Starea literaturii moderne, un sondaj SAGA - Israel

Starea literaturii moderne, un sondaj SAGA - Israel

Controversatul (şi totodată excelentul) film israelian Foxtrot trage un imens semnal de alarmă: existenţialismul, consumismul, irealitatea vieţii moderne ne fac să nu ne mai vedem pe noi înşine. În fiecare secvenţă, personajele sunt afectate de starea de "postmodern" consensuală şi în toate situaţiile inspirate din realul israelian găsim anomalii, absurd, dezumanizare şi abandon. Cultura, deciziile, arta şi estetica nu mai aparţin individului ci sunt dictate de forţele telurice ale erei informaţionale. Care influenţează mai ales pe cei care nu stăpânesc la perfecţie limba nativilor. Scrisul în limba română în răspândire, pare apanajul unor mici ghetouri deconectate moral şi mental de locul care îi găzduieşte fizic. Pentru elucidare, Editura Saga - Israel a lansat un sondaj de opinie în rândul autorilor şi cititorilor din 5 ţări: Canada, Germania, România, Franţa, Israel, în care scrisul românesc va dispare iminent, probabil după generaţia noastră. Unica întrebare pusă: Care e starea scrisului românesc în ţara dvs?

**

Prezentul nostru este decadent ... se duce pe apă sâmbetei atmosfera culturală dintre cele două războaie. Ritmul intens de tehnologizare poartă o parte din vină. Cu atâtea ecrane în jur, omul nu mai are timp pentru cultură. Societatea de consum a început să îşi arate colţii. Gândurile stau numai la bani şi la distracţie. Muncă mai deloc. Generaţiile care vin vor fi tot mai superficiale şi mai egocentrice.
În cultură este de-a dreptul trist. Nonvalori peste tot, nepotism politic şi economic. Explozia internetului a dat cuvântul tuturor chiar dacă nu au mai nimic de spus.
Critica literară autentică nu mai există. Totul este pe bani şi pe relaţii. Editorii nu cred în autorii pe care îi publică. Sunt aroganţi şi uită că fără autori nu există nici edituri. Autorii sunt slugarnici. Unde te uiţi numai afaceri. Poezia s-a cantonat în stilul unui jurnal zilnic între bucătărie, ţigări şi sex, sau în dicteuri logoreice lipsite de subiect. Asta este moda, defilează mândră prin sutele de lansări. Cândva poezia se va întoarce din nou la epic, dar eu nu voi mai prinde timpul acela. Eu m-am retras de mult în scoica mea. Văzând atmosfera din comunităţile româneşti din Germania şi nu numai. Preoţi manipulatori, oameni creduli şi bârfitori, trădări, excese, minciună, lăcomie.
Gabi Schuster - Germania
**
O problemă spinoasă, ea nu poate fi tratată expeditiv, dar mă văd nevoit să dau un răspuns cam superficial: În România, noile generaţii sînt mulţumite de propria lor literatură, vechile generaţii sânt mulţumite de propria lor literatură, eu nu sânt mulţumit decât de literatura care caută să spargă vechile paradigme, lucru care nu prea se întâmplă. Ideea e că eu mă simt nu ştiu cum în faţa textelor bune, dar scrise în stilul liric al începutului de sec. 20 sau din perioada şaizecistă. Totul e relativ. Nu se poate spune nimic, doar dacă scriitorii sunt sau nu mulţumiţi de ceea ce scriu sau de ceea ce citesc. Cititorii par mulţumiţi, văd că citesc mai mult decât în alte ţări (nu ca-n Rusia sau în SUA, unde se citeşte surprinzător de mult).
Editorii, la noi, o duc CEL MAI BINE. Primesc bani pentru fiecare carte publicată, ori de la autori, ori de la sponsori. Nu (prea) există edituri falimentare.
Relaţia scriitorilor cu editorii e când bună, cînd proastă - după caz.Insatisfacţia vine de la lipsa de reprezentare a scriitorilor. Scriitorii au mereu impresia că sunt abandonaţi, lăsaţi de izbelişte, în primul rând de către editori. Există o luptă acerbă în cadrul unor concursuri plătite prost de tot, lucru care te înduioşează. Adică premiul I să fie 800 Lei, premiul II să fie 600 Lei şi premiul III să fie 400 Lei, mi se pare ceva strigător la cer. Dar asta în cadrul concursurilor private. Cele organizate de stat, plătite substanţial, sunt ''aranjate'' şi nu mai are rost să vorbim de ele.
Important e să existe mai multe grupuri avangardiste. Ele există în rândul tinerilor, dar şi a unor maturi, dar sunt slab reprezentate şi mai deloc gustate. Avangardă, acum, înseamnă nu doar renunţarea la lirism şi expresionism, ci chiar la naraţiune şi la cuvinte. E abrupt spus, dar se trece la o antiliteratură care nu mai are legătură cu inima, ci exclusiv cu intelectul (unul arid, hiperspecializat sau dimpotrivă transdisciplinar - după caz). Observ un fel de uluire, sau chiar de dezgust, la autorii nu neapărat mai vechi, ci doar foarte fixaţi în sine, atunci când iau contact cu producţia literară a noilor generaţii sau a unor maturi care se schimbă permanent. De pildă, Mircea Cărtărescu preferă să cânte pe aceeaşi notă în continuare (nu mai vorbesc de Emil Brumaru, care nici nu mai poate mirosi alte flori decît cele cu care s-a obişnuit), în timp ce Bogdan Ghiu evoluează sprinţar şi scrie tot felul de lucruri hiperexperimentale şi conceptuale. Se pune mereu problema: ce contează? Să avem ceva de spus? Sau să o spunem într-un anume fel. Istoria creaţiei ne arată că artiştii (de orice fel) evoluează doar la nivel de formă, lăsând conţinutul baltă. Conţinutul începe să mai reprezinte ceva numai pentru a sublinia forma.

Arh. Liviu Cristescu - România

**
Mă voi referi doar la un singur aspect: ce se întâmplă cu cărţile după ce ies de la tipar. Cred că marea problema, în contextul diminuării drastice a numărului de cititori, este lipsa unei promovări (nu agresive cum fac unii autori), ci active, prieteneşti, care să stârnească interesul. Şi aici putem contribui toţi (autori, editori, promotori culturali, etc.), prin diversele mijloace care ne stau astăzi la îndemână. Există şi excepţii: un autor din România a încheiat recent un turneu de promovare în SUA şi Canada, altul a creat un sistem (piramidal) de stimulare a cititorilor pentru a-i cumpăra cartea, o autoare de la noi a avut un turneu de lansări de carte în diferite oraşe din România. Uzuale rămân Târgurile de carte, acţiunile de promovare făcute de edituri, reclamă (în presă, facebook), lansări de carte realizate cu forţe proprii sau cu ajutorul asociaţiilor de profil.

Viorel Maier - Israel

**

Mediul virtual își pune amprenta tot mai mult asupra acestei relații. Piața de carte, bine reprezentată, variată, târgurile destul de numeroase, nenumăratele edituri, evenimente, lansări etc-acoperă mai mult nevoia de socializare, de diversificare, de așa-zisă ,,impregnare,, literară. Se produce și o anume inflație, - mulți autori plusează, scot cărți peste cărți, 2-3 pe an - enorm. Editurile mici nu au șanse de promovare, de vizibilitate - se pot pierde cărți bune. Există efuziuni și efluvii la Bookfest, Gaudeamus, etc-dar poate fi vorba de orgoliul achiziționării, al frecventării standurilor, pentru ca, ajuns acasă, omul să răsfoiască superficial cartea, apoi să o uite în goana treburilor...virtuale. Ceea ce am constatat -interesant- ca un soi de modă -și la scriitorii cunoscuți- acele stări de maximum 3 fraze, care au luat amploare pe FB. Probabil goana după nevoia de expunere, de likeuri, își spun cuvântul. Am văzut și numeroase dispute pe FB, sunt site-uri unde se cere să comentezi un text sau un poem, există o anumită febrilitate comunicativă -dar superficială, texte profunde dar lungi nu pot fi parcurse într-un atare mediu. Noi, generația de la 40 încolo, suntem Ultimii Mohicani ai cititului autentic. Nu se poate reveni la asta o dată ce generațiile noi s-au dezvoltat în mediul internetic. Este vorba de adaptare la medie și de alte stimulări cognitive. Facilul este blamat și căutat-ca o defulare-în aceeași măsură. Cititorul avid devine o Fata Morgana, o excepție, el se poate susține doar motivațional-intrinsec. Autorul autentic-la fel. Ei se pot întâlni mult mai frecvent ca în trecut. Și autorii sunt frământați și formați de media. Mulți caută succesul imediat, scot cărți slabe dar numeroase, se autopropun, autorii buni sunt susținuți de regulă de edituri puternice, vizibile, ceilalți dispar sau...nici măcar nu se formează.

Alex Valeriu - psiholog - București

**

- Se scrie suficient de mult cu rezultate doar uneori meritorii. Există o fascinaţia a publicării cu orice preţ şi în afara oricăror criterii de apreciere.
- Creaţii sunt în toate domeniile, dar rămâne, din păcate, atractivă zona politică în care se fac prea multe exerciţii de “libertate”.
- Calitatea scrisului are tendinţe ferme de a urma calitatea scriitorului format la şcoala facebook-ului.
- Relaţia cititor-scriitor suferă din cauza enclavizării publicaţiilor de orice fel, dar şi din cauza faptului că, în general, cititorul a migrat spre cititul pe ecran. Nu i se poate face o vină din asta.
- S-au format clici în jurul unor edituri. Aşa se face că dacă nu publici la una din acestea, unde preţurile sunt exorbitante, nu eşti citit de critici şi, prin urmare, rămâi în afara cunoaşterii largi. Aşa se face că o bună parte din scrierile valoroase totuşi, mai ales din „provincie” rămân necunoscute publicului.

Mihai Batog-Bujeniţă - Iaşi

**

Dinspre spaţiile anglo-saxon, spaniol/latino-american, francez/francofon şi românesc/ românoafon, literatura se vede a fi într-o stare de recesiune simbolică. Literatura a fost fundamentală pentru secolele XVIII şi XIX – pentru că a fost legată de o formă sau alta de emancipare: a unui imperiu (englez, francez), a raţiunii ironice (iluministe), a individului (romantic, german; apoi modern, deci franco-englez) şi, mai ales, a naţiunii. După ce i-au fost puse pus armele şi bagajele în slujba unui mit sau altul, literatura modernă (de la Hoffmann, Kleist, Poe şi Baudelaire încoace), „ şi-a permis să devină estetică”, cum ar fi spus-o G. Călinescu despre cea română. Arta pentru, faute de mieux, artă, care nu serveşte fantasme non-estetice (raţiune anti-ecleziastică, individ, stat-naţiune…), a rămas fără aliaţi care să-i sară în ajutor. De când modernismul înalt şi-a consumat capitalul odată cu Wilde, Proust, Joyce, Kafka, Ion Barbu, Borges…, literatura şi-a pierdut puterea simbolică. Imaginea sa publică suferă de paloare progresivă, iar explozia tehnologică a ultimelor decenii a contribuit, constant, la diminuarea accelerată a importanţei literaturii. Junilor mei studenţi, de exemplu, le vine greu să citească, texte mai lungi de două-trei pagini. Mintea lor este formatată (and in template we trust!) de spartanismul verbal al SMS-urilor, al Twitter-ului, al Facebook-ului, pe scurt, de abreviaţionism. Aşa cum ştiam, verbalul e, de nu puţină vreme, ambuscat de vizual. O imagine face cât o mie de cuvinte. Dar ce mai e mia în ziua de azi? Cine să numere, când noul cititor de-abia ce se poate concentra pe-o mică halcă, gata, cum este, să sară la alta. Iată – un om nou modern.
Călin-Andrei Mihăilescu (n. Bucureşti, 1956; studii filologice Bucureşti [1981] şi de literatură comparată Toronto {MA, 1989; Ph.D. 1992]) este profesor de literatură comparată, teorie critică şi studii hispanice la University of Western Ontario (London, Canada)

**
Însemnări pe un iphone. Quo Vadis ?

M-am întrebat de multe ori: De ce scriem ? În lumea contemporană acapararea tehnicii digitale și viteza mileniului ne scot din tradițiile lecturii clasice, din practica devorării cărții în liniștea de altădată. Într-o Fugă de Bach, interpretată de către o orgă digitală, astrală ne regăsim dominați de o imensă goană. Toate acțiunile cotidiene se reduc la timp și bani. Din degustătorii calofili, am ajuns consumatori, ne întoarcem la o stare aproape preistorică în care omul trăia doar pentru a-și satisface poftele primare. Între a consuma vânatul în acea perioadă aparținând supraviețuirii și consumul prezent al dobândirii de haine de marcă, de o mașină mai arătoasă, de bijuterii etc, pare-se că nu ne aflăm pe o treaptă superioară a spiritualității. În acest context ar trebui să adaptăm producțiile literare la noua tehnologie, la noul stil de viață presărat cu tablete, ceasuri-computer și la telefoane smart. Într-o bună zi vom putea citi poemele lui Shakespeare pe cer, în HD și în holograme înstelate.
Florin Predescu - USA

**
Fac parte dintre cei care nu se lansează în aprecieri, atunci când nu stapânesc bine subiectul. "Literatura română" este o chestiune mult prea vastă, pentru a-mi putea permite o apreciere de ansamblu. Starea literaturii din țara mea ar putea-o cunoaște cei care sunt la curent cu pulsul vieții literare, exegeții în materie.
Dacă pot avea o impresie modestă, desprinsă din ce văd pe internet, este că, din păcate, se poate publica orice. Nu numai în spațiul internautic, ci și pe hârtie. Se laudă unii cu lansări de poezie, de exemplu, în format "carte". Aceștia primesc valuri de aprecieri, din partea cercului de amici. Când citesc și eu câteva versuri, mă sperie erorile ortografice, lipsa diacriticelor și banalitatea conținutului... Și mă întreb cum de văd lumina tiparului asemenea nulități. Probabil, există edituri total neprofesioniste. Pentru că, dacă editura nu are capacitatea de a controla și selecta "la sânge" textele, dă o dovadă flagrantă de lipsă de profesionalism. Părerea mea: Pentru bani, se publică orice. Literatura se instaurează ca "afacere". Și-atunci, "câmpul alb, cu oi negre" riscă să devină o "mocirlă". Ceea ce se pare că nu știu mulți internauți este că orice postare care apare pe internet, ca o așa-zisă "creație literară", se cheamă tot "publicare". Și, din nefericire, multe dintre aceste "scriituri" sunt nedemne de a se afișa sub ochii cititorului de literatură adevărată. Este o părere limitată de accesul pe care nu am cum să mi-l permit, la pulsul real, de ansamblu, al literaturii din țara mea.

Anica Fraschini - Franța

**
Ne oprim aici (multumind participanţilor la sondaj) ca să sumarizăm ce intuiam de peste două decenii: Noua medie a cotit-o spre trivializarea artei. A generat maculatură şi a aplatizat discernământul consumatorului care nu mai distinge între adevăr şi fals, între calitate şi diletantism. Forţele care guvernează "sănătatea" mediei au pierdut şi ele controlul. Mediocritatea, grafomania sunt vizibile. Pornografia, frauda, pedofilia, hakerii etc, au găsit o oază primitoare în care totul este permis. Nu există mecanisme moralizatoare, etice, ba din contra, a devenit vizibilă activitatea malefică a unor indivizi mânaţi de interese, numiţi troli, în argoul internautic. Un astfel de trol a distrus pe Wikipedia pagina ASILR care consemna 50 de ani de activitate scriitoricească în Israel. O uriaşă cantitate de informaţie biografică, istoria unor predecesori, ziaristica şi viaţa literară în Israelul modern, au fost şterse, anihilate ireversibil. Folosesc această ocazie în a blama forţele întunericului care distrug ce alţii construiesc, care fac un grajd şi un cimitir limbii române, o paragină celor care vor urma.

Adrian Grauenfels
Editura SAGA

Vizualizări: 33

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Dialoguri culturale !

Alătură-te reţelei Dialoguri culturale

Comentariu publicat de ileana popescu bâldea pe Noiembrie 7, 2017 la 10:01pm

Ar fi trebuit să fie postat în FORUM, la articole. Așa e uzanța, știți! Cu siguranță, nu veți uita. Eu, oricum, vă ridic textele in rubrica ARTICOLE. Mulțumesc mult!

Comentariu publicat de Anica Andrei-Fraschini pe Noiembrie 7, 2017 la 8:43pm
"Nonvalori peste tot, nepotism politic şi economic. Explozia internetului a dat cuvântul tuturor chiar dacă nu au mai nimic de spus."
Din ce se publică, e greu de triat, obositor de găsit doar ceea ce îmbogățește cunoașterea, înnobilează simțirea, trage ființa spre evoluție... Se pierde vreme cu ciurucuri... Ingrată este datoria auto-asumată, a celor care acționează semnale de alarmă, dar cine să le dea atenție? Noi, cei cu spirit critic, respectuoși în fața valorii și care avem curajul să spunem lucrurilor pe nume? Va continua să se manifeste "libertatea de expresie", prost înțeleasă peste tot, cu atât mai mult, în arta literară... Ne retragem în cercuri, grupuri din ce în ce mai restrânse, ori propria cochilie...
Calde aprecieri și mulțumiri, Adrian! Admirație, respect, pentru tine și cei care și-au exprimat părerea!
Comentariu publicat de ileana popescu bâldea pe Noiembrie 7, 2017 la 7:34pm

Text recomandat în rubrica ARTICOLE, 7 Noiembrie 2017
Mulțumiri, domnule Adrian Grauenfels!

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactori: Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Costin Tănăsescu,Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

"Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată"
Octavian Paler

Medalion literar

CV-Ioan Grigoraș
Publicat de Ioan Grigoraș în Iulie 11, 2018 
M-am născut printre fecioare, la început de toamnă într-un frumos oraș moldav de pe malul Tazlăului. Fascinat de frumusețea locurilor natale am început încă din clasa a-V-a să cuprind în versuri poezia peisajului natal.
Pentru studiile liceale și universitare m-am deplasat în Ardeal, unde, pe timpul liceului, am activat în Cenaclul literar „Tinere Condeie”. În această perioadă am colaborat și cu revista „Limba şi literatura română”.
Perioada liceului a fost cea mai fructuasă pe tărâm literar, am scris două volume de versuri și o nuvelă, nepublicate, dar care au fost citite în anumite cercuri literare și nu numai.
O dată cu înscrierea la Facultate am abandonat activitatea literară, scriind doar ocazional. În 2011, am început să postez pe siteuri literare și să colaborez cu publicația băcăuană „7 zile din 7” și cu cotidianul băimărean „Graiul Maramureșului”.continuare...
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-ioan-grigora

traduceri...

Arcul şi lira (El arco y la lira)
Postat de Ioana Haitchi în Noiembrie 8, 2017
Poezia este cunoaștere, salvare, putere, abandon. Operaţiune capabilă de-a schimba lumea, activitatea poetică este revoluționară prin natura ei; exercițiu spiritual – metodă de eliberare interioară. Poezia dezvăluie această lume; creează o alta. Pâinea celor aleşi; al naibii aliment. Izolare; unire. Invitație la călătorie; întoarcere la patria-mamă. Inspirație, respiratie, exerciţii fizice. Rugăciunea vidului, dialogul cu absenţa: plictiseala, chinul și disperarea le hrănesc. Rugăciune, litanie, epifanie, prezență. Exorcism, incantație, magie. Sublimarea, compensarea, condensarea inconștientului. Expresie istorică de rase, națiuni, clase. Neagă istoria: în sinele ei sunt rezolvate toate obiectivele conflictuale și omul dobândește în sfârşit conștiința de a fi ceva mai mult decât tranzit. Experiență, sentimente, emoție, intuiție, gândire, nedirijate. uman. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/arcul-i-lira-el-arco-y-la-lira

Articole

Cuvinte pentru mâine – gânduri de la Salonul Literar „Astralis” Publicat de ileana popescu bâldea în Februarie 2, 2018

M-am obișnuit să scriu despre evenimentele literare la care merg. Nu știu de ce o fac. Poate pentru că încă mai cred în cutiile cu amintiri sau pentru că, eliberată cumva de tumultul unei întâmplări anume, pot să las loc neștiutului de mâine. Atâtea lucruri se pierd printre degete, în sezonul acesta și un pic… care se cheamă viață, încât e bine să le însemnăm și pe timpul de lângă noi – timpul acesta subțire ca un pergament fin. http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/cuvinte-pentru-maine-ganduri-de-la-salonul-literar-astralis

EMINESCU ȘI LIMBA ROMÂNĂ LITERARĂ Publicat de ION IONESCU-BUCOVU Eminescu a apărut pe solul românesc ca o sămânță rodnică la o răscruce de timpuri când limba română își căuta vadul ei spre modernizare. Scăpase din rigorile Școlii Ardelene care o ciuntise și-o transformase într-o păsărească de ciunisme și pumnisme, încerca să se lepede de exagerările cosmopolite franțuzite și căuta să se debaraseze, datorită lui Maiorescu, de „beția formelor fără fond”. Tocmai abandonase alfabetul chirilic și Academia, în frunte cu Alecsansdri, încerca să găsească noi sunete și litere pentru ciudatele sunete și semne slave care nu existau în limba latină. 

continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/eminescu-i-limba-rom-n-literar

Caligrafii

"Chipul cuvintelor" – Theodor Răpan. Impresii la început de drum… Publicat de ileana popescu bâldea în Octombrie 27, 2018

Sunt zile în care vrei să fugi în ieri. Nu pentru că nu-ți plac. Doar pentru că te simți mai bine - mergând cu fața privind peste umăr… … Octombrie, frunze galbene, aglomerație. Am găsit ușor loc de parcare, ceea ce m-a uluit. Și, chiar dacă am ajuns mai devreme, după ce am cumpărat cartea, am urcat treptele spre sala unde avea să se desfășoare lansarea. Era pentru prima dată când participam la un eveniment cultural, acolo. Spre surprinderea mea, nu eram prima. Sala opulentă, dar îmblânzită de privirea participanților, a devenit prietenoasă când i-am descoperit stucaturile și lumina care iriza de peste tot. M-am așezat pe mijloc, între arcade, și am făcut câteva fotografii. Apoi, am strâns pleoapele, sărind dintr-un timp în altul. M-am descoperit în haine de epocă, privind, printr-un binoclu, un papion deranjat. http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/chipul-cuvintelor-theodor-rapan-impresii-la-inceput-de-drum?xg_source=activity

Impresii de la lansarea volumului „BOGAȚII NU VISEAZĂ NICIODATĂ SCOICI”– Luminița Zaharia. Sau… clipa asta numită viață.

Viața noastră este compusă din zile care se imprimă în mental ca amintiri. Unele, frumoase, altele frumoase și triste, iar altele… pe care vrei să le uiți și nu poți. Rar, câte puțin din fiecare și, des, ca cea de astăzi. Mâine, când voi privi peste umăr, dar umărul acela aplecat spre mine, știu sigur că voi spune… ieri a fost ALTFEL. Un amestec de bucurie, lumină, duioșie, speranță, împlinire și toamnă. Sala de la Casa de cultură Schiller s-a umplut repede. De-acum îi cunoșteam pe aproape toți cei prezenți, dăltuitori în cuvânt. Și pereții, și oglinzile și pianul… Mi-am căutat ochii prin colțuri. Amprenta lor pe varul gălbui. Pipăit de atâtea ori cu ocazia altor evenimente. Dar, nu i-am găsit. Cine știe? – mi-am zis, căutând chipul Luminiței. Cald, emoționat, aplecat spre fiecare. I-am examinat, pe rând, pe furiș, cumva, pe toți cei din jur. Să mă ierte, dacă m-au surprins! continuare...
http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/impresii-de-la-lansarea-volumului-bogatii-nu-viseaza-niciodata-sc

Stre-suri...

Strecor ceva... Publicat de Anica Andrei-Fraschini în August 10, 2018 la 9:39am în Stre-suri...Înapoi la Stre-suri... Discuţii Da, trezirea exact alături de proaspăta dimineață, în miros de fum din grădini învecinate... Zgomotele trezesc brusc, mirosurile se insinuează în vis și sperie... Nu este permisă aprinderea focurilor în curți, decât pentru barbecue. Dar, vecinii care au proprietăți campaniarde, relativ vechi, trăiesc, în continuare, ca la țară. Deunăzi, cei din față au iscat un fum gros, pe care vântul îl proiecta drept în ferestrele noastre. Am tot făcut gesturi largi, cu brațele, sperând să mă vadă pricinuitorii, dar... în zadar. Drept compensație, în seara aceleiași zile, am învârtit - cu năduf - trei știuleți din lanul lor, că-mi erau prea la-ndemână, i-am pus la fiert și i-am savurat pe îndelete. Așa, ca să mă țină minte!

http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/strecor-ceva

Ne va tenta și "Curtea drepturilor omului"... Publicat de Anica Andrei-Fraschini în Iulie 9, 2018

M-am tot gândit : să scriu, să nu scriu... Adevărul este că am scris, dar nu aici. Am fost nevoită să fac reclamații... Suntem în faza în care ar trebui să apelăm la "instanțe". Nu-mi plac reclamațiile. Cu atât mai puțin, procesele în justiție. Dar sunt și mai împotriva treburilor făcute prost, promisiunilor și angajamentelor nerespectate, relațiilor întortocheate, ascunse, bârfelor, matrapazlâcurilor, furtișagurilor, lipsei de comunicare, lipsei de profesionalism, vorbăriei fără rost, impoliteților... Și lista poate continua. Voi povesti aici, din dorința/nevoia de a mă elibera de tensiuni care se cer dezamorsate, dar și pentru a vă comunica și vouă, ce se poate întâmpla când vrei să ai o casă, în România. http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/ne-va-tenta-i-curtea-drepturilor-omului?xg_source=activity

Smerenia femeii-scriitor, miezul din dodoașcă și filonul mato-grosso-ului național Postat de Anca Hirschpek în Aprilie 9, 2018

Colcăie FB de literați precum, odinioară, gangurile Regiei de șobolani. Curente, fâl-fâluri de matasă de cea mai aleasă, fosile ochioase și baluri (cu balauri cu tot!) de prințipuri crase, amorași de chenar lustruit peste cari și prăsile vremelnic propășite pe meleaguri infinite, faimoși avortoni împroșcați aci din greul unei culturi care poate naște genii, monștri și o lungă, ierarhică au ba, galerie de mediocrități de subsol academic. Invincibilii zăvorâți între ecrane, imbatabilii asistați ai smartphoneului,emailului si whatsappului, logoreici de grup și înnăditori de fașe de răzbel imaginar, linșați organizat și orgiastic de-a lungul cutumelor dogite și-a măștilor cu fumuri incluse. http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/smerenia-femeii-scriitor-miezul-din-dodoa-c-i-filonul-mato-grosso

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2018   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor