Cred că deja încep să port, ca pe o haină ruptă a unei sperietori, stigmatul ratării colosale, alături de sacoșele cu care mătur orașul în fiece dimineață., ca un soldat rătăcit pe front, purtând în neștire ranița celui mai bun camarad. Paloarea nonsensului, a fugii zilnice în și dintr-un trup istovit, cambrat fără logică, fisurat până la disipare. Mă legăn pe trotuarele cârpăcite și blocurile gri valsează cu mine, e un dans fără nume, o nuntire idioată, claxonele mă împung din spate, sunt ținută în viață de amintirea morților, a neamului care își confundă rădăcinile sub lespezi într-un tango aiuritor. Mamă, mă aud șoptind, mi-e teamă de corul păpușilor absurde, intonând sentințe definitive din om în ne-om, una din ele sunt și eu, aproape decapitată. Încerc să cizelez sângerarea ca pe o operă de artă, sensul scapă oricum. Pentru că uneori viul, ca și vinul, te soarbe dincolo de el, ca un ochi de casă pustiu, nerevendicat,ca un nebun sau un alterego. Rămâi pe fundul paharului și nu știi cum să vâslești, a câta dimensiune devii sau te vindeci. Din afară, doi ochi se holbează-ai tăi dar și ai ființei dublate care se îmbată din nimic în misterul tău inițiatic, arcuind miezul lucrurilor ca pe o galaxie cu allura minții aburite.
În ultima completare de Sine gazdele cumplite tac. Îmi târăsc aparatele de tortură, conectată la plămânii mei din care mă alungă mereu altceva, dacă ar putea m-ar scuipa de jenă, s-a libera, sunt înșeuată iar și iar de inima care nu se poate dezice de mine, de splină și de ficatul prea simplu, abătut, fierea mărită, năucită,(depresie incipientă) sunt găurită de coastele nesătule și sunt fentată de creier în cel mai înalt grad, e o percuție înșelătoare, delăsătoare, fierberea asta a neuronilor ca niște mascați care dau buzna în de-realizarea mea, într-o cameră de tortură de bună cuviință. Astfel înaintez cu sacoșele pe umăr, cu pruncii la șold, aproape uitându-mi respirul, războindu-mă cu lumina și paloarea fețelor voastre, cu zâmbetele obeze și cu stupidele întrebări care mă plachează ca pe o gheișă de aur.
Texte uluitoare mă amețesc mereu în drumul spre magazin, își zvântă chipul ca niște nimfete după ploaie apoi dispar-genială risipă, nu? Și iata-mă gospodărește perfectibilă și labilă, consternată, înaintând anost în paralizia colectivă a maselor de aer cald care se ciocnesc până și-n fața rafturilor de ceapă. Selfie-ul perfect. Ahh, reducere! Poate reeducare. Mai ales între sărbători, când nesfârșita vină in vitro te așteaptă să mori.
Mă sperie diformitatea staturii mele, iminenta alunecare din uman, din sacerdotala știință a sacrului, gâfâiala, trierea absurdurilor încolăcite ca pitonii, degetele încordate pe geantă, pumnul strâns în buzunar, contorsionat parcă, mă alungă dintr-un clopot straniu în altul miresmele de aprilie, de fapt în genunchi mă târăsc alături de amintirea mamei, pe acolo mergeam la aprozar, pe dincolo la coafor, aleile sunt mici canalicule care pulsează de viață și mă țin ca un perete coșcovit o genială pictură, frământată în mintea și amprentele artistului până la o desprindere de orizontul perfectibil, până la o poruncă infinită de șlefuire și blândă legănare.
Ajung să-mi plătesc darul de-a respira în rate, plămădesc bărbați din miresmele amestecate între grădini, praf stradal, gunoi, flori si parfumuri, tutun, uitare, tot ce lasă în urmă un om grăbit pe trotuare. Astfel eliberați în lume, preț de câteva clipe, ei fac două trei salturi mortale, îmi imploră pumnii să-i strângă bine, să ocrotesc așa cum pot copiii abisali ai cancerelor-carcerelor noastre firești, schisme emoționale în halat și papuci.
Devin admin-ul speriat, înspăimântat chiar, al zilelor ce vor urma, visez la Imemorialul timp al liniștii, un timpan al vibrațiilor născute-n conștiința leneșă ca o lăptăreasă abia percepută într-un tablou renascentist. Mă mut celulă cu celulă pe marginea ceștii, de-ținută a aromelor ilicite. Beată de el, mă așez într-un curricullum inedit al cafelei, câte grade în zaț, cât nesaț al figurilor maronii în care unii ghicesc amarul viitor al viilor șubrezi căzuți la timp peste morții înalți, aproape Atlanți. Aci se pot zări mințile transpirate-n neștiință, se întretaie desene stângace, contururi fără de milă sau prihană, se cuplează apoi statisticile, ele arată-câți morți -palori nedefinite, a doua zi pământ bun de îngrășat grădinile mereu altfel, viața coboară și urcă precum o cobră, ne azvârle într-o moarte stătută să lungim umbre peste sufletul altora, ne răfuim cu fricile îndesate, ,,coboară la prima,, ne șoptește un glas de altundeva, aci șerpuiesc toți ca țiparii între coapse abătute de magnolii, opresc în dreptul conștiinței adumbrită de secole în penelul unui artist diform cu un braț lung care mută ideea norilor peste spectre sagace și ideologii care-i devoră opera neterminată.
Mama, mă aud spunând, am ajuns o specie incalificabilă, un mutant arhitectural, conjunctural, asamblu îngustat de preconștientul spălăcit, o turlă strâmbă a unei biserici închise într-o nejustificată reverie, într-o ideologie crasă, înccerc să evadez dincolo de pruncii mei, îmi strîng pielea în jurul craniului de cristal abătut , fac reverențe, din nou cunoștință cu întunericul dintre ele și degetele cu care las oamenii să cadă și clădirile să crească în drum se moaie apoi în lumina diafană a orei nouă, care naște orașe, mări, claxoane, îngeri beți peste hotare, aproape o murire a sensului, nostalgia mă împrumută următoarei povești aburinde din secolul viitor.
Ratare! Strigă și somnul prin mine, orfana. Nici femeie, nici soață, nici amică, nimic, nimic, nimic, uu-l se cască sub asfalt, aproape cutremur. Mă aplec a joacă din trupul meu către străbuni, morții mei de care habar n-am nimic și care-mi sapă în suflet culoare de carne și invers, podidindu-mă, înrouându-mă, înrolându-mă la neant. Uneori nu-ți închipui că mai poti scăpa din vis, palpezi marginile viului, toate acele posibilități infinite ca in utero, stii că te vei trezi și-ți vei aminti doar flashuri, dar lumea ta e acolo, înmărmurită și totuși într-o diafană mișcare, structurare, te cheamă de dincolo cineva căruia îi poți da 100 de chipuri dar ești tot tu, întreg, fără urmă de mască. Și-apoi îl vezi-el în sexul lui, tu într-al tău ca două cavouri îngemănate, ca doi siamezi indescriptibili, inseparabili. Spectrul de la marginea patului și-a nopții, răsucirea infinitului infirm, de care înveți să te temi până-n ultima zi dar îl primești într-o intimitate pe care nu vei știi niciodată s-o numești.
Doar cu ratarea se intră și iese teribil din moarte, o amânare mai mică scoasă prin lume își înfoaie fustele, zâmbește cu dinții la vedere, e un rânjet superior, ea e vlăstarul adulat, adorat, ea e micuța subretă, poantele îi ajung deopotrivă la îngeri și-n infern, ea e starea alterată în care conștiința gângurește fără nicio teamă, dacă s-ar căsca acum un abis n-ar clipi, dar abisul e ca un capot, o mângâie aproape blândețea, desuetul, nostalgia, ea e fetusul din moarte, sentința perfectă a vieții rotindu-se ca un păun țanțoș, ca un plămân de scafandru, ea e nimicirea invizibilă, trucajul multicolor ca fustele unei florărese, câte miresme și ce mai adorare sub fructele tămâioase, între cuviințenia pământulului, sânul stâng al lunii, răscoala statuilor, mogâldețe adorate, carcase, rădăcini si larve care hranesc lumea și-apoi o izbesc în esența ei.
Ce n-aș da să rămân atârnată în blândețea măsurată a singuraticilor cartierului, să descopăr straniul vals ratat al trenciurilor anoste, să palpez cu ochiul inocent viul prăbușit înăuntru ca un parazit, să simt cum trece grija primăverrii dintr-un boboc în altul!Desfigurez femei necunoscute, mă îmbrac în rictusul lor, uneori în ritualurile lor cuminți și apoi fug. Dar....Ratare! Strigă mașinile înmuindu-mi picioarele, ratare! Chiar și tufișurile din care mâna maicii domnului miroase amețitor se întind și mă apucă de piept ca pe o golancă în gang.
Ratare! Sunt o a-rătare, o avarie sorbind avalanșa cu dor, Pruncul din leagăn simte, obsesiile susură ca un șarpe, mama de dincolo de toate mamele, de Madonele zugrăvite de renascentiști bolnavi de neguri, singura femeie de pământ, cu brațele mărite de spaimă, oboseala gigantică asemenea unui elefant rănit mă transformă într-o ciudată creatură, avidă de tortură, într-o ființare a neființelor mereu împrospătate la comandă.
Miroase a om!, a mulțimi ce viermuiesc prin arterele urbei, încolonați de spaime și dureri ascunse, mânați, aho, ahooo, de teribili demoni, macabre porniri și îngenuncheri. Dincolo de vis zărim un copil care mușcă rumen din zarzără, numără cerurile și piaptănă sfinții ca pe păpuși, noi, cei istoviți și izbăviți de anonimat, striviți de zilele anoste, alunecăm nefirești între mânuțele lui, prea mici ca să ne bage de seamă, ceruiți și cernuți la nesfârșit.
Fii nenăscuți se mută-n neființă, moșii îi iartă timid întru căință.
Simt cum nația, patria asta pietrificată-n statistici, îmi aruncă în față la fiecare drum, o dată cu praful și microinserțiile nitraților, poluarea pe care o respirăm ca pe un drog, suntem orășeni, avem cagule trase pe chipuri, naștem și murim în chinuri alveolare la fiecare pas grăbit. Descânt din șoapta mea sacadată în gâtul ciobit gâlgâit al țării, damigeana spartă-n statistici abradacabrante, șiroind a oameni absurzi, a boli fără nume, a ciopârțeli și clivaje anoste, a iconoclasti posaci, a comandanți de plutoniu, șuierând ca un măscărici fricos, scena se clatină, cortina prăbușită înghite spectatorii, bis, bicisnic regizor-sufleor!
Absurdul nechemat se înfiripă spre tâmplă ca un cui de lemn într-o corabie, ca un piron de foc în piept, putregaiuri cu amănuntul îmi fac loc, dizloc starea lumii de propria-mi angoasă, apare Uitarea fără de coasă, o casă ciudată crescută prin minte o umbră glisează fără cuvinte, ratare! Noi cei uitați în găoacea sagace, noi, cei alăturea cu dramul de păcat înviem la comandă pe state de plată, plutonul întreg nu ne poate ochi, zidirea sfârșește într-un ochi de fum, avem un vis unic și acela-i scrum....

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Dialoguri culturale !

Alătură-te reţelei Dialoguri culturale

Comentariu publicat de ileana popescu bâldea pe August 20, 2017 la 11:50pm

Partajez în DIALOGURI-SL și tuturor membrilor

Comentariu publicat de Anca Hirschpek pe August 16, 2017 la 3:01pm

Vă mulțumesc pentru aprecieri și promovare!

Comentariu publicat de Anca Hirschpek pe August 16, 2017 la 3:01pm

Comentariu publicat de Dan Tipuriță pe August 16, 2017 la 2:43pm

Foarte frumoasă scriitură. Promovez și înstelez eseul

Comentariu publicat de ileana popescu bâldea pe August 16, 2017 la 12:54am

Aprecieri sincere! Expun și promovez! Voi reveni,

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactor-sef: Ileana Popescu Bâldea

Redactori: Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cosmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar
Publicat de Sîrbu Ioana-Camelia 

Prenume: Ioana-Camelia
Nume: Sîrbu
Pseudonim literar: Camica
Data naşterii: 11/12/1981

Premii literare

• Menţiune la Concursul Naţional de Poezie „Traian Demetrecu” – TRADEM ediţia a XXV-a, Craiova – 2003.

• Menţiune I la Concursul Naţional de poezie şi pictură „Dor de Dor”, Cluj-Napoca – 2006

• Premiul II la secţiunea pamflet, la Festivalul Naţional de Literatură Umoristică „Ion Budai Deleanu”, ediția a V-a, Geoagiu, jud. Hunedoara – 2015

• Premiul II, la secțiunea manuscrise, la Festivalului de poezie religioasă "Credo" - Lăpuşna 2016

Publicări

• Volumul propriu de poezii „Ceva-urile mele”, Râmnicu-Vâlcea, Editura Offsetcolor, 2008

• Publicată în antologia „Ferestre spre secolul XXI” Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2005

• Publicată în cadrul antologiei „Freamăt de timp – Freamăt libertin”, Drobeta Turnu-Severin, Editura 3D, 2007

• Publicată în „Antologie de poezie şi comentarii” de Valentina Becart, Iaşi, Editura PanEurope, 2008

• Publicată în antologia de poezie şi epigramă „Romeo şi Julieta la Mizil”, ediţia a V-a, Ploieşti, Editura LVS Crepuscul, 2012

• Publicată în antologia „Insomnii mătăsoase”, volumul II, a grupului literar „Insomnii mătăsoase”, Braşov, Editura Pastel, 2012
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-3

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

FESTIVALUL LIMBII ROMÂNE – MONEASA 2017 Publicat de Florin T. Roman în Septembrie 3, 2017

Urmaşilor mei Văcăreşti! Las vouă moştenire: Creşterea limbei româneşti Şi-a patriei cinstire. (IenăchițăVăcărescu -1740-1797) Ediția a IV-a a Zilei Limbii Române s-a sărbătorit, într-o atmosferă românească de mare suflet, printr-un festival ce a avut loc în zilele de 30 și 31 august, în staţiunea Moneasa, jud. Arad. Organizatori au fost Revista de Informaţie şi Cultură Româno-Canadiano-Americană „STARPRESS”, condusă de Ligya Diaconescu, scriitor etalon pentru românii care trăiesc în țară, dar și în Diaspora, în colaborare cu Liga Scriitorilor Români, reprezentată de cunoscutul scriitor Alexandru Florin Țene, președintele Ligii. Invitaţii au fost cazaţi, în condiţii excelente, la hotelurile Lacul Liniştit şi Parc. Amfitrion, gazdă pentru toate activitățile festivalului, a fost scriitorul arădean Florin T. Roman. La sărbătoare au participat aproape 50 de scriitori de pe toate meleagurile românești, dar și din Diaspora. Editori, președinți de filiale judeţene ale Ligii Scriitorilor, critici de artă, directori, redactori șefi şi redactori de reviste culturale din țară și străinătate, s-au unit timp de două zile pentru a simți și vorbi românește, pentru a face schimb de experiență cu privire la dinamica limbii române și a literaturii românești la început de secol XXI. http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/festivalul-limbii-rom-ne-moneasa-2017?xg_source=activity

Yehuda Amichai tradus în limba Română, premieră mondială Publicat de adrian grauenfels în August 12, 2017

 De la bun început trebuie să recunosc că numele lui nu-mi spunea mare lucru când la începutul anului 2017 i-am cules o carte de pe rafturile unui anticariat din Londra. A fost o zi în care am pescuit, cum îmi place mie să spun - doi poeți: Yehuda Amichai și Rita Dove. Apele erau tulburi. Le-am deschis cărțile și am citit din fiecare câteva poeme. Nu știam nici căror națiuni le aparțin și nici dacă sunt în viață sau nu, cu atât mai puțin valoarea. După o săptămână Rita s-a așezat în bibliotecă alături de alți autori însă Yehuda a rămas lângă mine, zi de zi, timp de șase luni. M-a fascinat înainte de toate omul pe care începeam să-l cunosc și pe care îl găseam privindu-mă și zâmbindu-mi parcă numai mie, de fiecare dată, din spatele versurilor. Relația asta de intimitate pe care o construia poezia lui ca pe o casă cu mine și pe care apoi tot el mi-o lăuda cu atâta sinceritate - chestie pe care nu o mai întâlnisem decât la Walt Whitman - m-a făcut să nu-i pot rezista și azi sunt mândru că m-am încăpățânat să-l citesc și pot spune cu mâna pe inimă că descoperirea acestuia a luat loc repede în galeria celor mai însemnate revelații din viața mea alături de nume ca Pavese, Walt Whitman cum spuneam, Yannis Ritsos, Dylan Thomas, dacă e să mă refer numai la poezia lumii. Altfel nu m-aș fi apucat ca nebunul să traduc continuu din creația acestuia. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/yehuda-amichai-tradus-n-limba-rom-n-premier-mondial

Caligrafii

cutia de conserve Postat de Dan Tipuriță în Septembrie 17, 2017

M-am născut în vremea când maşinile porneau la manivelă. Tractoarele-şi începeau lucrarea trase cu sfoara ,se muncea mult în lehamitea gândului ,se disputa viitorul în ţărâna hazardului şi chiar se trasa drumul luminii cu bezna închisorilor. Iar pentru mine, copilul de atunci, în zilele negre lupii treceau Dunărea pe o sârmă de gheaţă, în cele frumoase reuşeam cu nimic să-mi cumăr o insulă de fericire la chioşcul de vis-a-vis . Acolo se puteau procura cele mai râvnite lucruri, adică bile colorate, dopuri de pistol cu pulbere, pene, imagini pictate şi alte comori. Cutia de conserve era cea mai disputată minge, în ea păstram de pe o zi pe alta frumoasele jocuri, poarca şi ţurca, chibzuiam înălţarea rachetelor cu un pumn de carbid ,poarta de fotbal şi multe alte minunăţii dăruite cu neuitare . Și de atunci în irisul meu stă închisă o lacrimă. A lui Dumnezeu http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/cutia-de-conserve

Am cunoscut fel și fel de oameni... Publicat de ileana popescu bâldea în Iulie 6, 2017

Am cunoscut oameni proști, incredibil de proști, care au aflat asta doar după ce au devenit formatori de opinie, cumva. Am cunoscut oameni inteligenți, dar atât de naivi, încât oamenii proști i-au învârtit pe toate degetele unui suflet degenerat, astfel încât au ajuns să se întrebe dacă nu cumva ei sunt defecți. Am cunoscut oameni care nu știau nimic despre ei, pentru că nu se întrebaseră sau pentru că nu-i pusese nimeni în fața unui astfel de gând. Am cunoscut oameni doar cu suflet - creierul îl dăduse, la o parte, natura - , dar aveau atâta lumină în privire, încât puteau să facă inteligentă și o muscă. Am cunoscut oameni despre care nu pot spune decât… că semănau cu muzica ascunsă în nisip, cu visul ca un loc îndepărtat, cu un om pe care îl iubești, cu lumea care stă - uneori, cu pereții strâmbi când e prea multă liniște, cu frica, realitatea care ne uimește, invidia, mănușa unui boxer, egoismul sau, pur și simplu, cu o piele, susținută de oase, căreia trebuie să-i învârtești cheia.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/am-cunoscut-fel-si-fel-de-oameni

 

Stre-suri...

Cum se pregateste Romania sa celebreze Marea Unire: o tara tot mai divizata pe relatia est-vest de Cristian Pantazi -Publicat de STelu Pop în Iulie 28, 2017 

Transilvania si Banatul evolueaza cu o viteza in plus fata de restul tarii. Sudul si estul Romaniei, dar si enclava Harghita-Covasna din centru, se dezvolta cu viteza melcului. Bucurestiul, cea mai bogata regiune din estul Europei alaturi de Ilfov, devine insuportabil pentru tot mai multi cetateni dupa mandatele lui Oprescu si Firea. Cu o infrastructura precara, ce nu leaga regiunile istorice intre ele, Romania se pregateste sa celebreze o suta de ani de la Marea Unire ca o tara profund divizata pe axa est-vest. Diferentele de dezvoltare dintre est/sud si vestul Romaniei sint ingrijoratoare. Statistica e nemiloasa: vestul bogat produce tot mai mult, sudul si estul sarace consuma tot mai mult - dar in zadar. http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/cum-se-pregateste-romania-sa-celebreze-marea-unire-o-tara-tot-mai

castane pentru copii Publicat de ileana popescu bâldea în Iulie 9, 2017

surzi și orbi Doamne. o grămadă de oase între gânduri. merg. cuvântul poate fi oricine. ei cred că undeva. o pasăre poate să-i lovească. tabără de sunete șerpuind.(astăzi discută întâmplări.ostatice între lumi). mâine. pistă pentru corbii. din iad. neuronii ard. stingher. într-o cutie pe roți. luciul ochiului. se clatină. cu vorba. zodia istoriei nefastă. și tu știi… au un rol. în noaptea asta. cu mânecă scurtă… http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/castane-pentru-copii

Demagogi și corupți* Postat de C.Nechita în Iulie 6, 2017

Voi cei cocoțați în castele

Cu ochii și nasul în vânt, Atunci când mai dați de belele Mai știți să priviți spre pământ?

Prin satele noastre bătrâne Trecut-ați voi oare de când Urcat-ați pe vârfuri păgâne Uitând că poporu-i flămând?

De când v-ați văzut la putere Și multe de tot ați promis, Mai știți despre-a noastră durere? Sau doar din program ne-ați omis!continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/demagogi-i-corup-i

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor