Ca dintr-o energie inversatǎ,
În lumea noastrǎ plinǎ de restrişti,
Împovǎraţi de-o vinǎ asumatǎ,
Se nasc bǎtrînii tot mai mulţi, mai trişti.

Îi vezi mergînd pe strǎzi, îi vezi oriunde,
Le calci pe pasul gîrbov, îi aştepţi,
Nu mai gǎsesc nici loc de-a se ascunde
Şi parcǎ te implorǎ sǎ-i accepţi.

Nu ştiu nici ei de fapt ce vinǎ poartǎ,
Afarǎ doar de vina de a fi…
Poate-au avut o mult prea lungǎ soartǎ,
Poate cǎ e un termen de-a muri.

În cuibul lor de ochi adînc sclipeşte,
Ca un reproş, un bob de hiacint,
Înfricoşat el tremurǎ şi creşte
Fǎrǎ speranţa vreunui cald alint.

Aceşti bǎtrîni care ne sînt bunicii…
Aceşti bǎtrîni care ne sînt pǎrinţi…
Cum de-i lǎsǎm sǎ cadǎ-n gheara fricii
Pe cei dintîi şi primii dintre sfinţi?

Are o soartǎ fǎrǎ de scǎpare
Şi este-n veci, de-a pururi, blestemat
Acel popor ce nu simte cǎ-l doare
Atuncea cînd bǎtrînii i se zbat.

Priviţi-i cum abia de mai trec strada,
Cu mersul prea încet şi legǎnat...
A nins pe capul lor prea mult zǎpada,
Ca sǎ-l mai ţinǎ gîtul ridicat.

Frisoane vor cuprinde tot pǎmîntul
Şi chiar un vînt de gheaţǎ-l va izbi
Cînd va seca în inimi zǎcǎmîntul
De a iubi bǎtrîni şi a-i cinsti.

Nu vǎ speriaţi de-o ţarǎ prea bǎtrînǎ,
Oricînd copii pe-aici vor fi destui,
Lǎsaţi-i pe bunici sǎ mai apunǎ,
Vor sta destul icoanǎ într-un cui.

Sǎtui de tragedii, sǎtui de toate,
Fǎcînd popas în drumul lor cel drept,
Se vor mai odihni bǎtrînii, poate,
Culcîndu-şi capul blînzi la noi pe piept.

Şi, contopiţi în vis, în adîncime,
Ca o revanşǎ, tineri s-or trezi,
În timp ce noi, întorşi înspre vechime,
Ca ei, de-odatǎ, brusc, bǎtrîni vom fi.

(Din volumul “Sǎniile adîncului”)

Vizualizări: 97

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Dialoguri culturale !

Alătură-te reţelei Dialoguri culturale

Comentariu publicat de Camelia Florescu pe Martie 24, 2017 la 7:26pm

Dl Dragos, nu intru des pe site, dar sunt fericita sa va descopar...

Comentariu publicat de Bidulescu Constantin pe Martie 24, 2017 la 7:20pm

Mulţumesc de urare domnule Niculescu. Vă urez şi eu mulţi ani fericiţi şi să îmbogăţiţi în continuare patrimoniul literar şi cultural.

Comentariu publicat de Dragos Niculescu pe Martie 24, 2017 la 6:28pm

Asa este... Multumesc si cele mai bune urari, Doamna Florescu!

Comentariu publicat de Dragos Niculescu pe Martie 24, 2017 la 6:27pm

La multi si frumosi ani, stimate Domnule Bidulescu! Sinteti inca atit de tinar!... Viata, abia de acum incolo incepe... Impresionante, reale si atit de bine scrise versurile Dumneavoastra! Va urez sanatate, clipe frumoase de viata, impliniri, bucurii si inspiratie pentru creatia poetica! Cu drag si pretuire, Dragos Niculescu

Comentariu publicat de Camelia Florescu pe Martie 24, 2017 la 6:14pm

Niciodata, părinții si bunicii pe care-i iubim și-i purtăm in suflet nu îmbătrânesc!Nu pentru noi, dar din nefericire, ceilalți așa îi văd.Atât de emoționant poemul! Sincere felicitări !

Comentariu publicat de Bidulescu Constantin pe Martie 24, 2017 la 4:50pm

Excelentă. Mi-a plăcut mult şi construcţia şi mesajul, mai ales că nici eu, la 73 de ani nu sunt prea departe de "tinerii bătrâni"

La apus (Rondel)

Bătrânii noştri dragi sunt la apusul vieţii,
Mulţi dintre ei, nici somn nu prea mai au.
Mai dulce este-acum lumina dimineţii,
Când drumul lung al vieţii îl reiau.

E vârsta-nţelepciunii şi a frumuseţii,
Din vrednicia lor, învăţături ne dau,
Bătrânii noştri dragi sunt la apusul vieţii,
Mulţi dintre ei, nici somn nu prea mai au.

Au fost şi bucurii şi clipe-ale tristeţii.
Situaţia mai grea era, de n-acceptau,
Că peste mări şi ţări le sunt plecaţi băieţii,
La vremuri mai uşoare ei chiar nu mai sperau.

Bătrânii noştri dragi sunt la apusul vieţii.

Comentariu publicat de VERONICA OŞORHEIAN pe Martie 24, 2017 la 4:26pm

Comentariu publicat de VERONICA OŞORHEIAN pe Martie 24, 2017 la 4:23pm

Am citit cu emoţie. Felicitări!

Bătrânii

Bătrâni sfioşi,
ce ascultaţi cuvântul
Din vremurile
tinereţii voastre,
Mă uit la voi,
precum mă uit la sfinţii
Care-au slujit, pe rând,
credinţei noastre.Sunteţi frumoşi
cu părul nins de vreme,
Cu degete şi mâini bătătorite,
Cu ochii mari
şi limpezi pe sub gene
Şi multe, multe vise împlinite.
Doar linişte vă mai doriţi
şi pace, şi sănătate,
să vă duceţi soarta –
Aşa cum scrisă
v-a fost ea în carte,
Până cetatea
Îşi va închide poarta. (Din volumul Anotimp cernut,Ed. Armonii culturale,2011)

Comentariu publicat de Dragos Niculescu pe Martie 24, 2017 la 4:08pm

Multumesc, Domnule Stefan Lucian Muresanu.

Comentariu publicat de Dragos Niculescu pe Martie 24, 2017 la 4:06pm

Multumesc, Anica.

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...Eurovision

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV, George Ionita
Publicat de george ionita
în Martie 27, 2017

Debutul literar are loc în anul 2000, după întâlnirea cu vechiul coleg
de liceu şi prieten, Mihail I. Vlad, care coordonează apariţia
volumului de poezie "Panta Rhei", la editura Macarie. Prefaţa cărţii
este făcută de scriitorul Cezar Ivanescu, care spune printre
altele:"George Ioniţă scrie o inteligentă poezie de notaţie", adăugând
apoi: "Poet autentic la nivelul trăirii, de o sinceritate
debordantă"... Apariţia volumului este consemnata în publicaţiile
locale, Jurnalul de Dâmboviţa, sub semnătura regretatului Mihail I.
Vlad, Oglinda de Dâmboviţa ( Maximca Grasu). Următorul volum de poezie
apare în anul 2001 - "Umbre", la aceeaşi editură Macarie, coperta şi
ilustraţiile aparţinând pictorului Cornel Ionescu. "Prizonierul unei
clipe" apare în anul 2003 cu o prefaţă semnată de George Sânteprean,
care remarca: "George Ioniţă cunoaşte meşteşugul "de a ciopli"vocabule,
de a adulmeca sensul cuvântului şi de a-i ritma respiraţia".

continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-george-ionita

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

128 de ani de la moartea lui EMINESCU
Postat de ION IONESCU-BUCOVU în Iunie 13, 2017

În larga deschidere a timpului Eminescu este o efigie a spiritualităţii româneşti în milenara ei devenire. Harul eminescian a avut de străbătut un drum anevoios, până la tragic, între anii acumulărilor şi formaţiei filozofice şi ştiinţifice, apoi chinuiţii şi ameninţaţii ani de slujbaş, în sfârşit, neînduplecaţii ani care i-au măcinat existenţa fizică, în ultima parte a vieţii, prăbuşindu-l definitiv.
Cred că Eminescu-omul, viaţa lui, e greu de descifrat după 128 de ani de la moarte.. Mai bine să lăsăm mărturiile contemporanilor care l-au cunoscut să vorbească. Deși mărturiile lor au pus preț mai mult pe cancanuri, scoțând în relief partea exotică a vieții lui.
El nu a apărut pe un sol arid. În familia lui era o efervescenţă culturală. Se vorbeau câteva limbi, căminarul avea o bibliotecă bogată. Şi mai presus de orice voia ca fiii lui să înveţe carte. Apoi mamă-sa iubea folclorul, le spunea basme, le cânta şi îi încânta cu snoave, proverbe şi eresuri. Şi copilul Eminescu a îndrăgit natura Ipoteştilor, pădurea, lacurile, dealurile, câmpul, ciobanii, prisăcarii, ţapinarii. continuare...
http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/128-de-ani-de-la-moartea-lui-eminescu

Caligrafii

Eminescu - definiţii Postat de Florin T. Roman în Iunie 14, 2017

Pentru sufletul acestui neam, izvorât din lacrimă de sânge şi deprins a suspina şi-a plânge, Eminescu-i rană şi balsam.

Pentru oamenii acestui plai, care şi-au păstrat credinţa vie şi trăiesc cu dor de veşnicie, Eminescu-i un crâmpei de rai.

continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/eminescu-defini-ii

Podul
Publicat de Agafia Dragan în Mai 17, 2017 
Gândurile se îmbinau cu prezentul şi amintirile în mintea ei, în aceea zi când după atâţia ani îşi adunase curajul să se întoarcă, poate nu era decât o scuză a amânărilor repetate, fără un motiv bine conturat. Pădurea respira aramă, era toamnă. Un sentiment de lipsă se cuibărise în ea, ca şi cum drumul străbătut de atâtea ori nu mai era acelaşi. Ce lipsea nu putea să realizeze, nimic nu se schimbase, doar ea pierduse fărâma aceea de suflet unde putea să regăsească fata cu ochii de chihlimbar. Şi apa Gurghiului îşi schimbase matca de la inundaţie.  
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/podul

Stre-suri...

Adevărul din Monitorul Neoficial Publicat de ileana popescu bâldea în Iunie 15, 2017

Ascult muzică. Nimic neobișnuit sau ciudat. Urmăresc reacții la situația politică pe toate posturile de televiziune. Din când în când țintuiesc umbrele de pe pereți și jucăriile în dezordine ale unei feline. Citesc comentarii pe Facebook, privesc afișe, stări, flori, încerc să înțeleg miezul poemelor și sufletul oamenilor. Toate acestea le fac în același timp, ca și cum creierul meu este setat să fie peste tot, deodată, sau… ca și cum răbdarea mă lasă și intuiesc finalul din ceva anume fără ca el să se fi întâmplat încă. Poate revolta îmi grăbește fuga dintr-o zonă în alta, poate neputința de a accepta machiavelismul uman mă face să fiu călător grăbit printre capcanele lumii. Da, capcane! Cum să numești altfel o situație, o imagine, o atitudine reprobabilă? continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/adevarul-din-monitorul-neoficial

de unde Doamne atâta democraţie Postat de Calotescu Tudor Gheorghe în Iunie 13, 2017

când împãrãţia Ta e ÎMPÃRÃŢIE şi raiul şi iadul poate şi trecerile dintr-o dimensiune în alta au reguli stricte şi paznici rezistenţi la mitã probabil nu e nevoie nici de DNA spun probabil pentru cã de Codruţa nu scapã nimeni dar mã tot întreb ca un prost în dezvoltare de unde pânã unde este atât niciunde şi apoi numãr atomii precum un contabil responsabil de ordonarea creditelor fãrã numãrãtori paralele de tip electoral doar crude balanţe peste crude balanţe cu nimicul pe talere într-un veşnic dezechilibru perfect http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/de-unde-doamne-at-ta-democra-ie

 

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor