Confluențe lirice

Revistă - poezie, proză, arte vizuale, muzică

Tristeţile celor bătrâni mă sperie

Cînd bat trăsnetele,
mă strîng, asemeni unui melc, într-un boţ de piele.

Ochii bunicului mi se par înlăcrimaţi toată viaţa. Stă aşezat
pe un scăunel. Pare mai aproape de pămînt. Toţi bunicii au
scăunele cu picioare scurte parcă mai aproape de pămînt.
Pe faţa lui tristă curg raze dintr-un pahar cu vin. Cred că şi-a
cusut privirea de poartă. Sunt un criminal prost atunci cînd o închid.
Unul care ucide conştient şi delirează pînă la starea în care
aş putea să mă omor şi pe mine.

Gardul casei lor seamănă cu nişte gratii negre. Bunicii mei
par să fie doi deţinuţi. Prin gratii pot să vadă cine
mai vine pe la ei. Numai moartea intră nevăzută, neştiută,
neruşinată.
Vreau să stau alături de ei,
dar mi-e frică să dau ochii cu dînsa şi plec.
Închid uşa încet, dar scîrţîie şi urlă ca un animal.

Mi-ar plăcea să murim după alte legi.
Dacă am sădi oameni precum sădim
cartofi, flori, grîu sau orice vă mai vine prin cap,
nu mi-ar fi milă de noi, pentru că în vară
morţii s-ar transforma în plante care cresc prunci.
Cu gura înfiptă în sîn, vor bea atunci lapte din reinventatele păsări
şi vor creşte altfel decît ştim să o facem noi.

Vizualizări: 10

Promovează

Promovat de 3 membri

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Confluențe lirice !

Alătură-te reţelei Confluențe lirice

Comentariu publicat de Diana Frumosu pe Mai 4, 2011 la 7:27pm: Ovidiu, Teodor, nu vă las să intraţi pe deplin în tristeţea mea.

Priviţi-o şi delectaţi-vă doar. (asta dacă e vreun motiv pentru care să o faceţi).

Mulţumesc.

diana

Comentariu publicat de teodor dume pe Mai 4, 2011 la 6:51pm: un poem sensibil şi de suflet, diana.

e o părticică din noi, aici.

aprecieri!

teodor dume,

Comentariu publicat de bandura cristian pe Mai 3, 2011 la 7:28am: imi cer scuze,imi retrag comentariile.

Comentariu publicat de Diana Frumosu pe Mai 2, 2011 la 11:55pm: am înţeles. e adevărat şi ceea ce spui tu, dar în contextul ideii mele care cuprinde moartea în acest poem, gardul nu apare ca o libertate.

încearcă doar să-ţi imaginezi: un bunic trist cu ochii parcă înlăcrimaţi stă pe un scăunel mic lîngă uşa casei şi tu, care ieşi pe poartă, ştiind că acolo poate urmează să se întîmple ceva. adică moartea. gardul nu-l mai văd ca pe o libertate din viziunea oricăruia aş privi. fie a bunicului, fie a mea. cea de-a doua ar putea să difere la tine, pentru că fiecare dintre noi are o modalitate distictă de percepere a vieţii, astfel încît, eu, fiind un pic (prea tare!) pesimistă şi sentimentală, gardul l-am văzut ca pe o figură a gratiilor. tu ai putea să-l vezi ca pe o formă a libertăţii, în sensul în care va ele vor determina o separaţie - viaţa (care eşti tu, deci libertatea) şi moartea (care e bunicul)

ce zici?

Comentariu publicat de Diana Frumosu pe Mai 2, 2011 la 10:10pm: Cristian, te-am scăpat. Îmi pare rău.

Cu ce anume nu eşti de acord? Mi-ar plăcea să ştiu.

Comentariu publicat de Diana Frumosu pe Mai 2, 2011 la 9:08pm: Iulia, uneori am impresia că atunci cînd scriu prea sincer voi deveni plictisitoare şi poate chiar banală. Aşa am simţit şi aici cînd am citit versurile după ce mi-am dat seama că e gata. Mă bucur, totuşi, că ţi-a plăcut. O să tai scîrţîitul. Mulţumesc mult.

Relu, merci!

Ana, mă bucură că se citesc stările mele demenţiale. Mulţumesc.

Mihai, triste rînduri. Mai triste ca ale mele.

Comentariu publicat de Mihai LEONTE pe Mai 2, 2011 la 8:26pm: BĂTRÂNI...

Am rămas doar,

Două străchini de lut,

Ciobite de vreme,

Muşcate de timp,

Una arsă şi neagră,

Din transilvanul Corund,

Cealaltă albă,

Cumpărată demult.

Avem feţe brăzdate,

De plugul anilor mulţi,

Smochine uscate,

Ochii martori tăcuţi.

Vocile ne sunt,

Sugrumate,

De amintirea,

Anilor trecuţi.

---

Acesta ar fi comentariul meu!

---

Comentariu publicat de Ana Ardeleanu pe Mai 2, 2011 la 7:32pm: " ... în vară morţii s-ar transforma în plante care cresc prunci. " un poem bogat în imagini de excepţie. sincere felicitări !

Comentariu publicat de bandura cristian pe Mai 2, 2011 la 7:14pm: sunt cateva lucruri in aceasta poezie,cu care nu sunt de acord.dar asta nu inseamna ,ca poezia nu e buna.poate cu mine e ceva...