând dincolo de toate curentele, carențele, creanțele și pereții coșcoviți mă împinge și doboară în acelasi timp. Sunt, din litere, o tipă la arderea ei, orice ar însemna asta.

Vizualizări: 49

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Dialoguri culturale !

Alătură-te reţelei Dialoguri culturale

Comentariu publicat de Anca Hirschpek pe Aprilie 16, 2018 la 10:06pm

Va multumesc frumos pentru aprecieri!

Comentariu publicat de Dan Tipuriță pe Aprilie 12, 2018 la 2:32pm

Doamne, câtă imaginație poate cuprinde avalanșa aceasta verbală ! Remarcabilă scriitură !

Comentariu publicat de Anca Hirschpek pe Aprilie 10, 2018 la 9:48pm

Multumesc mult pentru aprecieri!

Comentariu publicat de Anica Andrei-Fraschini pe Aprilie 10, 2018 la 9:42am

Tare! Aprecieri!

Comentariu publicat de ileana popescu bâldea pe Aprilie 9, 2018 la 5:13pm

Expun, promovez și recomand în rubrica STRE-SURI!

Aprecieri pentru text!

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactori: Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Ada Nemescu, Costin Tănăsescu,Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

"Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată"
Octavian Paler

Medalion literar

CV-Ioan Grigoraș
Publicat de Ioan Grigoraș în Iulie 11, 2018 
M-am născut printre fecioare, la început de toamnă într-un frumos oraș moldav de pe malul Tazlăului. Fascinat de frumusețea locurilor natale am început încă din clasa a-V-a să cuprind în versuri poezia peisajului natal.
Pentru studiile liceale și universitare m-am deplasat în Ardeal, unde, pe timpul liceului, am activat în Cenaclul literar „Tinere Condeie”. În această perioadă am colaborat și cu revista „Limba şi literatura română”.continuare...
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-ioan-grigora

traduceri...

Arcul şi lira (El arco y la lira)
Postat de Ioana Haitchi în Noiembrie 8, 2017
Poezia este cunoaștere, salvare, putere, abandon. Operaţiune capabilă de-a schimba lumea, activitatea poetică este revoluționară prin natura ei; exercițiu spiritual – metodă de eliberare interioară. Poezia dezvăluie această lume; creează o alta. Pâinea celor aleşi; al naibii aliment. Izolare; unire. Invitație la călătorie; întoarcere la patria-mamă. Inspirație, respiratie, exerciţii fizice. Rugăciunea vidului, dialogul cu absenţa: plictiseala, chinul și disperarea le hrănesc.  continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/arcul-i-lira-el-arco-y-la-lira

Articole

Bun rămas, Gaudeamus!
Publicat de ileana popescu bâldea
în Noiembrie 20, 2018 la 4:13pm în ARTICOLE
Gata! Gaudeamus și-a îmbrăcat haina de sfârșit de toamnă, a închis-o în ghindă crăpată, a pus în rucsac câteva cărți, amintiri și, sprijinit într-un toiag din frunze, a coborât treptele fluierând după un TAXI care avea întunericul pe bancheta din spate. A făcut cu mâna, larg, cât să-i atingem toți degetele, și a plecat. În urma lui a rămas pustiul, ca trecere, și poate împlinirea unui vis. 
http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/bun-ramas-gaudeamus

Caligrafii

Grădina cu scriitori
Publicat de ileana popescu bâldea
în Iulie 7, 2019
Parcă erau crescuți pe scaune, pe scaunele dintre copaci. copacii cu trunchiuri înalte și crengile sus,sus, între Muzeul Literaturii și cer, încât, cu puțină bunăvoință, ai fi zis că aer și spațiu nu există – doar un tunel cu pereți transparenți către lumea de deasupra noastră. și-acolo, ei, înveșmântați în cuvinte, departe de tot ce se cheamă real chinuit de viață, își întindeau degetele sufletului și lăsau pacea aceea înaltă să coboare spre tălpi, până când oameni nu mai erau, doar un abur de iulie binecuvântat că există.
O parte din mine am lăsat-o pe scaun și cu alta am ieșit din grădina, m-am prefăcut în om normal, m-am cățărat pe gard și i-am ascultat, privit, înțeles, admirat. erau fantastici în „delirul” lor și mi i-am imaginat trudind la șlefuirea literei, aglutinarea ei în stări, și pagini, și cărți și cuvinte despre ele. continuare...
http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/gradina-cu-scriitori

Stre-suri...

Stress sau... Publicat de Anica Andrei-Fraschini în Mai 5, 2019

Am șters unele postări, reluări de articole din mass-media, cu nuanță de știri, actualități, mai cu seamă pe teme politice sau care bat în politic... Profit de ocazie, pentru a vă înfățișa unele păreri. Limitele lumii fiecăruia sunt mai largi sau mai strâmte. Ne formăm un univers interior și exterior, cu sau fără voia noastră. Mă îndoiesc că am putea interveni concret și pune fiecare piesă din puzzle-ul vieții, exact acolo unde dorim. Cea mai mare parte din ''construcția'' care înaintează cu fiecare clipă și care devine viața fiecăruia, se realizează în funcție de o mulțime de factori exteriori și care nu țin deloc sau, rareori, foarte puțin, de noi-înșine.  http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/stress-sau

Printre gânduri sau nevoia de liniște Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 16, 2019

Am ajuns mai târziu. Și am preferat, o vreme, să nu mă așez. Acum, când scriu, ascult cu o ureche Chopin și cu cealaltă, Imnul României , la Summitul PPE la București. Ce îmbinare minunată aud! Când ultimul vers se pierde, reduc sonorul. Mă întreb cum ar fi viața dacă nu am asculta știri? Am încercat de câteva ori. A fost plăcut, dar nu mă simțeam întreagă. De parcă cineva m-ar fi introdus într-o eprubetă pentru experiment. Alt experiment. Trag cu ochiul la buzele lor care se mișcă, la zâmbetul sincer sau de circumstanță. http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/printre-ganduri-sau-nevoia-de-liniste

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2019   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor