Ca dintr-o energie inversatǎ,
În lumea noastrǎ plinǎ de restrişti,
Împovǎraţi de-o vinǎ asumatǎ,
Se nasc bǎtrînii tot mai mulţi, mai trişti.

Îi vezi mergînd pe strǎzi, îi vezi oriunde,
Le calci pe pasul gîrbov, îi aştepţi,
Nu mai gǎsesc nici loc de-a se ascunde
Şi parcǎ te implorǎ sǎ-i accepţi.

Nu ştiu nici ei de fapt ce vinǎ poartǎ,
Afarǎ doar de vina de a fi…
Poate-au avut o mult prea lungǎ soartǎ,
Poate cǎ e un termen de-a muri.

În cuibul lor de ochi adînc sclipeşte,
Ca un reproş, un bob de hiacint,
Înfricoşat el tremurǎ şi creşte
Fǎrǎ speranţa vreunui cald alint.

Aceşti bǎtrîni care ne sînt bunicii…
Aceşti bǎtrîni care ne sînt pǎrinţi…
Cum de-i lǎsǎm sǎ cadǎ-n gheara fricii
Pe cei dintîi şi primii dintre sfinţi?

Are o soartǎ fǎrǎ de scǎpare
Şi este-n veci, de-a pururi, blestemat
Acel popor ce nu simte cǎ-l doare
Atuncea cînd bǎtrînii i se zbat.

Priviţi-i cum abia de mai trec strada,
Cu mersul prea încet şi legǎnat...
A nins pe capul lor prea mult zǎpada,
Ca sǎ-l mai ţinǎ gîtul ridicat.

Frisoane vor cuprinde tot pǎmîntul
Şi chiar un vînt de gheaţǎ-l va izbi
Cînd va seca în inimi zǎcǎmîntul
De a iubi bǎtrîni şi a-i cinsti.

Nu vǎ speriaţi de-o ţarǎ prea bǎtrînǎ,
Oricînd copii pe-aici vor fi destui,
Lǎsaţi-i pe bunici sǎ mai apunǎ,
Vor sta destul icoanǎ într-un cui.

Sǎtui de tragedii, sǎtui de toate,
Fǎcînd popas în drumul lor cel drept,
Se vor mai odihni bǎtrînii, poate,
Culcîndu-şi capul blînzi la noi pe piept.

Şi, contopiţi în vis, în adîncime,
Ca o revanşǎ, tineri s-or trezi,
În timp ce noi, întorşi înspre vechime,
Ca ei, de-odatǎ, brusc, bǎtrîni vom fi.

(Din volumul “Sǎniile adîncului”)

Vizualizări: 97

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Dialoguri culturale !

Alătură-te reţelei Dialoguri culturale

Comentariu publicat de Camelia Florescu pe Martie 24, 2017 la 7:26pm

Dl Dragos, nu intru des pe site, dar sunt fericita sa va descopar...

Comentariu publicat de Bidulescu Constantin pe Martie 24, 2017 la 7:20pm

Mulţumesc de urare domnule Niculescu. Vă urez şi eu mulţi ani fericiţi şi să îmbogăţiţi în continuare patrimoniul literar şi cultural.

Comentariu publicat de Dragos Niculescu pe Martie 24, 2017 la 6:28pm

Asa este... Multumesc si cele mai bune urari, Doamna Florescu!

Comentariu publicat de Dragos Niculescu pe Martie 24, 2017 la 6:27pm

La multi si frumosi ani, stimate Domnule Bidulescu! Sinteti inca atit de tinar!... Viata, abia de acum incolo incepe... Impresionante, reale si atit de bine scrise versurile Dumneavoastra! Va urez sanatate, clipe frumoase de viata, impliniri, bucurii si inspiratie pentru creatia poetica! Cu drag si pretuire, Dragos Niculescu

Comentariu publicat de Camelia Florescu pe Martie 24, 2017 la 6:14pm

Niciodata, părinții si bunicii pe care-i iubim și-i purtăm in suflet nu îmbătrânesc!Nu pentru noi, dar din nefericire, ceilalți așa îi văd.Atât de emoționant poemul! Sincere felicitări !

Comentariu publicat de Bidulescu Constantin pe Martie 24, 2017 la 4:50pm

Excelentă. Mi-a plăcut mult şi construcţia şi mesajul, mai ales că nici eu, la 73 de ani nu sunt prea departe de "tinerii bătrâni"

La apus (Rondel)

Bătrânii noştri dragi sunt la apusul vieţii,
Mulţi dintre ei, nici somn nu prea mai au.
Mai dulce este-acum lumina dimineţii,
Când drumul lung al vieţii îl reiau.

E vârsta-nţelepciunii şi a frumuseţii,
Din vrednicia lor, învăţături ne dau,
Bătrânii noştri dragi sunt la apusul vieţii,
Mulţi dintre ei, nici somn nu prea mai au.

Au fost şi bucurii şi clipe-ale tristeţii.
Situaţia mai grea era, de n-acceptau,
Că peste mări şi ţări le sunt plecaţi băieţii,
La vremuri mai uşoare ei chiar nu mai sperau.

Bătrânii noştri dragi sunt la apusul vieţii.

Comentariu publicat de VERONICA OŞORHEIAN pe Martie 24, 2017 la 4:26pm

Comentariu publicat de VERONICA OŞORHEIAN pe Martie 24, 2017 la 4:23pm

Am citit cu emoţie. Felicitări!

Bătrânii

Bătrâni sfioşi,
ce ascultaţi cuvântul
Din vremurile
tinereţii voastre,
Mă uit la voi,
precum mă uit la sfinţii
Care-au slujit, pe rând,
credinţei noastre.Sunteţi frumoşi
cu părul nins de vreme,
Cu degete şi mâini bătătorite,
Cu ochii mari
şi limpezi pe sub gene
Şi multe, multe vise împlinite.
Doar linişte vă mai doriţi
şi pace, şi sănătate,
să vă duceţi soarta –
Aşa cum scrisă
v-a fost ea în carte,
Până cetatea
Îşi va închide poarta. (Din volumul Anotimp cernut,Ed. Armonii culturale,2011)

Comentariu publicat de Dragos Niculescu pe Martie 24, 2017 la 4:08pm

Multumesc, Domnule Stefan Lucian Muresanu.

Comentariu publicat de Dragos Niculescu pe Martie 24, 2017 la 4:06pm

Multumesc, Anica.

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...Eurovision

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar
Publicat de Silvia Giurgiu
în Martie 27, 2017 la 9:40pm în Medalion literar
M-am născut în vara anului 1970, la 9 iunie, în comuna Vedea din județul Argeș. Am crescut într-un sătuc fermecător prin simplitate lui, Chirițești, comuna Uda. De copilă iubeam poveștile pe care le ascultam vrăjită, în serile tihnite, împreună cu ceilalți trei frați ai mei, de la iubitul nostru tată, care mi-a transmis pasiunea pentru literatură și frumos. Copilăria mi-am trăit-o în parfumul poveștilor și mirajul naturii.
Odată cu adolescența, au înflorit în caietele mele secrete, primele poezii care mi-au completat personalitatea. Nu le-am publicat niciodată. Ele fac parte dintr-un trecut pur, neîntinat de agresiunile vieții și dăinuiesc alături de jurnalul meu, care trasează parcursul vieții mele din acei ani îndepărtați și până azi, deoarece nu am încetat niciodată să-mi fac însemnările în paginile lui răbdătoare și discrete.
Am reînceput să fac literatură, dar de data asta numai proză, prin 2012, când m-am înscris pe site-uri literare, care mi-au deschis orizonturi către pasiunea mea, îndelung reprimată.
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-2

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

Ştefan Lucian Mureşanu - Tu, Străine, care-mi vorbeşti ţara de rău... Publicat de Florin T. Roman 

Tu, STRĂINE, cel care-mi vorbeşti ţara de rău, M-am plictisit să aud aceleaşi stereotipuri false venite de peste graniţa stabilită de tine!!! Să-mi reaminteşti prin decepţii cât de urât e aici, deşi tu nu ştii cât de frumos e aici!!! Să-mi vorbeşti de rău rudele, deşi nu ştii care sunt rudele mele!!! – Află că milioane de oameni trăiesc azi in toată lumea, datorită lui Nicolae C. Paulescu, descoperitorul oficial al insulinei. – Tu ai scris in şcoli cu stiloul tău, nu? Inventat de românul Petrache Poenaru, membru al Academiei Romane. – Data viitoare când zbori in concediu să-ţi aminteşti că tu te deplasezi prin aer ca pescăruşul, datorită lui Traian Vuia, Aurel Vlaicu şi Henri Coandă, pentru că ei au decolat/aterizat cu primul avion din istorie, s-au jucat cu primul avion fuselat aerodinamic, şi unul din ei a inventat motorul cu reacţie. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/tefan-lucian-mure-anu-tu-str-ine-care-mi-vorbe-ti-ara-de-r-u

Muntele si Revelaţia Publicat de adrian grauenfels în Aprilie 24, 2017

Un cercetător al religiilor nu se poate sustrage de la o simplă observaţie: Marile revelaţii ale religiilor monoteiste se întâmplă la înălţime. Dacă zeii locuiau în Olimp, profeţii care au urmat, vor urca în mod voit munţii pentru a descifra secrete mistice, pentru a purta discuţii cu Creatorul, pentru meditaţie şi inspiraţie. Toate relevaţiile sunt percepute de subiect care simte sau aude o prezenţă, percepe o lumină deosebită, vederea unei figuri, teamă. Toate revelaţiile se petrec pe un munte, departe de tribul căruia profetul aparţine. În Budism muntele Meru este axa lumii, în Iudaism avem muntele Sinai, în Japonia muntele Fuji are propietăţi divine. Foarte des muntele oferă un loc de meditaţie şi revelaţie. Cei trei fondatori a celor trei religii monoteiste: Moshe, Isus şi Mohamed îşi datorează iluminarea spirituală unor relevaţii care se petrec pe munţi.  http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/muntele-si-revela-ia

Interviu (imaginar) cu Veronica Micle Publicat de Bidulescu Constantin în Aprilie 6, 2017

Constantin Bidulescu: Ne reamintiţi, vă rog, câteva date personale? Veronica Micle: M-am născut la 22 aprilie 1850 la Năsăud. Părinţii au fost Ilie şi Ana Câmpeanu. Din nefericire tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc. În anul 1853 eu cu mama şi cu fratele ne-am mutat la Iaşi unde după cursurile primare am absolvit Şcoala Centrală de fete cu calificativul “eminent”, din comisie făcând parte, printre alţii Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul meu soţ. În primăvara anului 1872 am făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, unde mi-a fost prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 am debutat cu două scrieri în proză în revista “Noul curier român” cu pseudonimul Corina. Aţi avut o relaţie tumultoasă cu Eminescu. L-aţi considerat numai ca un mare poet sau a intervenit şi glasul inimii?http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-imaginar-cu-veronica-micle

Caligrafii

Barbotare Publicat de Anica Andrei Fraschini în Aprilie 30, 2017

Fac valuri. Sub cuvertura frazelor - concepute ca niște embrioni cu care... experimentez - și a ecranului - un fel de "in vitro"... Mă izolez ca în copilărie, când adunam un material minim, câteva păpuși, cârpe, capace, frunze, un borcănel cu nisip, unul cu pietricele, crenguțe rupte. Încropeam o bucătărie minusculă, un pătuț, simulam treburi gospodărești, de familie. Toate, sub un acoperiș format dintr-o pătură sprijinită pe spătarele unor scaune. Petreceam ore întregi, cu jocul meu, vorbeam singură, desigur, cu seriozitate și patos. Acum, parcă aș vedea ceva similitudini... Sub pătura frazelor pe care le cazez pe ecran, să facă ce-or vrea, barbotez o proză fără inhibiții, defulatoare. Căci doar așa mă mai eliberez de măcinatul fără oprire, al morii anacronice, care-mi trăncăne în cap. Moara asta are o materie primă eterogenă rău și căreia se căznește să-i facă față, cu mecanismele ei, depășite. http://junimeadigitala.ning.com/group/orice-dorim-sa-impartasim/forum/topics/barbotare

UN ORAŞ TRANSILVAN
Publicat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
în Aprilie 15, 2017
Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberaţii mirate ale drumeţului grăbit de nevoile prezentului. La porţile impozante ale cetăţii de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenuşiul prezentului şi zâmbetul viitor al renaşterii sale. Poate numai aşa peste fardul ruginit şi colbul aşezat pe iluziile noastre înfăşurate în dorinţa de mai bine vor sosi vulturii din înălţimile la care aspirăm. Acum îţi împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moştenirii, ţi se dezvăluie trofeele câştigate prin spirit şi adversitate.
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/un-ora-transilvan

Stre-suri...

Salutare, România!
Publicat de ileana popescu bâldea
în Mai 5, 2017
- Bună dimineața, doamnă doctor!
- Bună dimineața, Mitică! Ia zi, ce-ai pățit?
- Păi, io nu știu ce culoare să aleg! Toate sunt la fel. Alea, de pe Facebook. Toate vor sinceritate, adevăr. Și una trebuie s-o iau, că cine mă ține, mă ține pe mine la școală?
- De ce nu te ții singur, Mitică, Mitică? Ce nevoie ai tu de culori?
- Păi... cele albe vor să muncesc, cele negre nu mă lasă să piublic și io în antoliogii, cică pierd din templul prețios cu care aș putea să fac ceva în folosul comiunității. Și, de, mi place prin lumea ista cocoană! Cum poți ieu să renunț la așa o scară politică? Așa că... trebe să mă orientez spre una colorată, adică una care-și dă cu culori pe obraji, mai proastă de sine, una care crede în mine - că io sunt deștiept și talientat foc mare. Dacă are culori, are și bani să mă țină pân ce termin și eu un pumn de clase. Așa că...
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/salutare-romania

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor